The Way Back 2010 Romanian

Posted by on August 13, 2012

movie image

Download subtitles of The Way Back 2010 Romanian

The Way Back -- A young military officer (Sturgess) leads an escape from a hellish gulag in Siberia during WWII. Making a pact with six companions, the group embarks on a daring mission across Asia to hopeful safety in India. The Way Back -- Movieplayer.it - Trailer (Flash/MP4) The Way Back -- Movieplayer.it - Trailer (Flash) The Way Back -- kino-zeit.de - Trailer (Flash) The Way Back -- MovieMaze.de - Trailer (Quicktime & Flash) The Way Back -- MoviesTrailer.org - Trailer (Flash) The Way Back -- CineMagia.ro - Trailer (Flash)

 

În 1941, trei oameni au tranversat
muntii Himalaya pe jos până în India.
Au supravietuit unui drum
de 6500 km spre libertate.
Acest film le este dedicat.
Septembrie 1939.
Hitler invadează Polonia dinspre Vest.
Stalin o invadează dinspre Est.
O împart între ei.
Aduceti martorul !
Îl cunosti pe acest om ?
– Numele lui ?
– Janusz Wieszczek.
Ce relatie ai cu acest om, martore ?
Sunt sotia sa.
– Acuzat, confirmi ?
– Da.
Ce ai de zis despre acuzat ?
În urma conversatiilor, am înteles
că este împotriva partidului.
Si împotriva conducătorului,
tovarăsul Stalin.
Ce ti-au făcut ?
Acuzat, confirmi aceste acuzatii ?
Ce mai stii despre acuzat ?
A fost spion pentru fortele străine.
Acuzat, confirmi ?
Martor, poti pleca. Gardieni !
Ea a semnat depozitia care detaliază
activitătile tale de spionare si sabotare.
Esti gata s-o semnezi ?
Ce i-ati făcut ?
Inamici ai poporului !
Priviti în jur !
Retineti asta:
nu armele, sârma ghimpată
sau câinii nostri
constituie închisoarea voastră.
Siberia este
închisoarea voastră.
Ea se întinde pe 30 km pătrati.
Natura este paznicul vostru.
Aici natura este nemiloasă.
Dacă nu vă termină ea,
o vor face localnicii.
Dacă nu vă ucide ea,
o vor face localnicii.
Ei primesc o recompensă
pentru fiecare fugar prins.
Uite-te la bietii oameni !
Nu văd.
Au lipsă de vitamine
din cauza foamei.
Plănuiesti să supravietuiesti
cu jumătate de ratie ?
– E bătrân.
– Eu sunt bătrân.
El va fi în viată mâine,
tu nu.
Bunătatea
te poate ucide aici.
– E american.
– Aici ? Cum ?
Stalin urăste străinii.
Inclusiv polonezii.
Tu esti polonez, nu ?
Îmi placeti.
Aveti simtul dreptătii,
dorinta de libertate. Khabarov.
– Andrei Timofeevici.
– Wieszczek Janusz.
– De ce esti acuzat ?
– 58.10
– Spionaj.
– Asa mi-au spus.
– Zece ani ?
– Nu, 20.
58.14. Sabotaj.
Zece ani.
Sovieticii te-au arestat
si te-au acuzat de spionaj.
Te-au torturat ?
Ai semnat mărturisirea ?
Nu, n-am vrut.
Asa că au torturat pe altcineva.
Îmi pare rău.
Am fost actor.
În ultimul film
am jucat rolul unui aristocrat.
M-au arestat
când s-a lansat filmul.
De ce ?
Au spus că ridicam statutul
vechii nobilimi.
Ai primit zece ani
pentru un rol de film ?
Au fost unele si mai si…
Tu urmezi ?
Împrumută-mă !
Să te împrumut ?
Esti deja dator.
Urki.
Sunt infractori profesionisti.
Ucigasi si hoti.
Nu te uita la ei.
Gardienii îi lasă să controleze totul
si sunt de temut.
De ce îi lasă ?
Pentru că sunt un produs
al societătii bolsevice,
deci sunt prieteni ai poporului.
Noi suntem prizonieri politici,
deci inamici ai poporului.
Uniunea Sovietică
este o închisoare mare.
Muncă silnică.
Sunt din zone îndepărtate
ale Imperiului Sovietic.
Toti sunt din aceeasi retea.
– Si nu există altă retea ?
– Nu, Janusz. Trebuie să fii atent.
Stalin are ochi si urechi peste tot,
chiar si aici.
Dacă nu esti atent,
vei muri într-un an.
Dacă nu fizic…
… atunci spiritual.
– De când esti aici ?
– 11 luni si 20 de zile.
Dă-mi-o !
– Si puloverul.
– Ia asta.
Vreau puloverul !
ti l-a făcut maică-ta ?
Nu ai dreptul…
Puloverul.
În schimbul unui cârnat.
– Desenează ceva pentru mine !
– Vrei să te desenez ?
Jim se simti străbătut de un fior
când piratul îl privi fix.
Era rănit
si plin de tatuaje.
Nu avea decât un picior.
Eu sunt Long John Silver,
zise el.
Am cunoscut asa un tip,
Igor cel cu un picior.
Taci !
Continuă, vei primi pâine.
A găsit John Silver comoara ?
Jim se îndreptă spre insula comorii,
împreună cu banda sa de ucigasi.
Oameni care ucid fără să clipească,
care se gândesc la un singur lucru:
Aur si iar aur.
– Păduchi ?
– Da.
Am leacuri băbesti pentru asta.
Vino !
Mine.
Explodează noaptea.
– Ce faci ?
– Trebuie să fim rapizi.
Sau asta nu va fi aici dimineata.
Îl lasi aici peste noapte ?
De ce ?
Vei vedea.
Se poate face.
– Stiu cum se poate trece de gard.
– Cum ?
Lazar, asociatul meu
a supravegheat constructia
si mi-a arătat.
Putini evadează din lagăre.
Eu astept de mult
pe cineva ca tine.
Cineva care are puterea si vointa
s-o facă.
Dar unde să mergem ?
Spre vest nu putem.
Pe lângă germani, sunt rusii.
Înspre est,
sunt rusi până la Pacific.
Nu, trebuie să mergem
spre sud.
– Corect.
– Dar stii unde suntem ?
Cred că suntem cam la 500 km
la nord de lacul Baikal.
Aici e lacul,
aici e lagărul, iar frontiera aici.
– Mergem pe lângă lac, spre sud.
– Exact.
Traversăm calea ferată trans-siberiană
spre Mongolia, spre libertate.
A venit primăvara.
Trebuie să asteptăm toamna.
De ce să asteptăm ?
Pentru că sunt 1000 de km
până la granită, poate mai mult.
Trebuie să avem un plan
si provizii de mâncare.
Eu deja fac schimburi.
Si tu trebuie.
Iar toamna,
vremea e mai stabilă.
Ne putem folosi de zăpada nouă
să ne acoperim urmele.
Îmi voi aduce prietenii.
– Ai încredere în ei ?
– Bineînteles.
– Nu toti vor supravietui.
– Atunci vor muri liberi.
Liberi.
Stop !
Vremea se înrăutăteste !
Ce facem ?
Nu avem vizibilitate.
Vom crăpa aici !
Să ne întoarcem !
Eu iau deciziile !
Comandant,
vom muri toti aici !
La pământ !
La naiba,
vom îngheta !
La pământ !
E un ordin !
La pământ !
Repede !
Vom muri
într-o oră.
Nu-mi pasă
dacă mori tu !
200 de oameni.
Va trebui să faci actele.
Si să justifici asta.
Ai probleme !
– La pământ !
– Să ne adăpostim în pădure !
La pământ !
E un ordin !
Stop !
Stai sau trag !
Trag !
Ne adăpostim în pădure !
La cea mai mică încercare de fugă,
trageti !
– Avem nevoie de crengi mari.
– Da.
Una aici
si una în spate.
Kazik, ajută-mă !
– Pune-o acolo !
– Da.
Zoran, pătura ta !
Să ne protejeze de vânt !
Căpitane, vino !
Hai !
Avem adăpost !
Sunt Zoran,
din Iugoslavia.
El e Janusz.
Si el e Kazik.
Thomas Rodinski.
Sunt polonezi.
Voss,
din Letonia.
E o ligă a natiunilor.
– Si tu esti… ?
– Smith.
– Si prenumele ?
– Dl.
– Dl Smith.
– Da.
Nu-ti place frigul,
nu-i asa, cowboy ?
Un pas în fată.
Si tu.
Putea să ne împuste ieri.
Suntem pentru mine.
Vechii egipteni foloseau
gulerele astea.
– Probabil pentru cai.
– Nu, pentru oameni.
– De unde stii ?
– Am profesor de egiptologie.
La Universitatea din Leningrad.
Esti nebun ?
O să te împuste !
Trebuie să ies de aici,
să mă întorc !
– Se poate !
– Ce se poate ?
Se poate trece prin gard.
El are un plan.
– Cine ?
– Îl cheamă Khabarov.
– Actorul.
– Îl stii ?
Nu vrea să evadeze.
– Ce ?
– E un mincinos.
E aici de ani buni.
Caută noi veniti.
Când am ajuns aici,
îmi vorbea de evadare.
– Mai sunt si altii ca el.
– De ce să te cred ?
Nimic nu e gratis
în lagăr.
Îti ia energia,
spiritul.
Îi hrănesti visul de evadare.
Îl tii în viată.
E o lipitoare.
– Esti un nemernic !
– Dar sunt încă în viată.
Dar nu voi mai fi în sase luni.
Si nici tu.
Nu în minele astea.
Dar dacă esti serios
în privinta evadării,
sunt cu tine.
– Credeam că esti un singuratic.
– Nu se poate face de unul singur.
Si tu ai o slăbiciune
care îmi e folositoare.
– Care ?
– Bunătatea.
Dacă mi se întâmplă ceva,
contez pe tine să mă cari.
Hai, Khabarov !
Vino cu mine !
– Ce-i ?
– Vino, uită-te la asta !
Putem pleca noaptea !
Furtuna ne va acoperi…
Nu, ce tot spui ?
E o furtună trecătoare !
– E de ajuns !
– Janusz, e imposibil !
Avem nevoie de preparare,
de planuri.
Momentul nu va fi
niciodată perfect.
– Nimeni nu se asteaptă.
– Esti nebun ?
Si distanta ?
Sunt 1000 km si avem nevoie de mâncare.
Avem ! Tu ai !
Americanul e cu noi.
– Am făcut schimburi, cum ai zis.
– Cât ne va ajunge ?
Mi-am petrecut jumătate din viată
în păduri si munti.
Putem supravietui.
Nu întelegi,
esti prea tânăr.
– Nu se poate !
– Dar ai zis…
– Cum putem trece prin sârmă ?
– Nu stiu despre ce vorbesti.
Prietenul tău, Lazar.
El stie, nu ?
Nu vezi, nu ?
Nu mă lăsa ! Promite-mi, Andrei,
că mă pot tine de tine.
Pot vedea umbre.
Dar ziua văd bine.
Nu te voi încetini !
Te rog, nu le spune celorlalti !
Aici voi muri !
E din aur.
Pentru început,
deconectati generatorul electric…
Va fi întuneric,
dar nu mai mult de 10 minute.
E singura voastră sansă.
Asteptati schimbarea gărzilor.
– Nu avem secrete aici !
– Ce vrei ?
Jocul e împotriva mea.
Pentru datorii mici,
îti taie degetele.
Pentru datorii mari,
capul.
Datoria mea e mare.
Dar nu pariez pe lupul meu.
Ai nevoie de un cutit în pădure.
Eu am nevoie de un miracol
să ies de aici.
Au trecut
de punctul de control !
Nu văd nimic !
Sârma a fost tăiată !
Aduceti câinii !
Hai !
Trebuie să mergem !
Sus !
Repede sau vei muri !
Folosesc câini !
Stii cât sunt de rapizi !
Domnule,
e timpul să te car ?
Hai !
Janusz !
Nu vedem nimic !
Zăpada ne orbeste !
Am nevoie de cutitul tău !
Dă-mi-l !
Cutitul !
Janusz, trebuie să ne adăpostim !
Nu mai putem merge !
E perfect !
Nu ne vor găsi niciodată !
Te uiti la mine
ca sarpele la iepure.
M-a învătat engleza.
Vorbesc bine.
Pâine pentru cuvinte,
nu-i asa, cowboy ?
– Cât de departe am ajuns ?
– 20- 30 km.
– Mai putin.
– Da.
Fugim în cercuri
ca puii fără cap.
Bine.
Să vedem ce avem.
Haideti !
Împărtim tot.
– Si tu !
– Ce ?
Ce ai ?
O haină nouă.
Nu e a ta.
– E a lui Khabarov.
– Da.
Mi-a dat-o.
Voia să ne denunte.
Nu-ti face griji,
am vorbit cu el. E în ordine.
Ai făcut pact cu diavolul.
– Stii asta, nu ?
– Avea cutit.
După iarbă si muschi,
ne îndreptăm spre nord.
Sper că stie ce face.
Ar trebui să fii
recunoscător că esti aici.
Câinii sunt recunoscători.
– Ce-i asta ?
– Sunt lupi.
Doar lupi…
Sudul.
Înspre Lacul Baikal.
– Tu esti Pakhan.
– Da ?
– Ce e Pakhan ?
– Seful Urki.
Nu suntem infractori.
Noi fugim de ei.
Te-am urmărit.
Si dacă cineva nu te respectă,
va avea de-a face cu mine.
– Vrei să-mi fii gardă de corp ?
– Codul Urki.
Mă ai pe mine,
si ai cutitul.
Janusz,
când ajungem la lac ?
În trei sau patru săptămâni.
Poate mai mult.
Suntem aici.
Aici e magistrala trans-siberiană.
Granita cu Mongolia.
– Mongolia pare departe.
– Mongolia ?
Eu merg în America.
Mai avem mâncare
pentru o săptămână.
Nu mai avem chibrituri,
dar avem amnarul lui Khabarov.
Avem nevoie de carne.
Pot pune capcane.
Plecăm prea repede
ca să punem capcane.
Vom da de ferme si sate.
Luăm mâncare de acolo.
E o recompensă pusă pe noi.
Vom fura noaptea,
nimeni nu va sti.
– Nu suntem hoti !
– Eu fur si mănânc, tu te uiti !
– Ce e aia ?
– Sârmă ghimpată.
Face un cârlig de pescuit.
Asa vom supravietui.
– Cu peste ?
– Da.
– Dar eu nu mănânc peste.
– Atunci vei muri.
Hai !
Trebuie să facem focul !
Adunati multe lemne.
Vor fi -40 de grade noaptea.
Nu prea mult.
Kazik !
Kazik !
Caută lemne.
Nu vede noaptea.
Kazik !
Janusz !
Janusz !
Profesore, am iesit din mină
să te găsesc.
Credeam că sunt singur.
Mergeam alături de tine…
Mă asez putin.
Nu mai e mult.
Am ajuns.
Chiar am ajuns !
Nu e uimitor ?
Doamne, primeste acest suflet nevinovat
în împărătia Ta.
Amin.
Azi au murit trei oameni.
Mai putine guri de hrănit.
Un vierme…
Ne vor găsi oasele
si desenele tale peste 100 de ani.
Vor vedea ce specimene reusite
de detinuti în gulaguri eram.
Încetează cu glumele !
Caută si tu mâncare,
ca ceilalti !
Tu să taci !
Desenezi
de parcă esti în vacantă…
– Eu sunt bolnav.
– Eu gătesc.
Ei caută mâncare.
Tu ce faci ?
Nimic !
– Dar eu vă fac să râdeti.
– Nu îti mai iese.
Care va fi primul ?
– Cum adică ?
– Primul care va muri.
Cred că artistul,
dar mai bine ar muri haiosul.
– De ce mai bine Zoran ?
– E mai moale.
Mai fraged.
Nu mai prindem decât pesti mici.
Dacă nu mâncăm carne,
vom muri.
Tu te-ai gândit la asta.
De asta ai adus mai multi.
– Pentru mâncare, nu ?
– Nu !
Vom avea mâncare când ajungem la lac.
Vom găsi multi pesti acolo.
Trebuia să ajungem
la lac săptămâna trecută.
Ne-am rătăcit.
Merg să găsesc lacul.
Mă întorc într-o săptămână.
Dacă nu mă întorc,
sunteti pe cont propriu.
– Stiu, prietenul nostru, Valka…
– Să nu-l scapi din ochi.
Poftim. E proaspăt.
Multumesc.
Mult noroc.
La fel si tie.
Am văzut lacul !
La trei zile distantă !
Duceti-l la foc.
Ce este ?
Ne urmăreste cineva.
E în spatele copacilor de acolo.
Dacă ne dă de gol,
vom fi prinsi imediat.
Are dreptate.
Trebuie s-o facem.
– Nu-l omorâti !
– Cred că ai mai ucis.
Te rogi prea mult
ca să fii nevinovat.
Du-te acolo,
în caz că fuge.
Împrăstiati-vă.
Valka, nu !
Nu-ti vrem răul.
– Ce vrea ?
– Nu stiu.
E fată, poloneză.
Ne urmăreste cu un scop.
– Cu ce scop ?
– Are nevoie de mâncare, protectie.
Îi era frică să ne abordeze.
Nu stia dacă suntem rusi.
– Vrea să meargă cu noi ?
– Si ea fuge, ca noi.
Ne va încetini.
A zis că a scăpat dintr-un lagăr rusesc.
Îi stiu pe tiganii ăstia.
Sunt mii de ca ea.
Nu sunt buni de nimic.
Nu face asta !
– E moartă de foame.
– Abia avem noi ce mânca.
– Poate e mai bine să o lăsăm.
– Ne-a fost trimisă. Nu o putem lăsa.
Nu avem de ales.
Aveti grijă la noroi !
Usurel…
Valka !
Găsiti un loc…
O cheamă Irena.
– E gata săpunul ?
– Da.
– Bun.
– Să amesteci.
– Ce-i asa amuzant ?
– Mergi la birou azi ?
Valka !
Tu urmezi !
Valka, vino !
Scoate-ti cămasa.
De ce facem asta ?
Ca să nu părem hoti.
Nu te misca !
Te rog…
Ridică bărbia.
Mai mult !
Nu-mi vine să cred că-i poloneză.
E educată.
Vorbeste engleză, franceză…
– Serios ?
– Ai ceva cu ea, nu ?
Vorbeste cu Valka despre ea.
El nu crede că e poloneză.
Am vorbit si cu el si cu ceilalti.
Sunt de acord să vină cu noi.
Nu esti de acord ?
Stii că nu avem timp
de sentimentalisme.
În afară de mâncare,
ne va încetini.
Nu va suporta greutatea.
Va trebui să înotăm.
– Stii să înoti ?
– Da, dle.
– Nu mă minti, nu ?
– Nu, camarade.
Nu-mi spune asa.
Irena, nu !
Ia mâncarea !
– Părintii tăi au fost arestati cu tine ?
– Sunt morti.
Locuiam la o fermă, lângă Varsovia.
Când au venit rusii,
ne-au acuzat că profităm de tărani.
Părintii mei m-au ascuns în hambar.
I-am găsit mai târziu…
I-am găsit întinsi în noroi.
Fuseseră strangulati cu sârmă ghimpată.
Mai târziu, m-au prins si pe mine.
M-au trimis într-un lagăr.
Se purtau urât cu mine.
Am fugit.
Nu aveam de mâncare,
până v-am văzut pe voi.
Nu stii să înoti, nu ?
– Ce ?
– N-ai văzut apă în viata ta.
Dar am traversat, nu ?
Si m-ati urmat.
Ziceai că erai la o fermă,
lângă Varsovia.
– Da.
– Sovieticii nu au ajuns până acolo.
Era teritoriu german.
Părintii tăi nu au fost ucisi, nu ?
Ai inventat tot.
Cu totii am făcut lucruri groaznice
pentru a supravietui.
Dar să nu mă mai minti vreodată.
Ne-am săturat de minciuni.
Trebuie să-l ocolim.
– Îl putem traversa.
– Nu, au câini.
Dacă dau alarma,
nu avem nicio sansă.
– Iar avem nevoie de mâncare.
– Stiu, dar nu putem risca să fim arestati.
Pierdem timpul.
Ce s-a întâmplat ?
– Unde e Valka ?
– Era în spatele lui Zoran.
– Zoran, n-ai avut grijă ?
– Nu sunt paznicul lui.
Ne poate trăda pentru recompensă.
– Si să riste arestul ?
– Îsi asumă riscul.
– Irena, crezi că ar face asta ?
– Ar putea.
N-avem nevoie de cutitul lui.
Putem face unul din oase de cerb.
E o sansă să scăpăm de el.
Bine…
Să mergem.
Ce faci, haiosule ?
Vrei să ne omori pe toti ?
Las-o moale.
Ia mâna de pe haină.
– Idiotule !
– Idiot ?
Serios ? Să vedem cine e idiot.
Am ucis ?
Da, un câine.
Dacă nu mă credeti, nu mâncati.
Dar o veti face,
pentru că altfel muriti.
Stiu câte ceva despre supravietuire.
Toată viata…
Si…
… e ziua mea.
În Rusia, asta înseamnă că bem.
A trăit pe străzi, ca mine.
Deci ne-ai mintit…
Povestea aia, fiind mai tristă,
v-ar fi înduplecat să mă luati cu voi.
Părintii mei erau comunisti polonezi.
Ne-au adus în Uniunea Sovietică,
în Moscova.
Voiau să lucreze pentru revolutie.
Locuiam în hoteluri de lux,
cu alti comunisti străini.
I-au arestat în 1927.
Au zis că sunt spioni.
Politia m-a duc la orfelinat
si fratele meu a murit.
Aveam zece ani pe atunci.
Mi-au spus Irykov,
dar mi-am amintit numele polonez.
Jilinska.
Îl repetam zilnic,
înainte de culcare.
Deci ai fugit…
Ei nu au tântari.
Ce să facem ?
Furăm o barcă ?
– Nu, e prea riscant.
– Ne vom îmbolnăvi.
Stiu…
Ciudat că, după tot ce am îndurat,
ne vor doborî niste insecte.
Din nou…
– N-are tântari !
– Zoran !
Ce Dumnezeu face ?
Solutie anti-tântari.
– Ce i-ai zis ?
– Cui ?
Omului cu tântarii.
Că sunt un evadat invadat de tântari.
Foarte amuzant…
Serios, ce i-ai zis ?
Haide !
La revedere, lac Baykal.
Bravo.
– Dle, stiati că Vass era preot ?
– Nu, nu stiam.
Si Tomasz era patiser,
dar vrea să devină artist.
Nu mai spune…
Zoran avea afaceri în Moscova.
L-au arestat în Piata Rosie.
Zicea că nu făcea
decât să pozeze Kremlinul.
– E contabil.
– Interesant.
Nu stiam că există
contabili amuzanti.
Nu vorbiti între voi ?
În lagăre înveti
să vorbesti cât mai putin.
Dl Smith lucra la metroul din Moscova.
E inginer. Tatăl său era finlandez.
A crescut în America.
Dar vorbeste rusă.
De ce ar veni un american în Rusia ?
Marea Depresie.
A venit cu fiul lui.
Ce a pătit fiul lui ?
L-au împuscat.
Avea 17 ani.
Granita mongoleză e dincolo de linii.
La patru-cinci zile distantă.
– Putem traversa în altă parte ?
– Asta e linia principală.
– E păzită bine.
– Are dreptate. Asteptăm întunericul.
– Ce ?
– Nimic, mă uitam.
Nu te uita !
– Valka ?
– Ce ?
De ce ai tatuaj
cu idioti pe piept ?
Ar trebui să fie pe fund,
să îi tratezi cu respect.
Crezi că e amuzant ?
Sunt oameni de seamă.
Valka, potoleste-te !
Stii ce înseamnă Stalin, haiosule ?
Bărbat de otel.
Ia de la bogati si dă la săraci.
Sigur. Apoi îi bagă
pe toti în lagăre 25 de ani.
Ai grijă !
Multumesc, mamă Rusie, pentru ospitalitate,
dar mă tem că nu mă întorc.
– Stii că te vor prinde, nu ?
– Mă descurc în închisoare.
E mai rău să mor.
La câte închisori sunt, nu mă găsesc ei.
Dar America ?
Nu e de mine.
Nu as sti ce să fac cu libertatea.
Să ne luăm la revedere.
Nu mai aveti nevoie de el.
– Mult noroc, Valka.
– La revedere, Janusz.
Priviti !
– Crezi că ajungem pana diseară ?
– Cred că da.
– Ce vom face acolo ?
– Vom mânca, vom dormi…
Domnule !
Sunt comunisti.
A ajuns si aici.
Asta schimbă tot.
Nu avem unde să ne ascundem.
E un templu budist.
Ne-ar putea primi.
Sau poate lucrează cu regimul.
E un risc…
– Ce s-a întâmplat aici ?
– Ce s-a întâmplat si-n Rusia.
Biserici închise…
… Preoti împuscati,
sau dusi în lagăre…
Religia a fost interzisă.
Au venit si în biserica mea.
Au distrus totul, ca aici.
M-am întors în acea seară.
Era un singur gardian, un tânăr.
L-am sugrumat
până i-au iesit ochii.
Valka stia, cumva.
Stia că am ucis cu sânge rece.
– Cât de departe e China ?
– Nu stiu.
La 5-600 km spre sud.
600 km ?
– China e liberă ?
– Se luptă cu japonezii.
După China vine Tibetul.
Putem ajunge în capitală, în Lhasa.
Despre ce vorbiti ?
Zic că putem trece de Tibet,
traversând muntii, în India.
– Ce munti ?
– Himalaya.
Ne alăturăm armatei britanice
si ne luptăm cu nazistii si rusii.
Să traversăm Himalaya ?
Cum ? Avem vreun covor magic ?
Pe jos.
Aveti grijă…
Trezeste-te !
Ce frumos visam !
Eram pe cale să mănânc niste sare.
Vreau să mă întorc la visul meu.
E o retetă simplă.
Ai nevoie de putin rozmarin
si un vârf de nucsoară.
– Dar sare ?
– Ajungem si acolo.
Adaugi uleiul si lasi la marinat
cât pregătesti puiul.
Atunci adaugi sarea.
Freci sarea în pielea puiului
cu putină paprica.
– Dar dacă pun mai multă sare ?
– Nu poti pune mai multă sare.
– Ar fi prea sărat.
– Nu-mi pasă. Pune mai multă.
Nu vrea să-l stric.
– Te rog, pune mai multă sare.
– Nu !
– Tomasz…
– Nu !
Păstrati-vă calmul !
Nu ! Nu fugi !
Calmi…Zâmbiti,
fiti prietenosi.
Zâmbiti.
– Sunteti rusi ?
– Nu, americani.
Lhasa ?
Da, în Lhasa, Tibet.
– Sunteti pelerini ?
– Da.
– N-aveti cai ?
– Suntem prea săraci.
– E sotia ta ?
– Nu.
E fiica mea.
Ăla e sudul.
Mănânci sa ceva ?
– Arată ca un cuib de păsări.
– Te va feri de soare.
Încearcă asta pentru picioare.
Ăla e sudul.
Hai să mergem.
– Nu, e alt miraj.
– Dar nu avem apă !
Unde sunt copaci, e si apă.
Nu-mi pasă. E la est
si noi mergem spre sud.
– Măcar să încercăm.
– Trebuie să continuăm spre sud !
Dacă nu, vom muri cu totii.
Suntem pe moarte !
Deja suntem pe moarte.
E un miraj !
Trebuie să fie un miraj…
Mirajele nu au păsări.
Mirajele nu au păsări !
E o fântână !
Nu beti prea mult !
Vă îmbolnăviti.
– Măcar avem apă aici.
– Liniste ! O trezesti.
Dar mâncare ?
Vor veni nomazii.
Când ? Săptămâna viitoare ?
Luna viitoare ?
Să mai stăm aici,
măcar pentru câteva zile.
Fără hrană,
devenim din ce în ce mai slăbiti.
– Nu vom mai fi în stare să mergem.
– Nu stiu.
După zilele astea…
nu stiu dacă mai pot trece prin asta.
Faptul că am găsit putul,
a fost un miracol.
Să mai speram la unul ?
Janusz ?
Vino.
Stai !
Haide, Tomasz !
Pălăria, te rog.
Mai jos.
Fugiti !
Înapoi !
Adăpostiti-vă !
Irena.
Peste uscat.
Multumesc.
Poftim.
– Mai poti găsi fântâna ?
– Am deviat mult.
Stiu că era spre est. Nu avem
puncte de reper în pustiul ăsta.
Nu as mai găsi-o.
Când îl ajutam pe tata la câmp,
sugeam pietre din astea.
Nu ne mai era asa sete.
Janusz !
Insolatie ?
Devin o povară.
Nu…
– Te doare ?
– Deloc.
Se umflă pentru că am mers
atât de mult.
Nu-i asa, domnule ?
Întinde-te.
Îti acopăr eu picioarele.
– Irena, ne putem opri putin.
– Nu !
Suge din asta.
Nu, te rog !
Haide, trebuie să continuăm.
Mă numesc Irena Jilinska.
Mă numesc Irena Jilinska.
Lasă-mă jos.
Pune-mă jos.
E în regulă.
Primiti-o, îngeri.
Luati-o în ceruri, în tara ei.
Amin.
Amin.
– Îmi place asta.
– Când ai făcut-o ?
În a doua noapte în gulag.
Săracul Kajig.
Avea tot timpul probleme cu picioarele.
Cine e asta ?
Arată ca tata.
– Asa arăt acum ?
– Nu.
Arăti mai rău.
I-ai surprins zâmbetul.
E doar o schită.
Voi mai lucra la ea.
E foarte frumoasă.
Esti un artist desăvârsit.
E aproape ca o fotografie.
O umbră…
E foarte frumoasă.
Trebuie să ajungem la dealuri.
E posibil să găsim apă acolo.
Haide…
Ridică-te !
Domnule…
Haideti.
Mergeti fără mine.
Eu sunt sfârsit.
Mergeti.
Mergi la dealuri si caută apă.
Ne asteptati acolo.
Vă ajung din urmă.
Mergeti.
– Ati găsit apă ?
– Nu.
Apă !
– E otrăvitor. Cum îl mâncăm ?
– Îi tăiem capul.
Dă-mi cutitul.
Uite…
Are gust de pui.
Da, un pui negru si otrăvitor,
fără picioare.
Nu e rău.
Valka spunea să ne mâncăm între noi,
când eram în Siberia.
– Serios ?
– Da.
M-ati fi mâncat ?
Bineînteles.
Eu nu te-as fi mâncat niciodată.
Esti prea amar.
Mai bine mănânc sarpe.
Te poate ucide, nu mai stii ?
– Ce ?
– Bunătatea.
Cât vei mai trăi cu noroi si serpi ?
Lasă-mă aici.
Nu poti, nu-i asa ?
– Domnule.
– Ce ?
Nici nu vă stiu numele…
… dar îi stiu numele fiului dvs.
– ti-a spus Irena.
– Da.
Îi pot spune numele ?
David.
Asta nu-l va aduce înapoi.
Ce vrei să faci ?
Să mă motivez să continui ?
– Să nu renunt ?
– Ati renuntat ?
În lagăre, moartea
era văzută ca libertatea.
– Si de ce nu te-ai sinucis ?
– Supravietuirea a fost un protest.
M-am pedepsit prin a trăi.
– Pedeapsă pentru ce ?
– Eu l-am adus pe David în Rusia.
Acum nu te poate ierta nimeni.
Si tu nu te poti ierta.
Irena mi-a spus
că ti-au torturat sotia.
Ea i-a informat.
I-au făcut acelasi lucru
si băiatului meu.
Apoi l-au împuscat în cap.
Sotia mea e în viată.
Ea a trăit.
Măcar atât stiu.
Dar nu se va putea ierta
pentru ce a făcut.
Numai eu pot face asta.
Si ea se torturează,
ca tine.
Trebuie să mă întorc.
Trebuie să mă întorc.
Janusz !
Strânge lucrurile. Repede !
Ce se aude ?
Tibet.
Lhasa !
Si India unde e ?
E o trecătoare către Sikkim,
peste munti.
Multi merg acolo.
– Sunt sate pe drum ?
– Sate mici, da.
Vă vor da mâncare.
Dar nu puteti merge acum.
– De ce ?
– Dacă ninge mult, e foarte greu.
Asteptati până la primăvară.
Vă va tine familia asta.
– Nu putem trece muntii iarna.
– A zis că e greu, nu imposibil.
Stiu, dar sunt doar trei luni.
– Nu putem renunta.
– Cum adică ?
Dacă ne oprim acum,
ne va doborî oboseala.
Nu ne oprim.
Suntem extenuati.
Voi dormi până la primăvară,
ca ursul în bârlog.
Tu poti să studiezi budismul
si să devii călugăr.
Dar întâi trebuie să înveti
să le gusti ceaiul.
Deja îmi place ceaiul.
Noapte bună.
Dar dvs, domnule ?
Ce veti face trei, patru luni ?
Mă duc în Lhasa.
Prietenul nostru stie pe cineva.
Mă poate scoate prin China.
E o misiune militară a SUA acolo.
Aveti grijă si de ultimul, nu ?
– Zoran !
– Ce ?
Am scăpat.
Am reusit.
Ai dreptate.
Are dreptate !
Dacă trecem câtiva munti, am ajuns.
Am reusit.
Nu toti.
Nu, nu toti.
Ce veti face, dle ?
Vă întoarceti acasă ?
– Acasă ?
– Să construiti metrouri ?
Mi-ar lua ceva timp…
Eu voi lupta.
Întâi cu germanii, apoi cu rusii.
Apoi îti construim biserică ?
Vreau să mor în luptă.
Eu voi da desenele lui Tomasz la ziar.
Le public cumva.
Apoi îi voi găti puiul.
Dar pun multă sare,
ca să-l enervez.
Si tu, Janusz ?
Cât timp vor fi comunistii în Polonia,
nu ne putem întoarce.
Te-ar împusca, Janusz.
Voi continua,
până la sfârsit.
Voi continua să merg.
A dispărut.
Janusz !
Bine ati venit în India.
Aveti pasapoarte, vă rog ?
– Nu avem…
– Nicio problemă. Veniti cu mine.
De unde veniti ?
– Siberia.
– Siberia ?
– Cum ati ajuns aici ?
– Pe jos.
8 mai 1945
Victorie în Europa
1945-1948 Uniunea Sovietică
impune regimul comunist în Polonia
Cortina de Fier
cade peste Europa de Est
1980 Sindicatul SOLIDARITATEA
sfidează comunismul

Get Adobe Flash player

Comments are closed.