“The Newsroom” Amen 2012 Romanian

Posted by on July 25, 2012

movie image

Download subtitles of “The Newsroom” Amen 2012 Romanian

Nu-ți poți pune iubiții să mă
convingă să îi las în pace.
Și nu sunt “iubiți”. E unul singur.
Trebuia să te prezint lui
Jim mai demult.
N-am ieșit niciodată cu el,
dar îmi imaginez…
– Ce și cât de des îți imaginezi ?
– Că ar fi distractiv.
– Sunt Nina Howard.
– Îmi pare atât de rău.
– Putem vorbi puțin ?
– Vrea să te avertizeze că
sunt ziaristă de scandal.
– “Will McAvoy pipăie de Anul Nou.”
– Ce ?
– Te-am chemat pentru asta.
– Când iese ?
A ieșit. Asta e.
“Mizerii în serie.”
Nu ne aflăm aici ca să vorbim
de audiență, nu-i așa ?
I-am pierdut pe David și Charles.
Nu te dai la frații Koch
fără să discuți cu conducerea.
A fost un atentat armat în Tucson.
MSNBC, FOX și CNN spun că e moartă.
Un medic declară decesul,
nu televiziunea.
– E în viață.
– Este în viață.
NPR își recunosc eroarea.
E în viață.
Spune-i Leonei că dacă vrea
să mă dea afară,
ar fi bine să vină cu mai mult
decât câțiva tipi.
Exact așa am să-i spun !
Nu-ți pot spune unde ne aflăm,
sincer, pentru securitatea noastră.
Am văzut ziariști atacați sistematic.
Ar trebui să vă arătăm…
în locul acestei imagini bizare
cu mine stând
pe jos într-o locație secretă
și cu lumină crepusculară,
ar trebui să vă arătăm imagini…
Imagini în direct cu ce se
petrece chiar acum în Piața Tahrir,
dar nu putem face asta deoarece
camerele noastre au fost neutralizate.
Elliot, ce înseamnă
“au fost neutralizate” ?
Prin amenințări, intimidări și
atacuri armate.
Noi vedem imagini preluate de la
Al Jazeera de acum șase ore.
Ne poți descrie ce vedem ?
Nu poate descrie altceva
decât camera lui.
Întreabă-l ce are în minibar.
Mi-ar plăcea să te liniștești.
Atunci cred că vei fi dezamăgită.
Așa era, în mare, 7:00 P.M. în Cairo.
Elliot ?
– Îmi cer scuze, Will.
– Elliot, putem…
Se aud împușcături de la
parterul hotelului nostru.
– Unde se duce ?
– Afară, pe balcon.
– Revino în transmisiune !
– Mai avem legătura cu Elliot ?
– Scoate-l.
– Fir-ar al dracu’ !
Dacă acum ați deschis televizoarele,
în Cairo este dimineață și
o mulțime estimată la 100.000 de oameni
s-au adunat acum câteva ore în
Piața Tahrir din capitala Egiptului…
Revino în direct, la dracu’.
Mubarak era așteptat să
demisioneze după 18 zile
de proteste prodemocratice
fără precedent.
Cât o să stea pe balcon ?
Demisia era așteptată de
președintele Obama,
președintele francez
Nicolas Sarkozy
și premierul britanic
David Cameron.
Dar într-un discurs de 17 minute,
Mubarak a anunțat că nu se va retrage,
înfuriind protestatarii care
par să se fi înmulțit
și să fi devenit și mai furioși
după această noapte extraordinară.
Vorbim cu corespondentul nostru
Elliot Hirsch…
Nu, Elliot e pe balcon,
cântând o melodie din Evita.
– Aflat într-o locație secretă.
– S-a întors.
– Scuză-mă, Will.
– E totul în regulă ?
Au fost niște împușcături.
Nu pare să fi fost cineva rănit,
dar e greu de spus din
locul în care mă aflu.
Ne uităm la o înregistrare de
acum șase ore, Elliot.
Ne poți povesti ce se întâmplă
acum în Piață ?
Mulțimea se agită în valuri.
Armata a făcut un cordon
în jurul Pieții Tahrir…
O, Doamne, ești bine ?
E o ușă de sticlă.
Nu m-ai văzut aici ?
Da, calmează-te.
Primim imagini de la un protest
în desfășurare în Appleton, Wisconsin.
Guvernatorul se află în sediul unui ziar
și un protest spontan al profesorilor
are loc chiar acum în fața clădirii.
– Da, du-te.
– Sună la montaj și spune-le.
Will, vom da acum reclamele.
Un mic protest a izbucnit
în fața sediului unui ziar
unde se află chiar acum Scott Walker.
Deci tocmai pregătim montajul.
Bate cu stiloul dacă ai înțeles.
Și acum protestele se răspândesc
în afara Pieței Tahrir ?
– Suntem deja gata.
– Cu ce ?
– Profesorii din Wisconsin.
– Eu sunt.
– Ce se întâmplă ?
– Guvernatorul de Wisconsin
forțează introducerea unei legi
pentru a stabiliza bugetul,
prin care ruinează bugetul sectorului
public, mai ales învățământul
și îi lasă fără drepturile obținute
prin contractul colectiv de muncă.
Guvernatorul este prins
în sediul unui ziar
cu 75 de profesori protestând afară
și până mâine vor fi 10.000.
Da, dar între timp niște egipteni
vor schimba conducerea Egiptului.
– Mai e cineva aici ?
– Nu.
montat și un singur editor.
Cory, dacă promit că înțeleg
ironia situației,
pot încălca regulile sindicale
și să mă așez la acest panou ?
Vei vorbi cu cineva
să angajeze mai mulți editori ?
Să vorbesc e tot ce pot promite.
Dar eu sunt de partea ta.
Dă-i drumul.
De unde vrei să începi ?
În jur de 12:20. Începe răspunsul cu
“Avem în guvernul statului…”
– Avem în guvernul statului…
– Chiar acolo.
Înainte de a lua în calcul
planul de reducere a cheltuielilor
indiferent de circumstanțe și
le-am înnoit.
Am avut o întâlnire azi
cu toți conducătorii
agențiilor de stat și ieri cu
Garda Națională.
– Taie acolo !
– Taie acolo !
Fii atentă la ce faci tu.
Chiar acolo, când scandează profesorii.
Trece, trece, trece,
Scott cel egoist trebuie să plece !
Taie acolo !
Asta-i tot. Predă-l.
Haide, haide, haide.
Sunt pe cale să dau o știre a mea.
Sunt cel puțin nouă lucruri care trebuie
aranjate până ajunge în camera de control.
Suntem în 2011.
Nu mai ducem rolele pe brațe.
Va trebui pe asta s-o duci cu mâna ta.
Durează prea mult să le duci
pe amândouă în același timp.
– Ia un stick.
– Pot folosi un stick.
– Bagă-l în portul USB.
– Îl bag în portul USB.
– Copiază fișierul pe drive.
– Copiez fișierul pe drive și
aleargă cu el în camera de control.
– Îl duc în camera de control ?
Imediat.
Cum am menționat, câteva sute se află
în fața televiziunii și parlamentului
și o estimare de 25…
Un grup de protestatari
se îndreaptă către Heliopolis.
Întreabă-l dacă știe ceva despre
protestatarii care se îndreaptă
către Palatul Prezidențial.
Avem informații despre protestatari
care se îndreaptă către
Palatul Prezidențial în Heliopolis.
Nu știu nimic despre asta.
Pentru că stai în Hotelul
Cairo Radisson.
Pare fericit din cauza asta ?
Mi-e greu să mă pronunț din imaginile
cu rezoluție mare pe care le primim.
Sunt la fel de frustrată ca tine,
dar nu voi trimite un jurnalist american
în mijlocul acelui protest.
– Crede-mă, eu sunt jurnalist american.
Aici ai conferința de presă a lui Walker
și protestul profesorilor în Appleton, needitate.
– Am înțeles.
– Nu m-am încurcat cu nimic până aici.
Scuze !
– O, Doamne. Îmi pare rău.
– Glumești ?
– Scuze.
– Fișier needitat ?
Să-l introducem acum.
A fost Elliot Hirsch din Cairo.
– Vom reveni la tine, Elliot.
– De ce ?
Unde te duci ?
Voi găsi pe cineva care se află pe teren.
Șocant este să auzi un
Guvernator american
amenințând că va chema Garda Națională.
Dar asta a făcut azi Scott Walker,
comandantul Gărzii Naționale
a statului Wisconsin
în apărarea legii sale de reducere
a cheltuielilor bugetare.
Oricine cu titlul de producător
acum, în sala de conferințe.
– Sloan.
– Eu nu sunt producător.
– Am nevoie de tine. Mai poți sta puțin ?
– Am fost așa de aproape…
Știi că aș fi pus paza să te
întoarcă din drum.
– Știi.
– Durează câteva minute.
Bine, dar uneori mă pui să aștept
și uiți de mine, iar apoi mă suni de
acasă pe la 11:00 și îți ceri scuze.
– De câte ori s-a întâmplat asta ?
– De două ori.
Păi, chiar mi-a părut rău.
Stau și mă uit la tv.
Știe cineva unde este un tv ?
Dragă, îmi pare rău.
Mai am nevoie de 20 de minute.
Nu-i nimic, văd.
Egiptul mai există ca țară ?
Da, doar că a devenit una nouă.
Sunt un bun cunoscător al Egiptului,
dacă ai nevoie de un interviu mâine.
De când ești tu și egiptolog ?
Mâine aș putea fi.
Du-te la Hang Chew, ia-ți ceva de băut
și ne vedem acolo.
Da, șefa.
– Herb.
– Da, doamnă ?
Depășim cu 17 secunde cu Bernanke,
ceea ce înseamnă că trebuie să scurtăm…
– Stai. Uitați-vă cu toții.
– Nu-i nimic de văzut.
– A trebuit să-l scoată cu degetele ei.
– Nu aveam ce face.
Depășim cu 17 secunde cu Bernanke,
ceea ce înseamnă că trebuie
să scurtăm Bill Kristol cu cât ?
2:13.
Și Will a luat lecții de dans la 11 ani.
Și Mackenzie s-a gândit că This Old House
lucra la aceeași casă în fiecare săptămână.
Toată lumea în sala de conferințe.
Și aia a fost rezonabil.
A durat șase luni să construiască
orașul Dubai.
Crezi că au renovat în 15 ani
vechiul oraș colonial ?
– Să mergem.
– Câte bucătării crezi că avea casa aia ?
Va fi de ajuns.
Să vorbim serios.
Încep prin a vă spune că Will
plânge la filmul Rudy.
– Nu-i adevărat.
– Plânge ca o ceapă.
Tăiatul cepei te face să plângi.
Ele nu trăiesc această emoție.
Felul în care trăiești
filmul Rudy.
O scenă, un moment, din când în când.
– Scena cu haina ?
– Da.
Toată lumea plânge la scena aia.
– Jim ?
– Nu l-am văzut niciodată.
N-ai văzut Rudy ?
Tu ce făceai când ceilalți de
vârsta ta își trăiau viața ?
– Temele.
– “Temele.”
Nu credeam că voi fi singura
care va spune asta.
Am crezut că sunt în siguranță
în gașcă.
Ascultați, fiindcă e singura șansă
a lui Rudy să se îmbrace pentru joc.
– Nu trebuia să încep asta.
– Păi, ai făcut-o.
Regulile NCAA permit doar unui număr
limitat de jucători să poarte uniformă.
Și de fiecare dată când lista crește,
Rudy nu se află pe ea.
Și lista pentru ultimele jocuri e făcută,
dar numele lui Rudy tot nu e pe ea.
Patru ani degeaba. Apoi trebuie să
intre la școală.
Apoi intră la antrenamente.
Și e bătut măr de colegi
de două ori cât el.
Dar lui nu-i pasă, pentru că
se gândește numai la echipă.
Și tot ce-și dorește e să fie
măcar o dată pe foaia de joc.
Și e ultimul meci din ultimul său
an de colegiu și el tot nu prinde foaia.
– Și tot așa…
– Uite cum e.
Jucătorii vin în biroul antrenorului
și își pun echipamentul pe birou.
– Și spun “Dle antrenor”…
– “Vreau să fac dușul de după meci cu Rudy.”
Nu, nu-i așa.
Intră unul câte unul,
își pun haina pe birou
și spun, “Dle antrenor, vreau ca
Rudy să joace în locul meu duminică.”
Și apare o coadă întreagă de jucători
cu hainele în mână spre biroul antrenorului.
– Jim, ești rănit la cap.
– Așa e.
– Eu l-am lovit cu ușa din greșeală.
– De două ori.
Dă-ți părul la o parte.
– Sângerează.
– Poți aduce trusa de prim ajutor ?
– Da.
– Sunt bine.
– Unde-i Don ?
– Nu știu.
L-am văzut ieșind după
materialul cu Elliot.
Despre asta vreau să vorbim.
Reflectăm deja 18 zile evenimentul
și m-am săturat să scot imagini
de pe diverse canale.
Am văzut același montaj pe care
îl folosim cu sigla NBC
de trei ori în ultimele ore.
Nilesat îl tot dă.
Și, în mare, nu putem acoperi
acest eveniment dintr-o cameră de hotel.
– Avem nevoie de cineva pe teren.
– E prea periculos pe teren.
– Pentru un american.
– Vrei să contactăm un străin ?
Un localnic.
Cineva care se poate amesteca prin mulțime.
Cineva care are credibilitate atât
în fața noastră, cât și a protestatarilor.
Cineva care știe să filmeze,
să monteze și să verifice sunetul.
Tu, “în direct pe Internet”.
Ai depistat pe cineva ?
Am sigur tipul potrivit.
Scuzați-ne.
Știi ce…
Știi ce…
Știi ce faci ?
– Aș fi putut deveni doctoriță.
– Și ce s-a întâmplat ?
– Păi nu m-am dus la medicină sau școala sanitară.
– Bine.
E vorba de altă poveste TMI.
Și va fi dată în Pagina șase.
– În câte feluri vrei să-ți spun
– Azi e on-line
– că nu vreau să mă bag în așa ceva ?
– Și mâine în ediția tipărită.
– De data asta trebuie să ripostăm.
– Acum ce mai zic ?
Știai că iub..
Știai că Wade Campbell
se gândește să candideze pentru Congres ?
Da, se gândește și nimic mai mult.
Ba da, mai mult de-atât.
Se întâlnește cu un oficial DCCC.
Îl recrutează pentru
locul lui Anthony Weiner.
Anthony Weiner își păstrează locul.
– Nu și dacă vrea să devină primar.
– Nu știam asta.
L-ai invitat pe Wade în emisiune
de cinci ori în șase săptămâni.
Și cum va ieși povestea ?
Va fi că încerci să-ți ajuți iubitul
să fie ales în Congres.
Cum credeai că va fi ?
Când pui problema așa,
văd și eu cum poate fi interpretat.
Chiar așa și arată.
Nu va mai apărea în emisiune.
Potrivit Google Trends volume index,
de la Anul Nou termenul
de căutare Will McAvoy
a depășit de 35 de ori frecvența medie
de căutare din ultimii trei ani.
În mai puțin de șase săptămâni,
au fost nu mai puțin de nouă
menționări negative în
Pagina șase și TMI.
Câți dintre cititorii lor crezi
că sunt și telespectatorii noștri ?
Acele articole au fost citate
– în mai mult de 800.000 web site-uri.
– Dumnezeule !
– Da.
– Există 800.000 web site-uri ?
E o distracție zilnică față de
ce încercăm să facem noi aici.
– Mai întâi a fost dezastrul cu Will și întâlnirile lui.
– Mă descurc extraordinar la întâlniri !
Acum jucăm greșit și pierdem la etică.
Doar așa poate fi interpretat ?!?
Ce altceva mai contează ?
Suntem îngropați de vii de propriile tabloide.
Haide șeful, e Mac.
Este enervantă cu etica.
– Mulțumesc !
– Felicitări !
Acum ai devenit țintă.
Ai intrat și tu în joc.
– Orice faci…
– Înțeleg.
Haide !
Cum de n-ai știut că a vorbit…
Nu mi-a spus niciodată.
Te-ai putea gândi că te-am folosit
ca să-i cresc lui credibilitatea.
Știu sigur că nu m-ai folosit.
El m-a folosit pe mine.
Știi ce ?
Pe bune.
Nu presupune nimic.
Pare un tip de treabă.
În plus, niciun bărbat întreg la minte
n-ar risca să te piardă.
Ei, haide.
Cine e străinul pe care îl ai ?
I-am urmărit postările
de pe Twitter și YouTube.
– Își spune Amen.
– A-M-E-N ?
– Ca în rugăciuni ?
– Așa se scrie.
Dar înseamnă “Cel ascuns”
în egipteana veche.
Îl urmăresc mulți, inclusiv Richard Engel
care spune că e corect, vizionar
și curajos în fața oricărui pericol.
E frumos că-l susține Engel,
dar nu știu ce să zic…
să folosim pe cineva pe care nu-l cunosc.
Îl știu. E ca și mine..
– El e ca și cum aș fi eu.
– Ce vrei să spui ?
Tații noștri erau amândoi mecanici.
Nu pentru că asta au visat să facă,
ci pentru că știau că mereu
se va găsi de lucru pentru mecanici.
– Neal.
– Suntem amândoi fii cei mai mari
și am avut grijă de frații mai mici
întreaga noastră viață.
Niciunul dintre noi nu va
căpăta o diplomă de facultate.
Amândoi idealizăm Internetul.
Spune mai departe.
– Am fost în unul dintre trenuri.
– 7/7 ?
Mă duceam să-mi vizitez mătușa și trenul
abia depășise Liverpool Street,
și eram pe jumătate adormit
când a explodat bomba.
Ce ai văzut ?
Vagonul s-a umplut cu fum,
oameni țipând, plângând.
Rugându-se.
În final un muncitor de la metrou
în vestă galbenă ne-a găsit
și ne-a condus prin tunel
până la stația King’s Cross.
Și mi-am scos telefonul să-l sun pe tata.
– Nu era semnal.
– Da.
– Și ai început să filmezi în loc să vorbești.
– Da.
Și am ieșit afară și…
știți, am încărcat imaginile și
le-am trimis posturilor de știri.
Atunci ai știut că nu te vei face mecanic.
– Da.
– El e Rudy.
– Nu totul e ca în Rudy.
– Știu că nu totul e ca în Rudy.
S-o lăsăm baltă.
Unii nu pot înțelege filmul Rudy.
Doar eu și Rudy și Neal și tipul
pe care l-a găsit Neal în Cairo.
– Amen.
– Mulțumesc !
Nu “Amin !” la ce ai zis,
spun doar că îl cheamă Amen.
Și poți avea încredere în el.
Va reuși.
Ce fel de echipament are ?
O cameră de mână Kodak Zi8 HD și un laptop.
– Poți da de el ?
– Da.
– Cum vom recepționa semnalul de la el ?
– De ce nu poate folosi legătura noastră ?
– Ne trebuie un mobil.
– Încă mai există Internet.
Au tăiat conexiunile la Internet
încă de pe 27.
Nu de la marii provideri,
dar mai există un mic furnizor,
numit Noor Group,
și principalul lor client
e bursa din Egipt.
Nu o pot opri și pe-asta.
Vrei să spui că încă mai există
Internet funcțional în Egypt ?
Noor Group deține 83
rutere funcționale
legate la tranzitul internațional.
– Vrei să spui că încă mai există
Internet funcțional în Egypt ?
– Da.
– Will.
– Da ?
– Am nevoie intri și la 10:00.
– Ce s-a întâmplat ?
Elliot a ieșit din hotel.
A plecat pe stradă și a fost bătut.
Cum se simte ?
Are câteva coaste rupte,
un braț fracturat
și tăieturi și vânătăi pe față.
– A fost bătut cu o piatră.
– Adu-l acasă.
– M-am ocupat.
– Ce dracu’ căuta pe stradă ?
O voi suna pe soția lui.
– O sun eu.
– Nu.
– Don.
– Charlie, lasă-l pe el.
Suni acum și îi spui că e bine
și în drum spre casă.
– Da.
– Nu trebuie să știe de piatră.
La ce dracu’ se gândea Elliot ?
Se gândea,
– Hei.
– Hei.
Tu ce mai faci aici ?
A, da. Vino cu mine.
– Am auzit de Elliot.
– Va fi bine.
– Ești sigură ?
– Nu are leziuni majore.
Slavă Domnului !
Acum câteva luni, am fost de acord să apar
pe un panou la Paley Center intitulat
– “Știrile pot reflecta economia ?”
– Așa cred și eu, dar aici e problema.
– Da ?
Nu sunt pregătită să reflectăm economia.
Nu știu nimic despre economie.
Sunt sigură că nu se așteaptă să fii economistă.
Ești producătoare.
Da, dar eu îți spun că nu știu
nimic despre economie.
Nimic. N-am studiat niciodată la școală.
Nu am citit niciodată paginile de economie.
Nu am dat niciodată știri economice.
Dar produci știri despre economie.
Facem cinci minute pe seară
de câteva luni.
Da, stau acolo când e segmentul
și vă las pe tine și pe Will să vorbiți.
– Am încredere în tine.
Ce vrea să însemne asta ?
Mă prefac că citesc ce îmi dai
și apoi dau din cap.
Bine, dar ai ascultat emisiunile ?
– Am ascultat cu atenție.
– Și ?
– Nu înțeleg o iotă din ce spui.
– Kenzie !
Mă poți scuti de morală,
Thomas Friedman ?
– Vrei să spui Paul Krugman ?
– Care dintre ei e economist ?
– Paul Krugman.
– Atunci de ăsta ziceam.
Am nevoie să mă înveți câteva lucruri
pe care să le spun și astfel
să reiasă că știu totul.
Cât ți-a luat ție să știi ce știi ?
Facultatea, masteratul,
doctoratul, studii postdoctorat,
experiența din practică… 15 ani.
Când e dezbaterea ?
– Marți. Dimineața.
– Bine.
Ce-ar fi să-ți spun trei lucruri
pe care să ți le notezi în palmă ?
Nu, chiar vreau să știu asta.
Cred că multe din ce se întâmplă în lume
– au legătură cu economia.
– S-ar putea să te fi prins de ceva !?!
Nu vreau să știu totul.
Nu vei fi în niciun pericol în sensul ăsta.
– O glumă bine spusă.
– Mulțumesc.
– Du-te acasă !
– Da.
Bine ați revenit la ACN Dimineața
unde au trecut 22 de minute din această
oră, din această rece…
– Foarte rece.
– Foarte rece zi de 21 februarie în New York.
În continuare, intrăm în culisele
ultimei comedii a lui Jennifer Aniston
Just Go With It
care are astăzi premiera.
Și mai târziu vom transmite în direct
de la Cineplex din stradă
unde iubitorii de film înfruntă
cu greu temperaturile scăzute
doar ca să fie primii care vizionează
Justin Bieber: Niciodată să nu spui niciodată.
Tu ai “Febra Bieber” ?
Nu mi-e rușine să recunosc
că am “Febra Bieber”.
Dar acum e timpul pentru…
“Ce mi-a atras atenția !”
Vă spun eu ce mi-a atras atenția în dimineața asta.
O poveste din propria noastră casă.
TMI anunță on-line că
Știrile serii ar putea fi imparțiale
prin mărirea șanselor de alegere în Congres
ale iubitului producătorului executiv,
Mackenzie McHale.
Ai văzut asta ?
Am văzut, dar nu știm care e realitatea.
Păi, realitatea e că Mackenzie McHale
este producătorul executiv de la Știrile serii.
Wade Campbell este iubitul ei.
Wade are ambiții politice.
Și a tot fost invitat în emisiune,
în articol se spune,
de cinci ori în ultimele șase săptămâni.
Tu ce crezi, este etic ?
Millie, fă-mi legătura cu cei din
camera de control de la emisiunea de zi.
Să-ți spun eu ce face asta
și mai complicat.
– Tony.
– Mackenzie McHale și Will McAvoy au fost împreună.
Deci lucrurile trebuie să fie mai tensionate
acum la emisiunea din vârful de audiență.
Întreabă-mă de unde știu că au fost împreună.
– Fiindcă e o poveste foarte tare.
– E-mailul.
Mackenzie McHale a trimis un e-mail
din greșeală către fiecare angajat al AWM
– în care spunea că l-a înșelat pe Will.
– Să trecem mai departe.
Toți am făcut asta, nu ?
Nu vreau să spun că am înșelat.
Vreau să spun că toți am apăsat
pe butonul greșit…
Sunt Charlie Skinner.
Fă-mi legătura cu microfonul lui din ureche.
Deci avem un crainic și
un producător care au fost…
Hei. Ai 10 secunde
să treci la reclame
sau altfel, Hannah,
nu vei mai sta în acel scaun
după pauza de publicitate.
Ai înțeles ideea.
Vom lua o pauză și vom reveni după pauză.
Suntem ACN Morning.
Foarte grațios.
Chiar nu i-a fost jenă să spună
că are “Febra Bieber” ?
E în regulă.
Happy Valentine’s Day.
Nu mi-am dat seama că e Valentine’s Day.
Și oamenii din birou au dat…
Nu, Valentine’s Day e luni, nu azi
și acestea nu sunt pentru tine,
ci de la tine.
Sunt mai încurcat decât eram înainte.
Don a plănuit luni o seară
frumoasă pentru noi.
– Pentru mine și tine ?
– Da.
Don a planificat o seară romantică
pentru mine și pentru tine.
– Pentru mine și el.
– Așa are sens.
Și nu vreau să mi-o strice Lisa,
care mi-o va strica dacă
nu petrece o Valentine’s Day romantică.
Anul trecut iubitul ei a uitat
că era Valentine’s Day
și s-a dus la un meci al echipei
NY Rangers cu prietenii.
S-a pilit, ne-a pus să
ne uităm la Overboard,
și ne-a povestit multe Valentine’s Day
pe care le-a petrecut aiurea,
adică toate.
Nu și anul ăsta.
Te vei purta ca Sf. Valentin însuși.
– Sf. Valentin de fapt
– Concentreză-te, tocilarule !
– Bine.
– Don a rezervat o cameră la Four Seasons.
– Pentru mine și…
– Nu, tot pentru mine și pentru el.
Four Seasons.
Cada se umple în mai puțin de 60 de secunde.
Și eu nu vreau să apară Lisa
cu o casetă cu The Notebook zicând,
“Unde e minibarul ?”
Da, dar nu pot ieși cu
Lisa de Valentine’s Day.
Asta… asta chiar înseamnă ceva.
Nu mă încurca cu asta,
James Tiberius Harper.
Ăla nu-i prenumele meu.
Te gândești la căpitanul James Tiberius Kirk…
Nu mă încurca cu asta, Jim.
Nu avem o relație.
Mă sună seara după serviciu.
Vorbim puțin și apoi zice,
“Să vin pe la tine ?”
– Și eu ce aș putea să spun ?
– Tu spui da.
Eu spun da.
Dacă ieși cu cineva pe 14 februarie,
îl scoți în oraș pe 14 februarie.
Ce-i pe 14 februarie ?
– Valentine’s Day.
– Așa.
Uite itinerariul tău.
Ai făcut rezervări la restaurantul
ei preferat, Dell’anima.
I-ai luat un căluț norocos
pentru brățara ei.
Aici ai o sticlă cu vinul ei preferat.
Și aici ai lenjerie sexy
pentru orice chestii dezgustătoare ce
aveți voi de gând să faceți mai târziu.
Și cada aia care se umple în
60 de secunde e pentru baie ?
Nu poți face sex în cadă.
Nu merge.
Ba merge.
Trebuie să te strecori…
– Mulțumesc !
– Eu aș vrea să aud în continuare.
– Tacă-ți fleanca !
– Bine.
Uite aici felicitarea ei.
Și aici ai ce trebuie să scrii pe ea.
“Aceasta a fost cea mai frumoasă
lună din viața mea.
Ești frumoasă, talentată
și cea mai”…
Ai luat-o razna ?
– Am ieșit doar de patru ori.
– Uită-te la mine !
Deja mă uitam.
Nu mă păcăli cu asta, Jim.
– O iei la 9:30.
– Să mergem.
E online.
– Amen ?
– Da ?
Sunt Neal Sampat,
Atlantis Cable News din New York.
Am vorbit acum o oră ?
Care am spus că e felul meu
preferat de pizza ?
Pizza simplă.
Cu brânză.
Ești un puritan.
Așa e.
Amen, vrem să te plătim ca să
fii reporterul nostru pe teren.
E clar că te poți mișca în voie pe acolo.
Citatele și sursele tale se verifică.
Pui întrebări la obiect și
postezi filme minunate.
– Ne-am înțeles ?
– Da, ne-am înțeles.
Bine.
Aceasta e producătorul nostru executiv.
Ea e șefa.
Se numește Mackenzie McHale.
Amen, îți mulțumesc foarte mult pentru
că ai fost de acord să ne ajuți.
Eu vă mulțumesc pentru că vreți să difuzați.
Emisiunea începe la 3:00
dimineața, ora ta.
Vreau să transmiți din
mijlocul Pieței Tahrir.
Dar mai întâi, ne trebuie interviuri.
Avem nevoie să mergi la Palat
și să afli cine e la conducere.
– Poți face asta ?
– Da, doamnă.
Vrem să vorbești cu un membru al armatei
și vezi ce ordine de desfășurare au.
– Poți face asta ?
– Da, doamnă.
Ai un BeachTek cu adaptor XLR
ca să poți transmite wireless ?
Am o cameră de mână,
dar merge binișor.
Bine, dar va trebui să-ți verifici semnalul.
Avem o problemă cu sunetul.
– Am înțeles.
– Ne trebuie orice ai filmat noaptea trecută.
Îl poți comprima într-un YouSendlt file ?
Ar trebui să se descarce
acum în computerul dv.
Se descarcă.
Mulțumesc.
– Bine, ultimul lucru.
– Da ?
Trebuie să-ți dai jos bandana.
Trebuie să te prezentăm cu
numele tău întreg.
Înțelegi ?
E neapărată nevoie ?
Reportajul tău nu va fi credibil
dacă îl vom atribui unui reporter anonim.
Amen, toate rețelele de știri sunt acolo.
Dar tu vei fi primul reporter egiptean
pentru o rețea americană
care să descrie cum e să trăiești
aceste evenimente
Căderea Zidului Berlinului
pentru Orientul Mijlociu.
Aceasta înseamnă istorie și
nu vei uita niciodată această seară.
Da, desigur.
Ai dreptate.
Mă numesc Salim.
Kahlid Salim.
Kahlid, să vedem niște detalii tehnice.
Mai întâi, cum se scrie Kahlid ?
K-A-H-L…
Te vei enerva cu Leona
dacă voi căuta legături cu frații
Koch în Wisconsin ?
Te vei enerva dacă mai apar
alte mizerii în tabloide ?
– M-am enervat eu vreodată pentru mizeriile din tabloide ?
– Tu ?
Aș face viața mai ușoară tuturor
dacă aș demisiona în liniște ?
– Nu.
– Nu, și când ai făcut tu ceva în liniște ultima oară ?
– Pot fi liniștită.
– De exemplu, ai trimis o dată un email
– la 138.000 de oameni.
– L-am trimis la 112 oameni.
– Și apoi au ajuns să-l trimită…
– Will, voi tăceti vreodată ?
pe care nu vrea Leona să-l urmărim, deci…
– Să-l urmărim cât de tare putem ?
– Da.
Fă-mi un serviciu și vezi
dacă există vreo legătură
între frații Koch și Citizens United.
– Deja mă ocup.
– Cum ?
Păi, nu. Sunt exact ca tine.
E doar o expresie.
De obicei e nevoie de zeci de ani,
chiar secole
ca să vedem lumea schimbându-se.
Dar în Orientul Mijlociu, lumea
s-a schimbat în șapte săptămâni.
Pe 25 ianuarie protestatarii
s-au adunat în Piața Tahrir din Cairo
cerând demisia
președintelui Hosni Mubarak,
care a condus Egiptul 30 de ani.
Aseară, Mubarak a scandalizat poporul
egiptean refuzând să demisioneze.
Dar, doar 24 de ore mai târziu
s-a înclinat în fața voinței poporului
și a anunțat următoarele prin
vocea vicepreședintelui
– Omar Suleiman.
– Merge banda 2.
Dragi cetățeni din
aceste vremuri grele…
Ești un tânăr arătos,
Kahlid.
– Cum te simți ?
– Bine.
– Iată cum arăta Piața Tahrir câteva momente mai târziu.
– Banda 3.
Dă-i drumul.
Strigă
“Egiptul este liber !
Ești egiptean.
Ridică-ți fruntea din pământ !”
Pentru mai multe detalii,
intrăm în legătură directă în Cairo
cu reporterul nostru
Kahlid Salim care este pregătit.
Bună dimineața, Kahlid.
Este o dimineață bună.
30 de secunde înapoi.
– Will.
– Da ?
Vreau să-ți spun ceva.
– Ce ?
– Am lucrat la TMI.
Circulă un zvon…
Era mai mult decât un zvon…
câțiva dintre cei de la TMI
ar lua bani de protecție.
Ce vrei să spui ?
Le dai bani și nu se iau de tine.
Ia legătura cu Nina Howard,
plătește-o cât cere…
– Ai sărit de pe fix ?
– Doar ziceam și eu.
Iau bani de protecție la TMI ?
În 3, 2…
Trecem de la Cairo la Madison, Wisconsin,
unde mii de persoane
se îndreaptă spre sediul guvernului
pentru a protesta la amendamentele la buget
propuse de guvernatorul Scott Walker.
Uite-l.
Ne poți vedea ?
– Da.
– Ai făcut treabă bună.
Mulțumesc.
Am câteva imagini frumoase
cu brigăzile de dezinfecție.
Ce sunt brigăzile de dezinfecție ?
Cele mai multe persoane din Tahrir la ora asta
sunt femei în vârstă care fac curățenie.
Copii au schimbat țara, iar apoi
își aduc mamele să facă curățenie.
Întreaga Piață miroase a Axion.
Și ei îi spun revoluție de catifea.
Eu n-aș spune că a fost o revoluție.
– De ce ?
– Tot armata conduce.
Așa că i-aș spune lovitură de stat militară.
Dar vom ajunge și acolo.
Pentru moment, am schimbat
un dictator de 82 de ani
cu “locotenentul” său din teren de 79 de ani
căruia i se spune
“Pudelul lui Mubarak”.
Cine-i spune așa ?
Departamentul vostru de Stat
în e-mail-urile date de WikiLeaks.
– WikiLeaks.
– Armata nu reprezintă “băieții buni” ?
Vor fi alegeri libere ?
Armata va proteja mercenarii
pro-Mubarak
care au omorât sute în
ultimele două săptămâni și jumătate ?
Mă aflam în Tahrir în noaptea
când au ucis 91.
Bătrâni și copii bătuți și împușcați.
Bine, unde vrei să mergi mai departe ?
La Ministerul de Interne.
Dacă Mubarak voia să te arunce
într-o groapă, acolo e.
Armata a înconjurat locul și
ard documente în curte.
– E o clădire guvernamentală.
– Are dreptate.
Kahlid, adu-ne imagini cu armata
distrugând dovezi
și vin personal acolo cu un camion de Tide.
Nu te las eu să faci asta.
Înțelegi diferența între băncile
comerciale și cele de investiții ?
– Bineînțeles.
– Kenzie ?
– Nu.
– Băncile de investiții sunt ca niște jucători.
Băncile comerciale sunt cele la care ai
cont de economii și cont curent.
– Știi să citești un extras de cont ?
– Da.
– Kenzie ?
– Nu.
Bun, deci, după marea depresiune economică,
Congresul a vrut să pună un zid intre
băncile comerciale și cele de investiții.
Au vrut să se asigure că Wall Street
poate să cadă la pământ
și băncile comerciale tot
n-ar avea de suferit.
Au făcut o lege Glass-Steagall.
Ai putea fi Gordon Gekko
sau George Bailey,
dar n-ai putea fi amândoi.
Mă urmărești ?
Se pare că nu mă pot opri
din a-l răni pe Will.
Azi dimineață a fost o porcărie.
Cei de dimineață îi disprețuiesc
pe cei din prime time.
Și asta a fost tot.
– E Will supărat pe tine ?
– Nu.
Asta probabil te face să te
simți și mai rău.
Și spun asta în comparație
cu răul pe care îl simțeai adineauri.
Tu te pricepi la oameni ?
Mi s-a spus că nu.
Atunci să continuăm.
Nu pot să nu mă gândesc
că e și vina mea.
Eu sunt cea care nu te-a crezut
când mi-ai spus că nu Will te-a înșelat
– și de aceea tu…
– A trebuit să trimit e-mailul.
Nu fi ridicolă.
E doar vina ta.
E atât de mult vina…
Eu sunt cel mai apropiat
de conceptul de prietenă femeie ?
Stai, spui că nu am prietene femei
sau că nu ești în întregime femeie ?
– Tu ce crezi ?
– Prima.
Da. Deci, ce s-a întâmplat,
de nu poți îndrepta ?
S-a întâmplat așa, am fost
cu un tip multă vreme
care nu era nici cât jumătate
ca Will, și m-a părăsit.
– Mai târziu am început să ies cu Will.
– Pot să înțeleg restul.
– De ce nu poți repara ?
– Ascultă, te superi dacă vorbim doar…
– Da, Glass-Steagall.
– Zidul, a funcționat ?
A dus la cea mai lungă perioadă
de creștere economică susținută
din istoria SUA,
o înflorire timp de 60 de ani
a clasei de mijloc,
cea mai mare creștere a productivității
și cea mai mare creștere a venitului mediu.
De asemenea, am câștigat
al doilea război mondial,
am trimis un om pe Lună
și un computer în fiecare casă.
Și știi ce s-a întâmplat după aceea ?
L-am înșelat pe bărbatul perfect
cu tipul care ne-a părăsit ?
Am abrogat Legea Glass-Steagall.
De ce nu se poate repara ?
Trebuie să scriu ceva pe o
felicitare de Ziua Îndrăgostiților.
Tu amăgești femeile, deci ce ai scrie…
– Nu pot da de Kahlid.
– Ce vrei să spui ?
N-am mai auzit nimic de el
de duminică seara
și n-a mai postat nimic pe
Twitter sau Facebook.
– Ai încercat să iei legătura…
– Cu toți cunoscuții lui…
Facebook, YouTube…
Nimeni nu mai știe nimic de el.
Oameni buni, Elliot Hirsch.
Mulțumesc.
Sunt bine.
Și vă mulțumim tuturor pentru
telefoane, e-mail-uri și flori.
Și pentru stripteuza îmbrăcată
ca ofițer de securitate al lui Mubarak.
Nu te-ai gândi că au asemenea
costumație în depozit.
– Haide.
– Unde mergem ?
– Charlie.
– Stai puțin.
Bine te-ai întors, Elliot.
– Toată lumea e fericită că ești întreg.
– Mulțumesc.
Reportajul de la tipul străin
a fost fain vineri seara.
– Mi-au spus că tu ai fost.
– Da.
Dar nu mai pot da de el.
Au trecut 36 de ore.
– Ai încercat și…
– Am încercat totul.
Are telefonul nostru prin satelit.
Cel pe care îl folosim și noi.
Vorbește cu furnizorul
să localizeze semnalul GPS.
Bun. Mulțumesc.
A comandat o polițistă fascistă ?
Nu, am făcut deja poanta.
– E acasă.
– Mulțumesc, Doamne.
Te pot îmbrățișa, nu ?
Nu, mă dor coastele.
Bine.
– Elliot.
– Da, dle ?
Să nu mai faci asta niciodată.
– Da, dle.
– Will ți-a ținut locul vineri seară.
Becky ți-l ține în seara asta
și până când ești pregătit să…
Nu, de aceea am venit.
Îl vreau în emisiune în seara asta.
– Și filmat de la gât în jos ?
– Nu, arătăm ce s-a întâmplat.
– Jurnaliștii sunt și bătuți.
– Știu, dar…
A luat inițiativă pentru ACN în cel mai
– Nu-l poți scoate acum.
– Doar pentru o săptămână.
– Până mi se vindecă fața…
– Nu vrei să ieși în direct ?
– Bineînțeles că vreau.
– Atunci așa rămâne.
Acesta e un reporter minunat care
Am fost bătut înainte să…
Nu, n-am vrut să spun că
dar, Dumnezeule, nimeni nu va ști că…
– Noi știm.
– Nu e de ajuns.
Ba da, e.
Bine.
Și noi din media suntem niște
tipi tari, de elită.
Suntem niște clovni uscați într-un turn de fildeș.
Uitați-vă în jur.
Stai pe bară.
– Will.
– Da ?
Trebuie să-ți vorbesc.
Mai întâi, Maria Guerrero a vrut să-ți
transmit că se simte îngrozitor.
De ce nu mi-a spus-o chiar ea ?
– Îi e frică de tine.
– Așa mai merge.
Tony crede că cei din prime-time
se uită de sus la cei cu emisiunile de zi.
– Asta a fost tot.
– Păi, chiar m-a înțepat.
Spune-i Mariei că am văzut când
încerca să-l oprească și că îi mulțumesc.
O voi face, dar am venit să-ți spun că
Nina Howard mai pregătește un articol.
Nu-mi pasă.
Nina poate să scrie ce vrea despre mine.
E despre Mac.
Ce mai scrie ?
Era să-și omoare echipa într-un
incident în Pakistan ?
Ai numărul ei ?
Asta chiar merge ?
Dac-aș fi eu în locul tău,
aș încerca.
Suntem în sala de conferințe.
Gary, de ce nu le spui prietenilor
tăi de la emisiunile de zi
că dacă îi preocupă etica lui
Mackenzie, să mă întrebe pe mine.
– Ai fost la doctor ?
– Doar câteva copci.
Răspunsul e da,
frații Koch au bani în Citizens United.
Câteva fundații sprijinite de Koch
au trimis memorii către tribunal,
inclusiv Institutul Cato.
Au introdus un memoriu pentru
libertatea companiilor.
Așa a făcut și Institutul pentru Justiție,
fondat de asemenea de frații Koch.
Informarea lor susținea că
legile financiare care interzic
companiilor contribuții nelimitate
încalcă Primul Amendament.
Și după ce curtea a decis în favoarea lor,
aceste fundații au cheltuit
o grămadă de bani
pentru a se opune
transparenței donațiilor.
Iată un interviu cu
David Koch și avocatul său.
Koch e întrebat despre
Citizens United
și pare să pretindă că
nici n-a auzit de ei.
Koch este în prim-plan
cu sacoul gri.
Ce părere aveți despre
Citizens United ?
– I-a ajutat influența dv ?
– Citizens United ?
Ce părere aveți despre
Citizens United ?
– I-a ajutat influența dv ?
– Citizens United ?
Încă o dată.
Ce părere aveți despre
Citizens United ?
– I-a ajutat influența dv ?
– Citizens United ?
Judecătorii Thomas și Scalia
erau amândoi oaspeți
frecvenți ai fraților Koch.
Și între 2003 și 2007,
Virginia Thomas, soția
judecătorului Thomas,
a fost plătită cu
686.589 de dolari
de Fundația Heritage,
fondată de David și Charles Koch.
Din nu știu ce motiv,
judecătorul Thomas nu a trecut cei 686.000
de dolari în declarația de avere
de la Curtea Supremă.
Este foarte neobișnuit că
Scalia și Thomas
nu s-au recuzat de la judecarea cazului ?
Dacă ar fi făcut-o,
Citizens United ar fi pierdut cu 4-3.
Decizia în favoarea Citizens United
permite corporațiilor
să doneze orice sumă de bani
oricărui candidat
fără ca nimeni să știe de unde vin banii.
Dar pot face același lucru pentru sindicate,
și ei știau asta.
Deci, următorul pas n-ar fi
să scape de sindicate ?
Dacă vrei să trișezi, da.
Scuzați-mă. Kahlid a dispărut.
Furnizorul de telefonie spune că
telefonul lui nu are semnal,
ceea ce înseamnă ori că e distrus,
Noi l-am trimis să filmeze armata
arzând dovezi. L-au săltat.
Avem contract cu o firmă de securitate din Cairo.
Încep cu ei.
Will, tu sună-ți cunoștințele
din Departamentul de Stat.
Și apoi sună-l și pe soțul ei,
dacă e nevoie.
Don, tu ai relații la
ambasada egipteană.
– Aveam.
– Ce vrei să spui ?
Guvernul lor abia a căzut.
Haide, las-o baltă !
Noi l-am pus pe ăla acolo !
– Neal, nu-l vom pierde.
– Doamne !
– Ai cunoștințe în armata egipteană ?
– Am.
Și eu.
Putem să vedem pe unde a umblat.
Ai auzit ?
Armata egipteană arestează
jurnaliștii străini.
Chiar și doi ziariști de la
New York Times au fost reținuți.
Cum ar trebui să ne simțim ?
– Scandalizați ?
– Neal.
Nu mă simt deloc scandalizat.
Ar trebui să fim supărați ?
Nu m-a supărat deloc asta.
Ne simțim fericiți ?
Păi, ne simțim…
în stare să facem
“Nah-nah-nah-nah-nah” ?
Ne simțim fericiți ?
Sau…
ne vine să facem,
“Nah-nah-nah-nah-nah” ?
– Of !
– Neal !
Să-ți văd mâna.
Haide, să-ți văd mâna.
Ți-ai rupt vreo două degete.
Îmi pare rău.
Să mergem.
Juridicul nu ne lasă să luăm legătura
cu firma de pază din Cairo.
– De ce dracu’ ?
– Nu vor să-și asume răspunderea pentru un freelancer.
Zic că ne-ar putea da apoi în judecată.
Să ne dea în judecată ?
E ori prizonier, ori mort.
Să vorbim cu Reese.
Eu l-am enervat cel mai puțin.
Lăsați-mă să vorbesc eu.
– Nu-i înăuntru, Don.
– Eu cred că e, Roberta.
– Don.
– Reese, ieși dracului afară !
Don, nu-i acolo.
O, Doamne !
E o ușă rezistentă.
Așadar, știi unde îl putem găsi ?
Doamnelor și domnilor,
30 de minute până începem.
Intrăm în direct în 30 de minute.
Vă scot capul printr-o piramidă.
Dă-mi pe cineva la telefon…
Mulțumesc.
– Ești bine ?
– Da. Scrântit.
– Umărul ?
– Da.
– Donnie…
– Eu l-am trimis acolo.
Eu l-am certat să iasă în stradă și
a fost bătut cu o piatră.
S-a dus acolo fiindcă eu i-am zis.
Știu.
Toată lumea știe.
Toți suntem invidioși.
Ne doream să avem noi
vânătăi și tăieturi.
Nu i-ai dat un ordin.
I-ai dat doar permisiunea.
L-am găsit !
Îl are armata.
Au negat până și-au dat seama
că cineva cu bani îl caută.
Au spus că…
– Un grup armat îl are.
– Da, dar ei sunt.
Ce vrea grupul armat ?
Un sfert de milion de dolari.
Îi verific în liniște cu cineva
din firmele private de pază
să fiu sigur că se verifică,
dar, Will,
doar tu poți convinge conducerea
să facă transferul de bani.
Ți-au dat informații despre transfer ?
Nimeni nu trebuie să lase un sac
de bani pe o cutie poștală, nu ?
Nu, vor să transferăm banii
într-un fond de caritate
numit Intisar.
Practic putem utiliza serviciul PayPal.
Caritate în Cairo ?
Nu, un cont privat din Dubai.
Tu vorbește cu oamenii tăi,
iar eu vorbesc cu conducerea.
Cum te simți ?
– Minunat.
– Îmi pare rău.
M-am purtat dur cu tine…
Îmi pare atât de rău.
Nu aveai cum să mă oprești.
Joi seara,
erau 75 profesori în Appleton.
În această seară,
numărul de protestatari din Madison
e estimat la 30.000.
Biroul guvernatorului Walker
dă informații neoficiale
despre intenția de a aduce
susținători plătiți ai
planului guvernatorului Walker.
Wade e aici.
Spune că nu i-ai răspuns la telefon
și că nu pleacă până nu vorbești cu el.
Să mă aștepte pe terasă.
Sunt cam 10 grade afară.
Guvernatorul reales care a pierdut
140 milioane dolari prin scutiri de taxe,
încearcă să îi recupereze pe seama
celor care lucrează în sectorul de stat,
despre care, organizații ca Americanii pentru
prosperitate cred că sunt plătiți prea mult.
Meriți mai mult.
Vă lăsăm pe dv să decideți
dacă sunt plătiți prea mult.
– Îmi merit soarta.
– Cel mai mic venit în SUA
este de 45.000$ pe an
pentru o familie cu patru membri.
Salariul mediu pentru un lucrător în sănătate
45.805$.
Protecția Copilului
47.810$.
Agențiile de ocupare a forței de muncă:
46.074$.
Și salariul mediu al unui profesor
în Wisconsin…
46.390$.
În sfârșit !
De ce a trebuit să aștept aici ?
Fiindcă așa am vrut eu.
Te-am sunat toată ziua.
Da, când te-ai întâlnit prima dată
cu cei de la DCCC ?
Trebuie să lucrăm împreună la asta.
Nu, nu trebuie.
Și fiindcă nu ești un idiot,
deja știi asta.
Doamnă Corectitudine,
când aveai să-mi spui că tu și
Will ați fost împreună ?
N-ar fi mers niciodată asta,
tu și cu mine.
Mi-ai irosit timpul.
Trebuia să-mi iasă și mie ceva din asta.
În ordinea asta: Pleacă,
pierde alegerile,
du-te dracu’ !
E în separeu.
Dacă vine cineva nu mă interesează,
doar dă-mi bip pe BlackBerry.
Vreau să încetezi.
Am fost nepoliticos cu tine la
petrecere și îmi cer scuze.
Ai putea fi mai narcisist ?
Crezi că asta se întâmplă pentru că
nu m-ai luat cu tine de Anul Nou ?
Fosta ta și-a invitat iubitul de cinci…
Dacă ai fi sunat, ți-aș fi putut
spune că eu am fost cel care…
Prostii, vrei ca fosta ta să
se întâlnească cu un congresman.
– Nu știa despre DCCC…
– Spui tu.
– Ea spune.
– Da.
Bine, nu e etic că Wade
a fost invitat în emisiune,
acolo a fost corect.
Aveai tot dreptul să publici asta.
Dar să spui că aproape a făcut
ca cineva să fie omorât…
că ai angajat un producător incompetent
pentru că a fost iubita ta și te-a părăsit.
Am angajat cel mai bun producător
din televiziune
în ciuda faptului că
am fost iubiți și că m-a părăsit.
Știi, voi de acolo sunteți milionari…
– Eu sunt singurul milionar de acolo.
– Și celebri.
– Doar eu sunt celebru de acolo.
– Nu și acum.
Cum se face chestia asta ?
Mă gândesc să investesc într-un
restaurant
și caut investitori din umbră.
50.000$ acțiunea.
– 50.000$ și devin partener “tăcut” ?
– Da.
– Și tu tot “tăcută” ?
– Ca un mormânt.
– Pentru totdeauna ?
– Vei avea propria masă la restaurant toată viața.
Will…
suntem amândoi jurnaliști.
– Mi-aș fi dorit să nu fi spus asta.
– Ce ?
Totul era bine dacă nu spuneai asta.
Vorbești prea mult.
Ai ceva împotrivă că-mi zic jurnalist ?
Numai câțiva din elită
nu interesează pe nimeni își pot spune…
Am un tip în echipă care a fost
lovit cu o ușă în cap joi.
Îi sângera rana de la frunte,
dar nu s-a dus la doctor
pentru că aveam un alt tip ce
luase bătaie pe când era în Cairo.
Și primul tip nu s-a dus la doctor
până nu s-a dus întâi al doilea.
Am un producător care s-a năpustit
într-o ușă închisă
pentru că se simțea responsabil pentru ce
i se întâmplase celui de-al doilea tip.
Am un puști de 18 ani care-și riscă viața
la celalt capăt al pământului și
producătorul care l-a trimis acolo
nu doarme de trei zile.
Am peste 20 de oameni cărora
le pasă de profesorii din Wisconsin.
Am o femeie în toată firea
care socotește pe degete
și stă toată noaptea să învețe economie
de la o doctorandă în economie care
ar fi câștigat de 20 de ori mai mult
dacă ar fi lucrat trei mile mai sus, în centru.
Ei sunt jurnaliști.
Ia-te de mine cât vrei, Nina.
Ia-te de mine în fiecare zi.
Scotocește-mi gunoiul.
Inventează orice minciună.
Pentru asta ești plătită.
Dar dacă te atingi de echipa mea,
te voi face să suferi.
Am o oră în prime-time
în fiecare seară
și îmi voi dedica viața
ca s-o ruinez pe-a ta.
De asemenea aș vrea să transmit un mesaj
celor din spatele acestei mașinațiuni
că, dacă doar adulmec parfumul Leonei Lansing
în această afacere,
vă voi lua la bani mărunți pe amândouă
până nu mai rămâneți cu nimic.
Uită-te la mine…
și vezi că nu glumesc.
Restaurantele sunt investiții proaste.
Așteaptă 20 de minute
până să pleci de aici.
Dur discurs…
– Dar nu vei câștiga.
– Nu-mi pasă.
Sunt doar un tip de vârstă medie
care nu și-a atins niciodată potențialul.
Nu vrei să fii în tabăra opusă
dacă voi reuși.
Am plătit eu băuturile.
1980, Ronald Reagan
e ales președinte
și cultura deregularizărilor începe.
Ce s-a întâmplat cu Will ?
Nu l-am mai văzut pe aici.
S-a schimbat și a plecat
imediat după emisiune.
Unde ?
Cultura deregularizărilor atinge
apogeul în 1999.
– Legea Glass-Steagall este abrogată.
– Și imediat băncile încep să fuzioneze.
Acum Gordon Gekko
poate folosi banca lui George Bailey
ca să-și facă pariurile.
Unde-i James Harper ?!
Aia-i Lisa.
– O, Doamne !
– O, Doamne !
E Valentine’s Day.
Am uitat să mă întâlnesc cu ea.
James Harper ?!
Nimeni ?
Dacă nu-i aici, voi sta aici…
– Ce faci ?
– Mă ascund.
– Ție ți se pare un plan bun ?
– Nu.
– Ridică-te !
– Te rog, nu mă obliga.
Dar îl caut pe Jim
pentru că nu a venit.
– Cineva ? James ?
– Lisa.
Îmi pare atât de rău.
A fost o zi foarte agitată.
Unde dracu ai umblat ?
– Cum ziceam, a fost o zi…
– N-ai auzit de telefon ?
S-ar putea să am un cucui,
dar tot îmi pare rău.
Îți pare rău ? Păi dacă e așa,
atunci te iert complet
fiindcă m-ai făcut să te aștept
o oră în restaurant.
Mulțumesc.
– Doar dacă nu erai sarcastică.
– Era.
Credeam că există o șansă…
– Ai primit vreunul din SMS-urile mele ?
– Nu.
– Ia stai, tu ești Lisa ?
– Da.
– Le-am primit eu.
– Ce ?
Iar am schimbat telefoanele.
– Nu le-am însemnat cu ojă ?
– Ba da, dar amândouă.
Mi-ai tras clapa de Valentine’s Day,
care e de 1000 de ori mai rău
decât într-o zi obișnuită.
– Dar nu ți-am tras clapa.
– Ba da.
Ba da.
Dar ți-am luat cadouri.
Și ți-am scris o felicitare.
“Din partea lui James Harper.”
– Faci mișto de mine ?
– Am pierdut felicitarea.
– Ești un nemernic.
– Nu, nu e.
– Maggie.
– Lisa, oprește-te !
– Știi ceva ?
– Oprește-te !
Jim a făcut totul.
– Păi, m-a lăsat să-l aștept o oră la restaurant.
– Mai puțin asta.
– Și n-a sunat.
– Și asta.
Ar fi greu pentru un observator
imparțial să spună de partea cui…
Taci !
Lisa, e un tip de treabă.
– Nu e vina nimănui.
– Ba e a lui.
E un pic a lui, dar în mare
e doar o zi foarte proastă.
E Valentine’s Day.
E ziua mea preferată.
Atunci alege-ți altă zi !
Pentru că e ziua cea mai nasoală
pentru oricare tip.
Mereu suntem dezamăgite.
Valentine’s Day
e cea mai nașpa sărbătoare.
Îi obligă pe oameni să se poarte ca îndrăgostiți,
chiar dacă nu sunt.
– Cupidon e nasol.
– În regulă.
Nu, eu boicotez
Valentine’s Day de acum înainte.
Cine e cu mine ?
Eu te iubesc în fiecare zi.
Azi e doar o scuză pentru a ne
petrece noaptea într-o cameră de hotel.
Îmi pare rău.
Adineauri mă prefăceam.
Cred că încă te poate auzi.
Îmi pare rău.
Îmi pare tare rău.
Încă mai port lenjerie comestibilă.
– Păi dacă aș fi știut asta…
– Gura !
E ca un turn din piese de joc.
Dacă scoți o piesă și o pui sus
atunci sigur turnul devine mai înalt,
dar și mai instabil.
S-a întors Will.
Să facem asta.
Bună.
– Pe unde ai umblat ?
– A trebuit să fac un comision.
– Ce comision ?
– Îmi doream niște gumă. Mi-am luat.
Dă-mi voie să-ți spun ceva, Billy.
Dacă aflu vreodată că ai
plătit un ziarist de scandal
ca să mă protejezi,
te bat de nu te vezi.
– Și știi că pot, sunt musculoasă.
– Știu.
– Înțelegi ?
– Da.
Am aflat că a transferat banii conducerea.
– Kahlid e acasă.
– Da.
Curios, fiindcă cei de la juridic
nici măcar n-au vrut să ne lase să vorbim
cu cei de la firmele private de pază
despre Kahlid de teama expunerii.
S-au răzgândit.
Știai că Bill Clinton a fost cel care
a abrogat Legea Glass-Steagall ?
Toată lumea știe asta.
Păi, acum știe chiar toată lumea.
Cum merg lecțiile ?
Conducerea n-a dat niciun ban.
Tu ai făcut transferul.
Era unul de-ai noștri.
Că tot vorbim despre asta…
Nu e mult, dar aș vrea să ajut cu asta.
– Neal, nu-ți permiți.
– Te rog.
Sigur.
Mulțumesc.
Așa, deci…
– Nu e cine știe ce.
– Maggie.
Te rog.
– Ce scrie aici ?
– Citește.
“Domnule antrenor”

Get Adobe Flash player

Comments are closed.