The Hike 2011 Romanian

Posted by on July 8, 2012

movie image

Download subtitles of The Hike 2011 Romanian

Ajutor!
Seth!
Seth! Adam!
Ajută-mă puțin.
Apucă de acolo.
– Nu-l rupe.
– Sigur că nu, fir-ar.
Fugiți!
Fugiți!
Fugiți! Fugiți!
Du-te, du-te!
– Seth!
– Gemma!
– Adam!
– Rache?
Traducere după sonor:
Bună dimineața, fetelor.
E prea dimineață.
Nu-mi vine să cred că am condus atât,
și nici măcar nu am ajuns.
Ești ridicolă. Ar trebui să fi incitată.
Este o aventură.
– Dar trebuie să fie așa devreme?
– Haideți, coborâți din mașină.
Kate ajunge imediat.
Ce mai face Katie?
N-am mai vorbit cu ea.
E bine. Nu cred că Torri
vrea să vorbească despre ea.
Nu da vina pe mine.
E periculos. Știu cu ce se ocupă.
Gata cu asta. Excursia asta
este ca să ne distrăm.
– Bună, fetelor.
– Hei! Ești bine?
Mă bucur să te văd.
Te-ai vopsit șaten.
– Cum sunteți?
– Bine. Au dormit tot drumul.
– Nu fi rea, e prea devreme.
– Mulțumesc că ai organizat excursia.
– Mi-a fost dor de tine.
– Unde-i Torri?
– Vine imediat.
– A apărut pe coperta revistei.
Abia aștept să văd.
Eu am luat supă, paste și niște
tablete de purificare a apei.
Eu am adus cel mai bun cort.
Impermeabil și cu toate dotările.
– Torri s-a organizat?
– Știi ce se va întâmpla.
– Vreau să vorbesc cu maică-ta…
– Mă duc să iau micul dejun.
– Bine.
– Voi așteptați-o pe Torri.
– Vezi dacă poți lua o revistă.
– Îmi ieși niște ciocolată?
– Pare în regulă.
– Dar ne ascunde ceva.
Uite-o că vine.
Nu pot să cred că e cu tipul ăla.
E un cretin.
Ai fost plecată 2 luni, stai 5 minute
și pleci cu astea în excursie.
– Cu mine cum rămâne?
– Ce e cu tine?
Ce naiba ai vrea să fac
dacă nu-mi spui unde mergi și ce faci?
– Ce se întâmplă?
– Cred că se sparge buba.
– De ce vrei să știi?
– Te-ai întors pentru 5 minute.
– Și pleci cu astea. Și eu?
– Am terminat-o cu tine.
Ai terminat? Ai terminat cu mine?
Știi ceva? Nu pleci nicăieri.
Nu mă atinge!
M-a rănit.
– Nu pune mâna pe ea, nesimțitule.
– Haideți, să plecăm.
Trebuia să-l părăsești mai de mult.
Dă-i drumul.
Zici că ai terminat-o cu mine?
Mai vedem noi.
– Ce-a fost toată treaba aia?
– Te simți bine?
– Sunt bine.
– De ce mai ești cu el?
– S-a terminat. Credeți-mă.
– Ai mai spus asta.
Am învățat un lucru bun în armată.
Trebuie să știi când să te retragi.
– Da, știu.
– Vorbesc serios.
Trebuie să începi să-ți asculți
creierul și prietenele.
– Unde ai învățat să lovești așa?
– La antrenamente.
– Partea mea preferată din armată.
– Totuși, asta nu te-a ținut acolo.
– Sunt prea multe reguli pentru mine.
– Vreau și eu să învăț.
Te învăț. Măcar să-i dai o lecție
iubitului tău.
– E așa de dobitoc.
– Fost iubit.
– Trebuie să știi să te retragi.
– Așa este.
Am început ziua prost.
Hai să punem niște muzică.
– Nu găsesc nimic bun.
– Aia de acolo e foarte bună.
– Aici este?
– Da, conform hărții.
– Dar GPS-ul?
– Nu are trecute drumurile astea.
Suntem la naiba-n praznic
și nici n-am început excursia.
Haideți. Parcă sunteți
de la grădiniță.
– Sau niște măicuțe.
– E destul de dificil.
– Să zbori și să te plimbi.
– Foarte dificil, ce să zic.
– De ce am luat fetițele cu noi?
– Luați rucsacurile și să mergem.
Torri, ce naiba sunt astea?
Gențile tale?
– Ce au?
– Nu ne putem cățăra cu asemenea genți.
E fată. Nu are echipament de soldat.
– Ce-ai în ele, totuși?
– Am nevoie de tot ce e înăuntru.
– Văd și eu.
– Ăsta ce e?
– Un telefon.
– N-ai nevoie de astea.
– Serios.
– Îmi trebuie încărcătorul pentru telefon.
– Fetelor, haideți.
– Acolo ce are?
– Ai grijă.
– Ce-s ăștia?
– Dă-i încoace.
– Ața dentară.
– N-ai nevoie nici de jumătate din ele.
– Bine.
Am nevoie de ele.
Sunt gata.
– Lăsăm mașina aici?
– Nu vom găsi loc de parcare.
– N-avem nevoie. Kate, aici e?
– Aici.
– Să mergem.
– Sunt 8 km. Ajungem pe la ora 1300.
Ce-i ora 1300? Prânzul?
Mergem spre nord-vest și ajungem
la Sunset Point, at 1800.
– Cina.
– Deja mi-e foame.
Suntem gata de plecare?
– Da, doamnă.
– Idioatelor.
– Nu tragem prelata?
– E în regulă.
– Sunt 3 zile, va fi numai soare.
– Nu mi-am luat bikini.
– Vei fi goală.
– Serios acum.
– Ești bine?
– M-am speriat.
– Pasărea aia a intrat direct în ea.
– Din cauza părului.
– Nu vreau păsări în păr.
– Ai un păr foarte frumos.
Taci.
– S-a culcat cu agentul ei?
– Asta a fost mai demult.
– A mai avut câțiva agenți.
– Da, alți cretini.
Dă-ți seama.
Alo? Mă auzi?
Alo… și zborul meu?
Semnalul e îngrozitor.
Am pierdut apelul.
– Bine.
– Cum adică? E un apel important.
– E ridicol.
– Dă-mi telefonul înapoi.
Am un mesaj de la Dean.
Nu-i spun unde suntem.
– Mulțumesc pentru ajutor.
– Dean e un nebun.
– Nici măcar el nu te poate găsi aici.
– Sper din tot sufletul.
– Cât mai e până la cabană?
– Ce cabană?
– Nu avem nicio cabană?
– Nu avem, suntem cu cortul.
– Pentru asta e campingul.
– O să dormim în cort.
– La naiba în sălbăticie.
– Sper să aibă paturi confortabile.
Doamne, vorbești serios?
– Am ajuns.
– E minunat.
– Asta este albia secată.
– Bine.
– Să mergem.
– Nu putem să ne odihnim puțin?
Cred că da, dar trebuie să mergem.
– Trebuie să mă ușurez.
– Și eu să dau un telefon.
– Am vezica slăbită.
– Unde-mi e telefonul?
– Mergem? Haide.
– Bine.
– L-ai găsit?
– Nu, îl caut mai târziu.
– Mi-e frică dar vreau să văd.
– Măcar ești curajoasă.
Nu avem echipament.
Fără el, oamenii n-au mai ieșit.
– Cum adică n-au mai ieșit?
– Au alunecat și s-au lovit la cap.
– A fost doar vina lor.
– Oamenii dispar în fiecare an.
– Doar fiindcă.
– Nu mai vreau să intru.
Precis e plin de lilieci.
Ai văzut că le place părul.
Nu suport liliecii.
Chiar și tu ești mai rea ca Torri.
– E ca și limbo.
– Ți-e ușor să vorbești.
– Fetelor, veniți să vedeți!
– Nu suport lighioanele.
– Care?
– Păianjeni și restul.
Grăbiți-vă!
O să vă placă!
– Aveți grijă, alunecă.
– Lasă că nu o să murim.
Doamne, aș putea muri.
– Nu.
– Din fericire, nu ne plac pantofii tăi.
– Foarte amuzant.
– Cu grijă.
– Hai să facem o poză.
– Ce are aparatul?
– Îl am pe al meu.
– Apropiați-vă cât mai mult.
– Intrăm toate în poză?
– Hai să vedem. Bine.
– Am ieșit groaznic.
– Mie-mi place.
– Minunat.
Acum, putem pleca?
– Acum, chiar mi-e frică.
– E groaznic cățăratul.
– Totul va fi bine. Du-te după soldat.
– Asta fac.
Locul ăsta chiar e super.
Dacă traversăm răul pe aici,
ajungem la timp.
– De ce nu campăm aici?
– Ar trebui să mergem, serios.
Parcă am mers 600 km.
Picioarele mele sunt praf.
Ar fi un loc bun de campat.
Știu, dar nu spuneai că trebuie
să ajungem la Sunset Point?
Sigur. Odată ce ajungem acolo,
mergem la lac și campăm.
– Aproape că am ajuns.
– Ne oprim să bem ceva?
– Ce-ar fi să bem un pahar din asta?
– Dumnezeule.
– De ce nu mă mir oare?
– Avem o grămadă de secrete.
– Să bem o tură.
– Și pahare.
– Așa mai merge.
– Simte-te ca acasă.
– Pentru ce închinăm?
– Pentru prietenie.
– Pentru prietenie și pentru apă.
– Are de gând s-o facă.
– Ai să îngheți de frig!
– Dumnezeule!
– Nu pot să cred, vorbești serios?
– Ai de gând să sari?
– Cum e?
– A făcut-o!
– E rece?
– Cum e?
Nu e chiar așa de rece.
Te-ai întors.
Ai prins ceva?
Cum adică?
Uite în ce hal sunt vasele.
Încerc să găsesc de mâncare.
Ai putea măcar să le speli.
Nu vorbi așa cu mine.
Nu sunt sclava ta.
– Taci naibii din gură.
– Nu începeți din nou, vă rog.
– La ce naiba te uiți?
– Ce naiba ai?
Trebuie să înveți ce e respectul.
– Te rog, Torri.
– Să continuăm.
– Îți plac psihopații.
– Nu, mulțumesc.
Nu credeam că mai e cineva.
– Îmi arăți harta?
– Sunt cam ciudați.
Hai, Anja.
Trebuie să punem capcanele.
Parcă suntem în junglă.
Așa arată.
– Ai fost vreodată în junglă?
– Nu rezistă 5 minute fără noi.
Ce tare.
– Trebuie să ajungem sus.
– Fir-ar să fie.
– Zău așa.
– Nu-mi car geanta până acolo.
– Te-ai obosi fără rost.
– Da, dar ar putea fi utile.
– Să le ascundem.
– Le ascundem aici.
– Acum e în regulă.
– Așteptați-ne!
Asta e. Până sus.
Foarte bine.
– Ce-ai pățit?
– Mi-am prins degetul într-o fisură.
– Pe bune.
– Probabil din cauza greutății.
– Primul care ajunge jos ia 50 lire.
– În regulă.
Bine.
– Veniți după mine.
– Nu cred că poți face sex aici.
– Ai vrea tu.
– E un miracol dacă-ți încape fundul.
La naiba!
– Bună, doamnelor.
– Atât? Ai căzut peste mine.
– N-am vrut să te sperii.
– Să mă sperii? Ai fost nesăbuit.
– Bună, doamnelor.
– Bună.
– N-am vrut să vă rănim.
– E în regulă. Nu, fetelor?
– Ce faceți aici?
– Ne cățărăm și ne distrăm.
Schimbăm atmosfera. Pe voi
ce vă aduce în pădure?
– Să ne distrăm în weekend.
– Aventuri, ne explorăm pe noi înșine.
Pare amuzant.
Putem să încercăm?
– Cu unghiile tale?
– Poate nu sunt bune la cățărat,
dar cu siguranță,
sunt bune la altceva.
– Sunt sigură.
– Îmi arătați niște mișcări?
– Scuză-mă?
– Arată-ne funiile.
– Evident, astea sunt funiile.
– Bine.
– Ethan.
– Torri.
– Leanne.
– David.
Ea este G.I. Kate.
– Arăți foarte bine.
– Sunt fotomodel, de fapt.
Nu știu… poate mai târziu.
– Bine.
– Pune piciorul aici.
– Cum e?
– Bine. Nu-mi vine să cred.
– Abia așteptau să găsească bărbați.
– Torri e atracția principală.
Cel puțin, e plătită pentru asta.
– Și acum ce fac?
– Trebuie să ajungem la lac.
Mergem mâine la Sunset Point,
să le lăsăm să se odihnească?
Poate. Dar trebuie să campăm
până se întunecă.
Tot nu am semnal.
Fetelor.
– Scuză-mă.
– Fetelor.
Trebuie să facem corturile
până nu se întunecă.
– Mulțumesc…
– Mulțumim pentru lecție.
Și voi campați aici?
– Da, cred că da.
– E un loc frumos în spatele stâncilor.
– Poate ne întâlnim la lac.
– Sperăm.
– Puteți să veniți să ne salutați.
– Pa, băieți.
– Haideți.
– Încotro mergem? Nord-est?
– Nu încercăm nord-vest?
– E o rută dificilă.
Fătălăule, o facem.
– Acum sunteți incitate.
– Acum avem motive.
– Rămâneți concentrate.
– Cel puțin zâmbesc.
M-am cățărat pe o stâncă.
Trebuie să instalăm corturile
și să aprindem focul.
Haideți.
– Mă duc după lemne.
– Nu sta mult, mor de foame.
– Știe cineva să instaleze un cort?
– Înfigi întâi un cui.
Pe urmă celălalt.
E cineva?
E cineva?
Ethan, nu te mai furișa.
Trebuia să-ți vezi fața.
Parcă văzuseși o fantomă.
Cum spui tu.
– Unde sunt celelalte?
– În tabără.
– Eu am venit după lemne.
– Nu te dai în vânt după asta.
– Nu. Unde sunt băieții?
– S-au dus să vadă unde sunteți.
– Lui Ellie îi va plăcea.
– Sunt atât de evidenți, nu?
– Presupun că tu nu ești așa?
– Nu, nu sunt.
– Uite, ia-le pe astea.
– Mulțumesc, drăguț din partea ta.
– Fir-ar, mi-a intrat o așchie.
– Lasă-mă să văd.
– E în regulă.
– Serios.
Mulțumesc. Salvatorul meu.
– Pe unde ați fost?
– Chiar după stâncile astea.
– Voi mergeți la lac?
– Da, avem un loc frumos.
– E minunat, nu-i așa?
– Superb.
Trebuie să plec.
Trebuie să pregătesc ceva de mâncare.
Bine, te las atunci.
Eu sigur nu voi face de mâncare.
Sper că fetele au pregătit ceva.
Sunt lihnită de foame.
– Ne vedem mai târziu?
– Sigur.
– A fost amuzant.
– Da, dar m-am lovit.
– Dar a meritat să ne întâlnim cu fetele.
– Cu siguranță.
Ce se întâmplă acolo?
Hai să vedem.
Hei…
– La ce naiba vă holbați?
– Scuză-mă?
– Ești bine, scumpo?
– Sunt bine.
– E bine. Acum, cărați-vă.
– Ai grijă cum vorbești.
Să mori tu?
Poate tu ar trebui să ai grijă.
– Nu-ți fă griji pentru mine.
– Fii serios, omule!
– Lasă-l în pace.
– Tâmpitul. Mă amenință cu toporul.
Trebuie să punem mai multe
capcane.
– Hai odată.
– Cretinul.
– Ce foc de tabără o să avem.
Vom citi ultima ediție din
“Sup Girl”.
– Bună postura
– Dă-mi să văd.
– E una clasică.
– Unde găsesc o toaletă aici?
Poți să te duci acolo,
acolo sau acolo.
– Ai grijă să nu te muște șerpii.
– Bine, cred că nu mai îmi vine.
– Pot să împrumut un cuțit?
– Sunt câteva în rucsacul meu.
– Rucsac?
– Mersi.
– A fost cuțitul lui Jack.
– Scuze, nu mi-am dat seama.
E în regulă.
Poți să-l folosești.
– Ne pare rău de ce s-a întâmplat.
– Mulțumesc.
Nu te supăra, dar ce s-a întâmplat?
Nu trebuie să ne spui dacă nu vrei.
Încerc să înțeleg.
Eram…
…cu un transport de prizonieri.
Unitatea lui Jack
făcea parte dintr-un convoi.
Am fost loviți de o bombă
de pe marginea drumului. Iadul pe pământ.
Eram loviți din toate părțile.
Doi băieți au fost puși la pământ.
Jack a coborât din mașină,
să le acorde ajutor.
Aveam o vorbă:
Trebuie să știi când să te retragi.
Trebuie să știi
când sorții sunt împotriva ta.
Trebuie să-ți asculți instinctul.
El nu și l-a ascultat.
Și a plătit pentru asta.
Dumnezeule, îmi pare rău…
Nu știam că așa s-a întâmplat.
Mă duc să mă plimb puțin.
Vă imaginați cum ar fi să se întâmple
așa ceva, cuiva de care îți pasă?
Nici măcar nu mă gândesc la asta.
N-am cunoscut pe nimeni încă,
care să însemne ceva pentru mine.
Nu vă așteptați să încep eu.
Fostul meu iubit e un psihopat.
Ai dreptate, e psihopat.
Toți tipii pe care i-am cunoscut,
sunt plictisitori sau nu le pasă.
– N-am nicio șansă.
– Ce ziceți de băieții ăștia de aici?
– Nu sunt răi.
– Haide.
Haideți să mâncăm ceva.
La naiba! Ajutor!
Ajutor! Ajutor!
La naiba!
Vulpi afurisite.
Fetelor, unde sunteți?
– Sunt sigură că pe drumul ăsta am venit.
– Credeți că Charlie e încă acolo?
– Dacă nu ne convingem, nu putem ști.
– Nu trebuia să plecăm din tabără.
Dacă se întoarce Kate?
Nu știe unde suntem.
Trebuia să stai la tabără,
dacă voiai.
– Să rămân singură acolo, glumiți?
– Erai mai în siguranță acolo decât cu noi.
Nu se știe, putem fi
atacate de lilieci uriași.
– Știți unde este tabăra băieților sau nu?
– Doar n-am trecut pe lângă ea.
– Poate că ar trebui să facem asta pe ziuă.
– E o idee bune. Să ne întoarcem înapoi.
– Fetelor!
– Venim.
Am intrat în belele.
– Am ajuns!
– Unde ați fost?
– De ce ați lăsat focul nesupravegheat?
– Am fost să aruncăm un ochi la băieți.
Ăsta trebuia să fie un weekend
al fetelor, dar voi căutați băieți.
Nu ar fi un weekend bun dacă
n-am avea băieți cu care să filtrăm.
Ați găsit-o pe Charlie
în mica voastră expediție?
Îmi fac griji pentru ea.
E plecată demult.
Sunt sigură că e bine.
– Dar, totuși, e plecată de ceva vreme.
– Eu zic să mâncăm și s-o așteptăm.
– Kate, ce e acolo?
– Pare a fi o lanternă.
– Ar putea fi Charlie?
– Sau ciudatul de mai devreme.
Poate că s-a rănit sau ceva.
Asta ar explica de ce nu a venit încă.
Haideți să mergem să vedem cine este.
Rămâneți aproape.
– Uite lanterna.
– Cine o folosea?
Rămâneți aproape.
– Era să fac atac de cord.
– Aruncați-ne câte o bere.
– Sunteți niște idioți, pe bune.
– De ce nu înotați cu noi?
– E rece apa.
– Haide!
– Nu e rece apa. Haideți.
– Nu am costumul de baie pe mine.
– Nici eu. Doamne!
– Nici noi.
– Intrăm și noi?
– Nu.
– Haideți fetelor, da!
– Serios?
– Da, să intrăm!
– De ce nu?
– Chiar vreți s-o facem?
– Da, dezbrăcați-vă, așa!
Haide, intrați.
Intri și tu?
– Eu ies afară.
– Și eu. Ne vedem curând.
– Haide…
– Haide.
– Mă ajuți și pe mine?
– Doar ne distrăm puțin.
– Văd asta.
– E din cauza frigului, bine?
Nu e chiar atât de frig. Eu mă duc
să o caut pe Charlie, vă amintiți de ea?
– Ar trebui să plecăm.
– Întoarceți-vă, nu plecați.
Putem să ne distrăm aici.
– Haide, trebuie s-o găsim pe Charlie.
– E în regulă?
– Crezi că a pățit ceva?
– Nu știu. Vom discuta mai multe la tabără.
– Veniți la noi, poate a văzut-o David.
– Poate că este cu el.
– Mă îndoiesc de asta.
– E o posibilitate.
– Da.
– Da. Desigur.
Voi veni cu voi la tabăra voastră,
dacă e acolo, o voi aduce înapoi.
– Nu cred că asta e o idee bună.
– Eu da.
Mă duc și eu cu ea, așa e o șansă
mai mare ca să nu ne rătăcim.
Dacă e acolo, o trimitem la tabăra voastră.
– Puteți veni cu noi dacă vreți.
– Bine. Noi ne întoarce înapoi la tabără.
– Să nu stați mult.
– Bine.
Înainte să plecăm, îți pot
împrumuta un prosop? Sunt leoarcă.
Dacă a căzut între stânci, sau în râu
sau Dumnezeu mai știe pe unde?
Nu ne ajută cu nimic dacă intrăm în panică.
Trebuie să rămânem calme.
Bine.
Kate. Ce este?
– Dar tipii pe care i-am văzut mai devreme?
– Cei care erau cu fetele alea două?
Da. Poate că au văzut-o pe Charlie.
– Ne ducem să-i întrebăm?
– Nu păreau prea prietenoși.
– Johnny va veni cu noi, nu?
– Da, desigur.
Bine.
– E-n regulă?
– Desigur.
– E cineva?
– O găsim și apoi ne întoarcem la mine.
E cineva aici?
Ne căutăm prietenii.
– E cineva?
– Nu sunt aici. Haide, să plecăm.
– Trebuie să ne uităm prin jur.
– Nu, nu-l deschide.
Kate, oprește-te!
– Ți-am spus că va fi totul în regulă.
– Nu e nimeni aici.
– Ai găsit ceva interesant?
– Nu.
– Ce a fost asta?
– Sunt doar niște vulpi.
Sunt cu sutele pe aici.
Haide.
– Ce e aia?
– Doar un iepure.
De ce i-au făcut asta?
Trebuie să-i dai
pielea jos ca să-l mănânci.
– Haide, să plecăm de aici. Nu știu.
– Unde sunt?
– Locul ăsta e un dezastru.
– Putem pleca de aici? Nu-mi place aici.
Nu plecăm nicăieri
până n-o găsim pe Charlie.
– Ce este?
– Rămâneți în spatele meu.
– E sânge de animal?
– De la iepure?
Sunt sigură că asta e.
– Rămâneți pe loc.
– Nu vreau să mai fiu aici.
– Ea este aia?
– Rămâneți acolo.
Ellie! Stai!
– Nu!
– Nu este ea.
E una din fetele din tabăra asta. Haide!
– Nu ar trebui să-ți căutăm prietena?
– Doi oameni nu vor face vreo diferență.
– Cât mai avem până ajungem la tabăra ta?
– Nu mai e mult.
Dar eu te vreau acum.
– Stai! Hei, ce se întâmplă?
– Torri! Stai.
Stai, Torri.
Ce naiba se întâmplă?
Dă-te de pe ea!
– Trebuie să plecăm de aici!
– Ce se întâmplă? Ethan?
– Ce naiba faci?
– Care e problema ta?
Nu așa ne ocupăm noi de treburi.
Ți-am mai spus despre asta.
– Ethan, ce faci?
– Și ți-am mai spus, aia e a mea!
Du-o la tabără.
– Ellie.
– Ce se întâmplă?
– Aia era Charlie? Atunci cine naiba e?
– Nu cred… Nu știu!
Liniștește-te!
O să trecem peste asta.
E-n regulă.
Dacă aia nu era Charlie, atunci..
Ce faci?
– Ia mâinile de pe mine, ciudatule.
– Cum adică?
– Mă săruți.
– Nu sunt ciudat.
– De ce ai spus asta?
– Mă întorc înapoi la ceilalți.
Nu pleci nicăieri.
Trebuie să plecăm de aici.
Chiar tu ai spus asta.
Știi asta, nu?
Ethan lipsește, fata aia e moartă.
Poate că și prietenele noastre.
Trebuie să plecăm de aici.
Doar… fii pregătită.
– Grăbește-te.
– Kate. Așteaptă.
Haide, mișcă-te.
– Unde mergem?
– Vom găsi fetele și vom pleca de aici.
Apucă-mă de mână.
Fă liniște.
Și nu mai folosi lanterna aia.
Îmi pare rău.
Mă străduiesc, bine?
– Serios acum, trebuie să fim atente.
– Aia e Ellie?
Rămâi aici.
Ellie. Ellie, mă poți auzi? Ellie!
Iisuse!
Rămâi acolo.
Te voi scoate de aici.
– Ce facem acum?
– Las-o acolo.
Ne întoarcem mai târziu după ea.
Acum trebuie să le găsim pe celelalte.
– Doamne, n-am vrut să te rănesc.
– Unde e iubitul meu?
– Trebuie să-l găsim pe iubitul meu.
– Tipii ăia sunt niște animale.
Trebuie să ne întoarcem.
Haide. Ne vom întoarce și-o
vom îngropa înainte să răsară soarele.
E greoaie.
Johnny. Cheamă-l pe Dave din cort.
Mi-e foame.
Haide, amice.
Mâncarea nu se prepară singură.
– Văd că ai început să faci noduri mai bine.
– E un nod dublu.
– Nu vrem să se întâmple ca data trecută.
– Adevărat.
Bine, bine.
– Sunt terminat pe seara asta.
– La fel și eu.
E din cauza mersului pe munte.
E obositor.
– Tot chili avem și astăzi?
– Poți găti oricând dorești.
Bine.
Cred că avem și niște pâine pe undeva.
Fii cu ochii pe mâncare și pe ăștia doi.
În Croația, aveam un ceaun mare
și puneam toate lucrurile în el.
Le amestecam pe toate deodată.
Toate plantele și aromele… Era incredibil.
Liniștește-te.
Hai să vedem cât
de mult te mai poți opune.
– Cât timp va dura?
– Cinci, zece minute, până se face.
Asta e tot ce poți?
Vrei să guști?
E în regulă.
Doar te voi atinge.
Uită-te la mine.
Uită-te în ochii mei.
Poate eu ar trebui să fiu primul.
Dar nu mă mai exciți deloc.
Te rog, nu o atinge.
Dă-i drumul!
Te omor!
Am fost plecat doar cinci minute!
– Tai naibii din gură!
– Cum naiba a scăpat?
Habar nu am!
Trebuie să plec de aici.
Nu, te rog!
Uite ce m-ai făcut să fac!
Ce naiba se întâmplă?
Care dintre voi l-a legat?
Johnny.
– Haide să mâncăm. Cina e gata.
– M-am și lovit.
Adică, pe el nu l-a durat ca și pe mine.
Dacă te puteai controla,
ar fi fost în viață acum. O iau pe asta.
Ethan, ai zis că tu o
iei pe cea care e model și eu pe Ellie.
Asta era înainte să se întâmple asta.
– Știu, dar Ethan, asta nu e corect!
– Taci din gură.
– Fii corect, Ethan. Te rog!
– Sunt fete pentru toți. Unde e a ta?
Băga-mi-aș, pute!
Scoate-o afară din cort.
Poți face ce vrei cu ea la gunoi.
Dacă o mai lași aici, n-o să
mai scăpăm de mirosul ăsta.
– Ethan, așa ne-a fost vorba.
– O poți avea după ce termin eu cu ea!
Apuc-o de mâini.
Fă bie nodurile de data asta, Johnny.
Ești atât de frumoasă.
Îmi provoci greață.
Greață?
Eu sunt băiatul cel bun?
Nu-ți place cu încetul?
Pot fi și rău dacă asta vrei.
Las-o, Johnny.
O poți avea după ce termin eu cu ea.
Îmi pare rău că te-am lovit mai devreme.
Nu mă așteptam să fim deranjați.
E în regulă.
Promiți că te comporți frumos?
Dacă mă dezlegi, putem
face asta cum se cuvine.
Nu mi te împotrivi, căci vei regreta.
Da, așa!
– Îmi pare rău!
– Deci chiar îți place mai dificil.
– Îmi pare rău!
– Îți va părea curând.
– Ți-am spus să nu mi te împotrivești.
– Îmi pare rău.
Dacă îmi dai drumul, promit că nu
spun nimănui despre asta.
Promiți?
Să mori dacă vei vorbi despre asta?
Crezi că sunt chiar așa de idiot?
Crezi c-am să te las să pleci de aici.
Nu am făcut nimic greșit!
Nu vreau să mor!
Nu ai făcut nimic greșit?Ai venit până
aici fără cineva care să te protejeze.
Ce credeai c-o să se întâmple?
Hei, unde te duci?
Vino aici. Nu poți pleca fără să
petrecem puțin timp împreună.
Ești nebun!
De ce faci asta?
E doar un joc.
Iar eu fac regulile.
Ceilalți au scuzele lor patetice.
Johnny nu era dorit. Mămica nu-l iubea.
Fetele moarte nu fug de David.
– V-ați făcut asta cu mâna voastră.
– Ești patetic!
Ataci femei! Du-te dracului,
arătare naibii lipsită de putere!
Tu ești lipsită de putere!
Ei sunt lipsiți de putere!
Ei sunt cei care nu pot
trece de trecutul lor, nu eu.
Vrei să știi de ce fac asta?
Pentru că pot!
Dă-te de pe ea, nebun de legat.
Ce naiba?
Ethan!
Ethan!
Fugi!
Ridică-te!
Ethan, asta chiar m-a durat!
– Continuă să fugi.
– Cum rămâne cu celelalte fete?
– Sunt moarte!
– Ce?
– Ia asta.
– Ce?
– E cuțitul lui Jack.
– Unde suntem?
Kate?
Trebuie să ajungem la
lacul unde ne-am întâlnit.
Unde naiba vine asta?
Să mergem.
O luăm bine pe aici?
Fugi! Fugi!
Ellie.
Ellie?
– Ellie!
– Nu mai pot să alerg.
Du-te naibii!
La naiba.
Fugi, Ellie! Nu!
– Nu!
– Ethan.
Vino aici, târfă nenorocită!
Unde crezi că te duci?
Du-te dracului!
Uite cât dezastru ai provocat, târfa
dracului! Explică-mi asta, târfă…
La naiba!
Așteaptă!
Așteaptă!
Așteaptă!
Vă rog, ajutați-mă!
Ce naiba…?
Ce s-a întâmplat?
Trebuie să plecăm de aici.
Ne-au atacat niște tipi în pădure.
– Unde e Torri?
– E moartă.
Cum adică?!
Ești rănită, intră în mașină.
– Hei!
– El este!
El este!
Fugi!
Am ceva pentru tine.
Psihopatul dracului!
Ce ai făcut cu Torri?
Ajutor!
Ajutor!
Ajutați-mă!
Vă rog, ajutați-mă!
– Vă rog, ajutați-mă!
– Ce se întâmplă?
– Ce este? Ce s-a întâmplat?
– Vă rog, ajutați-mă.
– Cineva a vrut să mă omoare.
– Pleacă de aici! Sun la poliție!
– Vă rog!
– Dumnezeule.
Cineva a încercat să mă omoare.
– Prietenele mele sunt moarte.
– Ce s-a întâmplat?
Doamne, ce mai sângerezi.
Ce ai pățit la mână?
Lasă-mă să văd.
Doar mă voi uita, bine?
Bine…
Voi chema o ambulanță.
Așteaptă aici.
Vreau să vorbesc cu poliția.
Și am nevoie și de o ambulanță.
Bună… E o femeie în
bucătăria mea, este rănită.
Nu, nu știu cum o cheamă.
Acum un minut.
Are fractură deschisă la mână.
Vă rog, grăbiți-vă.
– Nu!
– Alo? Alo?
– Așteaptă puțin.
– El e tipul care a încercat să mă omoare.
Nenorociții ăia mi-au omorât prietenele.
– M-au aruncat de pe un mal abrupt.
– Nu înțeleg ce zici.
Ce telefon idiot.
Bună, scumpo. Te-ai trezit devreme.
Am venit să-mi iau coarda de rezervă.
– Ești bine? Ce se întâmplă?
– Unde-ți e mașina?
– Am rămas înțepenit. De ce? Ce?
– O fată a fost atacată de cineva. E aici.
– Stai departe de mine!
– Ce faci? Doamne! Ești bine?
Are nevoie de îngrijire medicală.
Ai sunat după o ambulanță? Helen!
A fost atacată de niște tipi în pădure.
Ce ai pățit la față?
– Am făcut alpinist.
– Nu-l asculta. Zgârietura aia..
– Eu i-am făcut-o! Eu l-am zgâriat.
– Ce?
– Doar n-o crezi? Ai sunat la poliție?
– Da, dar s-a întrerupt legătura.
– Voi încerca după mobil.
– Așteaptă puțin!
– Stai departe de mine! Înapoi!
– Nimeni nu încearcă să-ți facă rău.
Liniștește-te.
– Nu vorbi cu mine!
– Încercăm doar să te ajutăm.
Știi ce fel de om este el?
A încercat să mă omoare.
– Pentru numele Domnului! Delirează.
– Nu-l asculta.
– Doar n-o crezi, nu?
– Nu știu…
– Este o nebună în casa noastră.
– Ești nebun!
Care zice c-am violat pe cineva și
tu îmi zici că nu știi ce să crezi?
– N-a pomenit niciodată despre viol…
– Viol, crimă…
– Pleacă de lângă el! Nu-l atinge!
– Pleacă, părăsește-l! Pleacă.
E nebună, cine știe ce a pățit,
uită-te la ea!
Ce ai pățit la față, Ethan?
Ți-am spus, am alunecat
în timp ce făceam alpinist.
– Nu-l crede.
– Întreabă-i pe băieți dacă nu mă crezi.
– Johnny și celălalt tip sunt morți.
– Ce? Ce tot vorbești?
– Te voi omorî și pe tine!
– Ce naiba se întâmplă, Ethan?
– Nu știu. Ce ai făcut? Unde sunt?
– E un criminal.
– Poliția va găsi cadavrele. Va dovedi asta.
– Helen, ai încredere în mine, în soțul tău!
De ce te-aș minți?
Uită-te la mine!
– Uite ce mi-a făcut!
– Stai puțin!
Deja a mărturisit
c-a omorât pe cineva.
Acum este în casa noastră.
Ne va omorî și pe noi!
– Dumnezeule!
– Și tu ai lăsat-o înăuntru!
– Minte!
– Încercam s-o ajut! Nu știam.
– Vei plăti pentru asta!
– Mai taci. Dă-mi aia!

Get Adobe Flash player

Comments are closed.