“Teen Wolf” Episode #2.10 2012 Romanian

Posted by on August 4, 2012

movie image

Download subtitles of “Teen Wolf” Episode #2.10 2012 Romanian

Din episoadele anterioare…
– Ești aievea?
– Încă nu.
Am auzit c-a fost o petrecere.
Nicio grijă. M-am autoinvitat.
Acum.
Fiii noștri sunt antrenați
să fie soldați…
… iar fiicele să fie conducătoare.
Kanima caută un stăpân.
Cineva îl controlează.
Dacă e Matt? Toată chestia asta
are legătură cu filmarea, nu?
Îți trebuie o cameră digitală.
Încep să mă simt puțin ciudat
în legătură cu asta.
Asta n-are nicio legătură
cu Allison, nu-i așa?
Ai o mică pasiune pentru Allison, Matt?
Ți s-au aprins călcâiele după ea?
– Nu.
– Crezi că-mi pierd timpul
făcând ceva incredibil de banal,
cum ar fi un film porno?
– Atunci ce faci?
– Înregistrez istoria.
Ți-o voi înapoia mâine.
Nemernicule…
Știam eu că minți.
Ce mama naibii?
Traducerea și adaptarea:
Unq Johnny, Miss Monnyy Ionuț666
TEEN WOLF
Sezonul 2, Episodul 10
– Deci puștiul ăsta e adevăratul ucigaș.
– Da.
– Ba nu.
– Ba da!
– Nu.
– Tată, fii serios!
Toată lumea știe că poliția caută moduri
de a face legături între victime.
Tot ce trebuie să faci
e să te uiți peste transcripțiile lor
și să-ți dai seama
ce curs aveau în comun.
Da, exceptând faptul
că promotorul concertului, Kara,
– nu făcea parte din clasa lui Harris.
– Bine, ai dreptate. Scuză-mă.
Atunci bănuiesc că renunță
la acuzațiile împotriva lui, nu-i așa?
Nu. Știi ceva?
Nu renunță la acuzații.
Dar asta nu dovedește nimic.
Scott, tu crezi asta?
E foarte greu de explicat de unde știm,
dar trebuie să aveți încredere-n noi.
– Știm că e Matt.
– I-a luat mașina lui Harris.
Știa că dacă poliția ar fi găsit urme
de cauciucuri la locul uneia dintre crime,
iar destule victime ar fi făcut parte
din clasa lui Harris, l-ar fi arestat.
Bine, fie! Vă acord o șansă cât de mică,
dar dați-mi un motiv.
De ce-ar vrea puștiul ăsta să omoare
majoritatea echipei de înot din 2006
– și pe antrenorul lor?
– Nu-i evident?
Echipa noastră de înot e varză!
N-au mai câștigat de vreo șase ani.
Bine, încă n-avem un motiv.
Fii serios! Crezi că Harris are?
– Ce vreți să fac?
– Trebuie să ne uităm la dovezi.
Da, asta ar însemna la secție,
iar eu nu mai lucrez acolo.
– Crede-mă, te vor lăsa să intri.
– Să te cred pe tine?
– Crede-l… pe Scott.
– Pe Scott îl cred.
E 2:00 dimineața.
Credeți-mă, n-aș fi fost aici
dacă n-ar fi fost extrem de important.
Mai întâi,
ne uităm la chestiile de la spital.
De ce?
Fiindcă Jackson a comis toate crimele,
în afară de una, ai uitat?
– Fata însărcinată, Jessica.
– Da. Din moment ce Matt
a trebuit s-o omoare el însuși,
poate l-o fi văzut cineva de la spital.
Mulțumesc. Băieți…
Știu și eu… Ia uitați.
În seara aia s-au ciocnit șase mașini,
spitalul era plin ochi.
Dă-i înainte. N-avea cum să evite camerele
de la acel etaj, ca să ajungă la Jessica.
– Trebuie să apară undeva în înregistrare.
– Oprește! Ați văzut?
– Derulează înapoi.
– Ăla e! Ăla-i Matt!
– Eu văd doar ceafa cuiva.
– Ceafa lui Matt.
Stau în spatele lui la istorie.
Are un craniu foarte distinct. E ciudat.
– Ești plecat cu sorcova?
– Bine. Atunci uită-te la geaca lui.
Câți oameni care poartă
geci negre de piele cunoști?
– Milioane, fără să exagerez.
– Putem derula înainte?
Trebuie să-l fi prins vreo cameră cu fața.
– Acolo! Oprește! Iată-l din nou!
– Tot cu ceafa la cameră e.
Dar uite… Vorbește cu cineva.
Vorbește cu mama.
Scott, știi cu câți oameni
am de-a face într-o zi?
Ăsta are 16 ani, păr închis la culoare,
arată ca un adolescent obișnuit.
– Da, arată malefic!
– Deja am vorbit cu poliția despre asta.
O să fac o poză și o să ți-o trimit.
– Ai primit-o?
– Da.
– Îl recunoști? Îți amintești de el?
– Da.
Îmi amintesc că l-am oprit,
fiindcă lăsa urme de noroi pe hol.
– Scott, ce se petrece?
– Nu-i nimic, mamă. Îți explic mai târziu.
Tre’ să închid.
Unde era parcată rulota, am găsit urme
de încălțăminte lângă cele de cauciucuri.
Și dacă se potrivesc, înseamnă că Matt
a fost la locurile celor trei crime.
– Rulota, spitalul și concertul.
– De fapt, patru.
O chitanță pentru un schimb de ulei
a fost semnată de Matt,
la garajul unde a fost ucis mecanicul.
– Când?
– Cu câteva ore înainte să ajungi acolo.
Dacă o dată e incident,
de două ori e coincidență,
iar de trei ori e un tipar,
ce e când se întâmplă de patru ori?
De patru ori e destul pentru un mandat.
Scott, sun-o iar pe maică-ta
și vezi cât de repede poate ajunge aici.
Dacă fac rost de o legitimație oficială,
pot primi un mandat de percheziție.
Stiles, du-te la recepție.
Spune-i s-o lase pe mama lui Scott
să intre când ajunge aici.
Imediat.
E cineva?
Derek! Mă auzi?
Răspunde-mi, Derek!
Derek! N-avem prea mult timp.
Sunetul ăla… Ce era?
Vei fi lipsit de putere pentru câteva ore.
– Chiar s-a întâmplat.
– Stai liniștit. Tot Alpha ai rămas.
Dar, ca de obicei,
unul nu foarte competent.
– Unde s-a dus?
– Îmi doresc să-ți fi putut spune.
Ce-ar fi să-mi spui ce faci aici
și de ce mă ajuți?
Faptul că-ți ajutam familia reprezenta
o parte importantă din viața mea.
Iar pe tine te ajut
doar pentru că i-am promis mamei tale.
Tu ești cel de care vorbea sora mea.
Spunea că ești… un fel de consultant?
A avut dreptate. Și am niște sfaturi
pe care-aș vrea să le asculți cu atenție.
Peter a reușit ceea ce a reușit să facă
plătind un preț.
Va fi lipsit de putere fizică,
așa că se va baza
pe puterea inteligenței și iscusinței sale.
Va veni după tine, Derek.
Va încerca să intre-n mintea ta,
profitând de caracterul tău nesigur.
Îți va spune că doar el îl poate opri
pe Gerard. Să n-ai încredere-n el!
– Eu n-am încredere-n nimeni.
– Știu.
Dac-ai avea, ai putea fi Alpha
care-ți place să crezi că ești.
Și din păcate, singura persoană în care
ai încredere n-are deloc încredere-n tine.
– Scott.
– E cu Stilinski chiar acum.
Trebuie să-l găsești cât poți de repede.
Îl știu pe Gerard de multă vreme.
Mereu are un plan.
Ceva-mi spune…
că merge exact cum vrea el.
E pe drum. Dle șerif?
Matt? Matt te cheamă, nu?
Matt, orice ar fi, îți garantez
că există o soluție și fără pistol.
Știi, e amuzant că zici asta, pentru că
nu cred că știi cât de multă dreptate ai.
Știu că nu vrei să faci rău nimănui.
De fapt, vreau să fac rău
multor persoane.
Voi trei nu erați pe listă,
dar îmi pot schimba părerea.
Și asta s-ar întâmpla dacă încerci
să suni pe cineva, cum face McCall.
Asta… Cu siguranță ar putea
face rău cuiva.
Toată lumea.
Acum!
Haide.
– Mai strâns.
– Fă ce spune, Stiles.
– Și ce, îi vei omorî pe toți de aici?
– Nu, pentru asta îl am pe Jackson.
Eu doar mă gândesc la asta,
iar el o face realitate.
– Scumpo…
– Nu vreau să vorbesc.
Înțeleg.
Nu știu ce aș putea să spun.
Nu voi pretinde că știu prin ce treci.
– Atunci pleacă.
– Desigur.
Voiam doar să-ți dau ceva
de la mama ta.
Mai ales pentru că am observat că
lucrurile nu mergeau bine între voi două.
– Dar poate aștepta.
– Ce? Ce este?
Nu, serios, scumpo, poate aștepta.
Odihnește-te.
Ce e?
După cum știi, mama ta a scris o scrisoare
în care să explice
poliției situația noastră dificilă.
Și a scris această scrisoare
să-ți explice și ție.
Dacă ți-o dau,
trebuie s-o distrugi imediat.
– O arzi. Promiți?
– Da.
Vreau să știi că m-a rugat s-o citesc.
I-am spus că n-ar trebui,
că e între voi două.
Dar a vrut să-mi știe părerea.
Și cum am zis mai înainte,
nu știu prin ce treci.
Eu nu eram apropiat de mama.
Dar când am citit asta,
m-am simțit prost că n-am încercat să fiu.
Pentru că dacă ar fi fost vorba de mama,
dacă aceste cuvinte erau pentru mine,
nu știu cum m-aș mai fi odihnit
până nu plăteau pentru moartea ei.
Orice milă aș fi avut pentru Derek
și haita lui ar fi fost înlocuită
cu dorința de pedeapsă, de sânge
și distrugere care să-i facă
pe Derek și pe haita lui
să nu mai urle după îndurare,
ci să urle pentru propria lor osândă.
Șters. Și am terminat.
Bine, Matt. Deci, odată ce toți
pe care i-ai omorât cu brutalitate
au meritat-o pentru că ei
te-au omorât primii… orice ar fi asta…
cred că suntem în regulă acum, nu?
Așa că mă duc să-l iau pe tata
și vom pleca, da?
Tu continuă cu răzbunarea ta.
Bucură-te de Kanima.
– Se pare că a ajuns mama ta, McCall.
– Matt, nu face asta.
Când ajunge, îi voi spune să plece.
Îi spun că n-am găsit nimic. Te rog, Matt.
Dacă nu te miști… îl voi omorî
pe Stiles mai întâi, apoi pe mama ta.
– Deschide-o.
– Te rog.
Deschide ușa.
Slavă Domnului!
El îl controlează?
Copilul ăsta?
Ei bine, Derek, nu toată lumea are noroc
să fie un vârcolac mare și tare.
Da, așa… Așa e.
Am învățat câteva lucruri în ultimul timp.
Vârcolaci, vânători, Kanime…
E ca o petrecere de Halloween
de fiecare dată când e lună plină.
În afară de tine, Stiles.
Tu în ce te transformi?
Monstrul de zăpadă.
Dar e o chestie de sezon,
știi tu, numai iarna.
Nenorocitule.
– Dă-l de pe mine.
– Nu știu ce să zic, Derek…
Cred că voi doi faceți o pereche bună.
Trebuie să fie foarte nasol să-ți fie luate
puterile din cauza unei zgârieturi la gât.
Pariez că nu ești obișnuit
să te simți așa neajutorat.
Încă mai am dinții.
De ce nu te apropii?
– Vedem atunci cât de neajutorat sunt.
– Da, nemernicule.
Ea e?
Fă ce-ți spun și nu-i fac rău.
Nici nu-l las pe Jackson pe lângă ea.
Scott, nu-l crede!
– Acum e mai bine?
– Oprește-te!
– Încetează!
– Atunci fă ce spun.
Bine. De acord. Încetează!
Tu, du-l acolo.
Tu… Vino cu mine.
Mamă?
– M-ai speriat, unde sunt toți…
– Mamă, fă ce-ți spune.
– Mi-a promis că nu-ți va face rău.
– Are dreptate.
Scott! Stiles!
– Ce s-a întâmplat?
– Dar n-am spus că nu-ți fac ție rău.
Mamă, oprește-te, mamă!
Am spus să te dai mai în spate!
– Scott.
– Mamă, du-te.
– Te rog, mamă.
– Ridică-te, McCall.
– Matt? Matt, ascultă…
– Taci… Taci din gură!
Toată lumea să tacă naibii din gură!
Acum ridică-te sau o împușc pe ea.
– Te rog, are nevoie de un doctor.
– Așa crezi?
– Ascultă-mă!
– Nu-i nimic, sunt bine.
– Nu, scumpule, nu ești bine.
– Nu mă doare, mamă.
E de la adrenalină, bine?
Te rog, lasă-mă…
Lasă-mă să mă uit la rană, bine?
Pot să opresc sângerarea.
– Habar n-au, nu-i așa?
– Te rog.
Lasă-mă să arunc o scurtă privire.
– Eu…
– Taci, taci, taci!
Tanti, dacă mai vorbești,
următorul glonț îi trece prin cap.
Bine.
Înapoi în față, McCall.
După tine.
Toate probele au dispărut.
De ce nu pleci?
Crezi că de probe mă interesează pe mine?
– Nu, eu vreau cartea.
– Ce carte?
Bestiarul!
Nu doar câteva pagini, o vreau pe toată.
Nu o avem.
E a lui Gerard.
– Oricum, la ce ți-ar folosi?
– Am nevoie de răspunsuri.
– Răspunsuri pentru ce?
– Pentru asta.
– Vrea bestiarul.
– Nu e de la Scott.
El nu mi-ar trimite un mesaj.
Și cu siguranță nu l-ar pomeni pe Derek.
La secția de poliție?
Dacă e Derek acolo, mă îndoiesc
că a fost din proprie inițiativă.
– Crezi că e și Jackson acolo?
– Probabil.
Probabil el și cu cel care-l controlează.
Câți oameni sunt în tura de noapte?
De când s-a micșorat bugetul,
poate cel mult patru.
Presupun că probabil ori sunt morți,
ori paralizați.
Asta s-ar putea să fie confluența
de evenimente de care aveam nevoie.
– Confluența sau conflagrația?
– Îmi convin amândouă.
– Ce facem acum?
– Poate tu ar trebui să ne spui.
Obligația asta e pe umerii tăi acum.
– Nu la vârsta ei.
– Are aproape 18 ani.
Știe că e o diferență
între răzbunare și răsplată.
Nu-i așa, Allison?
Ia decizia cu înțelepciune,
fără a-ți implica sentimentele,
iar noi o vom urma.
Vreau ca Derek să moară.
Și Scott?
Nu Scott a forțat-o pe mama
să se sinucidă.
Dar nu e nici un spectator nevinovat.
– Nu poți alege…
– Dar pot face priorități.
Și prioritatea acum e Derek.
Și cu ceilalți?
Haita lui Derek?
Dacă încearcă să-l protejeze,
îi omorâm.
Pe toți.
– Știi ce se întâmplă cu Matt?
– Cartea nu-l va ajuta cu nimic.
Nu poți încălca regulile,
nu în felul ăsta.
– Ce vrei să spui?
– Universul echilibrează lucrurile.
Întotdeauna o face.
E din cauză că-l folosește pe Jackson
să omoare oameni care nu merită?
Pentru că-i omoară el însuși.
Așa că Matt a încălcat regulile Kanimei
și devine Kanima?
Echilibru.
– Ne va crede dacă-i spunem?
– Puțin probabil.
Ne va ucide pe toți
după ce pune mâna pe carte, nu-i așa?
– Da.
– În regulă, ce putem face?
Stăm aici și așteptăm să murim?
Asta, dacă nu găsesc o cale de a evacua
toxina mai repede din corpul meu…
… cum ar fi să declanșez
procesul de vindecare.
Ce faci? Ce scârbos.
Acolo.
Știi ce? Mi-e milă de tine McCall,
pentru că acum, te gândești și-ți spui…
“Cum voi explica asta
când mă voi vindeca?”
Partea cea mai tristă
e că nici nu realizezi
cât de incredibil este că chiar te vindeci.
Pentru că știi ce se întâmplă
cu toți ceilalți când sunt împușcați?
Asta s-a întâmplat și cu tine?
Te-ai înecat, nu-i așa?
– N-ar fi trebuit să-i lase să bea.
– Ce… ce vrei să zici, Matt?
Lahey! N-ar fi trebuit
să-i lase să bea.
– Cine a băut?
– Echipa de înot, idiotule!
Nu știam ce se întâmpla.
N-am știut că au câștigat finala pe stat,
și Lahey și-a invitat favoriții
să bea ceva pentru a sărbători.
Cui îi pasă că au 17 ani, nu?
Ați fost la familia lui Isaac?
Avea primul număr din Spider-Man
sau era Batman?
Și voiam să facem schimb.
Dar în timp ce eram acolo,
începusem să aud muzică.
Toată lumea se distra
și-apoi l-am văzut pe Sean.
A aruncat-o pe Jessica în piscină.
– Apoi, Bennett a intrat după ea și…
– Bennett?
– Vânătorul?
– Și apoi Camden.
Tâmpitul de frate al lui Isaac
m-a apucat și pe mine.
– Credea că e amuzant.
– Te-au aruncat și pe tine.
Am țipat că nu știu să înot,
dar nimeni nu mă asculta.
Mă duceam la fund, înghițind apă,
dar nimănui nu-i păsa.
Am văzut-o pe Jessica
prinzându-se de bermudele lui Sean.
Tucker o apucase pe Kara.
Și eu mă înecam.
Eu muream și ei râdeau.
Din senin, m-am trezit
pe marginea piscinei.
Iar Lahey era chiar deasupra mea
și-mi zice…
– Să nu spui nimănui!
– Spune… “Să nu spui nimănui!”
– Asta e numai vina ta.
– “Asta e numai vina ta!”
– Nu știi să înoți?
– “Ce prostănac mic nu știe să înoate?”
Să nu spui nimic!
Să nu spui nimănui! Nimănui!
Și n-am făcut-o.
N-am spus nimănui.
Îi vedeam la școală
și nici măcar nu se uitau la mine.
Mă trezesc în miez de noapte
și mă chinui să iau o gură de aer.
Părinții mei au crezut că am astm.
Mi-au dat chiar și un inhalator.
Nu știau că de fiecare dată
când închideam ochii, eu… mă înecam.
Ai auzit de luminița aia albă
despre care se spune că o vezi când mori?
Eu n-am văzut nimic.
Doar întuneric.
Totul era învăluit în întuneric.
Dar apoi, după înmormântarea făcută
de familia Argent, totul s-a schimbat.
Vă rog!
Făceam niște fotografii.
Apoi, din întâmplare,
Lahey ajunge în una din poze.
M-am uitat pe ecranul camerei
și o furie incredibilă m-a cuprins.
I-am aruncat doar o privire
și am vrut să-l văd mort.
Iar în următoarea zi,
chiar a murit.
Știi ce? Einstein avea dreptate.
Imaginația e mai importantă
decât cunoașterea.
Era ca ceva din mitologia greacă.
Ca furiile care au venit
să-l pedepsească pe Oreste.
– N-ai idee despre ce vorbesc, nu-i așa?
– E tipul care și-a scos ochii?
Dumnezeule, ăla e Oedip, tâmpitule!
Furiile sunt zeități ale răzbunării.
Lacrimile lor sunt din sânge,
iar părul lor e format din șerpi.
Dacă era vreo crimă lăsată nepedepsită,
furiile îl pedepseau pe cel care-a comis-o.
Jackson e furia mea.
Când l-am văzut
în noaptea următoare,
a fost ca și cum legătura
dintre noi s-a întărit.
Știam că l-a omorât pe Lahey pentru mine
și că o va face din nou.
Așa că m-am dus la garajul lui Tucker.
Chiar am și plătit
pentru un schimb de ulei.
Și ia ghici!
Nici măcar nu m-a recunoscut.
Când n-a fost atent,
i-am făcut o poză cu aparatul meu.
Și peste câteva ore era mort.
Ajutor!
Așa că am făcut mai multe poze.
Tot ce trebuia să fac
era să-i fotografiez.
Iar Jackson le lua viața.
Situația aia ipotetică
despre care am vorbit
devine mai puțin ipotetică?
Așa cred.
Pot să-mi mișc degetele de la picioare.
Tipule, și eu pot să-mi mișc
degetele de la picioare.
Ce-i asta?
– Ce se întâmplă?
– Nu știu.
Shakespeare a scris că dragostea
e un fum făcut din arborii suspinelor.
Să le dăm niște dragoste.
Ia-l! Haide!
Nu te mișca.
Știi ce vreau să spun.
– Allison!
– Unde e Derek?
Ce faci?
Dacă nu vrei să-mi spui,
atunci dă-te din calea mea.
– Unde e?
– Ce s-a întâmplat?
Scott…
Trebuie să stai departe de mine acum.
Trebuie să pleci.
Nu te băga în calea mea.
Ar fi trebuit să-mi acorzi o șansă.
Ții minte când ți-am spus
că nu sunt genul de tip
care să zică ceva de genul…
“Dacă eu nu pot, atunci nimeni nu poate.”
Nu e în totalitate adevărat,
pentru că, Allison,
dacă eu nu te pot avea,
atunci nimeni nu te poate avea!
Dumnezeule… Haide!
Haide, haide, haide!
Matt?
Matt, te rog, ascultă-mă.
Fiul meu a fost împușcat,
și am auzit împușcătura,
iar eu nu știu ce se întâmplă,
dar, te rog, mă poți lăsa să-mi văd fiul?
Cât de stupizi sunteți, oameni buni?
Dumnezeule, Scott?
Scott, ești bine?
Scott?
Ce faci aici?
– Nu trebuia să se întâmple așa!
– Crede-mă, sunt conștient de asta.
Am făcut tot ce mi-ai cerut.
Fac parte din haita lui Derek,
ți-am dat toate informațiile
pe care le-ai vrut, ți-am spus
că Matt îl controla pe Jackson…
Lasă-l pe mâna noastră.
Ajută-ți prietenii.
Lasă-i pe Matt și Jackson pe mâna mea.
Ai grijă de de mama ta. Du-te!
– Ți-a scăpat asta.
– Du-te!
Nu-ți mai e frică de apă?

Get Adobe Flash player

Comments are closed.