“Seinfeld” The Chinese Restaurant 1991 Romanian

Posted by on July 19, 2012

movie image

Download subtitles of “Seinfeld” The Chinese Restaurant 1991 Romanian

Trebuie să spun că am primit
vești îmbucurătoare recent.
Nu știu dacă să vă spun,
fiindcă încă nu e definitiv.
– Haide!
– Haide!
Păi, vă voi spune ce știu până acum.
Conform informațiilor pe care le
am în plicul pe care l-am primit…
Se pare…
Că deja am câștigat câteva
premii foarte valoroase.
Păi, mulțumesc. Mulțumesc frumos.
Păi, mulțumesc. Mă bucur s-aud asta.
Dar cu toată sinceritatea…
Trebuie să spun, nici n-am știut
că sunt implicat în chestia asta.
Dar conform înregistrărilor…
sunt printre primii oameni
luați în considerare.
Asta mă enervează la loto.
Te tachinează cu chestii de
genul “Probabil ai câștigat deja.”
Mi-ar plăcea ca măcar o dată
o companie loto să aibă tupeu.
Să spună adevărul odată.
Să trimită niște plicuri:
“Categoric ai pierdut.”
Îl întorci și e tipărit imens:
“Nici măcar n-ai
fost pe-aproape.”
Îl deschizi și e o scrisoare explicativă:
“Nici nouă nu ve vine să credem
ce rău te-ai descurcat în concurs.”
La dreapta.
A durat ceva vreme.
– Nu te ridica.
– Aș vrea să ajut, dar gâtul…
De când a murit bunicul meu.
Trebuia s-o trimit părinților
mei, dar n-au vrut-o.
Au spus să scap de ea, dar nu mi-a venit.
Și am uitat de asta. Stă acolo de 3 ani…
până a văzut-o el.
În regulă, ia ce vrei și să plecăm de-aici.
Ce e înăuntru?
Hainele bunicului. Nu le pot purta.
Vrei astea? Tu nu porți șosete de-astea.
Nu. Haide.
Uită-te la locul ăsta.
Abia aștept să-l curăț.
Știu cine ar face-o.
E bună, onestă…
Nu, Elaine are o prietenă
din Finlanda. Rava.
Prietena ei merge la școala columbiană.
Și el trebuie s-o facă.
Studenții nu pot curăța. E ca un blestem.
Nu le place.
De când ai așteptam să strecori
asta într-o conversație?
Acum, asta, îmi place.
Stai puțin.
Nu pot să cred.
– Lasă-mă să văd.
– Stai.
– Stai s-o văd o secundă.
– Nu. Haide.
– Dumnezeule. E exact la fel.
– Ce?
Când aveam 10 ani, părinții mei
au avut o statuie asemănătoare…
Pe polița căminului din apartament.
Exact.
Și într-o zi am luat-o
și o foloseam ca microfon.
Cântăm “MacArthur Park.”
Și am ajuns la partea “Nu
voi mai avea rețeta”…
… și mi-a scăpat din
mână și s-a spart.
Părinții mei m-au privit ca și
cum aș fi încălcat cele 10 porunci.
Și în ziua de azi. Aduc vorba de asta.
A fost singura experiența
devastatoare a vieții mele.
Pe lângă cea de-al vedea pe tatăl meu gol.
– Haide, eu l-am văzut primul.
– Kramer, îmi trebuie statuia.
– Am bănuți.
– Nu, îmi trebuie statuia. Dă-o!
Împrăștierea.
Tăntălăilor.
De ce nu o rezolvați ca doi adulți maturi?
– Omul cartof.
– Nu, nu.
Nu omul cartof. Inka-dink.
Bine.
– Da, începe cu mine.
– Da. Bine, bine.
Inka-dink, o sticlă de
cerneală S-a vărsat și tu miroși
Nu fiindcă ești murdar
Nici fiindcă ești curat
Ci fiindcă ai sărutat o
fată În spatele unei reviste
– Și tu ești…
– Stai puțin. Nu.
– Ăla…
– Ce? Ce faci?
Nu. Ok. În regulă. A ieșit.
– Nu, nu. Eu am câștigat.
– Nu.
El e. A câștigat.
E bine.
Fă-o iar. Începe cu el.
Nu, nu.
Haide, Kramer. Acum, ai șosetele.
În regulă, ți le dau ție.
Bine. Voi lua costumul și pantofii…
… și pălăria.
– În regulă. Să mergem.
Hei, arăt ca Joe Friday în Dragnet.
Nu pot să cred c-am
câștigat la inka-dink.
– Haide, să mergem.
– Da.
– Nu o iei?
– Nu vreau să o car.
O iau mai târziu.
Dar lucrurile tale?
Bine.
În regulă, să mergem.
Hei… Știi, îmi ești dator.
– Ce?
– Inka-dink. Tu ai fost.
– E rău?
– E foarte rău.
Dacă nu te lasă să fi editorul meu aici…
Merg la altă editură.
E atât de simplu.
– Le-ai spus asta?
– Desigur.
O, asta e fantastic. Nu
știu cum să-ți mulțumesc.
Unde-i prietenul tău? Nu mai pot aștepta.
Probabil e prins în trafic.
Sau poate e mort.
Deci, ce scrii, cărți pentru copii?
Ăsta-i Ray.
Salutări.
Îți cer iertare. Întârzierea
a fost inevitabilă.
Rava, iubirea mea.
Elaine, dragă prietenă.
Și tu trebuie să fi Jerry, stăpânul moșiei.
Seniorul meu. E o plăcere să te servesc.
În regulă.
Păi, noi trebuie să ne întoarcem la muncă.
Trebuie s-ajung la aeroport.
Palatul tău va străluci
cu stelele din rai…
Când vă veți întoarce
în siguranță, sire.
Chiar a făcut o treabă incredibilă. Uite.
A decoagulat vârful
lichidului de spălat vase.
A curățat fundul ceșcuțelor.
Vino aici, uită-te la asta.
A curățat în micul spațiu
dintre frigider și tejghea.
Cum a ajuns acolo?
Cred că e ca Rubber Man.
Ni există Rubber Man.
De ce aș crede că există Rubber Man?
Există Elastic Man, Plastic Man…
– Plec.
– Unde mergi?
La Rava. Trebuie să iau manuscrisul ei.
– Stai! Vin cu tine.
– Bine.
Elaine, el a dat cu Windex și pe vizor.
Deci întâlnirea cu Lippman e aranjată.
El e editor șef.
– Cred că din cauza cererii tale.
– Impunere.
Mă vor promova editor.
Super.
Uite-l pe Ray, târziu că de obicei.
Ei bine…
Asta e o surpriză. Și o plăcere.
Viitorul rege al comediei, Jerry primul…
care ne vizitează umila locuința.
Rava, suntem în prezența unei roialități.
Hei, Ray, ascultă.
Ai făcut o treabă grozavă
curățând acel apartament.
Dar nu doar l-am curățat.
A fost un ritual, o ceremonie.
O celebrare a vieții.
N-ar trebui să fi pe pervaz undeva?
E amuzant.
– Apa fierbe. Bem ceai?
– Da.
Da. Jerry?
– Jerry.
– Ce-i?
Ray, mă ajuți, te rog?
Da, vin.
Cred că aia e statuia de la mine de acasă.
Arată ca statuia mea.
– Ce statuie?
– Aveam o statuie.
Serios? N-am văzut nici o statuie.
Bunicul mi-a dat statuia.
– Când?
– Ce contează? Aia e.
Tipul ăsta m-a furat.
Vrei zahăr?
– Nu.
– Nu.
Nu pot să cred. Tipul ăsta m-a furat.
– Realizezi ce spui tu?
– Da, tipul ăsta m-a furat.
A furat statuia din casa mea.
Lămâie?
– Sigur.
– Da.
– Ești sigur?
– Destul de sigur.
-99% sigur.
-99% sigur?
Dulce elixir, nectarul sau
e ca un balsam pentru suflet.
Alea sunt produse de patiserie. Ai grijă.
Îi voi duce lui Elaine manuscrisul.
Produse de patiserie.
Poate arăta la fel. E a coincidență.
Coincidență? Tipul e la mine în
apartament și printr-o coincidență…
Are exact aceeași statuie
în apartament la el?
– Eu n-am văzut statuia.
– Aveam o statuie.
Ce să fac?
Îl sun pe Kramer. Îmi va verifică el casa.
O, Jerry.
– Nu-mi strică asta.
– Nu-ți fă griji.
Kramer.
E Jerry. Jerry.
De alături. Nu contează unde sunt.
Da, Jerry Seinfeld.
Mama, ți-am spus…
Bagă pâinea în unt…
… și pune-o în tigaie.
Bine, pa. Mama mea.
A uitat cum se face pâine prăjită.
Știi cum sunt mamele.
Mama mea ne-a lăsat când aveam 6 ani.
Pe toți 7. N-am mai auzit de ea.
Sper să putrezească pe o alee pe undeva.
Mama mea e în Florida.
Ador produsele astea de patiserie.
În mitologia scandinavă,
asta era mâncarea zeilor.
Tocmai mi-am amintit…
… îmi fac un tratament facial.
O, ne vedem mâine dimineață.
– Dar cina?
– Nu, nu servesc cina.
Cina e pentru fraieri.
Da, ok.
Merci oricum. Pa.
Poliția spune că va fi cuvântul meu
împotriva cuvântului său. Nu pot face nimic.
Să mergem la el.
– Da.
– Nu-l putem lăsa să scape așa.
Îți dai seama ce nebun
trebuie să fie ca să facă asta?
A știut că voi observa
lipsa ei și tot a luat-o.
Și din toate lucrurile, ce a luat…
Mi-am lăsat ceasul, reportofonul,
casetofonul. E nebun.
Vrei să mergi la el?
Dacă e nebun, mai bine o lași baltă.
S-o las baltă?
Deja mi-am sunat părinții.
Le-am spus să se aștepte
la o surpriză incredibilă.
Mama face cartofi prăjiți.
George, îți dai seama…
Că Rava m-a rugat
să-i editez cartea?
Cine e Rava?
Eu zic să-l prindem.
– Stai să-l sun.
– Îl sun eu.
Alo, Ray?
Bună, Ray. Sunt prietenul lui
Rava și al lui Elaine, Jerry.
Da, regele comediei, exact.
Ascultă, știi acea statuie
de pe polița căminului…
Cea cu…? Doamna albastră?
Vrei să taci?!
Da. Nu vrei să vorbim
despre asta la telefon.
Nu vrei să audă Rava.
Da, înțeleg.
Știi cafeneaua de lângă mine, Monk’s?
În regulă, mâine, ora 13.
Grozav. Bine, pa.
În regulă, uite.
– Să zicem că a furat-o.
– O, a furat-o.
Nu poți face nimic.
Poliția nu face nimic.
Ce, te vei bate cu el?
De ce n-o lași baltă?
– Nu.
– Nu.
Parcă ai spus 13.
Relaxează-te. El mereu
întârzie. Face parte din m.o.
Nu uita, nu accepta orice porcării.
Da, da. Nu-ți fă griji de asta.
– Voi fi aici.
– Ce liniștitor…
Vine.
Jerry.
Nu pot să cred că mă întrebi de statuie.
Știi câte probleme îmi puteai cauza?
– Păi, eu…
– Rava era lângă mine.
Nu i-am spus de unde am statuia.
– Mă întreb de ce.
– Păi, dă-mi-o înapoi…
… și nu voi spune nimic.
– S-o dau înapoi?
– Da.
– Ce tot spui acolo?
– Ce tot vorbește?
– Mă refer la statuie.
– Da și eu.
– Cui să i-o dau?
– Mie.
– Ție?
– Da, mie.
– Nu pricep.
– Ai luat-o deja.
Ray, am avut o statuie în casă.
Tu ai fost la mine acasă.
Și apoi am văzut-o la tine acasă.
– Ce vrei să spui?
– Ce spun?
Încearcă să ghicești.
Vrei să spui că am furat-o?
– Ce minte!
– Păi, eu…
– Nu pot să cred ce aud.
– Nu pot să cred ce aud.
Dacă vrei să știi, am luat
statuia de la o casă de amanet.
– Amanet?
– Casa de amanet?
În Chinatown, cu banii câștigați
din curățat apartamente.
– Le-ai curățat.
– O, scuză-mă.
Uite, Ray, tu ai fost
singura persoană din casa mea.
Cine-a făcut asta? Rava, nu?
Iarăși Rava.
– O dorești.
– Nu, e prea voioasă.
E din Finlanda, pentru
Dumnezeu. Finlanda! Înțelegi?
Știu Finlanda. E o țară neutră.
Eu sunt de vină? Te frec greșit?
Nu, chiar te găsesc fermecător.
Puțin cam guraliv uneori.
“Te găsesc fermecător.” PĂmpălăule.
– M-ai făcut pămpălău?
– Ce ai spus?
Am spus “flăcău”.
Sunt ca un “flăcău”.
Mi-ar plăcea să te duc la casa
de amanet de unde am luat-o.
Nu e nevoie.
Știi, poate nu e o idee rea.
Și chiar mi-ar plăcea mult de tot.
Dar din păcate, tipul a închis
și s-a mutat în Singapore.
Singapore? Auzi?
Dacă chiar vrei, poate îl
pot contacta în Singapore.
Îl rog să facă o fotografie la chitanța…
… și să o trimită.
– Până aici.
Ajunge! Nu mai suport!
Ai furat statuia!
Ești un hoț și un mincinos!
– George.
– Cine e?
Sunt judecătorul și jurații.
Și verdictul e vinovat!
– Ce se întâmplă aici?
– Vinovat!
– Prietenul tău e nebun.
– O, sunt nebun!
– George.
– Trebuie să plec. Am curs.
O, curs? Curs. În Columbia?
Lasă-mă să-ți spun ceva.
Am sunat la secretariat.
Am verificat. N-au nici un Ray
Thomas la acea școală, mincinosule!
Asta fiindcă sunt înregistrat
cu numele legal complet…
Raymond Thomas Wochinski.
Ray Thomas e numele profesional.
Adică un “alias”.
Începi să mă enervezi.
Păi, urma să se întâmple.
Sper că te gândești la ce ai făcut azi aici.
Și dacă vrei să suni să-ți ceri scuze…
… știi unde mă găsești.
– Hei, Ray.
– Da?
Cum ai desfundat lichidul de spălat vase?
A fost ca nou.
– Ai emoții?
– De ce aș avea?
Da. Bine.
Notițele tale au fost foarte intuitive.
Cartea e grozavă.
Ai ieșit seara trecută?
Nu, am făcut dragoste
pe podea ca două animale.
Ray e nesătul.
Toți sunt.
Jerry a fost?
Nu-mi amintesc.
Știi, Ray e foarte supărat
legat de aceste acuzații.
Nu mă bag. E între ei.
Eu nu mă implic.
Deci crezi că el a furat-o?
Trebuie să admit, dovadă circumstanțială…
Nu admit nimic.
Vrei să stingi țigara, te rog?
A fost în apartament…
… și a dispărut și e în
apartamentul vostru acum.
– Poate crezi că suntem tovarăși.
– Nu.
Dar e chiar coincidență.
Da, asta-i tot, o coincidență.
Mare coincidența.
Nu e o mare coincidența. Doar o coincidență.
Nu, e o mare coincidența.
Asta reprezintă o coincidență.
Nu există coincidențe mari sau mici.
Nu. Sunt grade de coincidențe.
Nu. Sunt doar coincidențe.
Întreabă pe oricine.
Există coincidențe mari sau mici…
… sau doar coincidențe?
Ei bine?
Vrei să stingi țigara?
Poate o stâng pe fața ta.
Așa a spus Ray.
Tu și Jerry, sunteți geloși pe dragostea
noastră. Încercați să ne distrugeți.
N-ar trebui să fi pe pervaz undeva?
Mă, vrei să-ncetezi?
E doar o statuie.
Cum e vina mea? A fost furată.
N-am atins-o de data asta.
Bine, bine.
Nu văd de ce asta ar afecta cartofii.
Bine! La revedere.
Nu reacționează foarte bine la o dezamăgire.
Spre deosebire de mine.
Nu mă bucur pentru asta.
De ce nu le arunci un
cocktail Molotov pe geam?
Nu există dreptate.
Această experiență m-a schimbat.
M-a făcut mai cinic, mai aspru, mai rău.
– Serios?
– Sigur. De ce nu?
Cum crezi că mă simt?
În locul editării primului roman
al unui mare tânăr talent…
corectez o carte legate
de alergiile alimentare.
– Nu poți vorbi cu șeful tău?
– Am vorbit.
O adora pe Rava.
Mai rău și pe Ray.
Și nu te consideră amuzant deloc.
Nu mă bucur de asta.
Poate nu putem liniști cu gândul…
ca în altă viață, Ray va avea
parte de o justiție mai aspră.
Da, va avea părinții mei.
Poliția. Deschide!
Poliția?
– Nu mișca, mamă!
– Hei, hei…
Taci! Depărtează-le.
Am spus, depărtează-le!
Ai dat de un mare necaz, fiule.
Furt, jaf… posesie de bunuri furate.
– Și crimă!
– Crimă?
Taci! Ține-le depărtate.
Tocmai ai făcut dragoste
cu acel perete, perversule.
Hei, cred că m-ai confundat cu altcineva.
– Numele tău e Ray?
– Da.
Da, pe tine te caut!
Hei, ești polițist?
Da. Sunt polițist. Sunt un
polițist al naibii de bun!
Și azi e ziua ta norocoasă, junior.
Pentru că te las să pleci
doar cu un avertisment.
Dacă mai continui activitatea
criminală, vei regreta. Ai înțeles?
Nu știu despre ce vorbești.
Bine, bine. Să rămână așa.
În regulă. Ce-i cu zarva asta?
Kramer, nu pot să cred.
– Ești eroul meu!
– Da.
– Kramer, ce ai făcut?
– Păi, să o punem astfel:
Nu l-am dus la People’s Court.
Simt că o mare greutate mi-a
fost ridicată de pe umeri.
Mă simt fericit!
Kramer, nu știu cum să-ți mulțumesc.
Păi, mă voi gândi eu la ceva.
Oamenii vor fură de la tine.
Nu îi poți opri.
Dar toți au mici chestii
personale de securitate.
Chestii cu care cred că
vor prinde răufăcătorii.
Mergi pe plajă, intri în
apă. Pui portofelul în adidas.
Cine va știi?
Ce minte criminală poate penetra

Get Adobe Flash player

Comments are closed.