Titanic 1997 Romanian

movie image

Download subtitles of Titanic 1997 Romanian

25.000 Romanian from DVD RETAiL
13 metri. Ar trebui s-o vedem.
Bine, ridic-o peste balustradă.
OK, Mir2, trecem peste balustradă.
Rămâi cu noi.
OK, liniște. Se filmează.
Văzând-o cum apare
din întuneric ca un vas fantomă.
mă tulbură de fiecare dată
Să văd această ruină tristă
a imensului vapor, stând aici
unde a aterizat la
ora 2:30 în dimineața de 15 aprilie 1912
după lunga-i cădere din lumea de deasupra.
Șefule, mănânci rahat cu polonicul.
Coboară șase. Și iată-ne din
nou pe puntea Titanicului
Doua mile și jumătate în jos
3.821 metri.
Presiunea exterioară patru
tone pe centimetru pătrat.
Hublourile astea au 15 centimetrii grosime
și dacă cedează
“Sayonara” în 2 microsecunde.
Bine, bine gata cu prostiile.
Pune-o pe acoperișul careului
ofițerilor ca și ieri.
– Sigur.
– OK, Mir 2.
Ne-am așezat pe scara mare.
Băieți, gata de lansare?
Da, Brock– Îl lansăm pe Dunkin acum.
Hai, Charlie.
– Bine, în afară.
– Afară.
Bine, Brock,
coborâm pe hol.
Am înțeles. Coborâți și intrați
pe holul cabinelor de clasa 1.
Vreau să umblăm puțin pe puntea D
sala de recepții și salonul recepții.
Am înțeles.
– Dă drumul la cablu.
– Dă drumul la cablu.
– Acum stânga, stânga.
– Vin în stânga.
Snoop Dog e la mutare.
Coborâm scara.
Bine Lewis, coboară la puntea B.
Puntea A.
Căpitane mai vreau niște fir.
Puntea B, intră acolo
intră acolo.
Atenție la rama ușii.
Atenție la rama ușii.
– Am văzut.
– Gata, am trecut.
– E bine. Calmează-te șefu’.
Fă o rotire. Vino de jur împrejur.
– Cablul s-a terminat căpitane.
– Rotește-te, ai grijă la zid.
Bine, am recepționat.
Bun așa, acolo.
Acolo. Asta e!
– Ușa de la dormitor.
– O văd. O văd.
Am intrat!
Am intrat! Am ajuns!
Ăla e patul lui Hockley.
Acolo a dormit ticălosul.
Hopa, cineva a lăsat robinetul deschis.
Stai pe loc.
Du-te înapoi la dreapta.
Ușa de la garderobă–
apropie-te.
– Ai ochit ceva, șefu?
– Dați-mi brațele.
– Ușor, să nu se sfărâme.
– Bine.
Dă-i înainte.
Răstoarn-o. Răstoarn-o. Bun.
Tot așa, tot așa.
Bun, las-o jos.
Mama, mama, vezi asta șefule?
Băieți a sosit ziua plății.
Ka-ching!
– Am reușit Bobby.
– Este!
Cine-i cel mai bun băieți?
Ziceți tare!
Tu ești, Lewis.
– Bobby, dă-mi trabucul.
– Ia d-aici.
Deschideți-l!
Rahat.
Nici urmă de diamant.
Știi șefule, aceeași chestie i
s-a întâmplat lui Geraldo
și nu și-a mai revenit niciodată.
Închide video-camera.
Brock, partenerii vor să
știe care-i treaba.
Alo, Dave, Barry, salut.
Nu era în seif
dar stați așa, nu vă faceți griji.
Mai sunt o grămadă de locuri unde ar putea fi.
La naiba, da! Printre rămășitele de pe podea
în camera mamei, seiful de pe puntea C.
Diplomatul lui Jimmy Hoffa.
O grămadă de alte locuri.
Băieți, trebuie să aveți încredere în
instinctele mele. Știu că suntem aproape.
Trebuie să le luăm pe rând.
Stai o secundă.
– Lasă-mă să văd.
– Băieți, s-ar putea să avem ceva aici.
Unde-i fotografia colierului?
Te sun eu înapoi.
Fir-aș…
Vânătorul de comori Brock Lovett
este cunoscut pentru recuperarea aurului spaniol.
Bine, bine, îți dau să mănânci imediat.
Acum a închiriat
la cea mai faimoasă epavă,
cea a Titanicului.
Este acum cu noi live, prin satelit
de pe vasul de cercetări Keldysh
din Atlanticul de Nord.
– Hello, Brock.
– Hello, Tracy.
Toată lumea cunoaște
povestea Titanicului…
aristocrația, cvartetul cântând
până în ultima clipă.
Dar eu sunt interesat de poveștile nespuse,
secretele ascunse
adânc în cala Titanicului.
suntem aici și folosim roboți
pentru a pătrunde
mai adânc decât oricine în epavă.
Expediția voastră se află în mijlocul
unor mari controverse
asupra drepturilor salvatorilor
și chiar a eticii.
Mulți vă numesc jefuitori de morminte.
Nimeni nu a numit recuperarea artefactelor
din mormântul regelui Tut “jefuire de morminte”
– Ce s-a întâmplat?
– Dă-l mai tare dragă.
Am aici experți de la muzeu
care să se asigure
că relicvele sunt păstrate
și catalogate corect.
Priviți acest desen
pe care tocmai l-am găsit:
timp de 84 de ani
și pe care echipa mea a reușit
s-o păstreze intactă.
Ar fi trebuit să rămână pe fundul oceanului
nevăzută de nimeni pe vecie?
Fir-aș.
Atenție, atenție!…
Brock! Ai un apel prin satelit.
care intră în apă?
Crede-mă amice. Apelul ăsta
nu vrei să-l pierzi.
Sper să merite.
Să vorbești mai tare.
E ……mai în vârstă.
Excelent.
Brock Lovett la telefon.
– Cu ce vă pot ajuta Doamnă–
– Calvert. Rose Calvert.
Doamnă Calvert?
Mă întrebam dacă ați găsit deja
Inima Oceanului, domnule Lovett.
Ți-am spus că apelul ăsta
nu o să vrei să-l ratezi.
Bine Rose, mi-ai captat atenția.
Poți să-mi spui cine e femeia din desen?
Desigur.
Femeia din desen sunt eu.
E o mincinoasă!
Vreo nebună în căutare de
bani sau publicitate.
Dumnezeu știe de ce,
ca puștoaica aia rusoaică, Anesthesia.
Se apropie!
Rose Dewitt Bukater a murit pe Titanic
la vârsta de 17 ani așa-i?
– Corect.
– Dacă ar fi supraviețuit ar fi avut peste 100.
101 luna viitoare.
Bine, deci e o mincinoasă foarte în vârstă.
Deja am cercetat trecutul acestei femei
până în anii 20 pe când lucra ca actriță.
Actriță!
Iată primul indiciu, Sherlock.
Pe atunci o chema Rose Dawson.
Apoi s-a măritat cu tipul ăsta Calvert.
S-au mutat la Cedar Rapids
și i-a turnat doi copii.
Actualmente Calvert e mort și
după câte știu, Cedar Rapids la fel.
Și oricine știe ceva despre diamant
ar trebui să fie mort sau
pe acest vas, dar ea știe.
Nu prea călătorește “ușor” așa-i?
Doamnă Calvert, sunt Brock Lovett.
Bine ați venit pe Keldysh.
Bine, hai s-o aducem înăuntru.
– Bună, doamnă Calvert.
– Bună.
Bine ați venit pe Keldysh.
– Vă convine cabina?
– Da, da foarte frumoasă.
Ați cunoscut-o pe nepoata mea Lizzie?
Ea mă îngrijește.
Ne-am cunoscut acum câteva minute.
Îți amintești Buni, sus pe punte?
Bună chestie.
Îmi iau pozele cu mine când călătoresc.
Pot să vă mai aduc ceva?
Mai doriți ceva?
Aș dori să-mi văd desenul.
Louis XVI avea un diamant fabulos
numit Diamantul albastru al Coroanei
dispărut în 1792
cam în același timp când Louis a pierdut
tot ce avea de la gât în sus.
Teoriile spun că diamantul a fost retăiat
în formă de inimă, ajungând să fie
cunoscut ca “Inima Oceanului”
Astăzi ar valora mai mult
decât Diamantul Hope.
Era o chestie criminal de grea.
Nu l-am purtat decât o dată.
Chiar crezi că ești tu, Buni?
Eu sunt dragă.
Nu-i așa că eram o bucățică bună?
L-am urmărit după arhivele de la asigurări
N-a fost depusă decât o cerere
Poți să-mi spui cine a cerut asigurarea, Rose?
Îmi imaginez că
cineva pe nume Hockley.
Nathan Hockley corect,
comerciantul de oțel din Pittsburg.
Cererea se referea la un colier cu diamant
pe care fiul său Caledon
l-a cumpărat pentru logodnica lui – dumneata
o săptămână înainte de a se îmbarca pe Titanic.
Cererea a fost depusă imediat după naufragiu
deci diamantul trebuie să se
fi scufundat cu vaporul.
Vezi data?
“14 Aprilie 1912″
Asta înseamnă că dacă bunica ta este
cine pretinde că este
purta diamantul în ziua în care
Titanicul s-a scufundat.
Și asta te face
noul meu prieten bun.
Acestea sunt unele din lucrurile
recuperate din cabină.
Asta a fost a mea.
Extraordinar!
Și arată la fel ca atunci
când am văzut-o ultima dată.
Imaginea însă
s-a schimbat un pic.
sunteți gata să mergeți înapoi pe Titanic?
Bun, așa stă treaba.
Lovește icebergul cu babordul, corect?
Se freacă de iceberg găurindu-se
ca un cod morse punct-punct-punct
Apoi compartimentele din față
încep să se inunde.
Apoi, pe măsură ce nivelul apei crește
se scurge peste pereții de separare
care, din păcate, nu se ridică
mai sus de puntea E.
Pe măsură ce prova se scufundă,
pupa se ridică
încet la început, apoi mai repede
și mai repede până când
tot fundul atârnă în aer,
și vorbim de un fund mare.
E vorba de 20.000-30.000 tone!
Iar carena nu e concepută să reziste
la așa o solicitare și deci ce se întâmplă?
Se rupe până la chilă
Iar pupa cade înapoi.
Pe măsură ce prova se scufundă
pupa ajunge la verticală și se rupe.
Pupa continuă să plutească asemeni unui dop
pentru vreo doua minute, se inundă
și în final se scufundă pe la 2:20 a.m.
2 ore și 40 de minute după impact.
Prova planează și aterizează
la o depărtare de o jumătate de milă
mergând cu 20-30 de noduri
până se izbește de fundul oceanului.
Marfă, ai?
Mulțumesc pentru această splendidă
analiză criminalistică domnule Bodine.
Bineînțeles realitatea diferă
oarecum.
Vreți să ne-o împărtășiți și nouă?
– Trebuie să se odihnească.
– Nu.
– Haide Buni!
– Nu!
Casetofonul!
Povestește-ne Rose.
Au trecut 84 de ani.
Bine. Încearcă să-ți amintești
orice.
Vreți să auziți
sau nu domnule Lovett?
Au trecut 84 de ani…
dar încă mai simt mirosul vopselei proaspete.
Porțelanurile n-au fost folosite.
În cearșafuri nu dormise nimeni.
Titanicul era supranumit “Vaporul de vis”
și așa și era, de-adevărat.
Pasagerii de clasa a treia
cu tichetul de îmbarcare
pe aici vă rog, la coada asta.
– Aici.
– Imensă barcă, nu?
– Tati, e un vas.
– Ai dreptate.
Nu înțeleg ce atâta agitație
în jurul lui.
Nu pare mai mare ca Mauritania.
Poți fi blazată de orice,
Rose, dar nu de Titanic.
Este cu 30 metri mai lung decât
Mauritania și de departe mai luxos.
Fiica ta este foarte greu de impresionat Ruth.
Deci ăsta-i vaporul despre care
se spune că e de nescufundat.
Este de nescufundat.
Domnul însuși nu l-ar putea scufunda.
Sir, trebuie să vă verificați bagajele
la terminalul principal.
– În direcția aceea, sir.
– Îmi pun încrederea în tine, bunul meu domn.
– Ia legătura cu omul meu.
– Da sir, cu plăcere, sir.
– Orice doriți.
– Da, da, bine.
Toate cuferele din mașina asta
12 de aici și seiful…
la apartamentul format din
camerele B-52, 54, 56.
– Doamnelor…
ar fi bine să ne grăbim.
– Haina mea?
– E la mine.
Toți pasagerii de la clasa a 3-a
să vină aici la controlul sanitar.
Toți pasagerii de la clasa a 3-a
să vină aici la controlul sanitar.
Capul sus!
Bine ați venit la bord.
Bine ați venit pe Titanic.
Pentru toți ceilalți era “Vaporul de Vis”.
Pentru mine era un vapor de sclavi
care mă ducea înapoi în America, în lanțuri.
Pe dinafară eram așa cum ar trebui să fie
o fată bine-crescută.
Pe dinăuntru, urlam.
Jack, ai înnebunit.
Ai pariat tot ce aveam.
Când nu ai nimic, nu ai nimic de pierdut.
Sven?
Și acum, momentul adevărului.
Viața cuiva se va schimba.
Fabrizio?
– Nimic, nimic.
– Olaf?
– Nimic.
Sven?
Mmm. Doua perechi.
Îmi pare rău, Fabrizio.
Ce “îmi pare rău”? Du-te-n ….!
Ai pariat toți banii.
Îmi pare rău,
dar nu o să-ți mai vezi mama
o bună bucată de vreme
pentru că plecăm în America.
– Ful, băieți.
– Uau!
– Este!
– Dumnezeule, mulțumesc!
– Haide.
– Fiu de cățea!
– Mă duc acasă!
– Mă duc acasă.
– Plec în America.
Nu băiete. Titanicul
pleacă în America în cinci minute.
– Haide, haide. Aici.
– Să mergem.
Călătorim în stil mare acum.
Suntem doi tipi bine.
Aproape un cuplu regal,
băiete.
Vezi, ăsta-i destinul meu!
Cum ți-am spus,
mă duc în America să fiu milionar.
Hei, hei!
– Ticălosule!
– Ești nebun!
– Poate, dar biletele sunt la mine.
– Hai, credeam că te miști mai repede.
– Așteaptă!
Stai, stai!
Suntem pasageri. Pasageri.
Ați fost la inspecție?
Bineînțeles.
Oricum nu avem păduchi.
– Suntem americani, amândoi.
– Bine, urcați.
Suntem cei mai norocoși
fii de cățea din lume, știi asta?
La revedere!
– Cunoști pe cineva?
– Bineînțeles că nu. Dar nu contează.
La revedere!
O să-mi lipsiți!
La revedere!
N-o să vă uit niciodată.
Tot înainte.
360, 360.
Scuzați-mă doamnă.
Oh, aici.
Hei, ce mai faci?
Jack. Mă bucur să te cunosc.
Eu sunt Jack Dawson.
Mă bucur să te cunosc.
Ce mai faci?
Cine a zis că dormi sus?
Aceasta e puntea
de promenadă particulară, sir.
Mai doriți și altceva?
– Hm.
– Mă scuzați.
– Ăsta?
– Nu, are prea multe fețe pe el.
Ăsta.
Vreți să le scoateți pe toate doamnă?
Da, ne trebuie niște culoare în camera asta.
Puneți-l acolo în debara.
Doamne, iar astea pictate cu degetele.
Risipă de bani.
Diferența dintre gustul lui Cal și al meu
în materie de artă este că eu am.
sunt fascinante, parcă ai fi
în vis sau așa ceva.
– Adevărat dar ilogic.
– Care-i numele artistului?
– Picasso și mai nu-știu-cum.
– “Picasso și mai-nu-știu-cum.”
N-o să se îmbogățească.
Nu, nu, crede-mă.
– Puneți-l pe Degas în dormitor.
– Cel puțin a fost ieftin.
Ah, ăla în debara.
La Cherbourg, s-a îmbarcat o femeie
pe nume Margaret Brown.
Pe care toți o numeam Molly.
Istoria o va numi
“Molly Brown cea de nescufundat”
Fiule, n-aveam de gând
să te aștept toata ziua.
Poftim, crezi că te descurci?
Soțul ei a strâns aur
undeva în Vest
și era ceea ce mama numea
parvenită.
până a doua zi după masă ne îndepărtam
de vestul coastei Irlandei
iar în fața noastră se întindea oceanul.
Du-o pe mare domnule Murdoch.
– Să-i dăm bice.
– Da, sir.
– Toata viteza înainte, domnule Moody.
– Am înțeles, sir.
– Toata viteza înainte.
– Toata viteza înainte!
Haideți băieți. Să mergem.
Cât arată?
Bine,
să-i dăm bătaie!
Toata viteza înainte!
21 de noduri, sir.
Hei, uite, uite, uite!
Uite, uite!
Îi vezi?
Încă unul. Îl vezi?
Uită-te la celalalt.
Ce săritură!
Pot vedea deja Statuia Libertății deja!
Bineînțeles foarte mică.
Sunt regele lumii!
Este cel mai mare obiect mobil din lume
creat vreodată de mâna omului.
Și maestrul constructor,
domnul Andrews aici de față,
l-a proiectat de la chilă până sus.
Bine, eu l-am pus pe picioare
dar ideea i-a aparținut domnului Ismay.
Și-a imaginat un vapor atât de uriaș
ca dimensiuni și lux
încât supremația lui să nu
poată fi contestată.
Și iată-l, devenit realitate.
Ascultă, ascultă.
Știi că nu-mi place, Rose.
Știe.
Amândoi vom servi miel, mai crud,
cu puțin sos de mentă.
Îți place mielul nu-i așa scumpete?
O să-i tai și mielul
în bucățele, nu, Cal?
A cui a fost ideea cu “Titanic”?
– A ta, Bruce?
– De fapt, da.
Am vrut să-i sugerez imensitatea
iar mărimea înseamnă stabilitate
lux, și mai presus de toate, forță.
Ați auzit de Dr. Freud,
domnule Ismay?
Ideile lui privind interesul masculin
asupra mărimii
s-ar putea să vă intereseze.
– Ce te-a apucat?
– Mă scuzați.
– Îmi cer scuze.
– E ca o armă încărcată, Cal.
– Sper să știi s-o mânuiești.
– Ei, cred că e cazul…
să-i cenzurez lecturile,
nu-i așa doamnă Brown?
Freud– cine-i?
E un pasager?
Face valurile alea,
le face să se învârtă.
Fain vapor ai?
– Da, e irlandez.
– Englezesc, nu?
Nu, a fost construit în Irlanda.
15.000 de irlandezi l-au construit.
Solid ca o stâncă.
Mâini mari, irlandeze.
Tipic. Câinii de la clasa 1-a
vin aici să se ușureze.
Ca să nu uităm care ne e locul
pe scara socială.
De parcă am putea uita?
– Eu sunt Tommy Ryan.
– Jack Dawson.
– Salut.
– Fabrizio.
Salut. Câștigi ceva din desenele tale?
Las-o baltă băiete.
Nici dacă îngeri ar zbura din tine
n-ai avea loc în jurul ei.
– Mă lași în pace?
– Sper că ești mândră de ce-ai făcut.
Mi-am văzut întreaga viață
de parcă deja aș fi trăit-o
un șir întreg de
petreceri și dansuri
iahturi și meciuri de polo
aceiași oameni în preajmă,
aceleași bârfe.
Mă simțeam ca pe marginea unei prăpastii
și nimeni care să mă tragă înapoi
nimănui să-i pese
sau măcar să remarce.
Nu o face.
Dă-te înapoi.
Nu te apropia.
Haide. Dă-mi doar mâna.
Te trag eu înapoi.
Nu! Rămâi unde ești.
Vorbesc serios.
O să-mi dau drumul.
Nu, n-o să-ți dai.
Cum adică “nu, n-o să-ți dai”?
Nu-mi spune tu ce o să fac
sau n-o să fac. Nu mă cunoști.
Ai fi făcut-o deja.
Îmi distragi atenția.
Pleacă!
Nu mai pot. Acum sunt implicat.
Dacă îți dai drumul va trebui
să sar după tine.
Nu fi absurd.
Ai putea să mori.
– Sunt un bun înotător.
– Numai căzătura și te-ar omorâ.
– O să doară.
– N-am spus că nu doare.
Ca să-ți spun adevărul
mă îngrijorează mai mult
apa care este atât de rece.
– Cât de rece?
– Gheață.
Poate un grad doua mai mult.
Ai fost…
vreodată în Wisconsin?
Pai acolo sunt cam cele mai reci ierni.
Am crescut acolo
în apropiere de Chippewa Falls.
Îmi amintesc, eram copil, și
cu tatăl meu am plecat să pescuim la copcă
pe lacul Wissota.
Pescuitul la copcă e ……
Știu ce-i pescuitul la copcă!
Pardon.
Pari mai mult tipul de fată
care stă în casă.
Deci, oricum…
și-ți spun…
apa era așa rece,
că acolo jos
te izbește ca o mie de cuțite
înjunghiindu-te în tot corpul.
Nu poți respira,
nu poți să gândești
la nimic altceva
decât la durere.
De aia nu mă bucură ideea
să sar după tine.
După cum îți spuneam…
N-am de ales.
Așa că în secret sper
că o să vii înapoi peste balustradă
să scap de grija asta.
Ești nebun.
Așa-mi spun toți, dar, cu tot respectul
domnișoară
nu eu sunt cel care atârnă
de fundul unui vas.
Haide.
Hai, dă-mi mâna.
Nu vrei să faci asta.
Sunt Jack Dawson.
Rose Dewitt Bukater.
O să trebuiască să mi-l scrii.
Haide.
Te-am prins! Haide.
Haide!
Ajutor! Vă rog!
Ajutor! Vă rog!
– Te rog, ține-mă!
– Ascultă. Ascultă-mă.
Te țin. N-o să-ți dau drumul.
Acum ridică-te. Haide.
Haide. E bine așa.
Poți s-o faci.
Te-am prins.
Ce se întâmplă aici?
Înapoi!
Și nu te mișca!
– Chemați-l pe maistrul armurier!
– Dorești un coniac?
E inacceptabil!
Cum ți-ai imaginat că poți
că poți să-ți pui mâinile
pe logodnica mea?
– Uită-te la mine, împuțitule!
– Cal…
– Ce credeai că faci?
– Cal, oprește-te.
– A fost un accident.
– Un accident?
Da. O prostie.
M-am aplecat,
și am alunecat.
M-am aplecat prea tare
ca să văd a…
a… a…
a… a…
– Elicele?
– Elicele și am alunecat.
Și aș fi căzut peste bord
dar domnul Dawson m-a salvat
fiind și el în pericol de a cădea.
Ai vrut să vezi…
A vrut să vadă elicele.
Cum va spuneam,
femeile și tehnica n-au nimic în comun.
Așa s-a întâmplat?
Da, da, cam așa a fost.
Atunci băiatul e un erou.
Bravo băiete. Bună treabă.
Deci toate sunt bune
și ne putem întoarce la coniac, nu?
Uită-te la tine. Ești înghețată.
Haide să intrăm.
Poate o mică atenție pentru băiat.
Bineînțeles. Domnule Lovejoy,
cred că 20 ajung.
Atâta merită salvarea
femeii pe care o iubești?
Rose e nemulțumită.
Ce-aș putea face?
Știu.
Poate vă face plăcere
să luați cina cu noi mâine seara
și să ne încântați cu
povestea dumneavoastră plină de eroism .
Bineînțeles, puteți conta pe mine.
Bine, rămâne stabilit.
Ar trebui să fie interesant. Mmm.
Pot să vă cer o… țigară?
Ar fi bine să ți le legi!
Foarte interesant.
Domnișoara alunecă pe neașteptate
dar tu ai avut timp
să-ți scoți geaca
și să te descalți.
În ultima vreme ai fost melancolică.
Nu pretind că înțeleg de ce.
Intenționam să păstrez asta
până la petrecerea de logodnă
de săptămâna viitoare.
Dar în seara asta m-am răzgândit.
Doamne Dumnezeule.
Ca să-ți aducă aminte
ce simt pentru tine.
– E un…
– Diamant? Da.
56 carate mai exact.
I-a aparținut lui Louis al XVI-lea
Și a fost numit
“Le Coeur De La Mer”.
“Inima Oceanului”.
E copleșitor.
Ei bine, este de rang regal.
Noi suntem de rang, Rose.
Știi, nu există nimic în lumea asta
pe care să nu pot să ți-l ofer.
Nu ți-aș ascunde nimic
dacă nici tu nu mi-ai ascunde nimic.
Acum deschide-ți inima, Rose.
Eu am fost pe picioarele mele
de la 15 ani când ai mei au murit.
Și nu am avut frați sau surori
sau alte rude apropiate
în acea parte a țării.
Așa că am plecat de acolo
și de-atunci nu m-am mai întors.
Ai putea să mă numești
păpădie purtată de vânt.
Ei bine, Rose…
ne-am plimbat o jumătate de milă
în jurul punții
discutând de cat de frumoasă e vremea
și despre copilăria mea
dar recunosc că nu de aceea
ai venit să-mi vorbești, așa-i?
– Domnule Dawson, —
– Jack.
Jack…
Vroiam să-ți mulțumesc
pentru ce ai făcut.
Nu numai pentru că m-ai… ridicat
dar și pentru discreție.
Cu plăcere.
Îmi dau seama ce gândești.
Sărmana fată bogată.
Ce știe ea de sărăcie?
Nu. Nu, nu la asta mă gândeam.
Mă gândeam ce s-a întâmplat
cu aceasta fată ca
să creadă
că nu are altă cale de scăpare?
Păi, —
Totul.
Întreaga lume
și toți oamenii din ea
inerția vieții mele
în scurgerea ei
și eu, neavând puterea de a o opri.
Dumnezeule! Uită-te la chestia aia.
Te-ai fi dus ca toporul la fund.
500 de invitații duse pe apa sâmbetei.
Toată înalta societate din Philadelphia
va fi acolo
iar eu mă simt de parcă…
aș sta în mijlocul unei camere
supraaglomerate
urlând din străfundul plămânilor
și nimeni nu dă doi bani.
Îl iubești?
– Pardon?
– Îl iubești?
Ești extrem de nepoliticos.
N-ar trebui să mă întrebi așa ceva.
Păi e o întrebare simplă.
Îl iubești pe tip sau nu?
Nu e o conversație potrivită.
– De ce nu răspunzi pur și simplu la întrebare?
E absurd. Nu mă cunoști,
iar eu nu te cunosc
iar aceasta discuție nu are loc.
Ești nepoliticos și ar fi timpul să plec.
Jack. Domnule Dawson,
mi-a făcut plăcere.
Intenționam să-ți mulțumesc,
și ți-am mulțumit…
– Și m-ai insultat.
– Ei bine, meritai.
– Sigur.
– Sigur.
– Parcă plecai.
– Plec.
Ești stresant.
– Ia stai.
Nu eu trebuie să plec.
Asta e partea mea de vapor. Tu să pleci.
Oho, ia te uită.
Acum cine e nepoliticos?
Ce-s prostiile alea care
le cari cu tine?
Deci, ești un fel de artist sau ce?
Ei, dar sunt chiar bune.
Sunt–
Sunt chiar foarte bune.
Jack, sunt formidabile.
Cei din vechiul Paris
nu spuneau așa.
Paris! Ești cam plimbăreț
pentru un sărac–
Aaa.. pentru o persoană cu resurse limitate.
Haide, poți să spui, pentru un sărăntoc.
Ei, ei.
Și-au fost desenate după modele vii?
Ei bine, asta e unul din aspectele
pozitive ale Parisului–
Multe fete dispuse să se dezbrace.
Ți-a plăcut femeia asta.
Ai folosit-o de mai multe ori.
Ei bine, avea niște mâini superbe,
vezi?
Cred că ai fost îndrăgostit de ea.
Nu, nu, nu, nu, nu.
Doar de mâinile ei.
Era o prostituată fără un picior.
Vezi?
Și, în plus, avea un simț al umorului….
Oh, această femeie…
obișnuia să stea
la bar în fiecare seară
purtând toate bijuteriile
așteptându-și dragostea
de mult risipită.
I se spunea Madame Bijou.
Îi vezi hainele
mâncate de molii?
Jack, ești înzestrat cu un dar.
Cu adevărat. Tu vezi oamenii.
Te văd pe tine.
N-ai fi sărit.
Dar scopul universității este
să-ți găsești un soț potrivit.
Rose a făcut deja asta.
Uite, vine femeia aia,
Brown.
Repede, să ne ridicăm înainte să
se așeze lângă noi.
Bună, fetelor. Speram să vă prind la ceai.
Ne pare rău, tocmai am terminat.
Eu și contesa tocmai plecam
să dăm o raită pe punte.
Bună idee. Trebuie să mă pun la curent
cu ultimele bârfe.
Contesă.
Deci, încă nu ai pornit ultimele
patru boilere?
Nu, nu văd rostul.
Ritmul nostru e foarte bun.
Presa cunoaște mărimea Titanicului.
Acum vreau să-i uimesc cu viteza lui.
Voiajul inaugural al Titanicului
trebuie să țină prima pagină.
Domnule Ismay, aș prefera să
nu forțăm motoarele
până nu sunt bine rodate.
Bineînțeles, eu sunt doar un pasager.
Rămâne treaba voastră, a ofițerilor
să decidă ce e mai bine.
Dar ce final glorios
dacă am ajunge la New York
marți seara, să-i surprindem pe toți.
Să fim în ziarele de dimineață.
Să te retragi cu o lovitură, E.J.?
Ei bine, o vreme am lucrat
pe un pescador în Monterey.
Apoi m-am dus la Los Angeles
la un debarcader în Santa Monica
și am început să fac portrete
pentru 10 cenți bucata.
De ce nu pot să fiu ca tine, Jack–
să pot pleca
oricând doresc?
Spune-mi că vom merge
odată acolo, la acel debarcader
chiar dacă rămâne doar o vorba goală.
Nu, chiar vom merge.
Vom bea bere ieftină. Ne vom da
în Montagne-russe până vom vomita.
Apoi vom călări pe plajă
prin valuri.
Dar va trebui s-o faci ca un cowboy adevărat.
Nu chestia aia cu călăritul pe-o parte.
– Vrei să zici cu câte un picior pe fiecare parte?
– Da.
– Poți să-mi arăți?
– Bineînțeles… dacă vrei.
– Învață-mă să călăresc ca un bărbat.
– Și să mesteci tutun ca un bărbat.
Și să scuip ca un bărbat.
Nu te-au învățat chestia asta
la școala de domnișoare?
– Nu.
– Bine, haide să-ți arăt.
S-o facem.
Îți arăt eu cum. Haide.
Jack, nu! Jack, nu!
Stai, Jack. Nu, Jack.
N-aș putea, Jack.
Fii atentă.
– E dezgustător!
– Foarte bine, e rândul tău.
Asta a fost jalnică!
Haide, trebuie să-ți iei avânt,
înțelegi?
Ia-ți avânt.
Folosește-ți brațele, arcuiește-ți gâtul.
– Ai văzut ce distanță?
– Mm-hmm.
Bun, dă-i drumul.
– A fost mai bine. Dar trebuie să mai exersezi.
– Chiar?
Trebuie să ți-o pregătești
să aibă greutate, înțelegi?
Trebuie să…
Mamă.
Ți-l prezint pe Jack Dawson?
Încântată, bineînțeles.
Celelalte erau curtenitoare și curioase
în privința omului care mă salvase
dar mama l-a privit ca pe o insectă–
o insectă periculoasă
care trebuie strivită imediat.
Ei bine, Jack, pari a fi cel mai
potrivit om să-l ai lângă tine la ananghie.
De ce trebuie oare să anunțe masa
de parcă ar fi atacul cavaleriei?
– Mergem să ne îmbrăcăm, mamă?
Ne vedem la cină, Jack.
Ei, băiete? Băiete!
Ai cea mai vagă idee ce faci?
Nu tocmai.
Ei bine, te pregătești să intri
în gaura șarpelui.
Cu ce ai de gând să te îmbraci?
Mă gândeam. Haide.
Aveam dreptate.
Tu și cu băiatul meu
purtați același număr.
Foarte aproape.
– Strălucești ca o monedă nouă.
Bună seara domnule.
Bună seara.
Bună.
Știți că în acest vapor există câteva tone
de oțel Hockley ?
– Hmm. În ce parte?
– În cele mai importante, bineînțeles.
Deci știm pe cine să dăm vina în caz de ceva.
– Unde e fiica mea?
– Oh, vine imediat.
– Uite-o pe contesă.
– Bună, draga mea.
– Bună seara, Cal.
– Mă bucur să vă văd.
Am văzut asta la cinematograf odată
și de atunci mi-am dorit s-o fac și eu.
Ne vedem la cină.
Dragă? Ți-l amintești pe domnul Dawson.
Dawson?
Uimitor.
Aproape ai putea trece drept un gentleman.
– Aproape.
– Extraordinar.
Draga mea, e o plăcere să te revăd.
Ce călătorie extraordinară.
– E nebun, așa-i
– Îmi place parfumul tău.
Uite-o pe contesa de Rothes.
Iar acela este John Jacob Astor–
cel mai bogat om de aici.
Micuța lui soție, Madeleine,
e de vârsta mea și e într-o situație… delicata.
Vezi cum încearcă s-o ascundă?
– Ce mai scandal.
– Hmm.
Iar acela e Benjamin Guggenheim
și amanta lui Madame Aubert.
Doamna Guggenheim e acasă
cu copii, bineînțeles.
Iar acolo sunt
Sir Cosmo și Lucille Lady Duff-Gordon.
Creatoare de lenjerie excentrica,
printre alte talente ale ei.
Foarte cunoscută în mediile regale.
Felicitări, Hockley.
E splendidă.
Ei, mulțumesc.
– Vrei să însoțești o doamnă la cină?
– Bineînțeles.
– Dulceață?
– Dulceață.
– Nu-i mare lucru de capul lor, așa-i Jack?
Amintește-ți că iubesc banii așa că
prefă-te că ai o mină de aur…
și ești de-al lor.
– Hei, Astor!
– Bună, Molly. Mă bucur să te văd.
J.J. Madeleine,
Ți-l prezint pe Jack Dawson.
– Ce mai faceți?
– Mă bucur să vă cunosc.
Bună, Jack.
Ești dintre Dawsonii din Boston?
Nu–Dawsonii din Chippewa Falls de fapt.
Oh, da. Da.
Probabil era stresat,
dar n-a arătat-o.
Ceilalți au presupus că era de-al lor–
Îmbogățit de pe urma cailor ferate.
Bani proaspeți, bineînțeles
dar de-al lor.
Mama bineînțeles era, ca de obicei, contra.
Povestește-ne despre condițiile de cazare
la clasa a 3-a domnule Dawson.
Am auzit că pe acest vapor sunt excelente.
Cele mai bune pe care le-am văzut, D-na.
De-abia zărești vreun șobolan.
Domnul Dawson ni s-a alăturat
de la clasa a 3-a.
I-a fost de un oarecare ajutor
logodnicei mele aseară.
S-a dovedit că domnul Dawson
este un artist bun.
A fost atât de amabil să-mi arate
câteva din lucrările lui astăzi.
Rose și cu mine avem concepții diferite
despre ceea ce înseamnă arta.
Nu mă refer la operele dumneavoastră sir.
Pe hârtie îmi aparține
dar în ochii Domnului Titanicul
aparține lui Thomas Andrews.
Toate astea sunt pentru mine?
Ia-le din afara spre interior.
Cunoaște și ultimul șurub
așa-i, Thomas?
– Vasul dumneavoastră e cu adevărat o minunăție.
– Mulțumesc, Rose.
– Cum doriți caviarul, sir?
– Nu doresc caviar, mulțumesc.
Nu prea mi-a plăcut niciodată.
Și unde locuiți mai exact,
domnule Dawson?
Ei bine, momentan adresa mea
este R.M.S. Titanic.
După aceea, mă las în mâinile lui Dumnezeu.
Și cum de ai mijloacele de a calatori?
Îmi croiesc drum din loc în loc–
pe tot felul de vase.
Dar biletul pe Titanic l-am câștigat
cu o mână norocoasa la poker.
O mână foarte norocoasa.
– Toată viața e un joc de noroc.
– Mmm.
Un bărbat adevărat își face norocul
cu mâna lui, Archie.
– Așa e, Dawson?
– Mmm.
Și-ți place aceasta existență dezrădăcinată?
Ei bine doamnă, îmi place.
Vreau să spun că am cu mine
tot ceea ce mi-e necesar.
Am aer în plămâni
și câteva foi albe de hârtie.
Vreau să spun ca-mi place să mă trezesc dimineața
și să nu știu ce se va întâmpla
pe cine voi întâlni,
sau unde voi ajunge.
iar acum sunt aici
pe cel mai mare vapor din lume
servind șampanie cu niște oameni fini.
– As mai dori putina.
Consider că viața e un dar,
și nu intenționez s-o risipesc.
Nu știi ce noroc ai data viitoare.
Înveți să iei viața așa cum e.
Prinde, Cal.
Pentru ca fiecare zi să conteze.
– Bine spus, Jack.
Să conteze.
– Să conteze.
– Bravo.
Domnul Brown nu știa că ascunsesem
banii în cămin.
Așa că vine acasă beat ca un porc,
și aprinde focul.
Vor urma coniacurile
în fumoar.
Ei bine, domnilor, mă acompaniați la un coniac?
Acum se vor retrage într-un nor de fum
felicitându-se reciproc
că sunt stăpânii universului.
Doamnelor, vă mulțumim pentru
compania voastră plăcută.
Rose pot să te însoțesc înapoi în cabină?
– Nu, mai rămân.
– Poftim, Molly.
Ne însoțești, Dawson?
Doar nu vrei să rămâi aici cu doamnele, nu?
Nu, mulțumesc.
Trebuie să mă întorc.
– Ah.
– E mai bine așa.
Se vor discuta afaceri, politică–
N-o să te intereseze.
Dar, Dawson, frumos din partea ta că ai venit.
Jack, chiar trebuie să pleci?
E timpul să mă întorc să vâslesc
alături de ceilalți sclavi.
Noapte bună, Rose.
Vrei deci să vii la o petrecere adevărată?
Pot să-mi pun mâna aici? Bine.
– Tal la frikken svenska?
– Ce?
Nu înțeleg.
Hei! Bravo, bravo!
– Mulțumesc. Hai băieți.
– Să-i dăm drumul!
Acum o să dansez cu ea, bine?
– Haide.
– Ce?
– Vino cu mine.
– Ce? Jack–Jack, stai!
– Nu pot să fac asta.
Va trebui să stai mai aproape.
– Tot tu ești preferata mea, Cora.
– Nu știu pașii.
– Nici eu.
Dă-ți drumul.
Nu te gândi.
– Hei.
Jack, stai Jack, stai!
Stai! Oprește-te, Jack!
– Ba-ba-ba.
Stai!
– Hei! Hei!
– Jack, nu!
…jurisdicția legii Sherman
așa vor argumenta avocații mei.
Așa a spus Rockefeller dar curtea suprema
n-o s-o înghită.
Ce? Crezi că o fată de la clasa 1
nu e în stare să bea?
– Dispari de aici.
– Ești bine?
– N-am nimic.
Două din trei,
Două din trei.
Deci…
vă credeți mari și tari?
Să vă văd făcând asta.
Ține-mi te rog, Jack.
Ține-o sus.
– Iisus, Maria și Ion!
– Ești în regulă?
N-am mai făcut-o de ani de zile.
Dedicație pentru Maggie, băieți.
Încurajați-o! Haide!
Cafea, sir?
Speram să treci pe la mine aseară.
Am fost obosită.
Destrăbălarea de pe puntea de jos
a fost probabil epuizantă.
Văd că ți-ai trimis gorila după mine. Ce tipic.
De-acum n-ai să te mai comporți așa
Rose. Înțelegi?
Nu sunt un maistru din topitoriile tale
căruia să-i dai ordine.
sunt logodnica ta.
Logodnica mea?
Logodnica?!!
Da, ești, și îmi ești și soție!
Soția mea în realitate chiar dacă nu
după lege și deci ai să mă cinstești.
Mă vei cinsti așa cum o soție trebuie
să-și cinstească soțul.
Pentru că n-o să mai fiu făcut de râs, Rose.
E ceva neclar?
– Nu.
– Bine.
Scuză-mă.
Miss Rose!
– Am avut un mic…. accident.
– E totul în regula, D-ra Rose.
– Totul e-n regulă.
– Îmi pare rău, Trudy.
Să te ajut.
Nu e nevoie, doamnă.
Nu e nevoie, doamnă.
– Ceai, Trudy.
– Da, doamnă.
N-ai să-l mai vezi pe băiatul ăla,
ai înțeles?
– Rose, îți interzic.
– Oh, mamă, încetează.
O să-ți curgă sânge din nas.
Nu ne jucăm.
Situația noastră e precară.
Știi că nu mai avem bani.
Știu că s-au dus toți.
Mi-o amintești în fiecare zi.
Tatăl tău ne-a lăsat moștenire
Numele acesta e singura carte
pe care o putem arunca în joc.
Nu te înțeleg.
Alegerea lui Hockley e nemaipomenită.
– Ne va asigura supraviețuirea.
– Cum poți lăsa totul pe umerii mei?
– De ce ești așa egoistă?
– Eu sunt egoistă?
Vrei să mă vezi ajunsă servitoare?
Asta îți dorești?
Să ne vezi lucrurile vândute la licitație?
Amintirile, spulberate în vânt ?
Dar nu e cinstit.
Bineînțeles că nu e cinstit.
Suntem femei.
Opțiunile noastre nu sunt ușoare.
– Bună, domnule Andrews.
– Bună, Jack.
– Sir.
– Trebuie să-i vorbesc cuiva o secundă.
Nu trebuia să fiți aici.
Am fost aici aseară.
Nu vă mai amintiți?
Nu, mă tem că nu.
Acum vă veți întoarce.
El o să vă spună.
Trebuie…. Trebuie doar….
Domnul Hockley și doamna Dewitt Bukater
îți mulțumesc pentru ajutor.
M-au rugat să-ți ofer uh…
această mulțumire.
– Nu-ți vreau banii. Vă rog, doar
– Și să-ți amintesc…
că ai un bilet la clasa a 3-a
și că prezența ta aici
nu e oportună.
Vă rog, vreau doar să vorbesc cu Rose pentru…
Domnilor, vreți să aveți grijă ca
domnul Dawson să se întoarcă la locul lui
și să rămână acolo?
Da, domnule.
Haide, mișcă.
De ce aveți doua timone?
Pe aceasta o folosim numai în apropiere uscatului.
Scuzați-mă, sir. Încă o alertă de gheață.
Asta e de pe Noordam.
Mulțumesc, Sparks.
Oh, nici o grijă.
E normal în perioada asta a anului.
De fapt am accelerat.
Tocmai am dat ordin să se aprindă ultimul boiler.
Bine fiule, ține-l strâns
așa cum ți-am arătat.
Așa, acum dă-i drumul.
– A fost bine?
– Chiar foarte.
Excelent, fiule
Domnule Andrews, dacă-mi permiteți…
Am făcut un calcul în memorie
și dacă înmulțim numărul de bărci de salvare
cu capacitatea fiecăreia, scuzați-mă
dar se pare că nu este loc
pentru toata lumea de la bord.
De fapt, cam pentru jumătate.
Rose, nu-ți scapă nimic?
De fapt am pus acești noi scripeți
care mai pot lua un rând de bărci
în plus de cele vechi
dar unii au considerat
ca puntea va fi prea aglomerata
și le-au îndepărtat.
Risipa de spațiu pe un vapor
care nu se poate scufunda.
Dormi liniștită, tânără Rose.
Ți-am construit un vapor rezistent.
El e barca de salvare.
Să continuăm.
Următoarea oprire, sala motoarelor.
Vino.
Jack, nu se poate.
Nu te pot întâlni.
– Trebuie să-ți vorbesc.
– Nu, Jack, nu.
Jack, sunt logodită.
Mă mărit cu Cal.
Îl iubesc pe Cal.
Rose, cu tine viața nu-i o bagatelă.
Bine, pe dinafară ești o fetișcană răsfățată
dar în realitate ești cea mai
minunata, uimitoare
fantastică fată– femeie–
pe care am cunoscut-o și…
– Jack, eu…
– Nu, lasă-mă să termin.
Ești, ești uimi–
Nu sunt tâmpit.
Știu cum se învârte lumea.
Am doar 10 dolari în buzunare.
Nu am ce să-ți ofer
și știu asta.
Înțeleg.
Dar sunt prea implicat.
Sari tu, sar și eu, îți amintești?
Nu pot renunța fără să știu
că vei fi bine.
Asta-i tot ce doresc.
Ei bine, sunt în regula.
O să-mi fie bine, pe bune.
Chiar?
Nu prea cred.
Te-au prins în capcana, Rose
și vei muri dacă nu găsești
o cale să te eliberezi–
Poate nu imediat
pentru că ești puternică, dar
mai devreme sau mai târziu
acel foc lăuntric pe care îl iubesc la tine Rose…
acel foc se va stinge.
Salvarea mea nu depinde de tine, Jack.
Ai dreptate.
Numai tu poți s-o faci.
Mă întorc.
Lasă-mă în pace.
Spune-i Lucillei despre tămbălăul
pe care l-ai avut cu tipografii.
Ei, bineînțeles, invitațiile au trebuit
să fie trimise înapoi de 2 ori.
– Oh, dragă!
– Și rochia domnișoarei de onoare–
Să-ți povestesc.
Rose a hotărât că vrea lavandă.
Știe că nu-mi place culoarea,
deci a făcut-o numai ca să mă enerveze.
Dacă ai fi venit la mine mai repede.
Ruth a văzut câteva din modelele mele
în “La Mode Illustree.”
Erau pentru trusoul fetei mai mici
a ducesei de Malborough.
Erau încântătoare dar trebuie să recunoști
că împreună
am creat ceva din cenușă
precum pasarea Phoenix.
Bună, Jack.
M-am răzgândit.
– Mi-au spus că ai putea fi–
– Shh.
Dă-mi mâna.
Închide ochii.
Haide.
Urcă.
Acum prinde-te de balustradă.
– Ține ochii închiși, nu trișa.
– Nu trișez.
Urcă pe balustradă.
Ține-te. Ține-te.
Ține ochii închiși.
– Ai încredere în mine?
Bine, deschide ochii.
Plutesc!
Jack!
Pentru ultima dată, Titanicul
vedea lumina soarelui.
Se însera, seara
naufragiului.
– Peste șase ore.
– Incredibil.
Smith avea alarma de ghețari…
în mână și ordona creșterea vitezei.
26 de ani de experiență
lucrând contra lui.
Este convins că orice obiect suficient de mare
ca să scufunde Titanicul
va fi văzut la timp
pentru a-l ocoli
dar vaporul e prea mare
iar cârma e prea mică.
Nu ia curbe strânse.
Tot ce știe el e greșit.
E cât se poate de curat, te asigur.
Aceasta e camera de odihnă.
– Lumina e suficientă?
– Ce?
Artiștii n-au nevoie de lumină multă?
E adevărat
dar nu sunt obișnuit să lucrez
în așa condiții groaznice.
Monet!
– Îi cunoști opera?
– Bineînțeles.
Privește cum a folosit aici culoarea.
Nu e magnific?
Știu, e extraordinar.
Cal insista să cărăm oribilitățile
astea peste tot.
Se întoarce curând?
Nu până nu și-au terminat
țigările și coniacul.
– E splendid.
– Ce este, un safir?
Un diamant,
un diamant foarte rar.
Jack, vreau să mă desenezi ca pe una din
franțuzoaicele tale purtând… asta.
Bine.
Purtând doar asta.
Ultimul lucru pe care îl doresc
este un alt tablou al meu
arătând ca o păpușă de porțelan.
Ca un client plătitor…
Mă aștept să obțin ce am cerut.
Pe pat–
canapea.
Așa… Întinde-te.
– Spune-mi când e bine.
– Pune brațul înapoi.
Bine.
Ridică celalalt braț,
cu mâna lângă față.
Acum, capul jos.
Ochii la mine,
uită-te la mine.
Și încearcă să nu te miști.
Așa serios.
Cred că ai început să roșești,
domnule “Mare artist”.
Nu mi-l pot imagina pe Monet roșind.
El face peisaje.
Relaxează-ți fața.
– Scuze.
– Nu mai râde.
Inima îmi bubuia
tot timpul.
A fost cel mai erotic moment
din viața mea.
Până atunci.
– Și, mai departe?
– Adică dacă am făcut-o?
Îmi pare rău că te dezamăgesc
domnule Bodine.
Jack era profesionist.
Mulțumesc.
Ce faci?
Vrei să pui asta la loc în seif te rog?
Mă scuzați?
– Nici un steward n-a văzut-o.
– Dar e absurd.
E un vapor, dumnezeule
în câte locuri ar putea fi.
Lovejoy, găsește-o.
– Calm.
– Da.
Nu cred că am văzut vreodată
un calm atât de plat.
Ca un lac.
Nici o adiere de vânt.
Aisbergurile vor fi mai greu de văzut
fără valuri care să se spargă la bază.
Ei bine, mă retrag. Mențineți viteza
și cursul, domnule Lightoller.
Da, sir.
S-a răcit.
– Arăți drăguț.
– D-ra Rose?
Desenele mele!
Haide, Jack!
– Nu, așteaptă, așteaptă!
– Așteaptă, așteaptă, așteaptă!
Dă-i drumul! Jos, jos!
Mai repede, mai repede!
– Pardon!
– Nu-i nimic
Cam tare tipul pentru un valet.
– Arată mai mult a polițist.
– Cred că asta a și fost.
Oh, la naiba.
Nu, aici!
Repede!
– Și acum?!
– Ce?!
Opriți-vă, ce căutați aici?
N-ar trebui să fiți aici!
Ar putea fi periculos!
Continuați, nu ne băgați în seamă.
Faceți o treaba excelentă!
Țineți-o tot așa!
Ia uite, ce avem aici?
Mulțumesc.
– Încotro, domnișoară?
Spre stele.
Ești neliniștită?
Așează-ți mâinile pe mine, Jack.
Dumnezeule, e frig de mori.
știi, pot să miros gheața,
atunci când e aproape.
– Vrăjeală.
– Dar pot, pe bune!
Ați reușit să găsiți binoclurile
pentru observatori?
Nu le-am văzut de la Southampton.
Ei bine, am plecat.
Salutare.
Tremuri.
Nu-ți fă griji.
O să-mi fie bine.
– Au fugit aici jos.
– Bine.
Lipsește ceva?
“Acum poți să ne ții pe amândouă
închise în seif”
Am o idee mai bună.
Te-am prins!
Le-ai văzut fețele?
Ai văzut…
Când acostăm…
Am să cobor cu tine.
E o nebunie.
Știu.
N-are nici un sens.
De aceea mă încred în tine.
Oh, da. Ia uită-te.
Oh, uită-te !
– Le e mai cald decât nouă.
– Ei bine, dacă de asta e nevoie
ca să te încălzești,
decât cu tine, mai bine nu.
– Fir-aș…!
– Răspundeți, nenorociților!
– E cineva acolo?
– Da, ce vedeți?
– Iceberg! Drept în față!
– Mulțumesc.
Iceberg! Drept în față!
Cârma la babord!
Maxim la babord!
– Rotește, rotește! Gata!
Toata forța înapoi!
– Cârma la maxim.
– Cârma la maxim, sir.
– Hai băieți! Haide!
Închideți tirajul la cuptoare!
Închideți-le!
Opriți.
Opriți!
Cuplați motorul de marșarier!
De ce nu cârmesc?!
– E la maxim?!
– Da, este, este la maxim!
Haide, Haide, Haide.
Rotește-te.
Se va lovi!
Iisuse.
– Iisuse.
– Maxim la babord!
Maxim!
La o parte!
– Haideți, să mergem!
Pe ușă afară!
Închid ușile! Ieșiți!
Ieșiți! Ieșiți! Ieșiți!
Ieșiți! Haideți!
Mișcați-vă! Hai, băieți!
Hai, băieți, hai!
Ieșiți!
Oh, dumnezeule.
Ne-am frecat bine, așa-i?
Miroși gheața, așa-i?
Dumnezeule.
Citește ora și marcheaz-o
în jurnalul de bord.
Ce-a fost asta, domnule Murdoch?
Un iceberg, sir.
Am virat maxim la tribord
am inversat motoarele
dar eram prea aproape.
Am încercat să ocolim
dar am lovit…
– Închideți ușile etanșe.
– Ușile sunt închise, sir.
– Opriți motoarele.
– Da, sir!
Căutați tâmplarul.
Să verifice vasul.
Da, sir!
Porcărie!
Ce dracu e?
Haideți, să ieșim naibii de aici
Haideți, grăbiți-vă.
Scuzați-mă. De ce s-au oprit motoarele?
Am simțit o vibrație.
Nu vă faceți griji, doamnă.
S-o fi rupt o pală la elice.
Vibrația care ați simțit-o.
Pot să vă mai aduc ceva?
Nu, mulțumesc.
Ați văzut ceva?
Eu nu mai văd nimic, dar tu?
Direcția în care fug șobolanii
e foarte bună și pentru mine.
Vă rog, sir, vă rog.
– Tu.
– Sir, nu e nici o urgență.
– Ba da, este, am fost jefuit.
– Chemați-l pe armurierul șef.
– Acum, dobitocule!
– Da, sir.
Hei, o să pierzi toată distracția.
Ai văzut ce s-a întâmplat?
Nu, am ratat.
Se pare că ne-am lovit.
Camera cazanelor 6 este inundata
doi metri peste maxim.
În pinten e și mai rău.
E îndoit .
– Poți să-l asiguri?
– Nu până nu pornesc pompele.
Ai văzut sticăciunile din prova?
– E grav.
Ar trebui să-i spunem mamei
și lui Cal.
Cred că sunt foarte bune, sir.
Nu atingeți nimic.
Toată camera să fie fotografiată.
Ține-mă de mână.
V-am căutat domnișoară.
Bine, aici suntem.
S-a întâmplat ceva grav.
Da, s-a întâmplat.
Exact. În seara asta mi-au dispărut
doua din lucrurile mele dragi.
Acum, că unul a apărut
cred că știu unde se află celalalt.
– Percheziționați-l.
– Scoateți-vă paltonul, sir.
– Ce mai e?
– Haide.
Cal, ce naiba? Suntem în mijlocul
unei urgențe. Ce se petrece?
– Ăsta e?
– Da, acesta.
Rahat!
– Nu-i crede, Rose. Nu-i crede!
– Nu putea.
Ba putea.
Pentru un profesionist e chiar simplu.
Dar am fost împreună tot timpul.
E absurd.
Probabil l-a luat când te îmbrăcai
la loc dragă.
Ce să zic, Cal.
Rose, ei mi l-au pus în buzunar.
– Taci.
– Nici măcar nu e buzunarul tău, băiete?
Proprietatea lui A. L. Ryerson.
– Ni s-a raportat furtul astăzi.
– Doar l-am împrumutat.
– Intenționam să-l returnez.
– Ie-te, un hoț cinstit, ai?
Știi că nu eu am făcut-o, Rose.
Tu știi.
Să nu-i crezi, Rose.
Știi că nu eu am făcut-o.
– Hai, să mergem.
– Știi că nu eu am făcut-o, Rose. Rose!
Haide, băiete.
– Haide.
– Știi că nu eu am făcut-o! Mă cunoști!
Foarte grav, Căpitane.
Șase metri de apă peste chilă
în zece minute–
Prova, cele trei compartimente din față
și în camera cazanelor 6.
– Exact, sir.
– S-ar putea să ne ducem la fund, la naiba?
Înseamnă cinci compartimente.
Poate pluti cu patru compartimente
inundate
dar nu cinci– dar nu cu cinci.
Pe măsură ce se apleacă
în față, apa
se va scurge peste paravanele
de la puntea E pe rând.
Spre spate.
Și n-o putem opri.
Pompele–
Dacă deschidem ușile–
Pompele îți vor oferi doar,
câteva minute.
Din aceasta clipă,
orice am face
Titanicul se va scufunda.
Dar acest vas nu se poate scufunda.
E făcut din fier, sir.
Vă asigur, se poate scufunda…
și o va face.
E o certitudine matematica.
Cât timp mai avem?
O oră. Maxim două.
Câți oameni sunt la bord,
domnule Murdoch?
2,200 de suflete, sir.
Domnule Ismay cred că aveți știrile asigurate.
Oh, mică târfă, nu-i așa?
Uită-te la mine când vorbesc cu tine.
– Domnule Hockley?
– Ce mai e, suntem ocupați.
Sir, ni s-a spus să vă rugam să vă puneți
vestele de salvare și să urcați–
Am spus nu acum.
Mă scuzați că vă deranjez, domnule Hockley
dar sunt ordinele căpitanului.
Și-acum, vă rog să vă îmbrăcați gros.
E foarte frig în seara asta.
Vă sugerez paltoane și căciuli.
– E ridicol.
– Nu vă faceți griji, domnișoară.
E doar o măsură de prevedere.
Toata lumea sus!
Puneți-vă vestele de salvare!
– Ce-i cu urletele astea?
Toata lumea sus!
Puneți-vă vestele de salvare!
– Care-i treaba?
– Puneți-vă vestele de salvare!!
C.Q.D.?
Exact– C.Q.D.
Apelul de disperare.
Aceasta e poziția noastră.
Oricine ar răspunde, spune-i
că ne scufundam cu prova înainte.
Avem nevoie de ajutor imediat.
Blimey.
În jos!
În jos!
Domnule Wilde! Domnule Wilde,
unde sunt pasagerii?
I-am mutat înăuntru.
E prea frig și prea multa gălăgie pentru ei.
Hei, tu!
Vino aici și ajută.
Ceva de băut, sir?
Vă rog să vă puneți vestele de salvare.
– Hei, fiule, ce se întâmplă?
Ne-ați urcat pe toți aici
și acum ne îngheață călcâiele.
Îmi pare rău, doamnă.
Mă duc să mă interesez.
Nu cred că știe nimeni
ce naiba se întâmplă aici.
Afurisiții ăștia de englezi
care fac totul ca la carte.
Nu-i nevoie de invective,
domnule Hockley.
Mergeți înapoi și porniți încălzirea
în camerele noastre.
După o ceașcă de ceai ne întoarcem.
Da, doamnă.
Domnule Andrews.
Am văzut icebergul
și acum citesc în ochii dumneavoastră.
Spuneți-mi vă rog adevărul.
Vaporul se va scufunda.
– Sunteți sigur.
– Da, cam într-o oră….
tot ce vezi, va fi
pe fundul Atlanticului.
– Ce?
– Nu spuneți decât celor care trebuie!
Nu vreau să fiu răspunzător
pentru panică…
și mergeți repede la o barcă,
nu așteptați.
Îți amintești ce ți-am spus despre bărci?
Înțeleg.
Aici, sir.
Domnule, sunteți chemat sus
în biroul de la clasa a doua.
– E agitație mare acolo sus.
– Du-te, stau eu cu ochii pe el.
Da, bine.
Sir! Carpathia raportează
că merge cu 17 noduri.
Cu toată puterea, sir.
Sunt singurii care au răspuns?
Singurii apropiați, sir.
Au spus că ajung în patru ore.
Patru ore?
Mulțumesc, Bride.
Dumnezeule.
Sir! Suntem gata de lansare, sir.
N-ar fi mai bine să urcăm întâi
femeile și copii în bărci, sir?
– Da, da.
– Sir?
Femeile și copii primii. Da.
Da, sir.
Doamnelor și domnilor, dacă puteți
să-mi acordați puțina atenție!
Pe aici, vă rog.
E bine.
Veniți mai aproape.
Mulțumesc.
Doamne.
Deocamdată am nevoie
doar de femei și copii.
Aici.
Bine, băieți
calm și cu veselie
cum a spus căpitanul
fără să creem panică.
“Wedding Dance”.
Puneți-vă vestele de salvare!
Haide, puneți-vă vestele de salvare.
Puneți-vă vestele de salvare.
Haide, puneți-vă vestele de salvare.
Aici, veniți, aici.
Încă nu e momentul
să mergeți la bărci.
Calm vă rog.
Toata lumea să se asigure că are
vesta de salvare și, domnilor
faceți loc femeilor și copiilor
să vină în față.
– Ce facem, mămico?
– Așteptăm, dragă.
După ce au terminat de îmbarcat
pe cei de la clasa 1…
vor începe cu noi așa că-i bine
să fim pregătiți, nu-i așa?
Du-te și cheamă ajutoare.
Coborâți!
Stânga și dreapta la fel!
Încet! Stânga și dreapta la fel!
Încet! Încet!
Încet!
Stop! Stop!
– Opriți partea stângă! Doar partea dreaptă!
Doar partea dreaptă!
Doar partea dreaptă!
– Opriți partea stângă! Doar partea dreaptă!
Acum toți odată!
Ușor, băieți!
Știi, încep să cred că vaporul ăsta
s-ar putea scufunda.
Am fost rugat să vă ofer
acest mic semn
al considerației noastre.
Complimentele domnului Caledon Hockley.
Haide, surioară, l-ai auzit
– — în barcă.
Vreun loc pentru bărbați,
domnilor?
Deocamdată numai femeile, sir.
Locurile vor fi aranjate în bărci
după clasă?
Sper că nu-s prea aglomerate.
Oh mamă, mai taci!
Nu înțelegi? Apa e sloi
și nu sunt bărci destule.
Doar jumătate. Jumătate din cei
de pe acest vas vor muri.
Nu jumătatea bună.
Haide, Ruth, urcă în barcă.
Locurile de clasa 1 sunt chiar aici.
Ce păcat că nu am păstrat desenul!
Dimineață va valora mult mai mult.
Ticălos nenorocit.
Haide, Rose, dragă.
Ai loc destul.
Haide, Rose.
Tu urmezi dragă.
Urcă în barcă, Rose.
– Hai.
– Rose, urcă în barcă.
Rose.
Adio, mamă.
Rose! Rose, întoarce-te!
Unde te duci?
La el?
Ca să fii târfa unui șobolan?
Mai bine târfa lui
decât soția ta.
Nu. Nu!
– Am zis nu!
Rose! Oprește-te!
– Nu, așteaptă!
– Coborâți!
– Rose!
– Coborâți!
Ajutor!
Mă aude cineva?
Hei, ajutați-mă!
Ajutor!
Mă aude cineva?
Cineva să mă ajute, vă rog!
Domnule Andrews?
– Steward, verifică coridorul de la babord.
– Da, domnule Andrews.
Doamnă, vă rog puneți-vă vesta de salvare.
Mergeți la bărci imediat.
Lucy, pentru numele lui Dumnezeu
pune-ți vesta de salvare.
– Fii un exemplu pozitiv.
– Da, sir.
– Mai este cineva?
– Domnule Andrews? Domnule Andrews, mulțumescu-ți Doamne.
Unde ar duce maistrul armurier
pe cineva arestat?
Ce? Trebuie să te duci imediat
la o barcă.
Nu! Am să fac asta
cu sau fără ajutorul vostru domnule
dar fără el va dura mai mult.
Ia liftul până jos, ia-o la stânga
până la pasajul echipajului.
Apoi dreapta și iar stânga până la scări.
Vei ajunge la un coridor lung.
– E de rău.
Oh, rahat. Oh, rahat!
– Scuzați-mă, Mulțumesc.
– Lifturile sunt închise.
– Nu mă interesează…
– Lifturile sunt–
Îmi pare rău, domnișoară,
dar lifturile sunt închise.
La naiba, m-am săturat să fiu politicoasă.
Acum du-mă jos!
Puntea E.
Haide. Oh, hai odată.
– Urc înapoi!
– Nu!
Nu, nu!
Întoarce-te!
Eu urc înapoi.
Eu urc înapoi!
Pasajul echipajului.
“Pasajul echipajului”.
Jack?
Jack?
Jack?!
– Jack?
– Rose!
Jack?!
Rose, sunt aici!
sunt aici.
– Jack?!
– Sunt aici.
– Jack?!
– Rose!
Jack! Jack!
Îmi pare rău.
– Tipul ăla, Lovejoy, mi l-a pus în buzunar.
– Știu, știu, știu, știu.
Ascultă, Rose, va trebui să găsești
o cheie de rezervă, ai înțeles?
Uită-te în fișet acolo.
O cheie mică, argintie, Rose.
Argintie.
– Toate sunt de bronz!
– Verifică aici, Rose.
Rose…
cum ți-ai dat seama că nu eu
am făcut-o?
Nu mi-am dat seama.
Pur și simplu am realizat că știu.
– Caută în continuare.
– Oh.
Nu-i nici o cheie!
Bine, Rose, fii atentă. Trebuie să găsești
pe cineva să ne ajute.
Va fi bine.
Mă întorc imediat.
Eu te aștept aici.
Este cineva acolo?
E cineva acolo?
Avem nevoie de ajutor! Hei!
La naiba.
Mă aude cineva?
Vă rog, hei! Hei!
Oh, mulțumesc Doamne.
Așteaptă, te rog, am nevoie de ajutor.
Acolo e un om și–
Așteaptă!
– Hei?
– Ah, domnișoară, n-ar trebui să fiți aici.
– Vă rog, ajutați-mă.
– Pe aici, repede.
Acolo jos e un om prins.
Vă rog.
– Fără panică.
– Nu, nu sunt panicată.
Ai luat-o în direcția greșită!
Dă-mi drumul, ascultă-mă!
– La naiba cu tine.
– Oh!
Oh, Doamne…
– Jack!
– Rose!
– E bun ăsta?
– Cred că vom afla.
Haide.
Stai, stai, stai, stai. Încearcă acolo
niște lovituri de antrenament.
Acum încearcă să lovești
în același loc, Rose.
poți s-o faci.
Bun așa, destul antrenament.
Haide, Rose, poți s-o faci.
Ascultă.
Dă-i cât poți de tare
și de repede.
Stai, depărtează puțin mâinile.
– Așa?
– Bine.
Rose, să știi că am încredere în tine.
Dă-i!
Ai reușit!
Haide, să mergem.
Oh, la naiba, ce rece e.
Oh, la naiba!
La naiba, la naiba.
– Ieșirea e pe aici.
– Va trebui să găsim alt drum. Haide.
Trageți.
Trageți!
Trageți!
Trageți!
Iată ceva ce nu vezi în fiecare zi.
Trageți!
Ce caută geanta asta aici?
– Descotorosește-te de ea, ne trebuie locul.
Calm, vă rog.
– Lovejoy.
– Nu-i nici la babord.
Timpul trece și papagalul ăsta
nu lasă bărbați de loc.
Pe partea cealaltă este unul care lasă.
Bun, deci într-acolo ne e drumul.
Mai întâi să ne asigurăm. Haide.
– Pe aici.
– Până aici.
Ce credeți că faceți?
Veți plăti pentru ce ați făcut.
Este proprietatea White Star.
Gura!
Puteți opri barca un moment?
Trebuie să mă întorc puțin în cameră–
Stai jos! Ea e ultima.
Coborâți.
Domnule Lightoller, de ce bărcile sunt lansate
încărcate doar pe jumătate?
– Nu acum, domnule Andrews.
– Acolo, uite, 20 sau cam așa
într-o barcă construită pentru 65,
și am văzut una cu 12– 12!
Pai, nu eram siguri de greutate, domnule Andrews.
Bărcile se pot răsturna.
Prostii! Au fost testate în Belfast
cu greutatea a 70 de bărbați!
Deci, umple bărcile, domnule Lightoller
pentru numele lui Dumnezeu!
Vă rog, să mai vină femei și
copii, vă rog.
Înapoi, aici nu este ieșire.
Înapoi, aici nu este ieșire.
Nu ne poți ține încuiați aici ca pe animale
Vasul se scufundă!
Aduceți femeile în față!
Descuiați porțile.
Doar femeile! Nici un bărbat!
Înapoi!
Încuiați porțile!
Îndepărtați-i de porți!
Nu atingeți porțile!
Pentru numele lui Dumnezeu, omule
aici jos sunt femei și copii!
Mai avem o șansa dacă ne lași să urcăm!
Înapoi!
– Jack!
– Tommy!
– Putem ieși?
– Pe aici, nici o șansă!
Orice am face,
trebuie să facem repede.
– Jack!
– Fabrizio!
– Au plecat toate bărcile.
– Peste tot e inundat.
– “Niente” pe aici.
– Bine.
S-o luăm pe aici,
bine? Haideți.
– Eu îmi fac norocul singur.
– Și eu la fel.
– Haideți!
– Nu, haideți. Să mergem pe aici.
– Pe aici.
– Mergeți înapoi
la scara principală
și acolo se va rezolva tot.
Da, pe dracu’.
Acolo se va rezolva tot.
Mergeți înapoi la scara principală.
– Deschide poarta.
– Mergeți înapoi la scara principală.
– Deschide poarta acum!
– Mergeți înapoi la scara principală.
Cum îți spuneam.
– La naiba! Ticălosule!
– Oprește-te.
Deschide blestemata de poartă! Deschide-o!
Fabri, Tommy,
dați-mi o mână de ajutor!
Dați-vă la o parte. Dați-vă la o parte.
Haide, Trageți!
Trageți! Trageți!
– Dați-vă la o parte!
– Lăsați-o jos.
– Dați-vă la o parte!
– Un! Doi!
– Opriți-vă!
– Trei!
Încă o dată!
Haideți!
– Să mergem, Rose.
– Nu puteți urca acolo.
Nu se poate!
Păstrați ordinea. Înapoi, înapoi, înapoi.
Ține-te de ea!
Trage-o înăuntru!
Înapoi, am spus
sau vă împușc ca pe câini.
Păstrați ordinea!
Păstrați ordinea, am spus.
Domnule Lowe, dați drumul la barcă.
Bine, e toata lumea în regulă?
Nu intrați în panică.
– Înapoi!
– Am ajuns prea târziu.
Mai sunt bărci în față.
Rămâi la ăsta– Murdoch.
Pare a fi un tip practic.
Stați jos!
Înapoi.
Dați-vă înapoi!
Dați-vă înapoi!
Dați-vă înapoi!
– Se-mpute treaba.
Nu prea mai avem timp.
– Domnule Murdoch?
– Domnule Hockley.
Voi doi, cu mine, acum.
Eu sunt un om de afaceri, după cum știți
și vreau să vă propun o afacere.
Încet. Toți odată.
Coborâți-o, coborâți-o.
Haide, Rose.
Bărcile au plecat!
Colonele, mai sunt bărci
pe partea cealaltă?
Nu, domnișoară
dar mai sunt vreo două în față.
Pe aici, vă conduc eu.
Ce sens mai are?
Oricum nu ne ascultă nimeni.
Ei, și, nici la cină
nu ne-a ascultat nimeni.
Hai, să cântăm. Măcar ne ține de cald.
“Orpheus”.
Muzică de înecat.
Acum știu c-am ajuns la clasa 1.
– Unde au dispărut toți?
– Așteaptă, sir.
Avem o înțelegere,
domnule Murdoch?
Femeile și copii doar!
Înapoi!
Dați-vă înapoi, sir. Haideți, doamnă.
Pe aici. Dați-vă înapoi, sir.
Mai bine ai verifica pe partea cealaltă.
Du-te!
Mai sunt femei și copii?
Mai sunt copii?
Am găsit-o pe partea cealaltă
așteptând o barcă… cu el.
– Mai sunt femei și copii?
– S-au urcat toți, domnule Murdoch.
Altcineva atunci?
Altcineva? Repede.
Rămâneți lângă margine.
Oh, la naiba.
– Rahat.
– Foc!
Sir! Sir, nu puteți trece
pe aici.
Sir, nu puteți trece.
Da, da, splendid.
Bine.
Pregătiți-vă să o coborâți!
Gata stânga.
Coborâți-i.
Ușurel.
Acum amândouă egal, ușurel.
Ușurel.
– Dă-o la mine.
– Tati.
O să fie bine, dragă.
Nu-ți fă griji.
Ne despărțim pentru un timp.
Doar puțin.
Pentru tătici o să vină
o altă barcă.
Barca asta e numai
pentru mămici și copii.
Ține-o pe mama de mână
și să fii cuminte.
– Nu plec fără tine.
– Nu, trebuie să pleci… acum!
– Nu, Jack.
– Urcă-te în barcă, Rose!
– Nu, Jack.
– Ba da, urcă în barcă.
Da, urcă-te în barcă, Rose.
Dumnezeule, uită-te la tine.
Ești zgribulită.
Poftim.
Pune-ți asta pe tine. Haide.
– Du-te, eu vin cu următoarea.
– Nu, nu plec fără tine.
O să fie bine.
Pe cuvânt, o să fie bine.
Sunt un supraviețuitor, îți amintești?
Nu-ți fă griji pentru mine.
– Acum haide, urcă-te.
– Am un aranjament cu un ofițer
pe partea cealaltă.
Jack și cu mine vom scăpa,
amândoi.
Vezi? Și eu am de prins o barcă.
Acum grăbește-te. E plină deja.
– Urcați, domnișoară.
– Haide, mai repede.
– Urcați, vă rog.
– Să fii fetiță cuminte.
– Urcați cu grijă.
– Înapoi, dați-vă înapoi am spus.
Eliberați linia vă rog.
Coborâți-o!
Încet. Continuați. Continuați.
Coborâți-o uniform, băieți.
Ușor. Coborâți.
– Ești un bun mincinos.
– Aproape la fel de bun ca și tine.
Încet acum… coborâți.
Nu e nici un, aa–
Nu-i nici un aranjament, așa-i?
Ba da, este.
Dar nu unul de pe urma căruia
să beneficiezi și tu.
Eu câștig întotdeauna, Jack…
într-un fel sau altul.
Ușor. Uniform, băieți.
Continuați, continuați.
– Rose!
– Opriți-o!
– Rose, ce faci?
– Opriți-o!
– Nu!
Rose.
Ce prostie.
De ce-ai făcut-o?
Ești prostuță, Rose.
De ce-ai făcut-o? De ce?
Sari tu, sar și eu, așa-i?
așa-i.
Oh, Doamne, n-am putut pleca.
N-am putut pleca, Jack.
Nu-i nimic.
Ne vom gândi la altceva.
– Cel puțin suntem împreună.
– Găsim noi ceva.
Haide!
Haide, să mergem!
– Haide!
Mergi!
Haide,
haide, Rose. Vino.
– Rose, vino!
– Haide, Rose!
– Fugi!
Sper să vă bucurați împreună.
Ce-i așa amuzant?
Am pus diamantul în palton.
și paltonul i l-am dat ei!
Haide.
Nu-l putem părăsi.
Bine, haide.
Înapoi!
Am greșit drumul!
Înapoi!
Du-te!
– Jack!
– Rose!
Pe aici.
Haide. Dă-mi mâna.
Oh, Doamne!
Ajutor!
Ajutor!
Așteaptă, sir,
deschide poarta, te rog. Vă rog.
Vă rog. Ajutați-ne.
Vă rog!
La naiba.
– Hai, hai!
– Hai!
– Dă-i, dă-i!
– Iisuse.
Vă rog. Mai repede!
Îmi pare rău,
am scăpat cheile.
Așteaptă! Vă rog!
Nu plecați, vă rog!
Mai adu ajutoare!
Le-am prins.
Care din ele e, Rose?
Cea ascuțită,
încearc-o pe cea ascuțită.
Grăbește-te, Jack.
– Oh, nu!
– Grăbește-te, Jack.
– S-a înțepenit.
– Mai repede.
– S-a înțepenit.
– Mai repede, Jack!
Mai repede!
Gata, gata!
Du-te! Du-te, Rose!
Hai, hai!
Jack! Jack, haide!
Mișcă-te, mișcă-te!
Rostogoliți-o. Vâslele sunt puse.
Femeile și copii doar, la naiba.
Ține-o, ține-o.
Puneți manivelele.
Prindeți scripeții.
Înapoi.
Ajutor.
Tot în sus.
Nu mai împingeți!
Înapoi!
Nu ne dai o șansa de a trăi,
nenorocitule?
Am să-l împușc pe oricine încearcă
să treacă de mine. Înapoi!
– Ticălosule!
– Înapoi!
Am avut o înțelegere, naiba să te ia.
Banii tăi nu te pot salva acum
cum de altfel nici pe mine. Înapoi.
Femeile și copii doar!
Tommy! Nu, Tommy.
Bastardo!
Oh, nu, oh, nu.
Oh, nu. Oh, Tommy.
– Nu, Will!
Înapoi, lua-v-ar naiba!
Înapoi, lua-v-ar naiba!
– Am un copil.
– Am un copil.
– Faceți loc.
Vă rog, am un copil.
Vă rog, nu mă are
decât pe mine pe lume.
Bine.
Înapoi, înapoi, am spus.
– Vă rog.
– Aici, dați-mi-o mie.
Dă-o aici.
– Aici, aici.
Așteaptă, așteaptă, așteaptă.
Domnule Andrews.
Oh, Rose.
Nici măcar nu vreți să încercați?
Îmi pare rău că nu am construit
un vapor mai rezistent, tânără Rose.
Se duce repede.
Trebuie să plecăm.
Stați.
Noroc, Rose.
Și ție.
Domnule Guggenheim. Acestea sunt pentru
dumneavoastră, domnule Guggenheim.
Nu, mulțumesc.
Suntem îmbrăcați de gală
și pregătiți să ne ducem
ca gentlemeni.
Dar am dori un coniac.
Căpitane. Căpitane,
unde să mă duc? Vă rog.
Căpitane! Căpitane, sir.
Ei bine, asta e.
La revedere, Wally, noroc.
La revedere, vechi prieteni.
Și uite așa au trăit fericiți
până la 300 de ani
în tărâmul lui Tir Na Nog
țara tinereții și frumuseții veșnice.
Nu mai e timp!
Tăiați-le!
Tăiați-le, tăiați-le
dacă trebuie!
Îmi trebuie un cuțit.
Îmi trebuie un cuțit.
Tai-o.
Taie nenorocitele de frânghii.
Domnilor,
pentru mine a fost o onoare
să cânt cu voi în seara asta.
Trebuie să rămânem pe vapor
cât mai mult cu putință! Haide!
Pe aici. Peste balustradă!
Hai. Sări!
Haide!
Te-am prins. Sări!
Te-am prins, domnișoară!
– Jack!
– Haide!
Înapoi!
Nu! Ne vei răsturna.
Mergând prin valea umbrelor morții…
Nu vrei să mergi puțin mai repede
prin valea care e aici?
Vâsliți! Trageți împreună!
Sfântă Marie, mama lui Iisus
Roagă-te pentru noi, păcătoșii
acum, la ora morții noastre, amin.
Sfânta Maria, plină de har…
Haide!
Am văzut un nou rai
și un nou pământ
după ce primul rai
și primul pământ au pierit…
și nu mai era nici o mare.
– Ajutați-mă!
– Se va termina în curând.
Totul se va termina în curând.
Și El va fi alături de ei
și vor fi poporul Lui
și Domnul însuși va fi cu ei.
Jack, aici ne-am întâlnit prima oara.
Și Domnul va șterge
toate lacrimile din ochii lor
și nu va mai fi moarte.
și nu vor mai fi nici
păreri de rău sau plâns.
și nici durere nu va mai fi
pentru că lumea veche a pierit.
Împingeți tare, împingeți!
– Țineți-vă, d-ra Trudy!
Ajutați-mă! Vă rog, salvați-mă!
– Ajutor!
– Ține-te strâns!
Dumnezeule atotputernic!
Aveți grijă la siguranțe! Să meargă!
Trebuie să ne mișcăm!
– Dă-mi mâna, am să te trag eu peste.
– Nu pot!
Haide,
dă-mi mâna!
Te-am prins.
Nu-ți dau drumul.
Haide, te țin.
– Ce se întâmpla, Jack?
– Nu știu, nu știu.
– Ține-te!
– Jack!
Era cât pe ce.
ajutați-mă, vă rog!
Cineva să mă ajute, vă rog!
Vă rog ajutați-mă! Ajutor! Ajutor! Ajutor!
Asta e!
Oh, Doamne! Oh, Doamne!
– Ține-te!
– Oh, Doamne! Oh, Doamne! Oh!
Vasul ne va absorbi în adânc.
Când îți spun eu, trage aer adânc.
Luptă-te să te ridici la suprafață.
Nu-mi da drumul la mână.
O să reușim, Rose.
Crede-mă.
Te cred.
Gata? Gata? Acum!
Jack! Jack!
Jack!
– Jack!
Jack. Jack!
– Jack! Jack!
– Jack!
– Rose!
Las-o în pace! Las-o în pace!
– Rose!
– Jack!
Înoată, Rose!
Trebuie să înoți!
Înoată încontinuu!
– E atât de rece!
– Înoată, Rose!
Vino… aici.
Înoată. Haide.
Aici, urcă-te.
Așează-te deasupra.
– Hai, Rose.
– Rămâi sus. Rămâi sus, Rose.
– Jack.
Totul e bine acum.
Totul e bine acum.
Întoarceți bărcile!
Bărcile se întorc după noi, Rose.
Trebuie să mai rezistam puțin.
Întoarceți bărcile!
Au trebuit să se îndepărteze de vârtej,
dar acum se vor întoarce.
Întoarceți-vă!
– Pentru Dumnezeu!
– Vă rog!
– Ajutați-ne!
– Ajutați-ne!
Întoarceți-vă!
Pentru Dumnezeu!
Nu înțelegeți.
Dacă ne întoarcem, vor răsturna barca.
Ne vor trage jos, vă spun eu.
Las-o balta!
Mă înfricoșezi.
Hai fetelor…
Luați câte o vâslă și să mergem!
Ai înnebunit, suntem în
mijlocul Atlanticului de Nord!
Deci, vreți să trăiți
sau vreți să muriți?
Nu vă înțeleg pe nici unul.
Ce-i cu voi?
Soții voștri sunt acolo!
– E loc destul pentru mai mulți.
Și pe barca asta va fi unul mai puțin
dacă nu-ți închizi gaura aia din mijlocul feței!
Întoarceți-vă!
Ia-o pe asta.
Aduceți vâslele aici
și legați bărcile la un loc.
Acum asigurați-vă că sunt
legate bine și strâns.
Bine, ascultați-mă,
trebuie să ne întoarcem.
Toate femeile din barca asta să treacă
cât se poate de repede în cealaltă, vă rog.
să facem niște loc aici.
Dați-vă mai în față.
Se face liniște.
O să mai dureze câteva minute
până se organizează.
Nu știu care sunt intențiile tale
dar eu intenționez să scriu o scrisoare
cât se poate de dură
companiei White Star Line.
Te iubesc, Jack.
Să nu faci asta.
Nu-ți lua la revedere.
Nu încă.
Mă înțelegi?
Mi-e atât de frig.
Asculta-mă, Rose…
o să scapi de aici.
O să scapi de aici
și o să faci o grămadă
de copii
și o să-i vezi crescând.
Și vei muri de bătrânețe…
o doamnă bătrână, în patul ei cald.
Dar nu aici.
Nu în noaptea asta.
Nu așa.
Mă înțelegi?
Nu-mi mai simt corpul.
Câștigarea acelui bilet, Rose, a fost
cel mai bun lucru care mi s-a întâmplat.
Mi te-a adus pe tine…
și sunt recunoscător pentru asta, Rose.
– Sunt recunoscător.
Trebuie… Trebuie…
Trebuie să-mi faci onoarea asta…
Trebuie să-mi promiți
că vei supraviețui
că n-o să te dai bătută
indiferent ce se va întâmpla
oricât de disperată ai fi.
Promite-mi acum, Rose
și să nu-ți calci niciodată promisiunea.
Promit.
Să nu te dai bătută.
N-o să mă dau bătută, Jack.
N-o să mă dau bătută.
Tot înainte, sir.
Ridicați vâslele!
Se vede vreo mișcare?
Nu, sir.
Nimeni nu mișcă, sir.
Verifică-i.
Dă-mi vâsla aici.
Verifică, asigură-te.
Ăștia sunt morți, sir.
Dă-i la o parte. Ușor înainte.
Atenție cu vâslele.
Nu-i lovi.
Mai trăiește cineva?
Mă aude cineva?
Mai trăiește cineva?
Am așteptat prea mult.
Continuă să verifici,
mai caută!
Mai trăiește cineva?
Mă aude cineva?
Jack?
Jack.
Jack.
Jack, o barcă.
Jack.
Jack?
Jack.
Jack!
Jack.
O barcă, Jack.
Jack?
Întoarceți-vă. Întoarceți-vă.
Întoarceți-vă. Întoarceți-vă.
Întoarceți-vă.
Întoarceți-vă, întoarceți-vă.
Mă aude cineva?
Nu-i nimic aici, sir.
Întoarceți-vă.
Întoarceți-vă.
N-am să renunț.
Promit.
– Întoarceți!
1.500 oameni au ajuns în ocean
Erau 20 de bărci care pluteau
și doar una s-a întors.
Șase oameni au fost salvați din apă
printre care și eu.
Șase… din 1.500.
Mai departe, cei 700 din bărci
n-au avut altceva de făcut
decât să aștepte…
să aștepte să trăiască,
să aștepte să moară…
să aștepte iertarea
care nu va mai veni.
Oh, sir, nu cred că veți
găsi pe cineva aici.
Sunt numai de la clasa a trei-a.
Părul lui e maro-roșcat.
E maro-roșcat.
Maro-roșcat și barba albă.
Nu mai e și altă listă de pasageri?
– Nu mai este.
– Poate e pe alt vas.
– Facem tot ce putem, doamnă.
– Trebuie să mai fie o listă!
Atunci l-am văzut ultima oară.
S-a căsătorit, bineînțeles,
și-a moștenit milioanele
dar criza din ’29
l-a lovit în inimă
și și-a băgat pistolul
în gură, în acel an
sau cel puțin așa am citit.
Îmi puteți spune numele, vă rog?
Dawson.
Rose Dawson.
Mulțumesc.
N-am găsit nimic despre Jack.
Nu apare în nici un act.
Nu, n-are cum,
nu-i așa?
Și nu am vorbit niciodată de el
până acum.
Nimănui,
nici măcar bunicului tău.
Inima unei femei
e un ocean adânc de secrete.
Dar acum știți că a existat
un bărbat numit Jack Dawson
care m-a salvat
în toate felurile în care
o persoană poate fi salvată.
Și nici măcar nu am
o fotografie de-a lui.
Acum există doar în amintirea mea.
Keldysh, Keldysh, Mir2
ieșim la suprafață.
Păstram ăsta pentru când
aveam să găsesc diamantul.
Îmi pare rău.
Trei ani…
gândul mi-a fost doar la Titanic
dar niciodată nu l-am simțit.
Nu mi-a intrat în suflet.
My heart will go on (1997)
să-mi arăți cum să continui.
o singură dată
până nu vom mai fi

Categories: Movie | Tags: , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | Comments Off

A Night to Remember 1958 Spanish en Español

movie image

Descarga subtítulos de A Night to Remember 1958 Spanish en Español

Este barco se llamará
Titanic.
Que Dios lo bendiga, así como
a todos los que viajen en él.
LA ÚLTIMA NOCHE
DEL TITANIC
LOS PRODUCTORES AGRADECEN
LA ASISTENCIA DEL
CAPITÁN GRATTIDGE, EX COMODORO
DE LA LÍNEA CUNARD
DEL COMANDANTE BOXHALL,
QUE FUE OFICIAL DEL TITANIC
Y MUCHOS SOBREVIVIENTES
DEL DESASTRE
POR SUS RECUERDOS Y
EXPERIENCIAS PERSONALES
Escucha esto, Silvia.
El nuevo trasatlántico de
la White Star Line, el Titanic…
es el buque más
grande del mundo…
no sólo por sus dimensiones…
sino también por el lujo
de sus departamentos.
Otra razón que justifica su primer
puesto entre los barcos del mundo…
es que va provisto de
jabón de tocador Vinolia Otto…
para sus pasajeros
de 1ª Clase.
El Titanic es el primero
que ofrece…
toda clase de comodidades y lujos
en sus viajes por mar.
Déjame ver.
Para los de 1ª Clase,
naturalmente…
los demás,
por lo visto no se lavan.
Discúlpeme, señor.
¿Es Ud. extranjero?
– ¿Qué?
– O radical, tal vez.
Lo digo porque mi esposa y yo
creemos de pésimo gusto…
sus críticas burlonas.
Pero yo…
Si quieren menospreciar
las grandes empresas de su patria…
háganlo en privado.
Todo buen inglés se enorgullece
del insumergible Titanic.
En efecto,
sé que mi marido piensa como Uds.
Se incorporará al Titanic
en calidad de Segundo Oficial.
– Yo había creído…
– Un malentendido, desde luego.
Señora, lo comprendo.
Yo me reía de lo del jabón.
Me pareció que Ud. criticaba…
El anuncio, solamente,
no el barco.
Sí, claro.
Entonces embarcará Ud.
en Liverpool.
No, señor, en Belfast.
De allí iremos a Southampton.
¡Ay! Cómo le envidio.
Los periódicos dicen
que es una ciudad flotante…
símbolo del progreso y victoria
del hombre sobre la naturaleza.
800 cajas de nueces,
Titanic.
3.200 docenas de huevos frescos,
Titanic.
– Todo hace honor al barco.
– Todo Titanic.
250 libras de caviar
en frascos.
– 1.000 docenas de naranjas.
– 2.000 libras de mermelada.
La ternera no, definitivamente.
Lo demás interesa, previa inspección.
Adiós.
La lista definitiva de pasajeros
del Titanic, señor.
– De 1ª Clase, ¿cuántos?
– 332, señor.
277 2ª Clase.
708 3ª Clase.
– ¿Y con la tripulación?
– 2.208, señor.
Más de la mitad de 3ª embarcarán
en Cherburgo y en Queenstown.
Ya está todo.
Aquí hay ocho baúles y diez maletas.
– Dieciocho bultos en total.
– Todo listo.
– Ya está el equipaje, señor.
– Gracias.
Señores, deseo que tengan
un buen viaje.
Muchas gracias.
– ¿Seguro que no tienes frío?
– Estoy bien, gracias.
Adelante, Perkins.
Vamos niñas,
que ya vienen.
Demostremos a Sir Richard y
a su señora cuánto les respetamos.
– ¿Quiénes son?
– Niños del asilo.
Asegurándose el regalo de Pascuas
para las Navidades próximas.
Adiós hija mía.
No te olvidarás de escribirme
¿verdad?
– Mandaremos un cable.
– Cuida siempre de mi hija.
– Hija mía, que Dios te proteja.
– Gracias, padre.
Regresen todos
cuando hayan hecho fortuna.
Eso haremos, Padre.
¿Qué vas a hacer
con el caballo y el carro?
Los venderé en Queenstown
antes de embarcar.
Que saques buen precio, Tom.
Regatean mucho en Queenstown.
No se preocupe, Padre.
No creo que me engañen.
No se entristezca, Sra. Farrell.
Su esposo hace muy bien en irse.
– Señorita, ¿me permite?
– Gracias.
Es Ud. muy amable.
¡Espérenme!
¿Crees que después de esta travesía
te ascenderán a Primer Oficial?
Eso depende de que
lleven a Wilde o no.
Ya fuiste Primero en el Majestic.
– Pero en calidad de interino.
– ¿Y no te importa?
No, Bill Murdoch ya metió
su nariz en este viaje.
Tiene mucha ambición.
Tú también.
No lo niegues.
Prefiero ir de Segundo
en el Titanic…
que de Primero o de Capitán,
en otro barco.
Madame, es un honor para mí
servir a la Compañía.
– No me importa la paga.
– Modérate.
¿Qué quieres que te traiga
de Nueva York?
Algo que no tengamos,
o que esté más barato allí.
Ya está.
Ligas.
Ligas de señora con lacitos.
Hay un comercio en Broadway
repleto.
Recién llegadas de París.
Pálidas, moradas, rojas…
– ¿De qué te ríes?
– Que te veo comprando ligas
con muchos lacitos bordados.
Qué bien que las uses,
Oh la la
¡Mira la hora! Es tarde
Y tienes que ir al barco
10 DE ABRIL
– Buenos días señor.
– Buenos días.
Han hecho los cambios
que Ud. ha ordenado.
Nos harán un buen recibimiento
en Nueva York.
Será un momento inolvidable
para Ud., Sr. Presidente.
Y para Ud. Andrews.
Es una obra completamente suya.
Todos los honores
le corresponden a Ud.
Yo sólo soy un oficinista.
Tenemos que llegar…
Veamos…
– El miércoles por la mañana.
– Aún podemos llegar antes.
– No vaya muy deprisa en este viaje.
– No, desde luego.
Cuando las máquinas estén suaves
será otra cosa.
Naturalmente, capitán,
es Ud. quien debe opinar.
Yo soy un simple pasajero
en esta travesía.
– Sr. Murdoch.
– Oye, Andrews.
A sus puestos y comuníqueme
cuando se baje la pasarela.
Sí, señor.
DOMINGO 14 DE ABRIL
Ve, firme como una roca.
Verdaderamente notable.
Claro que ahora
el mar está en calma.
De todos modos Capitán,
con calma o sin ella…
reconozca que muchos barcos
estarían balanceándose.
Es muy cierto.
Ya lo dijo Ud.
es firme como una roca.
Un momento, no vale,
alguien ha movido la mesa.
Lo siento,
he sido yo.
– ¿Quiere traerme más azúcar?
– Sí, señor.
¿Qué hay?
Más avisos de icebergs
de los barcos próximos.
Uno procede del América
y otro del Báltico.
Justo al sur de Cabo Race.
Hasta ahora no habían llegado
icebergs tan al sur.
Pero ha habido
un invierno templado…
Este hielo baja a la deriva
por la corriente de Labrador.
Bueno, nuestro pasaje
no tiene ninguna prisa.
En eso estamos tranquilos.
– Mensajes para el Capitán.
– Muy bien, Sparks.
– Que los reciba ahora mismo.
– Desde luego.
Perdóneme, señor.
De la cabina de radio.
Gracias.
Excúsenme.
Otros barcos que llevan
nuestra ruta han visto hielo.
Con permiso.
¿Grave?
Se vigilará estrechamente.
¿Lo oye?
Es el Titanic.
¿Qué dice?
Muchos recuerdos a Joe y Hattie.
Hasta el miércoles.
Besos a Mina y Bill.
Mensajes particulares.
Debe ir mucho dinero
en ese buque.
Todo el día transmitiendo
cosas así.
Iceberg a la vista.
Compre 200.000 Rand.
Cotización día.
A partir lunes.
Ese tipo tiene una fortuna.
¿Qué ha captado hasta ahora, Evans?
El Titanic en su primer viaje.
A la altura del Cabo Race.
¿A qué distancia?
No sé decirle.
Transmiten con señal muy potente.
Opino que
a unas 50 millas.
Transmita esto
a todos los barcos:
El vapor California
ha visto icebergs.
Qué bien canta.
Siéntate bien.
Ya está bien de canciones tristes.
Toca algo más alegre.
Por ejemplo, una jiga, Aloysius.
– ¿Quiere Ud. bailar?
– ¿Cómo dice?
– Bailar.
– ¿Puedo bailar?
No, no puedes bailar
con un extraño.
Sólo una vez.
Venga conmigo.
Buenas noches, milady.
Sr. Richard.
Buenas noches.
Le llamaban Johnny el del Plomo.
Era el minero de mejor porte que
cabalgaba por el estado de Colorado.
Yo tenía 15 años
cuando nos casamos.
No tenía un centavo.
Pero tres meses después encontró
un filón y se hizo millonario.
– ¿Y sabe qué me regaló?
– No.
Una hermosa casa.
Y lo suelos de todas las habitaciones
los hizo revestir con dólares de plata.
Qué desagradable
pisar algo tan duro.
– ¿Va todo bien?
– Sí, señor.
– ¿Algún tropiezo?
– No, señor, todo va perfectamente.
– Gracias, Hesketh.
– Buenas noches, señor.
He transmitido cuantos pude,
John…
pero el sobrecargo manda
cada vez más.
Aquí viene otra vez.
Buenas noches.
Lo siento, Sr. Phillips.
Escuche:
Desde el Titanic en ruta.
Quisiera tenerte aquí.
¡Vaya hombre!
¿Y cómo anda Cabo Race?
Muchas repeticiones,
no demasiado mal.
Se recibió un aviso de hielo.
– Lo envié al puente.
– Muy bien.
No hay paz para los malos,
está visto.
ICEBERG
Adelante.
– ¿Trae más?
– Sí, señor.
Póngalos ahí.
Haga el favor.
– ¿Qué, tiene alguna avería?
– No, por suerte.
– Buenas noches.
– Buenas noches.
ICEBERG
– Mantenga el rumbo, timonel.
– A la orden, señor.
– ¿Mandó llamarme, señor?
– Sí, está bajando la temperatura.
Hay que evitar que
el agua potable se congele.
– Eche un vistazo a los tanques.
– Sí, señor.
Gracias.
Siento algo de frío.
¿Estás bastante abrigada?
Volvamos.
porque aunque no sienta frío,
estamos en 1ª Clase.
Serán muy felices aquí
en una noche como ésta…
Vamos.
– Buenas noches, Sr. Lightoller.
– Buenas noches, Capitán.
– ¿Hay más avisos de hielo?
– No, señor.
¿Qué temperatura tenemos?
Estamos casi a 0 grados,
y tiende a bajar.
Pronto entraremos
en la corriente de Labrador.
El tiempo es bueno hasta ahora.
Si observa indicios de neblina,
cortamos la marcha.
– A la menor duda, consúlteme.
– A la orden, señor.
– Sr. Moody.
– ¿Señor?
Que los vigías estén alerta
y avisen si descubren hielo…
Es posible que encontremos.
– Procure que se enteren bien.
– Lo haré, señor.
Y que pasen las órdenes
cuando se releven.
Sí, señor.
¡Hielo a proa, señor!
Enterado.
– Pare las máquinas.
– Pare las máquinas.
Paradas las máquinas, señor.
Un banco de hielo, Sr. Groves.
No pienso continuar rumbo
hasta que se haga de día.
– ¿Lo transmitimos, señor?
– Sí.
– Y dé nuestra situación.
– Sí, señor.
Evans, ¿qué barcos
navegan cerca?
Sólo el Titanic, señor.
Comuníquele que estamos parados
a causa del hielo.
Groves le dará la situación
cuando la determine.
Sí, señor.
Órdenes del puente.
Vigilancia especial
por si hubiera hielo.
Buena guardia.
Oye, no beban todos los licores
sin esperarme, ¿eh?
Ya advertí que observaran
el agua potable.
Y a los vigías que avisen
al momento si ven hielo.
Nada más por ahora.
Voy a hacer mi ronda.
Gracias, Lights.
Bienvenido al puente.
Buenas noches.
– Buenas noches, señor.
– Hola, Blake.
Deja mi abrigo en
el camarote ¿sí?
– Claro, señor.
– Gracias.
Hay brandy para los caballeros,
y espumosos para la señoras.
– ¿Está bien señor?
– Sí, muy bien.
Y dígame, ¿es cierta esa prueba
de gran velocidad para mañana?
Lo he oído comentar
a uno de los oficiales.
No puedo garantizarlo,
naturalmente.
Miren, aquí hay una persona
que podrá decírnoslo.
– Buenas noches, oficial.
– ¿Señor?
– Buenas noches, señoras.
– ¿Toma Ud. algo?
No, gracias, estoy de servicio.
Se apuesta sobre la velocidad
que puede llevar este barco…
y se rumorea que el Capitán
hará una prueba mañana.
– ¿Es eso verdad?
– Es posible.
¿Qué velocidad calcula Ud.
que logrará alcanzar?
– No creo que deba decírselo.
– ¿Por qué no?
Pues porque le molestaría
apostar sin azar.
¿De veras no quiere beber algo?
Dentro de un rato.
Perdonen, debo ir a cubierta.
Oiga, buscamos a Bonks
No pueden pasar por aquí,
es segunda clase
Lo siento, no quería ofender
Al final, luego a la izquierda
– Buenas noches, señor.
– Buenas noches.
– ¿Alguna novedad?
– No, señor.
– ¿Puedo servirle en algo?
– No, gracias.
– Gana mucho, ¿eh?
– ¿Perdón?
Ya sabe a quién me refiero.
¡Ah! Sí.
Sí, señor.
Su cara me era conocida.
Del Majestic, si no me equivoco.
– Se llama Rogers, señor.
– Se llamaba Yates la última vez.
– ¿No les importa perder?
– Todos son muy ricos, señor.
Si tiene ocasión, adviértales
sobre el terreno que pisan.
– No queremos reclamaciones.
– Lo haré, señor.
Dan mala fama al barco.
Y a uno también.
– Buenas noches, mayordomo.
– Buenas noches, señor.
Quiero ver su juego.
Escalera.
Ésta es la situación del barco.
El viejo dice que te dio
el resto del mensaje.
Exacto.
¿Qué pasa?
¿Qué dice?
Que no le interrumpa.
– Vuelve a llamar a Cabo Race.
– ¿Qué está transmitiendo?
Mensajes particulares.
Algún gordo encarga su vagón privado
para que le lleve a Nueva York.
¿Qué le parece?
Bueno, creo que
ya es hora de que duerma un rato.
Cuando salga de guardia
quisiera escuchar un poco.
¿Le importa?
– ¿Entiende ya el código?
– De cada tres, comprendo una palabra.
Le nombraré segundo operador.
Así practicará en más ocasiones.
Lo tendré en cuenta.
– Hola, Doctor.
– Hola, Lights.
– ¿Hay enfermos que visitar?
– Voy en misión de caridad.
Espero que no sea
demasiado joven.
¡Qué mal pensado es!
¡Adelante!
¡Hola, Doctor!
¿Qué le trae por aquí?
Deje de pensar en este buque
grandote que ha hecho…
y tome un trago conmigo.
Pues eso ya está hecho.
Le estoy dando un consejo
de médico.
Pase.
¿Qué es esto?
La cocina del restaurante
no funciona como es debido.
El salón de lectura
requiere reformas.
Hay muy pocas perchas
en los camarotes de lujo.
Este barco suyo parece
que se cae a pedazos.
Quiero tenerlo todo en orden.
Las personas antes,
luego las cosas.
– Por su salud, Sr. Andrews.
– Por la suya.
Pase.
Se aproxima un barco de
gran tonelaje por estribor.
– ¿A qué distancia está?
– A unas 10 millas.
Bueno, en ese caso,
entérese del nombre.
Comunique con la lámpara Morse.
Bien, señor.
– ¿Ha visto Ud. algo?
– Iceberg a proa, señor.
Iceberg a proa, señor.
– Todo a estribor.
– Todo a estribor, señor.
– Dé contramarcha.
– Contramarcha, señor.
– Cerrar compartimentos estancos.
– Cerrados, señor.
Todo a estribor, señor.
Fuera de ahí, muchachos.
Vamos, todos arriba.
– ¿Qué ocurre?
– Iceberg a proa, señor.
He dado todo a estribor
y ordené contramarcha.
Pero ya es tarde.
– Paren máquinas.
– Paradas, señor.
Se me ha derramado el licor.
¡Mayordomo!
– Sí, yo lo vi, era enorme.
– ¡Dios mío!
Ya no se ve nada,
hemos pasado rozándolo.
– ¿Qué les parece este recuerdo?
– ¿De dónde lo ha sacado?
Es del iceberg.
La cubierta de proa está llena.
Perdón.
¡Camarero!
Un whisky con soda.
– Hemos encallado.
– ¡Qué tontería!
– Hemos encallado en Terranova.
– ¿Qué dices?
– Les aseguro que hemos encallado.
– Tú no has navegado nunca.
Cierren los tiros y
apaguen las calderas.
Se ha roto una pala de la hélice.
Estaba en el Majestic cuando
ocurrió algo parecido.
Regresaremos a Belfast.
Ya lo verás.
Ya están funcionando las bombas.
Tráete un grupo para aquí
y apaga las calderas.
Ya oíste.
No perdamos tiempo.
Bueno, ahora bajamos.
A ver si se ponen de acuerdo
de una vez.
– Precisamente hoy era mi santo.
– Felicidades.
No sé como bromeas.
Si no hay nada que ver en cubierta,
me vuelvo a la cama.
– Buenas noches.
– Dígame, ¿qué ocurre?
Nada grave,
enseguida seguiremos la marcha.
– ¿Por qué hemos parado?
– Un problema, señor.
Le ruega el capitán
– ¿Ahora?
– Por favor, señor.
Hacemos agua señor.
El compartimiento del correo
está inundado.
– ¿Las bombas no funcionan?
– Sí, señor.
La sala de máquinas necesitará
alguna más.
– Esto es muy lamentable, Capitán.
– Sí, señor.
– ¿Cree que es una avería importante?
– Me temo que sí.
Dispénseme.
¿Tiene Ud. idea de lo que
nos retrasará esto?
Chocamos contra un iceberg.
Creo que la avería es grave…
y quisiera saber hasta qué punto.
Sí, señor.
Iré a averiguarlo.
Mira lo que hay allí.
Aquí se puede jugar.
No, hombre, no.
Si quieres que juguemos,
hagámoslo como es debido.
Colóquense ahí.
Dejen el campo libre…
¡Juego divertido, eh!
Oye, vamos a divertirnos también.
Pero si son pasajeros de 3ª.
¿Quiere ver algo más, señor?
Que todos estos hombres
Sí, descuide, así se hará,
Sr. Andrews.
Oiga, ¿por qué hemos parado?
Se habla de un iceberg, señora.
Hemos parado para evitar
incrustarnos en él.
¿Qué ocurre?
Estamos parados y lanzando vapor.
Algo grave pasa.
Tropezamos con un trozo de hielo.
No podré dormir con todo este jaleo.
¿Quiere que le eche una mano?
Ya comuniqué con Cabo Race.
Ayúdeme Ud. en las cuentas,
si quiere.
Bueno, voy a vestirme.
¿Cree que volveremos
hacia Inglaterra?
Ni lo diga.
Si así fuese, no tendríamos
ni un momento de tranquilidad.
He aquí la situación.
Agua en las bodegas
números 1 y 2…
el departamento de correos
y las calderas 6 y 5.
Significa una brecha de 100 metros
de larga, desde aquí hasta aquí…
bajo la línea de flotación.
– ¿Está de acuerdo?
– Sí, continué.
Las bombas mantienen el nivel
en esta sala de calderas…
pero estas dependencias
están inundadas.
¿Y cuál es su opinión?
Se hundirá el barco, Capitán.
Pero, si no se puede hundir.
Es insumergible.
No flotará. Mire.
Seguiría a flote con 3 de sus 5
compartimentos estancos inundados.
Incluso con 4 inutilizados,
pero no con 5 inundados.
Estas mamparas estancos
sólo llegan hasta la cubierta E.
El peso del agua en la proa
lo inclina hacia delante.
Si a eso le une el agua del 5º,
inundará el 6º.
La del 6º inundará el 7º
y así sucesivamente…
según disminuya el nivel.
Certeza matemática.
Con tantos desperfectos
no permanecerá a flote.
– ¿Cuánto cree que durará?
– Es lo que trato de calcular.
Se ha hundido 5 metros…
en los 10 primeros minutos
después de la colisión.
No es mucho.
Aguantará otra hora y media.
Sí, más o menos.
– Hay que evitar el pánico.
– Sí.
Cuidado con lo que dice
a los pasajeros.
Por supuesto.
– ¿Cuántas personas van a bordo?
– Dos mil doscientas.
¿Cuántos caben en los botes?
¿Lo sabe?
Mil doscientas.
Creo que el reglamento no preveía
la seguridad de un barco así.
¿Y Ud.?
Caballeros, nuestra situación
es muy peligrosa.
Hemos de disponernos
a abandonar el barco.
Sr. Murdoch,
Ud. reunirá al pasaje.
Sr. Lightoller, ocúpese de arriar
los botes de salvamento.
Sr. Boxhall, que toda la tripulación
esté en sus puestos.
Sr. Moody,
ayude al Sr. Lightoller.
Los Sres. Wilde y Pitman
permanecerán en el puente.
Que todo se cumpla
con discreción y calma…
y así evitaremos la alarma.
Yo avisaré cuando llegue el momento de
ocupar los botes con mujeres y niños.
Pueden comenzar.
Capitán, ¿no estará Ud.
exagerando el peligro?
No, por desgracia.
Pero bueno,
¿qué dice Andrews?
Sigo las instrucciones
que él me ha dado.
El buque va a hundirse.
No puede ser.
Además, no caben todos
en los botes.
Ya lo sé, señor.
Dios quiera
que no sean necesarios.
Muy bien, escuchen:
El barco está seriamente dañado
El capitán ordena
que bajemos los botes
Hay que bajarlos rápido…
Hay que bajarlos rápido
y eficientemente
Que no haya pánico
Si están tranquilos,
los pasajeros lo estarán.
Hay que tener calma, y ustedes
son marineros y piensan.
Es hora de pensar.
Muy bien, manos a la obra
El barco está en peligro.
Transmita la petición de socorro.
– ¿La llamada de reglamento, señor?
– Sí, y enseguida.
En cuanto comunique con
el buque más inmediato…
dígale que se apresure
a venir en nuestro auxilio.
– ¿Entendido?
– Sí, señor.
– Ésta es nuestra situación.
– Gracias.
¿Qué pasa con ese barco?
¿Sabes algo?
No sé nada.
Estará bloqueado.
Lleva parado bastante tiempo.
Les hice señales con la lámpara de
Morse, pero no se han enterado.
Bueno, me voy a la cama.
Buenas noches.
– Buenas noches.
– Buenas noches, señor.
¿Hubo suerte?
El Frankfurt.
A 150 millas de aquí.
Dice que el Mount Temple
navega cerca.
Tiene que haber alguno
más próximo.
Intente con el S.O.S.,
que es la nueva llamada.
Tal vez no tenga
otra ocasión de usarla.
Pase.
Siente molestarles, señor,
pero obedezco órdenes.
– ¿Qué ocurre?
– Ciertas dificultades del barco.
Deben ponerse ropa de abrigo,
los chalecos salvavidas…
– ¿Cómo?
– Es una medida de precaución.
Dispénseme, señor.
Todo el mundo arriba.
Vístanse y pónganse los salvavidas.
Todo el mundo arriba.
Vístanse y pónganse los salvavidas.
¿Qué pasa?
No poder dormir.
He dicho que se vistan Uds.
y se pongan los salvavidas.
– ¡Deprisa! ¡Deprisa!
– Mí, no comprende nada.
¡Goodyard, arriba!
Vamos, muchachos.
Ya tuvieron bastante tiempo.
No se entretengan.
– Sr. Lightoller…
– ¿Qué hay en ese saco?
– Pan, señor.
– Bien, échalo en ese bote.
Está bien, señor.
Los botes deben ser tripulados
por marineros.
Así lo dice el reglamento.
Está todo previsto, señor.
¿Quiere bajar al salón?
Vamos, ¿qué hacen
con esas manivelas?
¿Agua?
¡Agua!
Lucie, hay agua aquí
Janek, Janek
Hay agua por aquí
Párense, nos estamos
hundiendo
¡Fuera!
¡Todos arriba!
– ¡Órdenes del capitán!
– Apague la luz
Vagos
– ¡Camarera!
– Señor.
¿Por qué no lleva su salvavidas?
Porque los pasajeros pensarían
que tengo miedo.
Que vean lo bien que le sienta.
Y por su seguridad.
Ande, póngaselo.
Permítame ayudarla, señora.
Venga.
Esto es una impertinencia
intolerable.
Todos sabemos que este buque
no puede hundirse.
Ya estás aquí.
Yo que dormía bien por primera vez
desde que salimos de Queenstown.
– No debes preocuparte.
– Hará frío fuera.
– ¿Dónde está Pat?
– Toma el bolso, ¿quieres?
¡Arriba, rápido!
Dice que ya creció y
se parece a su madre
La mayor es más entusiasta,
¿me entiende?
Sé lo que quiere decir
Pensaba no embarcarme ahora
¿Para salir con ella?
Bueno, es algo así
Calentando mi sangre
me mantendré despierto
– Dulces sueños
– Buenas noches, Sparks
¡Señor Dean!
Una llamada de socorro.
– ¿De quién?
– Del Titanic. Ha chocado…
– ¿Es broma?
– No señor.
Quieren ayuda, se hunden.
– ¿El Titanic? No le creo.
– Es cierto, voy a decírselo al Capitán.
– Nada a la vista, tome el relevo.
– A la orden.
– Señor, señor.
– ¿Qué demonios pasa?
¿No le han enseñado a llamar
antes de entrar?
El Titanic ha lanzado un SOS.
Se está hundiendo.
Lo siento, señor.
Yo no quería.
Señor Dean, vire en redondo.
Rumbo noroeste.
Le daré la ruta exacta
dentro de un momento.
Diga, Cottam.
– ¿Seguro que era el Titanic?
– Sí, señor.
– ¿Seguro?
– Completamente.
Acuse recibo.
Entérese de todo lo que pueda.
– Dígales que iremos rápidamente.
– Sí, señor.
Señor, hemos establecido
contacto con el Carpathia.
Procede de Nueva York.
Se dirige hacia aquí.
– ¿A qué distancia está?
-58 millas.
Vienen a la máxima velocidad.
Nos alcanzarán en 4 horas.
-4 horas.
– Sí, señor.
¿Y qué pasa con aquel barco?
Navega a 10 millas escasas.
Se distinguen sus luces.
– ¿No responden?
– No, señor.
Atronaría nuestros oídos
si lo hiciera.
Tal vez sólo tenga un telegrafista
y esté durmiendo.
Puede ser que ni lleve aparato,
señor.
Está bien, Bride.
Gracias.
– Sr. Moody.
– ¿Capitán?
Diga al Sr. Boxhall
que lance cohetes de socorro.
Uno cada cinco minutos,
desde babor.
Sí, señor.
Dispuestos dos botes de babor, señor.
¿Ordeno que los ocupen?
Meta a las mujeres y a los niños
y arríelos.
A la orden, señor.
– Lanzan cohetes, señor.
– Sí.
¿Y para qué diablos lanzará cohetes
un barco como ese?
Vamos.
Número 22.
Uno, dos.
Yo me encargaré de los niños.
Pero, ¿y mi marido?
– Niños y mujeres primero.
– Haz lo que te digan.
Pero, en un bote tan pequeño.
Esa señora tiene razón.
Es ridículo…
por favor.
No puedo obligarla,
si no quiere ir.
Ya puede embarcar, señora.
Señora, ¿quiere tener la bondad
de pasar al bote?
¿Y morirme de frío?
Desde luego que no.
Como guste.
– Gracias.
– Eileen, Eileen.
– ¿Qué?
No podrás volver mañana al barco
sin un pase.
– Yo no salgo del barco.
– Son órdenes.
Creo que las señoras estarán aquí
más seguras que en esas lanchas.
El Capitán opina de modo distinto,
señor.
Oiga, escuche.
No sé si Uds. se habrán apercibido,
pero este barco está muy ladeado.
No es normal.
No tendrá importancia, supongo.
No puede naufragar, estoy seguro.
Vamos muchachos, vamos.
Vamos, moveos deprisa.
¡Vamos!
No sé para qué.
Todas las bombas de Belfast
no podrían achicar tanta agua.
Pero cuanto más tiempo esté a flote,
más vidas se salvarán.
De modo que a trabajar.
– Lo siento.
– Perdone, señor Andrews.
– Tengo un trabajo para ti.
– ¿No va a cubierta?
Abre los camarotes y saca
los salvavidas y mantas
Que tus compañeros los repartan.
Las mantas a los botes.
Muy bien, señor.
Lo haré enseguida.
– Señor Andrews.
– Diga.
Quisiera hacerle una pregunta.
Tengo mujer y tres niños a bordo.
¿Es grave lo que ocurre?
No me asusta la verdad.
No podrá flotar más de una hora.
Algo más si las mamparas
superiores resisten.
Pero no mucho.
Lleve a su mujer y a los niños
a los botes.
Gracias.
Sr. Andrews.
Los dos nos quedaremos en
el mismo sitio hasta el final, supongo.
Sí, por supuesto.
– Dígame, ¿por dónde debemos ir?
– Por esa escalera, señor.
Quieres decirme
qué es lo que ocurre Robert.
¿Qué pasa sobre cubierta
que oigo pasos precipitados?
Un contratiempo.
Hemos chocado contra un iceberg
y el barco tiene avería.
Supone un día de retraso
en llegar a Nueva York.
¡Qué contrariedad!
Y para empeorar las cosas,
el Capitán tomó medidas enérgicas.
y ocuparán los botes salvavidas.
– No hay otra solución.
No quiero despertar a los niños.
¿De veras es necesario?
Debemos obedecer al Capitán.
Lo haremos, Robert.
Así que… llevaremos a los chicos
bien abrigados…
envueltos en las mantas…
Yo despierto a Tom
y tú te ocupas de las niñas.
Sí, lo haré.
Tom, Tom, vamos despierta.
Tienes que levantarte.
Anne, Jennifer, arriba.
Se tienen que levantar.
¡Vamos!
¡Vamos!
¡Arriba!
¡Deprisa!
Fuera de ahí, rápido chicos.
La mampara no aguanta.
Todas las señoras que
se aproximen a los botes, por favor.
– Es sólo una precaución, señora.
– Yo no quiero llevarlo.
– Debe ponerse el salvavidas.
– Me hace una figura horrorosa.
– No me lo pongo…
– Pruébeselo.
No sea así.
Se lleva mucho esta temporada.
Es la última moda.
Mayordomo, anule mi petición
de hora en la peluquería.
Diga que fui de paseo en barca.
– De verdad, prefiero no llevarlo.
– Vengan, señoras, por favor.
Entrégueme mi joyero.
Es uno grande, dese prisa.
Cálmense,
no puedo atender todos.
Por favor, quiero que me entreguen
mis joyas ahora mismo.
Aquí traigo el recibo
para retirarlas.
Sabemos que han dicho que…
las mujeres y los niños
embarcan primero.
No se puede pasar.
Por aquí no se va a la cubierta
de botes de 3ª.
¿Y por dónde sino?
Ya abrirán el paso a la cubierta
inferior cuando den la orden.
¡Nos lo vamos a creer!
Sé que tiene que
mandar más vapor
Tengo que liberar
algo de la carga
Puede quitar lo que
no sirve para empezar
– Ayudará.
– Bien
Nuestras cosas están arriba, señor.
¿Alguna oportunidad?
Pase lo que pase, tenemos
que mantener las luces
Daré la orden cuando
sea hora de salir.
No será mucho. Dicen que
el Carpathia viene hacia acá
Deberá llegar en cualquier momento
Bueno, todo estará bien
Los que quieran rezar, adelántense
El resto puede tomar conmigo
una taza de té.
Cierre la calefacción
y el agua caliente.
Cierre todo lo que quiera.
Necesito el vapor de las máquinas
para llegar a tiempo.
A la orden, señor.
Señor Dean, quiero a todos en cubierta
para recibir a los supervivientes.
Suspenda el trabajo de rutina.
Los botes listos para ser arriados.
Instale luces eléctricas
en las bordas.
Abran las pasarelas.
Cuelguen clavos de las bordas
como asideros.
Extiendan colchonetas
por si hubiera heridos.
Y cerciórese de que se bajan
todas las escalas.
– ¿Enterado?
– Sí, señor.
Cuarto de guardia.
Telefonee al Doctor
y al Primer Mayordomo.
Que se presenten en cubierta
ahora mismo.
No, no cabemos más.
Se hundirá el bote.
Ven conmigo.
Es mi mamá.
Dejen que venga.
Anda ven.
– No puede ser.
– Señora, ocupe mi puesto.
– Gracias.
– Joe, encárgate del timón.
– Mamá.
– Ya voy, hija.
Dispuestos para arriarlo.
¿Qué pasa?
¿No te encargas de este bote?
No soy marino, señor.
Joe lo hará igual sin mí.
Las señoras primero.
¡Arríenlo a la vez!
Rápido, vamos, dense prisa.
No pierdan tiempo.
– Quietos.
– ¿Por qué no lo bajan?
Le ruego que no intervenga, señor.
Soltaremos los botes
inmediatamente.
¿Quiere que no se salve nadie?
Eso pasaría si se arriasen
los botes sin precauciones.
Ahora póngase atrás.
Pronto.
Sigan arriando.
Oye, esto traerá complicaciones
cuando lleguemos a Nueva York.
¿Qué pasa, estarán ciegos?
Con éste van seis señor.
Sí, tal vez convenga
decirle al Capitán.
¿Qué ocurre?
Ese vapor grande, señor,
está lanzando cohetes.
Seis hasta ahora.
Bueno, es posible que sean
señales de su compañía.
Pregúnteselo con la lámpara
y saldrá de dudas.
Sí, señor.
El capitán cree que está haciendo
señales a otro buque por el hielo.
– Es extraño, ¿no cree?
– Haré algunas señales.
Diría que está a pique.
Es por el ángulo que tiene
en relación a nosotros.
Venga señora.
Mi amiga va en ese bote.
Queremos estar juntas.
– No veo la razón…
Por favor, se lo suplico,
no insista.
No entorpezcan el paso.
Vamos, hijas.
Quiero volver a la cama, papá.
Es necesario hacer
lo que nos mandan hijo.
y ahora que esperemos.
Ya la avisarán, señora.
– A ver si por fin se deciden.
– Lo siento mucho.
– Esta indecisión es muy sorprendente.
– Sí, señora.
Si no hay peligro, ¿por qué quiere
que nos pongamos los salvavidas?
Lo siento, no puedo discutir.
Que todos se pongan los salvavidas.
Síganme.
– ¿Dónde está Pat?
– Ahí dentro, no se entretengan.
Hacen señales con la linterna,
pero no les comprendo.
Tal vez sea el intermitente
de un mástil, señor.
Si tuviera un cañón,
les mandaría una granada.
Sigan señoras.
No se entretengan.
Todo seguido hasta el final.
Sigan, por favor.
El agua llega a la cubierta de proa.
No tenemos mucho tiempo.
– De acuerdo.
– Por aquí, señora.
Pasillo adelante.
No se entretenga.
Sigan hasta el final.
No me obligue a embarcar.
No me obligue.
Prefiero morirme.
en un bote tan pequeño.
No puede obligarme.
Me caeré.
Tranquilícese.
Vámonos por aquí.
Buen chico, Michael.
Síganme.
Oigan, por aquí no se puede pasar.
Esto es 2ª clase.
– ¿De veras?
– No va a dejar que las señoras…
Son órdenes.
Perdería mi empleo.
Si no se calla perderá
las muelas.
– Suélteme.
– Imbécil.
Vamos deprisa.
Oiga, ¿por dónde se llega a los botes?
Por donde quiera, amigo.
Todos los caminos van a Roma.
Sigamos buscando.
No… no…
No quiero, no.
Señora, no hay más remedio.
Vamos, Lottie, por el amor de Dios,
no tengas miedo.
Encontraré sitio en otro bote.
Obedece, Lottie.
– Robert, no puedo soportarlo.
– Siento que no
lleguemos todos juntos
a Filadelfia.
No quiero dejarte aquí.
A Henry no le importará que
nos retrasemos un día, pero dos sí.
No me voy, Robert.
Mi vida…
Nunca pensé que me viera obligado
a pedirte que me obedecieras.
Pero ahora tienes que hacerlo.
Irás con los pequeños porque
debemos acatar las órdenes.
Ya verás como no me ocurre nada.
– ¿Estás seguro?
– Claro que sí.
Haga el favor, señora.
Yo ayudaré a los niños.
– Sean obedientes y cuiden a mamá.
– Sí, papá.
Vengan, pequeñas.
Adiós, hijo mío.
Ven, niño.
– Gracias.
– ¡Fuera!
– Apártense, vamos a arriar el bote.
– Sí, señor.
Apártense, por favor.
Entorpecen la maniobra.
¿No oyen las órdenes?
Vamos a arriar el bote.
¡Arriarlo!
Despacio.
Cuidado con las manos, señoras.
No las apoyen en la borda.
– Digan adiós.
– Adiós, papá, adiós.
– Sigamos a alguien, Pat.
– Y que nos echen, ¿verdad?
No, no, intentemos por aquí.
Venga.
1ª Clase.
Vamos, Pat.
Yo no hago caso, Mary.
Esto no lo veo claro.
– Vamos arriba.
– Un momento.
– ¿Por qué razón?
Número 18.
¡Abajo con él!
¡Alto!
Haga el favor.
Hay sitio en el bote.
Creí que…
Las mujeres y los niños antes.
Srta. Russell, creí
que estaba ya en una lancha.
Mi amuleto,
no me voy sin mi amuleto.
Bueno, ya es suficiente.
– Liquidaremos luego, si quiere.
– Sí, sí, luego.
– Tal vez tenga una cita importante.
– Puede que sea eso.
No entiendo mucho de barcos…
pero me parece que ocurre algo
fuera de lo normal.
¿Por qué no jugamos otra partida,
mientras nos enteramos?
– ¿Qué hay Phillips?
– El Carpathia, señor.
Navega a 17 millas.
Nos alcanzará sobre las 3:30 h.
Demasiado tarde.
Habrá otro más próximo.
Siga intentándolo.
Sí, señor.
– Te traigo un salvavidas, John.
– Ponlo ahí, gracias.
– ¿Es que no nos ven?
– No, señor.
Antes vi una luz,
pero debía ser del mástil.
– Escuche, Ud. Cabo.
– Sr.
– ¿Sabe transmitir Morse?
– Sí, señor.
Entonces transmita este mensaje
sin cesar:
El Titanic naufraga.
Manden botes salvavidas.
Sí, señor.
– Ud. siga trabajando en su puesto.
– Sí, señor.
– Sr. Boxhall.
– ¿Señor?
Diga al Sr. Wilde que preparen
las armas y municiones.
– Tal vez hagan falta.
– Sí, señor.
No, no quiero.
¡Señora, es una orden,
que debe Ud. acatar!
¡Vengan, señoras!
No hay tiempo que perder.
Ya escuchaste no pierdas tiempo.
Ahora tiene la oportunidad.
Vete hija mía, vete.
¿Está completo, Sr. Low?
– Aquí hay dos señoras para embarcar.
– Que vengan entonces.
Vamos, dense prisa.
No se entretengan.
– Por favor, señoras.
– Yo iré en otro bote.
¡Cuidado!
No se vayan a caer.
Hay sitio atrás.
Seguro nos dejarán
llevar una maleta
No querida, ninguna
Pero ¿y nuestras cosas?
Todo lo que tenemos está aquí
No todo
Sólo llevamos un marinero.
No basta para manejar el bote.
– ¡No lo baje!
– ¡Alto la maniobra!
¿Qué es lo que pasa?
¡Oiga, aquí sólo llevamos
un marinero!
¿Alguien sabe gobernar un bote?
Iré yo, si le parece.
– ¿Es Ud. marino?
– Experto en balandros.
Si eso es verdad, no le importará
descender por un cabo.
¡Marinero!
Aproxime un cabo.
Ya está.
Buena suerte.
Arriando del todo.
Las mujeres y los niños
a los botes.
Primero las mujeres
y los niños.
Siempre he estado junto a mi marido,
¿por qué he de abandonarle?
Raquel, no pierdas más tiempo.
Son muchos años sin separarnos
el uno del otro.
Donde vayas tú, allí iré yo.
Supongo que nadie protestará si
Se lo diré al oficial.
No, no consiento
ninguna preferencia conmigo.
Nos quedamos.
Como quieras.
Así debe ser.
También nos quedaremos nosotros.
Pero ella es vieja y tú joven.
No insistas.
Yo solo me cuidaré.
Juntos también.
– ¡Anda, cuida de tu madre!
– Sí, papá.
¡Quietos, un momento!
Ud. no, sólo mujeres y niños.
Pero si es un niño.
Sólo tiene 13 años.
Y cuida de tu madre.
Ahora apártense.
No entorpezcan la maniobra.
Es absurdo.
En el otro lado dejan embarcar
a los maridos con sus mujeres.
¿Por qué razón nos quedamos aquí?
Pero…
¿Está segura de que habrá sitio
en los botes para todo el pasaje?
Claro que habrá.
Podemos preguntarlo.
Dijeron que estuviésemos
en nuestro puesto.
– Se han olvidado de nosotros.
– Seguro.
¡Señor!
¿Podría decirnos
dónde tenemos que ir?
Apaguen los cigarros.
¿No conocen el reglamento?
Lo pondré en conocimiento
del Capitán.
¿Qué hacen Uds. ahí?
Los dos, vamos, fuera.
No me saque del bote.
Por favor, se lo ruego.
No me saque del bote.
Que se presente Ud.
en el camarote del 1er. Oficial.
Enterado.
No puede embarcar
ningún hombre..
hasta que no lo hayan
hecho las mujeres.
Señor Guggenheim, debe apurarse
Veré donde está su valet
Esto está incómodo.
Lástima.
– Vamos para arriba.
– Vaya por mi valet
– ¿Puedo ir yo?
– Sí, señor, entre.
– ¿Hay plaza para mí?
– Sí, también.
Buenas noches, señora, creo que
este sitio es el más confortable.
¡Abran la puerta!
¡Abran enseguida!
¡Queremos salir!
¿Qué están haciendo?
Haré que los detengan
por causar daños a la Compañía.
No pueden entrar.
Amigos, dejen todo
y sálvese quien pueda.
– ¿No responden?
– Aún no, señor.
– Dispare los cohetes que queden.
– Sí, señor.
Venga señoras,
dense prisa.
Adiós.
El momento ha llegado.
Adiós.
Que Dios te bendiga.
¡Cuídate, y también a Jennie!
– Marineros para tripular este bote.
– Eso va por nosotros.
¡Fuera del soporte!
Arríenlo.
Sólo lleva una docena y
pueden caber unos cuarenta.
¿Por qué no podemos
aprovecharlo también nosotros?
¡Vamos, amigo!
Las mujeres y los niños
¡Pero, si no hay
ningún bote salvavidas!
¡Vamos hacia el otro lado!
¡Mire!
Todos los botes se han ido.
Sólo han botado cuatro.
Tienen que haber más.
– Oiga, Cabo…
– Apártese…
– Ese era el último.
– No responden a sus señales.
No, señor, están dormidos
los muy brutos.
Preséntese al Sr. Murdoch.
Anda escaso de gente.
Así lo haré, señor.
¡Que Dios nos proteja!
Tengan calma.
Con serenidad,
tengan calma.
A los hombres no les pasará nada.
Tengan calma.
– No se alarmen.
– Atrás, vamos.
El Capitán me ha ordenado
presentarme a Ud.
Encárguese de las mujeres y niños.
Tenga cuidado o zozobrará.
Por favor, señora…
Por si no me salvo,
¿querría enviar esto a mi hermana?
¡Vamos, señora!
¡No lo olvide!
¡Échense atrás!
Un poco pesimista,
¿no es cierto?
El mar está helado.
No podrá salvarse nadie así.
Tenemos malas cartas esta vez.
No me gustó nunca perder
y ahora voy a ganar un bote.
Que tenga mucha suerte.
Esperen.
No pueden ir más en este bote.
Tendrán más plazas en otro.
Tengan calma.
Al otro lado.
Aflojen los cabos.
– ¿Están listos?
– Sí, señor.
– Oiga, ¿no queda nadie más?
– Arriando.
Suspenda la maniobra.
Continúe.
¿Qué hay Phillips?
Nada nuevo, señor. El Carpathia
viene a toda marcha.
El Olympic dice que nos dirijamos
en su busca…
y el Frankfurt todavía pide
más detalles.
¡Qué idiotas!
No se explican nuestro accidente.
Las máquinas se inundan y pronto
faltará corriente para transmitir.
– Dígalo al Carpathia.
– Sí, señor.
– Y que se den prisa.
– Sí, señor.
Se han apilado mantas
junto a las pasarelas…
y se ha transformado en dormitorio
la sala de fumadores.
Pero habrá que agrupar
a los pasajeros de 3ª, señor.
Muy bien.
Un momento.
Nuestros pasajeros que
se conformen con sus camarotes.
El resto del barco se utilizará
para los náufragos.
Sitúe mayordomos en las salidas
y adviértales que si veo a alguien…
– ¿Qué ocurre, Cottam?
– Es del Titanic, señor.
Se hunde de proa y
tiene inundada la sala de máquinas.
El telégrafo está a punto de
quedarse sin energía para transmitir.
Preguntan cuánto
tardaremos en llegar.
No menos de dos horas.
Sólo diez señoras.
Todos atrás.
Sólo diez señoras.
Ya está completo.
No se apaniquen.
Tranquilos.
No se apaniquen,
Cuídense, no se apaniquen.
Atrás
Señor Lowe, encárguese
Oh, vaya, Ud. aquí.
Tenga esto, no tendrá tanto frío.
No se moleste.
No, no se preocupe por mí.
Yo tengo muchas grasas.
No pare.
El oficial dijo que nos quedáramos
cerca del buque.
Si nos quedamos muy cerca,
nos absorberá cuando se hunda.
Reme conmigo.
Una mujer llevará el timón.
El bote está a mi mando.
Su deber es remar.
También podemos remar nosotras,
¿no les parece?
Claro, así no tendremos frío.
– Es que…
– Punto en boca, amiguito.
¿Ud. quería remeros?
Pues ya los tiene.
– Dense prisa.
– Gracias.
Lo siento.
Solamente una señora.
– Entonces Ud.
– De ninguna manera.
Ud. tiene niños que la esperan…
Venga señoras,
queda muy poco tiempo.
Preparados para arriar.
¿Aún aquí, Srta. Evans?
La pondremos en el próximo bote.
Gracias.
Queda poco tiempo.
¿Arriaron todos los botes?
Todos menos los dos plegables.
Ya es tarde para bajar
aquellos.
Los botaremos,
según se vaya hundiendo el barco.
Necesito que alguien
me ayude a desatarlos.
¡Ustedes dos, síganme!
¿Alguien que pueda ayudar?
¿Listos para bajar el bote?
Bien, dos de cada lado
– Ayúdame
¿Por qué tocar,
si nadie nos escucha?
Tampoco nos escuchan mientras
comen y seguimos tocando.
– ¿No es cierto, señor?
– Dicen que facilita la digestión.
Exacto, es un buen sedante
para los nervios.
Bueno, el número 24.
– Señor Guggenheim, ¿su salvavidas?
– Era incómodo
Ahora estamos bien vestidos
y estamos preparados
a descender como caballeros
Así es, señor
Si algo me sucede
quisiera que mi esposa supiera
que me comporté decentemente.
Tiren cuerdas de cada lado
para bajar los botes
La tripulación intenta arriar
los botes plegables.
Si lo consiguen, podrá disponer de
una plaza en alguno de los dos, señora.
Ya ves,
aún tienes una oportunidad.
Empezamos juntos
y terminaremos juntos.
¿Es Ud. casado, Sr. Andrews?
Y si mi esposa estuviera aquí…
haría lo que yo dijera.
¿Pero tienen Uds. hijos?
Entonces es diferente,
¿no cree?
Tal vez.
Permítanme que les aconseje.
No se queden en el barco
hasta el final.
Pónganse los salvavidas…
y déjense caer al agua por
las sogas que cuelgan de la borda.
Y no de golpe,
si pueden evitarlo.
Una vez en el agua, retírense
inmediatamente del barco.
Y así ya estarán Uds. lejos
cuando se hunda.
Gracias.
Lo tendremos en cuenta.
Y lleven alguna prenda blanca,
así les verán mejor.
Estoy pensando en
si podrá salvarse él.
Nosotros nos salvaremos.
Aflojen un poco.
De los dos lados a la vez.
Tengan tensos los cabos.
¡Atención, todos arriba!
¡Muchachos, arriba!
¡Vamos!
Todo el mundo arriba.
¡Falta la energía, John!
No pierda tiempo, Phillips.
Ya hizo más de lo que estaba
a su alcance.
Abandonen la cabina
y sálvese quien pueda.
Cuiden de sí mismos.
Ya no soy su Capitán.
¡Que Dios les guarde!
¡John!
¡John!
Es inútil, John.
Ya no hay corriente.
¡Eh, tú!
Tengo derecho a vivir
y quiero vivir…
¡John! ¡John!
¡John!
Con todas sus fuerzas.
– ¡Sujeten las cuerdas!
– ¡Manténganlo a nivel!
Sigue, Michael, no pares.
¡Templen los cabos!
¡Que no se aflojen!
¡Déjenlo!
No hay tiempo.
Tratemos de botar el de estribor.
Aprisa.
¡Abandonen el barco!
¡Sálvese quien pueda!
¡Mamá, mamá!
¿Dónde estás, mamá?
¡Vengan por aquí!
¡Por aquí!
Es el fin, amigos.
Cumplieron con su deber.
Pueden irse.
¡Socorro! ¡Socorro!
¡Ayúdenme!
¡Quítense!
¡Déjenme sitio!
¡Quítense!
¡Ayúdeme, ayúdeme!
¡Aléjense!
¡Aléjense del barco!
Naden hacia el bote volcado.
¿No intentará salvarse,
Sr. Andrews?
¡Hola!
¿Qué haces tú por aquí?
Busco a mi mamá.
Entonces vamos a buscarla juntos
¿quieres?
Anda, vente conmigo.
¡No puedo más!
¡Vamos, Sr. Farrell!
No tenga Ud. miedo.
¡Ánimo amigo!
Haga un esfuerzo.
¡Vamos, ya está!
¡Apártense del barco!
Cuidado con el niño.
No vayan a pisarlo.
¡Ya se hunde!
¡Apártense!
¡Apártense!
¡Miren!
¡Miren!
Creo que debemos rezar.
Padre Nuestro que
estás en los cielos…
santificado sea tu nombre…
Perdona nuestras ofensas,
así como nosotros…
¡Dios mío!
¡Vamos con mamá, hijo!
¡La encontraremos!
¿Qué demonios esperamos?
Esos pobres se están ahogando.
Este bote no está lleno
y podemos salvar a muchos.
¿Está Ud. loca?
Si nos acercamos,
entre todos volcarán el bote.
No nos quedaremos
sin hacer nada.
Sigan remando.
¿Lo oyen?
Soy yo quien da órdenes aquí.
¿No se da cuenta
de que habla con una señora?
Sé con quién hablo
y estoy al mando de este bote.
Como sigua de insolente conmigo,
lo hecho por la borda.
– ¡Vamos, remen!
– Ya lo han oído.
Les aseguro que
nos vamos a ahogar.
Debemos recoger
a todos los que podamos.
– Tomen unos pasajeros
– Ya no tenemos espacio, señor.
¡Tonterías! Tienen espacio
para 20 más. Cállese.
Regreso
Sigan tranquilos
– Definitivamente…
– Soy un oficial…
Ha sido suficiente
¡Es más de lo que puedo soportar!
Volcarán el bote.
Ya ha oído lo que ha dicho.
Aún así, tenemos sitio
y es nuestra obligación.
– ¿Qué opina Ud. señor?
– Pues…
Ya somos suficientes,
y me siento muy mal.
Es difícil decidirlo.
Sólo llevamos un marinero.
Creo que se debe seguir su consejo.
Verán, tal vez si esperamos
un poco…
hasta que las cosas se vayan
resolviendo…
después podemos intentarlo.
¿Quiere decir,
hasta que estén todos muertos?
No tardarán mucho,
con este frío.
Ese vapor tan grande, señor,
el que lanzaba los cohetes…
Sí, ¿qué pasa?
Parece que se ha marchado ya.
¿Qué?
Es sobre ese trasatlántico,
el que lanzaba los cohetes.
Según parece,
continuó ruta.
– ¿No ha disparado más cohetes?
– No, señor.
Muy bien, ¿qué hora es?
Las 2:45, señor.
– Anótelo en el diario.
– Sí, señor.
¡Váyase!
¡Váyase!
Aléjese de esta barca.
Aquí no hay sitio.
Lo van a hundir.
Aléjense, fuera.
¿No ve que lo van a hundir?
Aléjense, no hay sitio.
¡Fuera, aléjense!
¡Eh, Ud. aléjese!
No hay sitio.
No hay sitio en este bote.
Aléjese, no ve que lo va a hundir.
¡Aléjense!
¡Fuera de aquí!
Buena suerte.
Que Dios le bendiga.
¡Vuelva!
¡Vuelva aquí!
Ese, fuera con él.
– Vamos hagan sitio.
– No cabe nadie más.
– Haced sitio.
– ¿No ve que no cabe nadie más?
– Se va a hundir la barca.
– Este bote no se hunde todavía.
Pero si no somos sensatos,
se hundirá.
– Cada cual que se ocupe de sí mismo.
– Cállese y obedezca a un oficial.
– Bride,
– Sí, Señor.
– ¿Cuánto puede tardar el Carpathia?
– Alrededor de una hora señor.
– Bien.
– Un momento.
Tenemos que aligerar
el bote. ¡Escúchenme!
Un momento.
Vamos señores, denme
una mano. Están bien.
Cuidado.
Aquí.
¡Izquierda!
– ¿Estás bien?
– Bien
Quietos
Aquí hay un cadáver, señor.
– ¿Está seguro?
– Sí, señor.
Entonces, déjenlo caer.
A la izquierda,
a la izquierda, despacio.
– Señor, ¿podemos izar al panadero?
– Sí, pueden hacerlo.
Derecha, derecha.
¡Quietos!
¡Gracias, señor!
Dispénseme, señor.
Es el frío.
¡Mire, señor!
Mire al frente.
Derechos hacia esa luz.
¡Seguid!
¡Seguid despacio!
Es el silbato de un oficial.
Vamos allá, muchachos.
Timón a estribor.
Tranquila, por favor.
Mi bebé
Mi bebé
Ese hombre está fumando
Creo que es vergonzoso que
alguien fume en estos momentos.
¡Debería comportarse!
Quiero a mi esposo.
¡Hace tanto frío!
Creo que es por aquí, señor…
pero no hay restos.
Darían la situación equivocada.
Iceberg a proa por babor, señor.
– Un punto a estribor.
– Un punto a estribor, señor.
– Media máquina.
– Media máquina, señor.
Un punto a estribor.
Veo un destello a proa.
Lancen un cohete.
– No tenemos salvación.
– Cállese ya.
Sin comida, sin agua…
¡Hasta sin brújula!
¿Cómo orientarnos?
Aquella es la estrella polar,
¿no es así?
¿Y eso qué importa?
Hay cientos de millas hasta la costa.
¿Qué ha sido eso?
Una estrella fugaz.
O un relámpago.
¿Un relámpago?
Qué estupidez.
Es un cohete. Miren
Pat, mira.
¿No es un barco lanzando cohetes?
Siéntense, señoras, por favor.
Pueden perder el equilibrio.
– Les contestaremos.
– Allí, mira.
Verán esto.
Viene un barco
Están lanzando cohetes
Vamos, ahora
No pasará mucho tiempo
Lanzan cohetes.
Fíjese qué hermosos.
Debe ser el Carpathia.
¿No se alegra de verlo?
Sí me alegro…
pero no es suficiente.
Si hubiera estado más cerca.
Cuantas cosas
se hubiesen evitado.
¡Proa hacia esa luz, timonel!
De haber navegado
a menos velocidad…
o de haber visto aquel iceberg
unos segundos antes…
tal vez no hubiéramos chocado.
O llevando las lanchas necesarias…
y no las justas
para cumplir con el reglamento.
Hubieran sido diferentes las cosas.
Es posible, pero Ud.
no tiene nada que reprocharse.
Ha hecho cuanto ha podido y más.
Ud. no es…
iba a decir…
que Ud. no es ningún Dios.
Ningún marinero se cree un Dios.
Estoy en el mar desde niño,
navegué en veleros…
y éste no es mi primer naufragio.
Sé lo que el mar puede hacer.
Pero esto es distinto.
– ¿Chocar contra un iceberg?
– No.
Porque estábamos tan seguros…
porque ha sucedido…
y sigue siendo increíble.
Ya no volveré a sentirme seguro.
No lo olvidaré.
Alabado seas,
Padre de bondad infinita…
nosotros, tus indignos siervos…
venimos ante ti para darte gracias…
por tu generosidad
para con nosotros…
y todos los hombres.
En especial, señor,
te damos las gracias…
por la generosidad que has tenido
con los que ahora estamos aquí…
y por las mercedes
que de ti hemos recibido.
Te bendecimos
por habernos creado…
por habernos salvado…
y por todas las alegrías
que nos has dado en esta vida…
pero sobre todo
por tu inestimable amor…
y por la rendición del mundo
por Nuestro Señor Jesucristo…
mediante la gracia
y esperanza de tu gloria.
Y te suplicamos que nos dejes
participar de esa gracia…
para que nuestros corazones
no se alejen de ti…
y así, te alabemos
no solamente con los labios…
sino con todo nuestro ser…
dedicándonos a tu servicio…
y dejando que nuestra vida
transcurra ante ti santamente…
por Jesucristo, nuestro Señor
a quien en unión de ti
y el Espíritu Santo…
sean dados honor y gloria…
por todos los siglos de los siglos…
Amén.
Amén.
Señor.
Aquí fue el naufragio…
y supuse que querría ser avisado.
Sí, señor.
Gracias.
Sólo hemos encontrado un cadáver.
Los demás han debido
ser arrastrados por la corriente.
Seguiremos buscando
supervivientes…
hasta que continuemos
rumbo a Nueva York.
Sí, señor.
¿Y cuántos…?
El sobrecargo me ha dado
las listas.
Tenemos a bordo
705 supervivientes.
En los botes venían ya
varias personas muertas.
– Faltan 1,500.
– En efecto, así es.
Discúlpeme, señor.
¿Qué ocurre, Cottam?
Un mensaje del California.
Están muy cerca.
Se enteran ahora de
lo del Titanic.
Preguntan si pueden hacer algo.
Dígales que no,
nada.
Ya se ha hecho cuanto
humanamente se ha podido.
PERO ESTE NO ES EL
FINAL DE LA HISTORIA
PORQUE SU SACRIFICIO
NO FUE EN VANO, HOY DÍA
HAY BOTES SALVAVIDAS
PARA TODOS, VIGILANCIA
POR RADIO, Y EN
EL ATLANTICO NORTE
LA PATRULLA INTERNACIONAL

Categories: Subtítulos en español | Tags: , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | Comments Off

Real Steel 2011 Turkish

movie image

Download subtitles of Real Steel 2011 Turkish

Real Steel / Çelik Yumruklar
Çeviren: Sfaunl
• Alexi Murdoch – All My Days •
Günlerdir arastiriyorum.
Günlerdir…
Bilirsin ki günlerdir…
… yollarda…
… yürümekteyim.
Günler kararirken…
… aklimdaki seyi…
… çözmeye çalisiyorum.
Günlerdir sessizce…
… gölgede beklemekteyim.
Gökyüzünün verdigimiz sözü…
… bozmasini izliyorum.
Günler kararirken…
… aklimdaki seyi…
… çözmeye çalisiyorum.
Günlerdir geceleri kendimi,
… yanimda bir arkadas
olmadan buluyorum.
Günler kararirken…
… görünmeye basliyor.
Günler kararirken…
Nefes almak bile siradan oldu.
Evet, nefes almak bile siradan oldu.
simdi, nefes almak bile…
… siradan hissettiriyor.
Bekle, bekle, bekle.
– Evet?
– Charlie neredesin?
Daha da önemlisi param nerede?
Bana 30 bin dolar borçlusun.
Tamam, Jack, parani ödeyecegim.
Ben Bill Panner’im, Jack degil!
Jack’e de mi borçlusun?
Charlie önce bana ödeyeceksin.
Bill, sorun yok dostum.
Paran bende duruyor.
Öyleyse…
Neden bir yerde bulusup…
Charlie, seni duyamiyorum.
Bill, sesini alamiyorum.
Charlie, dediklerini anlamiyorum!
Bayim.
O Ambush mu?
– Evet.
– Bakabilir miyiz?
– Görmek mi istiyorsunuz?
– Evet.
Biraz beklemelisiniz.
Bu…
… Ambush.
Uyan bakalim.
Hangi robotla dövüsecek?
Aslinda o…
Hey, ne yapiyorsun?
Robotla fotograf çekinebilir miyiz?
– Tabii. Bes dolar.
Cidden bes dolar mi istiyorsun?
– Hayir, bes dolari hemen istiyorum.
– Gidelim kizlar.
Tamam, tamam saka yapiyordum.
– Üç dolar.
– Her neyse.
– Iki buçuga ne dersin?
– Pislik.
Yine su kasabalardan birindeyiz…
Bayanlar ve baylar,
… 2020 San Leandro
Fuari’na hepiniz hos geldiniz.
Lütfen yerlerinizi alin.
Gösteri birazdan baslayacak.
Bana robotumun 400 kiloluk
bir bogayla güresecegi söylenmisti.
Bu 400 kilo falan degil, geri zekâli.
Charlie, her seyi yapabilen adam!
Zaman sana iyi gelmemis anlasilan.
Ricky, burada bir sorunumuz var.
– Büyük sorun.
– Sakin ol biraz dostum.
Seni son gördügümde…
… Sam Houston Stadyumu’nun
tavanina bakarken…
… yüzündeki sag krosemin
tadina bakiyordun.
– Artik baslayacak miyiz?
– Evet.
Anlasmamiza göre robotum…
… 3 bin dolar karsiliginda 400
kiloluk bir boga ile güresecekti.
– Öyle mi?
– Evet, aynen öyle.
– Bu boga sanki 1000 kilo
gibi görünüyor. – Dogru.
Bak ne diyecegim.
Robotun dövüsmezse…
… para mara alamazsin.
Buna ne dersin?
Bas git buradan.
Tamam.
Biraz heyecan katmaya ne dersin?
Robotuma karsilik senin bogan.
– Ne kadar?
– 20 bin dolar. Kazanan hepsini alir.
– 20 bin dolarin var mi, Charlie?
– Kamyonumda bir kasada.
Tamamdir, Charlie.
20 bin ama…
… eger kaybedersen
ya da kaçmaya çalisirsan…
… pesine düserim ve seni
yalvartana kadar döverim.
Yapabilecegimi biliyorsun
çünkü daha önce yaptim.
Sorunun ne dostum? Burada dibimdesin
ama ringde kiz gibi kaçiyorsun.
Önce bir tokalas.
Tamam, Charlie. Tokalasalim…
… ve güm!
Ayni bu sekilde.
Tekrar dans edelim mi?
Edelim mi! Bu adami alkislayin.
sansa ihtiyaci olacak.
O bogaya dokunayim deme.
Bayanlar ve baylar size soruyorum.
Aranizda robot boksu hayrani var mi?
Dinleyin. Dostlarim sizi anliyorum.
Dallas’ta bir lig robotunu
görmek için…
… 300 dolar vermeyi
göze alamazsiniz.
Ben de acaba
bir boks robotunu buraya…
… San Leandro’daki küçük fuarimiza
getirebilir miyim diye düsündüm.
Nasil ama.
Bayanlar ve baylar size…
… Ambush’u takdim ediyorum.
Yapalim su isi.
Devam et koca oglan.
Oldukça güçlü görünüyor degil mi?
Dön bakalim. Birak da
ne kadar güzel oldugunu görsünler.
Biraz güç gösterisi yapalim.
suna bakin.
Kung fu bile yapabiliyor.
Bugün Ambush’un karsisinda…
… en fena boga yarismasinda
geçen yil ikinci gelen boga var.
Bayanlar ve baylar,
Black Thunder!
Baslayalim artik.
Hepsi bu mu?
Buraya getirin onu.
• Rival Sons – Torture •
Indir onu, indir, indir.
Ambush bogayi hezimete ugratiyor.
Endiselenme koca oglan.
Daha yeni basladik.
Zipla! simdi!
– Lanet olasi!
– Ambush Black Thunder’i yere serdi.
Ama bir bogayla güresiyorsaniz
dikkat edin de boynuzu yemeyin.
Hosuna gitti degil mi?
Bunu görebiliyorum.
Arkani dön!
Ricky! Ricky, gösteriyi durdur!
Hadi, hala oyundayiz.
Hala oyundayiz. Zipla, zipla.
Iste böyle! Hadi!
Ricky, yeter artik!
Robotunun çikardigi gicirtidan
seni duyamiyorum.
Öldür! Öldür! Öldür!
Hadi. Kalk!
Kalk ayaga! Hadi!
Hayir!
Hadi, hayir, hayir…
Bayanlar ve baylar,
San Leandro Fuari’ndaki…
… cengâverler için
bir alkis alalim.
Geldiginiz için tesekkür ederiz.
Bir daha ki sefere görüsmek üzere.
Hey, o bacagi bana ver.
– Tabi. Bes dolar.
– Ezik.
Oldukça saglam
bir dövüs oldu degil mi?
Param için geri gelecegim.
Sende olsa iyi olur.
– Herkes “Hey” desin!
– Hey!
– Herkes “Ho” desin!
– Ho!
Buna ne dersiniz.
Nasilsin bakalim seni küçük robot.
Hadi, hadi, hadi.
Anahtarlarim nerede!
Bir adim daha at,
kiz arkadasin gibi yere sereyim.
Charlie, sakin ol.
O hileli dövüse para ödemeyecegim.
Son robotuma mal oldu.
Bizi dinle.
Caroline Fallon’i hatirladin mi?
Eski sevgilim. On yildir görmedim.
Benden ne istiyor?
Hiçbir sey. Öldü.
Max Kenton’i hatirliyor musun?
Oglum.
Dokuz yasinda falan olmali.
– On bir.
– Ne fark eder.
– O da mi öldü?
– Hayir. O iyi.
Bu yüzden buradayiz.
Bu mahkeme
on bir yasindaki Max Kenton’in…
… velayet durumu için
toplanmis bulunmakta.
Anne Carolyn Fallon, ölü.
Baba, Charles Kenton.
Debra Fallon Barnes,
çocugun teyzesi misiniz?
Evet.
Daha önce de belirttigim gibi,
kocam Marvin, varlikli birisidir.
Max’e çok daha iyi bakabiliriz.
Bunu takdir ediyorum.
Ancak kanunlara göre…
… vasiyet olmadan,
velayeti en yakin akraba alir.
Charles Kenton. Velayetten haberdar
ve gelmesini bekliyoruz.
Hayir,
yeni bir robota ihtiyacim var.
Gelecek cumartesi Ambush için
büyük bir dövüs var.
Elimizde bir seyler olmasi lazim.
Noisy Boy satilik mi?
Tamam öyleyse. Noisy Boy
zamaninda tam bir katildi.
Ne kadar?
Çok pahali degil. Sorunu ne?
Benim için sorun degil.
su anda yanimda yok.
Charles Kenton,
çocuk dogduktan sonra…
… bütün hakkini birakti zaten.
Max’e çok daha iyi bakabilirim.
Lütfen Charles Kenton ol.
Charlie. Evet, ben…
… buraya sadece
oglumun velayetini birakmak için…
… kâgitlari imzalamaya geldim.
Bu yüzden buradayim.
Burada olmam gerekli miydi?
Charlie. Beni hatirliyor musun?
– Debra, Caroline’in kiz kardesi.
– Evet, tabi. Debra, nasilsin?
Bay Kenton, lütfen oturun.
Sayin yargiç
yegenimi simdi görebilir miyim?
– Evet görebilirsiniz.
– Siz, Bay Kenton?
– Ne gibi? – Isterseniz çocukla
biraz vakit geçirebilirsiniz.
– Çocukla mi?
– Evet, çocuk. Max, hani oglun olan.
Tamam, tamam…
Robotlarla çalismaktan sonunda
onlardan birisi gibi olmussun.
Tatlim sen burada bekle,
ben hemen dönecegim.
Gerektigi kadar kalabilirsin askim.
Sayin yargiç,
… izin verirseniz
avukatimi aramak için…
… bir süre disari çikmam gerekiyor.
Lütfen.
Hadi, hadi.
Iste buradasin.
Bir yetistirme evinde olacaksin.
Hayir, güzel aileler buluyorlar.
Genç, enerjik insanlar.
Tesekkürler Michael. Yapacagim.
Tamam.
Marvin Barnes,
Debra’nin kocasiyim.
Biliyorsun, Debra gerçekten
Max’i evlat edinmek istiyor.
Ve…
– … ben de istiyorum ama…
– 75 bin.
75 bin dolar? Ciddi misin?
Sorun su ki…
Bu yaz eski bir arkadasim ve…
… esiyle birlikte
Italya’ya gitmeliyiz.
Toskana’da 2 hafta…
Kulaga hos geliyor.
Agustos’un sonunda New York’a
dönmüs olacagiz.
Agustos’ta?
– 100 bin
– 100 bin? – Beni duydun.
– Sen çilginsin.
– Karin kadar degil.
Öyleyse velayeti üzerime
alacagimi ona da söylersin.
Herkesin istedigine
kavustugu bir yol var.
Sana ne yapacagini söyleyeyim.
Karina velayeti,
yazi çocukla beraber…
… geçirme karsiliginda
imzalayacagimi söyle.
Ve ona ne kadar
suçluluk duydugumu anlat…
… ve çocukla her seyi
düzeltmek istedigimi.
Yemi yutacaktir.
Sen kahraman olursun…
… ve herkes kazanir.
Tamam.
Debra’ya parayla ilgili hiçbir sey
söylemeyeceksin. Anladin mi?
Anladim.
Max’i sana verirken
50 bin verecegim.
Geri kalanini New York’dan
döndügümüzde veririm.
Sizinle is yapmak bir zevkti.
Sayin yargiç,
herkes için en iyi olan karari…
… vererek hallettigimize sevindim.
– Mutlu musun?
– Evet, benim.
Noisy Boy’u aliyorum. Para bende.
Tallet’in spor salonuna
götür ve orada bulusalim.
Merhaba?
Bailey.
Satin aldigin robot için seni
bekleyen biri var.
Haberin olsun.
Kötü kokular aliyorum.
Ben de seni
gördügüme sevindim, Bailey.
Ne kadar sirin göründügünü de
söyleyebilir miyim?
Vazgeç Charlie.
Dus almam lazim.
Dus almak ister misin?
– Charlie bir seyi
açikliga kavusturalim.
Ürpertici bir herif ve
kutu içinde robot…
… 2 saattir
salonumun önünde duruyor.
Ayni zamanda,
… salonumda yaptigin alisveris
muhtemelen yasadisi.
Ambush yeni parçalandigina göre
parasini nasil ödeyeceksin?
Para yolda, sen sadece adami oyala.
Yapiyordum zaten. Bitkin düstüm.
– Sen en iyisisin, Bailey.
– Ciddi olamazsin.
Bana 6 bin kira borcun varken…
45 bin dolarlik robot
almanin nedeni bu mu?
– Üç.
– Hayir, alti.
Hayir, dinle Charlie.
Burayi satin almak isteyen…
– … zengin birisi var.
– Hadi ama…
Babanin salonunu gerçekten
satacak misin?
Kirayi ödemezsen,
ödemelerimi yapamam…
… ve baska seçenegim kalmaz.
Baban mezarindan çikar
ve seni iyice benzetir.
Babam asil seni benzetirdi.
Bailey.
– Yapma.
– Yapma ne? – Yaptigini.
– Neyi yapmayacakmisim?
– Yaptigin seyi.
– Hosuna gidiyor degil mi?
– Hayir.
Hayir. Sevmiyorum. Eskiden severdim.
simdi parayi daha çok seviyorum.
– Sana inanmiyorum.
– Umurumda degil.
Marvin.
Paran geldi.
Marv.
50 bin dolar söz verdigim gibi.
– Bunlar da biz Avrupa’dayken bize
ulasabilecegin numaralar. – Tamam.
Her sey burada yaziyor.
Marvin bana senin Max ile zaman
geçirmek istedigini söyledi.
Evet, evet.
Velayeti bana vererek
dogru olan seyi yaptin.
Carolyn de bunu isterdi.
27 Agustos’ta New York’da olacagiz.
– Anlastik.
– Tamam, hadi gidip Max’i getirelim.
Tamam mi? Hadi Max’i getirelim.
Sen diger tarafa geç
ben Max’i alirim.
Merhaba Max.
Görüsürüz, ahbap.
Max, yazin sonunda görüsürüz tatlim.
Ben Charlie.
– Uzun zaman oldu. Biliyorsun ben…
– Bana kazik attin.
– Güzel agiz.
– Nereye gittiklerini biliyor musun?
– Italya?
– Evet.
– Nasil seninle takili kaldim.
– Sakin ol evlat.
– Yasayacagin uzun bir hayat var.
– Charlie.
Adamin sigortasi atti, gidecek.
– Tamam.
– O parayi sana Marvin mi verdi?
Anlasmayi yap.
Ben geliyorum. Tamam mi?
– Tamam mi?
– Merhaba. – Merhaba.
– Ben Bailey.
– Max.
Max Kenton.
– Öyleyse o senin…
– Evet, o. Merak etme.
Ikinize bakiyorum da…
Dönüp Noisy’yi dükkâna sokar misin?
Lütfen? Tesekkür ederim.
Ben yoldayken
onunla birlikte kaliyorsun.
Sana ne kadar verdi?
Olaya yanlis yönden
bakiyorsun evlat.
Hayir, söyle bilmek istiyorum.
50 bin. Tamam mi?
Seni teyzene vermem için
50 bin dolar aldim.
– simdi susacak misin?
– Beni sattin mi?
– Söylendiginde kötü çikiyor.
– Gerçekten mi?
Hepsi bu, sadece
bakiciligini yapacagim.
– Paranin yarisini ver bakmak
zorunda kalma. – Nereye gideceksin?
Parayi ver basimin çaresine bakarim.
Seni New York’a
birakacagima söz verdim.
simdi de Debra teyzem
için mi endiseleniyorsun?
Beni 50 bin dolara sattin
yarisini bana borçlusun.
Bende degil. Parayi robota harcadim.
Tamam mi? Gitti.
Tallet’in Boks Salonu
Elimizde ne var?
Noisy Boy elimize ulasti.
Üstünde bir sürü havayolu
ve gümrük etiketi görüyorum.
– Muhtemelen bütün dünyayi dolasmis.
– Londra, Japonya, Brezilya, Sao Paulo.
2 yildir Kuzey Amerika’da degilmis.
Belki de ucuza
almanin nedeni budur zeki sey.
Demek kalmaya karar verdin.
Bu Bailey. Önümüzdeki
birkaç hafta sana o bakacak.
Bu arada önümüzdeki hafta için
ona bakmana ihtiyacim var.
Paranin yarisini istiyorum.
Bu konuya tekrar mi döndük?
O kutunun içinde
gerçekten bir robot mu var?
– Noisy Boy. Hiç duymus muydun?
– Tabii ki.
2016′da DRB kemeri için
Rubicon’la dövüstü.
Vay canina! Muhtesem görünüyor.
Zirhi degistirilmis.
Bakalim içi de disi kadar parlak mi?
Rubicon’la yaptigi dövüsü
en az 20 kere izledim.
3. Raundda Rubicon’i
yenebilirdi ama…
… Rubicon
sansli sagiyla dövüsü bitirdi.
Merak etme evlat.
O bizim tarafimizda.
– Hiç komik degil.
– Biraz komik.
– Ses tanima özelligi var.
– Hayir yok.
Ligdeyken yoktu.
Noisy Brezilya’ya gittiginde
takmis olmalilar.
Brezilyalilar robotla
konusma olayini severler.
Sag, sol, aparkat.
Çalismiyor.
Sag, sol, aparkat.
Basindan beri biliyordum gerçek
olamayacak kadar iyiydi.
– Kazigi yedik. – Birak da
bakayim. Belki düzeltebilirim.
suna baksana
ne kadar da güzel görünüyordu.
Iki saniye bekler misin?
– Birak da bakayim suna.
– Adama neden sormadin ki?
Sakinles.
Midi, Hidari.
Hey o da neydi. Japonca mi konustun?
Aka Apokatto Mikai.
– Bakalim Ingilizceye
ayarlayabilecek miyim?
Japoncayi nereden ögrendin?
Bilgisayar oyunlarindan.
Japonca bilgisayar
oyunlari mi oynuyorsun?
Japon korsanlar
her zaman en iyisidir.
– Bana ver.
– Tamamdir. Bir bakalim.
Komut matrisinden
Ingilizceyi seçtim.
Önceden yüklenmis bir sürü
komuta sahip.
Burada listelenmis olmasi gerekiyor.
Bir bakalim.
Üstten yaylim atesi!
Ne demistim?
Üçlü karisim!
– Sonunda sans yüzüme güldü.
– Rica ederim.
Tesekkür ederim.
Kamyona yüklememe yardim et,
parani getirmeye gidiyorum.
– Anahtarlari ver.
– Seninle geliyorum.
– Hayir. Gelmiyorsun.
– Nedenmis?
Çünkü seni yanimda istemiyorum.
Tamam mi?
Ya seninle gelirim ya da
anahtarlarin kanalda yüzer.
Seçim senin.
Ne dersin yasli adam?
Çok yaklasmisti degil mi?
Bunu tekrar yapma.
– Yapma, yapma…
– Bunu mu yapmayayim?
Atla. Gelecek misin?
Ama önce anahtarlari ver.
Kamyona bindigimde veririm.
Sag ol babalik.
– Güzel kamyonmus.
– Emniyet kemerini tak ve konusma.
• Eminem – Till I Collapse •
Bahisler açildi!
Istisnasiz, robotunuzun sag kaldigi
her raund için 3 bin dolar.
Hey, hey, hey!
Charlie Kenton eve dönmüs.
– Tamam, tamam.
– Hadi adamim!
– Merhaba, Finn.
– O gördügüm Noisy Boy mu?
– Ta kendisi.
– Bu Noisy Boy!
Noisy Boy Japonya’daymis.
Oradaki dövüsler yumusaktir.
Bu gece dövüsmek
istedigine emin misin?
Neyin var Finn? Istedigin kisiyi
karsima çikarabilirsin.
Yan müsabakalardan
istedigin robotu seçebilirsin.
5 bin dolar garanti. Robotunun sag
kaldigi her raund için bin dolar…
… ve ölümüne dövüsülür.
Beni ana müsabakaya çikarin.
– Hadi ama Charlie.
– Noisy Boy’dan bahsediyoruz.
Orijinal Tak Mashido robotu.
Dünya Robot Liginde güresirdi.
Hadi ama!
Midas ile mi dövüsmesini istiyorsun?
50 bin dolar garanti.
Kazanan hepsini alir.
50 bin öyle mi?
Iste simdi konustun.
Dinle, dinle, baksana!
Beni dinle!
– Biraz bekle. – Yan müsabakalardan
birine kaydolmaliyiz.
Biraz para kazaniriz ve eve döneriz.
Ilk olarak biz diye bir sey yok.
Ikincisi, Mitas’i ezecek ve
çok iyi para kazanacagim.
Midas’la dövüsecegiz.
• Tom Morello – The Midas Touch •
Bu geceki ana müsabakanin…
… basrolünde…
… sogukkanli bir katil var.
Ve bu modifiyeli serseri…
… aci vermek için programlanmis!
Sizlere yüce Midas’i…
… takdim ediyorum!
Karsisinda, DRBs’de
büyük abileriyle…
…karsilasmis olan bir robot var.
Denizasiri sürgündeydi ama…
… simdi evine geri döndü…
… ve biraz gürültü çikarmaya
hazir gibi görünüyor.
Uzun zamandir aramizda olmayan…
… Noisy Boy’a bir göz atin!
• The Crystal Method – Make Some Noise •
Crash Palace!
Kim biraz tahribat görmek ister?
Biraz para kazanalim.
Hadi!
Midas, Noisy Boy’a…
… ve Noisy Boy, Midas’a karsi.
Bütün gece
bu müsabaka için beklediniz millet!
• The Prodigy – One Man Army •
Keskin sag!
sunu gördün mü?
Paralar,
paralar gece boyunca bize akacak!
Hayir! Kalk ayaga!
Kafatasina yaylim atesi! Ates yumrugu!
– Göster ona Noisy.
– Yan müsabaka mi demistin?
sok yumrugu!
Içeri gir.
Üçlü shogun!
Hadi bitirelim sunu.
Yere yapistir!
Bu serefsiz tam bir çilgin çikti.
Kalk ayaga.
Tüm gücünle! Indir!
Sarsici sol! Döner yumruk!
Bu gelen sana özel.
Benden kaçma,
fazla uzaklasamazsin!
– Kalk ayaga!
– Bu sana özel!
Bu yasal degil.
Burasi yeralti evlat,
burada kural islemez.
Midas’in maharetlerini
görmeye basladik.
Kollarini kaldir.
Kösene geri dön ve
adam gibi zirla.
Hasat ettin robotu!
Ses kontrollü bu. Konus onunla ve
ona ne yapmasi gerektigini söyle.
Panik kalkani!
Iste bu.
Çifte yumruk!
Hayir, hayir, hayir.
simsek yumruk!
Besli karma!
Lanet olsun.
Vur, vur.
Sag çapraz yumruk!
Az önce Midas’in yüzüne
yagini mi tükürdü?
Kimse Midas’in yüzüne tüküremez!
Cezasini çekeceksin dostum!
Solunu kullan!
Noisy tek koluyla çabaliyor ama
Midas sislemeye devam ediyor.
Hayir, hayir, hayir!
Kalk ayaga!
Al bakalim!
Köseden kurtul!
Midas! Midas! Midas!
Birilerinin nallari
dikmesine çok az kaldi.
Sana özel bir seyim var.
Hazir misin?
Midas set sayisini yapiyor…
… ve bu Noisy Boy’un sonu oluyor.
Midas! Midas! Midas!
Bu çok kötü oldu.
Aç misin?
Noisy’nin ses tanima
modülünden kalanlari kurtardim.
Geri kalani çöplük halde.
Kendime yeni bir robot toplamaliyim.
Yeni bir anakart bulmaliyim.
– Ne oldu?
– Hamburgerden nefret ederim.
Hamburgerden kim nefret eder ki?
Ver bana ben yerim.
Al, bunu iç.
– O dövüsü asla almamaliydin.
– Hadi canim.
Tesekkürler dahi çocuk.
Bir seyi yapmaya baslamadan önce
hiç düsünür müsün?
O dövüsü nasil yöneteceginle
ilgili bir fikrin bile yoktu.
O kombinasyon kodlari…
Ne yaptigini bile bilmiyordun.
Onu kibirli bir sekilde ringe attin.
– Kaybetmene sasirmamak lazim.
– O kadar da iyi degildi.
– Noisy Boy harika bir robottu.
– Öyleydi.
Eskiden harikaydi. Ligdeyken!
Etrafina bir bakin. Burasi,
eski robotlarin parçalandigi yer.
Öyleyse her zaman yaptigin
gibi bir köseye at onu.
Ihtiyacin olmayan
seylere yaptigin gibi.
Uzun bir gece oldu.
Sicak bir yerde uyumak istiyorsan,
çeneni kapat ve kamyona bin.
Bana bu sekilde bakma.
Kamyona bin hemen.
Her neyse,
kafasina 400 dolar verdiler.
Burada bekle.
Robot için birkaç parça bakacagim.
– Seninle geliyorum.
– Ne?
Içecekten kalbim çarpmaya basladi.
Kamyonda biraz daha kalirsam
kafam patlayacak.
Her neyse.
Bana yetismeye çalis.
Lanet olsun.
Geri çekil.
Hadi, pesimden gel.
Arama isiklari otomatiktir.
Zamanlaman dogru olmali.
Yakinimda dur.
Güvenli.
Hadi, hadi, hadi.
– Yakalanacagiz.
– Pesimden gel.
Yavas, yavas.
Hemen suraya geçelim.
Hizli, hizli.
Robotlar dogu tarafinda.
Acele etmeliyiz.
Buradan sonra arama isiklari yok.
Hizli, hadi, hadi.
– Iste geldik.
– Ne ariyoruz?
Ne olursa. Yeni bir dövüs robotunu
toplamami saglayacak her sey.
– suraya bak.
– Nereye?
Çok küçük.
Evet. Bu bizim zamanimizdan kalma.
Bu ilk dövüs robotlarindan,
birinci nesil bir robot.
Bizlere benzemesini istediler.
Ne kadar insancil, o kadar iyi.
Her sey çok hizli degisti.
sunu arabaya koy.
– Ne degisti.
– Güzel bir soru. Boks.
– Insan boksu birden bitiverdi.
– Neden?
Çünkü artik para etmemeye basladi.
Insanlar daha sert hareketler
ve daha büyük gösteri istediler.
Bütün Brezilya yeralti dünyasina
dönüstü, Jiu jitsu, Muay Thai gibi,
… binlerce spor yok oldu.
– Hepsi yeralti dünyasina girdi.
– suna bak.
– O da ne?
– Nereden bileyim.
Fena degil, iyi gördün evlat.
Ama insan dövüsçüler hala vardi…
… ve insanlara
istedikleri seyi veremiyorlardi.
Yani saf, merhametsiz siddet.
Bu nedenle, insanlar ringden indi…
… ve robotlar
birbirlerini öldürmeye basladi.
O günleri özlüyor musun?
– Bokstan bahsediyorum,
özlüyor musun? – Dikkat et.
– Ne oldu? Bilmek istiyorum.
– Dikkat et, uçurumun kenarindasin.
Amma da yüksekmis.
Düsersen kesin…
– Charlie!
– Max!
Charlie, yardim et!
Charlie!
Charlie!
– Charlie!
– Max! Max!
Max! Max!
Sakina kipirdama!
Robot kolu gibi
bir seyin üstündeyim.
Bekle, yavas hareket et.
Elini bana uzat.
Yavas ve narince.
Yavasça yapmalisin.
Tamam. Sakina asagi bakma.
Bana bak, bana bak.
Iste bu, tuttum seni Max.
Korkmana gerek kalmadi, tuttum seni.
– Çok yüksek.
– Sorun yok. Tuttum seni.
simdi yavasça diger elini uzat bana.
Diger elini bana ver.
Bana uzan.
Hadi uzan.
Tamam, bana bak.
Bunu birlikte yapmaliyiz.
Sen ve ben.
Bana bak. Iste bu.
Bir…
iki…
… üç!
Tamamdir.
Yakaladim seni.
Yakaladim seni.
Artik güvendesin.
– Tuttum seni. Sen iyi misin?
– Evet. – Tamam.
Yavas, yavas. Agir ol.
– Iyi misin? Iyi misin?
– Evet.
Tehlikeli oldugunu söylemistim sana.
Dikkat et,
hala uçurumun kenarindayiz.
Charlie, galiba
burada eski bir robot var.
Ne olmus. Hadi gidelim.
– Onu yanima alacagim.
Hayatimi kurtardi. – Hayir götür…
Hayatini o kurtarmadi ben kurtardim.
Artik gidiyoruz.
Arabayi buraya getirebilir misin?
Çekiciyi kullanarak
onu buradan çikarabilirim.
O çöplügü mü istiyorsun?
Arabayi kendin getir. Ben gidiyorum.
– Noisy Boy’dan kalanlar bunlar mi?
– Evet, hepsi bu.
Kafasi Crash Palace için
güzel bir süs oldu.
– Hiç komik degil. – Hadi ama
sen ve ben bir robot daha yapalim.
Evet, iyi fikir. Sen boz, ben de
yine tek basima kalayim.
Charlie, az önce
en iyi sansini kaybettin.
Bu iki robotun parçalarini
birlestiririz. Bu iste çok iyisin.
– Burada bir sey kalmamis.
– Hayir, var, bak!
Charlie, bu hurda.
Charlie, artik oyuna
dâhil bile degilsin.
– Tamamen zaman kaybi.
– Tamam, anladim. Hepsi hurda.
Benimle bagirarak konusma.
– Senin problemin kendinde.
– Bu da ne demek simdi?
Uzun zamandir seninleyim, Charlie.
Ringde, ring disinda, sen düsüse
geçtigin zamanlarda da buradaydim.
Artik yoruldum.
Babam bütün her seyini senin
kariyerine yatirdi Charlie.
Ve bundan da çekinmedik.
Seni ailesinden birisi gibi severdi.
Burasi da onun evi.
Ben sadece burayi
yasatmaya çalisiyorum, planim bu.
Senin planin ne?
Buraya kadardi degil mi?
Sonunda bitti çünkü…
… kendimden artik
çok eminim Charlie.
Artik hiçbir seyim kalmadi.
Haklisin.
Burada bir sey var.
Çocugun dün gece getirdigi robot.
Benim için bakabilir misin?
Lütfen?
Bailey.
Bunun gibisini daha önce
hiç görmemistim.
Nadir bulunan
ikinci nesil bir robot.
Ona uyan bir güç hücresi buldum…
… ve eski bir
uzaktan kumandaya bagladim.
Hareket etmesini saglayabilirim
ama tam bir çöplük.
Tamam. Belki de küçük dövüse sokarak
birkaç yüz dolar kazanabiliriz.
– Charlie, kes sunu.
– Ben sadece… – O benim robotum.
Tamam mi? Onu oradan
çikarmam bütün gecemi aldi…
– … ve o benim.
– Evet, o senin…
… ama içine
koydugumuz parçalar benim.
Tartismadan önce en azindan
çalisip çalismayacagina bakin.
Ne oldu sana?
Dikkat et. Geride dur.
Taklit özelligi var gibi.
Bu çok nadirdir.
Hareketlerini takip edebilir
ve hafizasinda saklayabilir
– Sence kullanabilecegimiz
bir seyi var mi? – Çok degil.
Disarida kamyonumu… Hey!
Disarida kamyonumu yikarken
kullandigim bir kova var.
Biraz temizle onu.
Berbat kokuyor.
Robotu temizledikten sonra
kendini de temizle.
Kumanda moduna aliyorum.
Kullanmasi oldukça kolay.
Bunlar dönmesi ve yürümesi için
kullanacagin butonlar.
– Bilgisayar oyunlari oynuyor musun?
– Tabii ki…
Tamam. 500 kiloluk bir robot
olmasinin disinda bir farki yok.
Harika.
Atom.
Adi Atom.
Bir dövüs ayarlayabilir miyiz?
Onun bir boks robotu
oldugunu sanmiyorum.
Ikinci nesil bir robot.
Neredeyse 2014 yilinda
yapilmis bir antrenman robotu.
Diger robotlari taklit
edebilmesi için yapilmis olmali.
Öyleyse ona bir
dövüs ayarlayabilir miyiz?
Beni dinlemiyor musun?
O bir antrenman robotu.
Birçok darbeye karsi koyabilir
ama karsilik veremez.
Istersen parçalarini satabilirsin.
Bir dövüs ayarlayamaz misin?
Dövüs ayarlasana, dövüs ayarlasana.
Hiç durmazsin degil mi?
Onu ölümüne bir dövüse mi?
sokmami istiyorsun?
Hadi ama Crash Palace’da
nasil korktugunu gördüm.
Bu robotla dövüsmene izin verecek
yerlerde altini islatirsin.
Mükemmel. Ona bir dövüs ayarla.
– Inatçi velet.
– Çok sasirdim.
Biraz yürüyelim.
Beni anliyor musun?
Merak etme.
Sirrin benimle güvende.
Charlie’yi ne zamandir taniyorsun?
Uzun zamandir.
Bu spor salonunda beraber büyüdük.
Babam onu egitirdi.
su babam. Yanindaki de Charlie.
– Nasil biriydi?
– Boksör olarak mi?
– Genel olarak.
– Yetenekli birisiydi.
Zarif, sert…
… vazgeçmeyen, korkusuz birisiydi.
Benimle gel,
sana bir sey gösterecegim.
Bu 2007 tarihli
bir gazete yazisindan…
Charlie’nin meshur
Nico Tandy ile dövüsü.
– Nico Tandy ile mi dövüstü?
– Evet.
Charlie normalde onun için
isinma mücadelesi gibiydi.
Nico’nun ter dahi
dökmeyecegi bekleniyordu.
Ama kimse Charlie’ye bunu söylemedi.
Charlie atak üstüne atak yapti ve…
suna bir göz at.
“Kenton Tandy’yi Terletti”
Bu Charlie.
Nico onun cesaretine inanamadi.
Ama Charlie saldirmaya devam etti.
– Nico’nun korktugu sey de buydu.
– Gerçekten mi? – Gerçekten.
Nico ile resmen dalga geçiyordu.
Charlie dünyanin en iyi ikinci
dövüsçüsüyle dans ediyordu sanki.
Charlie sanki o gün
ringin üstünde uçuyordu.
Hayalet gibiydi.
Nico onu göremedi bile.
Ben gördüm.
Çok güzeldi.
Çok güzeldi.
Peki, sonra ne oldu?
Charlie Nico Tandy’yi yenebildi mi?
Hayir, Nico Tandy beni
12. raundda yere serdi.
Iki kere.
Ikincisinde sanki isiklar gitmisti.
12. raund
devam ederken skorda öndeydin.
Nico Tandy beni yendi ve…
… daha sonraki 3 yil da
yenilmeyen biri olarak kaldi.
– Seni nakavt mi etti?
– Evet. Beni ve digerlerini de.
– Sen de birçok kisiyi nakavt ettin,
Charlie. – 24′e 19.
24′e 19, ama her dövüste bir nakavt.
Kazan ya da kaybet, ringde
birisi varsa dövüs bitmemistir.
– Bana söyleyen babandi.
– Bunu hatirlaman ilginç.
– Baska kimle dövüstün?
– Toparlanmaya basla.
Ihtiyacim yok.
Hiç unvan dövüsü yaptin mi?
Evet var. Bir saat içinde çikiyoruz.
Git hadi.
Sende kalsin.
– Tesekkürler.
– Rica ederim.
Bu çocugu sevdim.
O da seni seviyor.
– Charlie, dün diyordum ki…
– Hayir, söyleyecek bir sey yok.
Bu aksam ortak
bulabilir miyim diye…
… Atlanta’ya gidiyorum.
Sen de bunu istiyordun, degil mi?
Gitmemi.
Evet, istedigim buydu.
Tamam.
Hey, hey.
sampiyon burada.
Zeus burada.
Evet.
Zeus! Kimse bu canavarla
ikinci raunda gelemedi.
Ikinci raund!
sampiyon bu aksamki Çelik Yumruklar
Dünya sampiyonasi’nda…
… kemerini ortaya koyuyor.
Henüz yumruguyla bir robotu yendi.
Zeus.
Dünyanin tarihteki en iyi…
… robot boksörü.
Bu kadar. Iyi aksamlar.
– Muhtesem.
– Ne?
Beni dinle…
– Finn’i bulmaliyim. Burada beni
bekle. Tamam mi? – Tamam.
Dikkat, dikkat. sampiyon geliyor.
Yer açin. sampiyon geliyor.
Zeus takiminin kizi…
Farra Lemkova.
Dedikoduya göre Zeus’un arkasindaki
para babaniz, akil ise sizsiniz.
Çok incesiniz,
… ama Zeus’un arkasindaki dehanin
Tak Mashido oldugundan emin olun.
Dünyanin tartismasiz
en iyi robot tasarimcisi…
… mükemmel dehayi
tekrar takima sokmak için…
… nasil ikna ettiniz.
Neden kendiniz sormuyorsunuz?
Taka Mashido’nun
en büyük bulusu bu mu?
Zeus tamamen otonomdur ve
dövüs sirasinda sürekli gelisir.
Essiz isletim sistemi sayesinde…
… düsman hareketlerini algilar
ve taktigini…
… aninda degistirir.
Kendim ve seyirciler
adina soruyorum,
– … demek istediginiz…
– Demek istedigim su ki…
… ringde ne olursa olsun…
… dövüsün sonucu kaçinilmazdir.
Zeus…
… gördügünü öldürür.
Dehset.
• Foo Fighters – Miss the Misery •
– Seninle is yapmayacagim Charlie.
– Yardima ihtiyacim var. Hadi ama.
Disarida robot kamyonun var dostum.
Her zaman bir seyin oluyor orada.
Ikinci nesil bir antrenman robotu
ama denemeye deger.
Ne yapayim simdi bu robotla?
Hayvanat Bahçesi. Onu yarin Hayvanat
Bahçesi’ndeki dövüse götür.
Hayvanat bahçesine ben bile
gitmiyorum artik.
Ayrica biraz borca ihtiyacim var.
Biraz…
– Charlie sen ciddi misin?
– Biraz borç.
Birkaç yüz dolar. Sen söyle.
– Geri ödeyecegim.
– Bilemiyorum dostum.
Seni sevdigimi bildigim kadar,
… sözüne sadik birisi
olmadigini da biliyorum.
Dogru.
sunu gördün mü?
Bunlar Axelrod’dan geri kalanlar.
Neredeydin?
Orada beklemeni söylemistim.
– Cidden, Zeus harikaydi.
– Demek harikaydi.
Inanilmazdi.
Seri vuruslariyla Axelrod’u yendi.
O kadar hizliydi ki, olaganüstüydü.
Axelrod bir yumruk bile sallayamadi.
Ilk raundu bile bitiremedi.
Sen buna boks mu diyorsun?
Zeus’un önüne koyduklari
metal yiginlarini dövmesi mi?
Axelrod metal yigini degil.
Ve evet. Bugün boks böyle artik.
Bununla basa çikmalisin.
Ve ben seviyorum ve içindeyim artik.
Içindesin demek? Sen ve
ikinci nesil antrenman robotun.
O sandigindan daha iyi.
Eger bir dövüs ayarlasaydin
sen de görürdün.
Tamam, tamam. Hayvanat Bahçesi
denen sirin bir yer var.
Yarin ögleden sonra bir maçin var.
– Mükemmel.
– Ve bu da son olacak.
Hamburgerden nefret ettigimi
sana söylemistim.
Bu burrito.
Sag aparkat.
Sol aparkat.
Dizlerini kir.
Iki elinle birden zipla.
Yeniden. Dizlerini kir.
Iki elinle zipla.
Bütün gece burada miydin?
Evet. Onu temizledim.
Taklit modunu
kullanarak dövüs modlarini…
… kumandayla
esitlemeye çalisiyorum.
Tabii. Robota gösterdigin
çift yumrugu gördüm.
Bayagi ölümcül görünüyordu.
Hadi bitirelim su isi.
Önce kahvaltiyi bitirelim.
Onu eve parçalar halinde
götürecegini biliyorsun, degil mi?
Görecegiz.
Ben Charlie Kenton. Bu da Max.
Kingpin. Bana Kingpin deyin.
– Tamam Kingpin. Öyleyse…
– Raund basina ne kadar?
Bu da ne? Okul gezisi falan mi?
Tamam. Benim robotum
Metro ile dövüsebilir.
– Her ayakta kaldigin raund için
yüz dolar veririm. – Kabul et.
– 300. – 100. Metroyla dövüsebilmen
için sana yüz dolar veriyorum.
Iki raund için 500 dolar istiyorum.
Iki raund mu? Robotun
bir raunda bile dayanamaz çocuk.
– Ya dayanirsa?
– Dayanamaz.
Diyelim ki dayandi.
Birinci raunddan sonra
hala ayaktaysa,
… sana bin dolar verecegim.
Kapa çeneni!
Ama orada ölürse,
… ki öyle olacak çocuk,
… geri kalan benim olur.
– Yüzlügü almalisin.
– Anlastik.
Baslayalim.
Gidelim.
– Yüz dolari kabul etmeliydin.
– Bin dolar kazandim.
Tabii, yenilmezsen.
• Beastie Boys -
Here’s A Little Something For Ya •
– Senin için kullanayim mi?
– O benim robotum. Ben hallederim.
Bu bilgisayar oyunu degil evlat.
Bu gerçek.
Eve parçalar
halinde götüreceksin dedin.
Ne fark edecek ki zaten.
Tamam.
– Halledecegim.
– Iste basliyoruz!
Basliyoruz!
Bu çantada keklik olacak.
Zili çalin! Zili çalin!
• Limp Bizkit – Why Try •
Atom’a degil rakibine bak.
Ayagina dikkat et. Firsat kolluyor.
O ayaga dikkat et demistim.
Iste balyoz yumruklar geliyor.
– sunu gördün mü?
– Atom, hakla onu.
Bagirmana gerek yok. Kontrol
etmen yeterli. Saga kay.
Geri çekil. Egil.
– Rica ederim.
– Kes sesini. Yardimci olmuyorsun.
– Oldugumu düsünmüstüm aslinda.
– Hayir, hayir, hayir.
Tekrar.
Biraz hizlan.
Hareket et.
Çik o köseden. Devam et.
Iste bu.
simdi beni dinliyorsun.
Hakkini yemeyelim.
Robotun darbe almayi iyi biliyor.
Bu pozisyondan kurtulmalisin hemen.
Sonu iyi olmayacak.
Deniyorum.
Otuz saniye!
Hey otuz saniye. Yarim dakika.
Yarim dakika! Iste bu.
Devam et, devam et.
Yirmi saniyen kaldi.
– Bin dolar, yirmi saniye.
Bana ver. Birak ben devam edeyim.
– Hayir.
– Hareket et öyleyse, kipirda!
Hadi ama…
Kalk, Atom. Kalk, Atom.
Benimle birlikte sayin. Bir!
Ayaga kalk, Atom.
Seni duyamaz. Robotla
konustugunun farkindasin degil mi?
– Dört! Bes! Alti!
– Kalk ayaga, Atom!
– Kalk ayaga! Sonuna kadar kalk!
– Hayir!
Evet!
Bekleyin beyler.
Halledecegim.
Halledecegim.
– Bin dolarin burada.
– Evet.
Iki kati ya da hiç.
Bir raund daha hayatta kalirsa.
– Tesekkürler yine de.
– Kabul. Iki kati ya da hiç.
– Çocuk devam ediyoruz dedi.
– Çildirdin mi?
Bin dolari çöpe attin.
Orada zar zor kaliyordun zaten.
Bak…
Gerçekten paraya ihtiyacim var.
– Biliyorum.
– Hadi baslayalim.
• Styles of Beyond – Nine Thou •
– Dikkat et, dikkat et.
– Çözdüm olayi.
– Yapabilirim, yapabilirim.
– Sistem hatasi!
– Yere düsüyor.
– Düsecek.
– Evet.
– Hayir!
Hey! Saymaya baslayin.
Saymaya baslayin!
Bir! Iki!
Üç! Dört!
Bes! Alti!
Yedi! Sekiz!
Dokuz! On!
Evet!
Basardik!
– Evet!
– Bu kadari yeter.
Robotunu al.
Biliyorum, biliyorum, biliyorum.
– Biliyorum!
– Kingpin. Ödemeyi yap.
Tamam, tamam.
Biliyorum, biliyorum, biliyorum.
– Kazandik!
– Tamam, gidelim. Hadi, hadi.
– Hey. – Evet?
– Senin için bir dövüsüm var.
Cumartesi aksami, 4 bin dolar
garanti, kazanirsa 7 bin.
– 4 bin dolara variz.
– Gidelim.
Bailey benim.
Kazandi.
Robotunun kazanabildigine
gerçekten inanabiliyor musun?
Biliyorum.
Evet, mutlu mu? Hem de nasil.
Evet, hem de nasil. Iyi dayak yedi.
Evet. Neyse,
… bilmeni istedim sadece.
Düz yumruk.
Düz, düz, krose.
Düz, düz, krose.
Düz, düz, krose.
Ayaklarini da oynatmalisin.
Ayaklarini.
• Timbaland feat. Veronica – Give It A Go •
Güzel hareketler evlat.
Ne zamandir buradasin?
– suna göz at.
– Neye?
Bütün gece boyunca
bu mükemmel seyle ugrasiyordum.
– Çalisirsa inanilmaz olacak,
biliyor musun? – Hayir.
– su dandik kumandasi vardi ya.
– Evet?
Parçaladim onu.
Artik ona ihtiyacimiz yok.
Sen nasil…
Her seye bastan baslamam gerekti…
… ama Ambush’dan
kalan parçalar ile…
– Evet? – …Noisy Boy’un
devresini birlestirdim…
… ve çalisiyor.
su anda pek bir sey bilmiyor
ama gerçekten çalisiyor.
Ne çalisiyor?
sunu bir açalim önce.
Sol direk, sag aparkat.
Noisy Boy’un ses tanima
modülünü Atom’a mi ekledin?
– Evet.
– Zekice. – Zeki mi?
Dâhiyane desek daha iyi olur.
Bence bu insanlik tarihindeki
en muhtesem sey.
Yavas ol bakalim sef, yavas ol.
– Bunlarin hepsini sen mi içtin?
– Evet, birkaç tane olabilir.
Charlie, ona boks
ögretmeni istiyorum.
saka mi yapiyorsun?
Noisy Boy’un komutlarini
algilayabilecek seviyede degil.
Evet, senin hareketlerine,
senin komutlarina ihtiyacimiz var.
– Unut gitsin evlat.
– Olmaz dedim.
– Charlie sen bir boksördün.
– Ne olmus?
Dün dövüste olaylar…
… gelismeden önce
ne olacagini görebiliyordun.
Uzun zamandir boks yapmadim
ve simdi de baslamak istemiyorum.
Peki, ona dövüsmeyi kim ögretecek?
Iyi gidiyorsun, Max.
Bana ihtiyacin yok.
Üzgünüm.
Yaptigin dans çok güzeldi aslinda.
Cumartesi gecesi de
yapmalisin bence.
– Benimle dalga geçme.
– Ben ciddiyim.
Ringe çikmadan önce
yapmalisin bence.
O kalabaligin içinde
robot ile dans etmem.
saka mi yapiyorsun?
Bu sadece bir gösteri.
Insanlar daha önce görmedikleri…
… seyleri izlemeyi sever.
Bütün büyük boksörleri düsün.
Muhammed Ali, Sugar Ray,
Prince Naseem, Rob Kaman.
Hepsinin kendi kisiliklerini
yansitan lakaplari var,
… ve hepsi de ünlüydü.
Çok iyi bir
robotun olmayabilir ama…
… dansinla parlayabilirsin.
Ayrica daha çocuksun.
Insanlar çocuklari severler.
Kaç yasindasin? Dokuz, on?
– On bir yasimdayim.
– Tamam iste.
On bir olduguna emin misin?
Tabi ki, on bir yasimda
oldugumdan eminim.
Her neyse. Dedigim su ki…
… insanlar bunu
görmek isteyecektir.
– Benimle dalga falan geçmiyorsun
degil mi? – Geçmiyorum.
Bunu sevecekler.
– Tamam. – Mükemmel.
– Ama… – Ne?
Bana yardim etmezsen yapmam.
Ben dans edemem.
Orada tek basinasin.
Hayir. Boksu kastetmistim.
Ben robotu programlarim.
Sen de ona boks ögretirsin.
Ve sen dans mi edeceksin?
Evet, dans edeceksin.
– Tamam. – Tamam mi?
– Anlastik.
Anlastik.
– Iste bu.
– Güzel olacak.
“Parkway Moteli”
Güzel.
Senden büyüklere
vurmaya çalisacaksin.
Yumrugunu yukari dogrultmalisin.
Iste böyle.
Güzel.
Sen de mi, ihtiyar?
Isimize dönelim.
Çok iyi! Tekrar yapalim.
Güzel.
Üçlü direk karisim!
Karisim!
Tekrar, tekrar.
Hizli, daha hizli.
Çok iyi.
Nefesin bile kesilmiyor.
Sevdim bunu.
Tamam, bakalim
nasil hareket ediyorsun.
Çok iyi.
• Eminem – Fast Lane •
Etrafini dön! Sol krose! Sol krose!
Evet, her zaman…
Sag aparkat!
Iyi dövüstü adamim.
105,5 WRUT robot boksu,
uydu radyosu.
– Neyin var anlat bakalim, Connor.
– Merhaba, Tommy.
Atom adindaki
küçük robotu duydun mu?
Duymayan mi kaldi?
Arkadasim ve ben geçen gün…
– … dans ettigini gördük.
– Dans mi dedin?
– Dans mi? – Beni duydun.
Dövüsten önde robotuyla dans ediyor.
Dansi gören kalabalik
adeta çilgina dönüyor.
Mükemmel bir sey bu!
Bizden ayrilmayin…
… simdi size
yendigi robotlari sayiyorum.
Chaos, Wall Street, One Night Jack.
Ve listede hiç basit bir robot yok.
Atom rakiplerinin hepsini…
– … ezdi geçti. – Sana söylüyorum,
Tommy. Bu robot hizli.
Kendinden büyük robotlarin
yumruklarindan siyrilabiliyor.
süphesiz, süphesiz. Dinleyenlere
sesleniyorum, bu robotun adini unutmayin.
Atom. Dogru duydunuz, A-T-O-M.
Izlemeye deger bir robot.
Tamam. Tesekkürler, tesekkürler.
– Iyi dövüstü beyler.
– Hey, Kenton? – Evet.
– Güzel bir gösteriydi.
– Tesekkürler.
Cuma gecesi, Detroit’deki
Virgin American Spectrum’a…
– … davet edilecek kadar iyiydi.
– Ne? Nasil yani.
– Orasi DRB. Lig dövüsü bu.
– Kesinlikle.
Ne diyorsunuz beyler?
Gösteriye hazir misiniz?
Tabii ki.
Bu yan müsabakalardan bir maç.
Ama sonuçta ligdeyiz.
Rahat olmalisin.
Senden rahat olmani istiyorum, Max.
Korkmana hiç gerek yok.
Korkarsan, ya maçi kaybedersin…
… ya da kendini.
Ne yaparsan yap, eglenmeyi unutma.
Zevkini çikarmalisin. Anliyor musun?
Her seyi berbat etmemek için…
… çok fazla yol kat ettik.
Eglenecegiz ve asla
korkuya kapilmayacagiz.
Oraya çikacagiz
ve onlari bir bir haklayacagiz.
Hayatim boyunca buraya
girebilmek için ugrastim ve…
Sana korkmaman gerektigini
söyledigimde bana güven. Anladin mi?
– Evet, anladim.
– Iyi.
Lemkova odasina davet edildiniz.
Lütfen beni izleyin.
Ne dedin? Bir daha söyle.
Lemkova’nin odasi. Zeus’un yani.
Tabi, olur.
Hadi sampiyonun odasina gidelim.
• 50 Cent – The Enforcer •
Beyler, ben Farra Lemkova.
Memnun oldum. Ben Charlie Kenton.
Ve o da tabii ki Tak Mashido.
Vay be, Tak Mashido.
Bu aksam önemli bir dövüsünüz
oldugunu biliyorum.
Bu nedenle direk konuya girecegim.
Salonunuz bayagi sessizmis.
Kosusturmalardan uzak.
Begendim aslinda. Oldukça iyi…
Oldukça…
Bu harika bir fotografmis. suna bak.
Imza isteyelim mi?
Hey, bir imza iste…
Robotunuzu satin almak istiyorum.
Zeus için çok iyi bir
antrenman robotu olur.
Bunun için de…
… 200 bin dolar ödemeye hazirim.
– Kabul. – Hayir, o satilik degil.
– Elbette satilik.
– Biz, geçici olarak…
– O satilik degil.
Twin Cities ile
dövüsünüze 15 dakika kaldi.
Zorlu bir lig robotu.
Açik olmak için teklifim
maç baslayana kadar geçerli.
Tamam.
Sadece açik olmak için söylüyorum.
O satilik degil.
Ne simdi, ne de baska zaman.
Sorunu çözmem
için bana bir dakika ver.
Tamam, Max…
Hey Tak, nasilsin? Max. Max.
Max. Max, iyi düsün.
Biliyorum onu seviyorsun ama…
… 20 dakika sonra geriye
sevilecek bir seyi kalmayabilir.
Düsün biraz.
Teklifi kabul et.
Sen düsün.
Sence neden Atom’u istiyor olabilir?
Çünkü o diger robotlardan farkli.
Evet, o farkli.
Digerlerinden küçük ve güçsüz…
… ve az sonra fena benzetilecek.
O bir boksör. Ona boksu ögrettik.
Sen ögrettin!
– Bence buna deger.
– Bence de.
Bence degeri 200 bin dolar.
200 bin.
Charlie, istersen
gece boyunca tartisabiliriz…
Bana bak.
Ama onu satmayacagim.
Yetismem gereken bir dövüs var.
Bayanlar ve baylar.
Bu aksam,
Çelik Yumruklar sampiyonasi için…
… Detroit’de bulunan…
… Virgin American Spectrum’dayiz.
Ve bu aksam,
… ilk yan müsabakamizda,
… iki kafali zorba,
… Twin Cities bulunuyor!
Twin Cities’in karsisinda ise…
… ilk profesyonel
maçina çikacak olan,
… toplama parçalardan
bir araya getirilmis…
… Atom var!
• Timbaland feat. Veronica – Give It A Go •
– Iyi is çikardin.
– Tesekkürler.
– Robotu dövüs moduna aldin mi?
– Tabii ki.
– Bu robot kolay lokma degil.
– Atom, bunu becerebilir.
Max. suradaki…
… elinde kumanda olan iki
bilgisayar manyagini görüyor musun?
Robotun her hareketini
onlar kontrol ediyor.
Sistemini gözlemliyorlar.
Dövüsü kazanmak için gerekli…
… en ince detaylari ayrintisina
kadar önlerinde görüyorlar.
Buradaki robotlar yeralti
dünyasindakiler gibi dövüsmez.
Aklinda bulunsun. Burasi lig.
Ne yapacagiz öyleyse.
Zekice dövüsüp, sabirli olacagiz…
… ve dua edecegiz.
Ciddi söylüyorum, dua et.
Hazir misiniz?
– Hazir misiniz?
– Yumruklarini kaldir.
Boksörler hazir.
Basla!
Gardini al.
Geri egil. Sag.
Geri egil.
Sag, sol.
Koru kendini!
Egil. Sol çapraz yumruk!
Lanet olsun.
Sola egil! Saga egil!
– Koru kendini, koru kendini.
– Ne oluyor orada, Charlie!
Çok fazla darbe aliyoruz.
Kaldir su elleri!
Çik o köseden artik!
Charlie, acele et öldürülecek orada.
Ne yapmasi gerektigini söyle.
Iki kafasi var, iki adim ötemizde
ve hiç kör noktasi yok.
Zayif bir tarafi olmali.
Bul onu.
Bekle, bekle.
Sag omzu, sag omzu.
Sag omzu atlama yapiyor.
Sag kolunu kullandigi zaman
omzu atlama yapiyor.
– Öyleyse?
– Öyleyse artik isi bitti.
Egil! Dön! Sola kay!
Çapraz yumruk! Sag! Sol!
Geri çekil, geri çekil.
Geri çekil. Saga egil.
Hadi, Charlie. Içeri gir.
Yakinina girmeliyiz.
Orada kollari bize dokunamaz.
Soluna vur! Sagina vur!
– Soluna vur!
– Ise yariyor!
Orada kal!
Sol, sag sol!
Kontroller çalismiyor.
Sol! Sag krose! Yana kay!
Sag aparkat, sol aparkat, sola egil.
– Hakla onu!
– Charlie’nin özel vurusu geliyor.
Gövdeye üçlü karma!
Dis! Iç! Çapraz!
Iki, bir, iki!
– Iki, bir, iki.
– Ayrilma oradan. Sag yumruk!
– Hayir.
– Kaçmasina izin verme. Sag gövdeye!
Kafaya sag direk yumruk!
– Sistem hatasi.
– Bitir isini, Atom.
– Lanet olsun.
– Bu oluyor olamaz.
– Bitir isini, Charlie.
– Sola dön!
Saga dön!
– Bitir isini!
– Yap hadi!
Sag aparkat!
Yerde!
Iki! Üç!
Dört! Bes!
Alti! Yedi!
Sekiz! Dokuz!
– On!
– Nakavt!
Köse!
Köseye gel.
Zafer bizim!
Ilk raundun
1 dakika 47. saniyesinde…
Atom zaferi…
Bu aksam burada olan
herkese tesekkür etmek istiyorum.
Hurdaliktan çikma
robotumuz lig dövüsünde…
… galip geldi.
Nasil ama?
Son olarak,
adi Farra Lemkova olan…
… bir artiste sesleniyorum.
Robotumu satin almaya ve…
… bu sporu
parasiyla yönetmeye çalisan.
– Tamam yeter.
– Bitirmedim daha.
Neden bu küçük çocuga
bir sans tanimiyorsunuz?
Yapamazsin çünkü
seni sasirtacagimi biliyorsun!
Bu küçük adami
sampiyonada görmek istemez misiniz?
Zeus’a meydan okuyorum!
Istedigin zaman, istedigin yerde.
Emin olabilirsin orada olacagiz.
Bu dövüsü alacagim.
Atom! Atom! Atom!
Atom! Atom! Atom!
Atom! Atom! Atom!
Atom! Atom! Atom!
Atom! Atom! Atom!
Zeus’a bu sekilde
meydan okumak cesaret ister.
– Sen öyle diyorsun. – Birçok kisi
bu dövüsü görmek isteyecektir.
– Tabii ki isteyecekler.
– Dedigini duydun mu?
– Iyi dövüstü beyler.
– Tesekkürler adamim.
– Hadi bunu kutlayalim.
– Evet.
– 70′e 30 degil mi?
– Evet, 70 benim, 30 senin.
Çok komiksin.
Sana onu satmamani söylemistim.
Tamam, hayir, hayir.
simdi hatirladim.
Kim hakli? Söyle hadi. “Max, hakli.”
– “Max, hakli.”
– Tamam, tamam.
– Iyi bir takimdik.
– Hayir, hayir, “Max, hakliydi.”
Twin Cities’i yendik.
Inanabiliyor musun?
– Tamam, gidelim mi?
– Evet.
– Hadi.
– Charlie.
Hey, Ricky. Ben de seni arayacaktim.
Aslinda tam da simdi ariyordum.
O konuda hiç endisen olmasin.
Mükemmel bir dövüstü.
Ikinizi de tebrik ederim.
Çok iyiydi.
Hayret verici bir dövüs oldu.
Mükemmel is çikardiniz adamim.
– Hadi ama.
– Ne? – Ciddi misin?
Seni dövecegimi söylerken yoksa…
… saka yaptigimi mi saniyordun?
saka saniyormus.
Buna ne diyorsunuz.
– saka degildi.
– Hey, yanimda çocuk var.
Tamam mi?
Paran artik bende.
Aramizda problem kalmadi, Ricky.
Bence var, Charlie.
Artik problemin para olmadiginin
farkina varmistirsin degil mi?
Tamam, tamam. Ne istiyorsun?
25 bin mi, belki de 30 bin.
Para su anda yanimda Ricky.
Kos, Max, kos.
Gidelim, hadi!
– Kos! Hadi.
– Hizli, hizli!
– Yakalayin sunlari.
– Kos, hadi!
Kalk üstünden.
Kalk onun üstünden.
– Hey, Ricky. – O kendi parasi.
Çocugu rahat birak.
Durun!
Yapmayin!
Bütün parasini alin.
Hepsini alin.
Arkadasin tam bir dallama evlat.
O benim babam!
Babandan geriye
bir sey kalmadi galiba.
Degil mi?
Ders al.
Eskiden oldugu gibi, Charlie.
Gidelim beyler.
Charlie.
Üzgünüm.
– Burada ne yapiyoruz?
– Max, sadece…
Farra’nin yanina mi gidiyoruz?
Seni aradi degil mi?
Zeus dövüsü için.
Onlar Zeus’un adamlari degildi.
Bütün bunlari düsünüyorum da…
– Ben…
– Max! Max?
– Seni görmek çok güzel.
– O burada ne ariyor?
Onunla gitsen iyi olur.
Dövüldük ve sen de beni
almalari için onlari mi çagirdin?
Dövülmüs mü?
Ilgilenemeyecegini sana söylemistim.
– Yüzüne baksana.
– Evet, ben aradim.
Bize bak, mahvolduk.
Biz iyiyiz. O gidebilir.
Atom iyi dövüsüyor.
Parayi geri kazanabiliriz.
– Charlie, lütfen.
– Bak sadece…
Charlie, çok iyiydik.
Charlie, lütfen.
Yapma, yapma.
Lütfen. Lütfen.
Güven bana evlat.
Bu sekilde daha iyi. Tamam mi?
Neyin dogru oldugunu
bildigini düsünüyorsun.
Ama bilmiyorsun. Daha çok gençsin.
Bilemezsin.
Bana bak.
Güven bana.
Yasal olarak velayet onda.
Ne yapabilirim ki?
Sen söyle, ne yapabilirim?
Parani istemiyorum, Marvin.
Max, kendi yüzme havuzumuz,
… jakuzimiz ve oynayabilecegin
çok eglenceli oyuncaklarimiz var.
Onlarla oynamak ister misin?
Çok eglenceli olacak.
– Ne oluyor?
– Artik benimle konusmuyor.
Tesekkürler, Charlie.
Arabada bekleyecegim.
Konusmak istemiyor musun?
Tamam. Ben konusurum.
Ne dememi bekliyorsun?
Üzgünüm mü?
Ilk günden bunun…
… böyle olacagini biliyordun.
Benimle gelmeyi sen istedin.
Ne düsünüyordun.
Sen, ben ve…
… hurdaliktan çikardigin robot…
… gün batimina dogru
sürdügümüzü mü? Hadi ama.
Sen benim kim oldugumu unuttun.
Benden daha iyisini…
… hak ediyorsun.
Bir sey söyler misin, lütfen?
Deniyorum tamam mi?
Benden ne istiyorsun?
Benim için savasmani istiyorum.
Tek istedigim buydu.
Hiç sorma.
Max nasil?
Bu sekilde daha iyi.
Marvin ve Debra’nin parasi var.
Böylesi daha uygun.
Sana nasil baktigini gördün mü?
Charlie, babama
baktigim gibi bakiyordu.
Onu geri getirebilmek için
her seyi yapardim.
Baban… Baban özel birisiydi.
Dogdugun günden beri sana o bakti.
Biliyorum, berbat ettim.
Berbat ettim.
Max dogdugunda…
Çok korkmustum.
Zararin neresinden dönsen kardir.
– Nereden baslayacagimi bilemiyorum.
– Biliyorsun.
– Bilmiyorum.
– Biliyorsun.
Biliyorsun.
Gitmeliyim.
Bir öpücük için 2 bin kilometre.
Buna deger.
Onu geri getir, Charlie.
Baban gibi konustun.
Tamam. Bak, biliyorum
seni terk ettigimi sandin.
Ve…
Sanirim gerçekten de terk ettim.
– Sonra da beni sattin.
– Charlie.
– Merhaba.
– Burada bulunmaya hakkin yok.
Bu dogru.
Velayet sende. O senin.
Biliyorum, her seyi yanlis yaptim.
Ama eger izin verirsen…
… en azindan
bir seyi dogru yapayim.
Tamam.
– Nerede kalmistik?
– Beni satmistin.
Evet. Dogru bu olmustu.
– Bekle, ne?
– Sonra da fena benzetildik.
Sonra da sen kamyondaki
bir rafta yattin. Oldukça korkunçtu.
– Ayrica tehlikeliydi.
– Hem de ne tehlike.
Biliyorum. Allah’im!
Üzgünüm.
Buraya üzgünüm demek için mi geldin.
Hayir. Yani, evet.
Ama hayir. Buraya kalbini
kirdigimi söylemeye geldim.
Anladim.
Sanirim biraz yavasim ama anladim.
Sen hakliydin.
Olmam gereken yerde olamadim.
Olmam gerekirdi.
– Annen…
– Harika birisiydi, degil mi?
Öyleydi.
– Hem de en harikasiydi.
– Evet.
Öyleydi.
Ona olanlar için,
… üzgünüm.
Max, o yillari geri getiremem…
… ama su anda buradayim.
Sen de istiyorsan,
yüzlesmeye hazirim.
– Zeus’un maçina çikiyoruz.
– Ne dedin?
Hayir, çikmiyoruz.
Sen, Zeus’un maçina çikiyorsun.
Ne diyorsun, Debra?
Son bir kez yapalim mi?
Tek gece.
Tek gece. Tüm ihtiyacim
olan buydu. Tesekkür ederim.
Biliyorsun,
muhtemelen fena yenilecegiz ama…
… en azindan
tarzimizi ortaya koyacagiz.
Ne diyorsun?
New York’taki Çelik Yumruklar
sampiyonasi’nin yapildigi…
… Bing Arena’ya hos geldiniz.
Tim, daha önce görmedigimiz…
… büyüklükte bir
dövüs bizleri bekliyor.
Zeus, hiç yenilmeyen
DRB sampiyonunun karsisinda…
… parlayan yildiz Atom var.
sampiyon takim ligin disindan
bir robotla güresmeyi kabul etti.
Halka güzel bir Davut-Golyat
gösterisini sunmaya karar gerdiler.
Jim, anlamamda bana yardimci ol.
Zeus’un takimi aklini mi kaçirdi?
Tüm zamanlarin
en iyi robot boksörü…
… kemerini Atom adinda ikinci nesil
bir robota kaptirmaya mi niyetli?
Aslinda evet, Herb.
Tak Mashido’ya soracak olsak…
… o da aynini derdi sanirim.
Ringe giris sekli
sahane olabilir ama…
… bu maçi onun kadar
ciddiye alan yoktur.
Kameralarimiz haftanin
basinda onu yakalamayi basardi.
su kayda bir bakalim.
Mashido, basinla
konusmamak için durmadi bile.
Bu dövüs robotunu asagilayici
bir hale getirdigi için…
… Herb, dogruyu söylemek
gerekirse, Max Kenton Zeus’a…
… meydan okumaktan da
fazlasini yapti.
Bunu insanlarin önünde yaparak…
… bu dövüsün sampiyon için
bir kâbusa dönüsmesini sagladi.
süphesiz, Tim.
Ama bence Zeus takimi
ne yaptigini çok iyi biliyor.
Bir de bu var tabi. Hadi ama…
Kemerini nereden geldigi bilinmeyen
ikinci nesil robota mi kaptiracak.
Tam bir pazarlama hilesi.
Kalabaliga bakacak olursak,
ise de yariyor gibi görünüyor.
– Yenilecegiz degil mi?
– Görecegiz.
Meydan okuyan robot
su anda ringe giriyor.
Coskunun sesini
duyabiliyor musun, Herb?
Atom DRBs’ye çikti.
Motivasyonu yüksek görünüyor.
Bazilarinin insanimsi olarak
tanimladigi robot dövüslerinde…
… pek sik
rastlanmayan bir tarzi var.
Atom küçük antrenörüyle
birlikte ringe çikiyor.
Farra Lemkova’nin yüzü adeta…
… “Büyüklerin oyununa
hos geldin, çocuk” diyor.
Atomun ilk raundu
bitirememesine 1′e 5 veriyorum.
– Kim ilgilenir?
– Ben varim.
Beni de yaz bakalim.
– Nasil gidiyor bakalim, ortak?
– Ortak mi?
Komikti. 100 bine ne dersin.
Bak bu daha komik.
Atom’un ikinci raundu
göremeyecegine 100 bin yatiriyorum.
Parayi yaninda mi tasiyorsun?
– Evet.
– 100 bin mi?
Bak ne diyecegim.
C sirasi 101′i iyi hatirla.
Parami getirmen için
orada bekliyor olacagim.
C sirasi 101.
100 bin dolar öyle mi?
– Duydun beni topragim.
– Topragim mi?
Hemserim!
Sonra görüsürüz beyler.
Hadi tatlim, gidiyoruz.
– Hiç yenilmedi.
– Gösteri vakti.
Asla gözü korkmadi.
Ringin krali.
Robotlarin hükümdari!
Yüce Zeus’u selamlayin!
Kahretsin.
Kabul ediyorum bu müthisti.
Hadi gidelim.
Bayanlar ve baylar.
Dünya Robot
Boks sampiyonasi için yapilacak…
… olan müsabaka 5 raund sürecek.
Sag kösemde, meydan okuyan…
– … Atom bulunuyor!
– Selamla.
Sol kösemde ise,
… bu ve
henüz kesfedilmemis diger…
… evrenlerin de sampiyonu olan…
… yüce Zeus var!
Bayanlar ve baylar,
… çelik yumruklarin
dövüsüne hazir misiniz?
Bütün mesele bu.
Zil çaliniyor ve müsabaka basladi.
Robotlar köselerinden ayrildilar.
Zeus Atom’u
vurusuyla yere indiriyor.
– Ayaga kalk! – Görünüse bakilirsa
baska bir nakavta taniklik ediyoruz.
Matt Geiger sayimi baslatmak için
ringe giriyor.
– Kalk ayaga.
– Iki!
– Üç!
– Kaldir kiçini.
Ayaga kalk, hadi!
suna bakin!
Küçük robotumuz geri döndü.
Ama aninda Zeus’tan
darbe almaya basladi.
Atom 10 saniye içerisinde
ikinci kez yere düsüyor.
– Çok güçlü, çok güçlü!
– Iste benim adamim!
Kalk! Kalk ve dövüse devam et.
Hadi Atom kalk, lütfen kalk!
Kalk ayaga!
– Kalk artik!
– Harika, kalkiyor.
Tekrar ayaga kalkiyor.
– Geri çekil, geri çekil.
– Atom köseye dogru sürükleniyor.
– Oradan kurtul Atom.
– Hareket et, Atom.
– Tahrip edici bir vurus.
– Kollarini kaldir.
Kaldir su kollari!
– Ez su teneke kutusunu artik!
– Çik o köseden! Hareket et!
Charlie Kenton umutsuzca robotunu
köseden çikarmaya çalisiyor.
Gardini al.
Tekrar ayaga kalk!
Iyi geceler antrenman robotu!
Biraz uzun sürmüs olabilir ama
Zeus yine basariyor.
Atom bu aksam üçüncü ve
muhtemelen son olarak yerde.
– Kalk ayaga!
– Iki!
– Üç!
– Hadi Atom, kalk ayaga!
– Kalk Atom.
– Kalk Atom.
Alti! Yedi!
Ayaga kalk!
Dokuz!
Bu gerçek olamaz.
Küçük robotumuz tekrar ayaga kalkti.
Hadi, Atom!
Oradan sag çikamaz.
– Bir seyler yap, Charlie.
– Sag aparkat.
Atom bir yumruk atti.
Zeus gelen aparkattan
sonra sersemlemeye basladi.
Yumrugun nereden
geldigini göremedigi kesin.
Devam et.
Korun.
Sag çapraz!
Korun.
Sag çapraz!
Sag çapraz!
Sag çapraz!
Sag çapraz!
Sol krose!
– Bitir isini!
– Gövdeye çift sag!
Zeus ilk defa karsisinda…
… durabilen bir robota rastladi.
Kalabalik çildirdi.
Zeus elinden geleni yapiyor.
Ilk raundun bitmesine
son 15 saniye kaldi.
Zeus rakibini köseye atiyor
ve çifte yumruklarla saldiriyor.
Saniyeler devam ederken Zeus…
… bel alti, bel üstü
rakibine saldiriyor.
– Dayan! Dayan!
– Kaldir yumruklarini.
Dayan!
Sadece 5 saniye kaldi.
Son vurusunu yapabilecek mi acaba?
Buna inanamiyorum. Zil çaliyor.
Atom mucizevî bir sekilde sag kaldi.
Ikinci bir raund olacak.
Kalabalik oldukça heyecanli.
Basardi.
Köseye gidelim.
Buradan gitmeliyiz.
Buradan hemen gitmeliyiz!
Bu taraf daha iyi.
Hadi, hadi!
Lanet olsun.
Her neyse. Sen otur.
– Hadi gidiyoruz. Topragim.
– Tamam, tamam.
Geri gelecegim bebegim.
Çek ellerini üzerimden.
Iki takim da telasli
bir sekilde robotlariyla ugrasiyor.
Sana söylüyorum Tim,
… kalabalik bu aksam buraya
bir katliam görmeye gelmisti…
… ama su anda tam bir
savasa taniklik ediyorlar.
– Anladin mi?
– Evet. – Tamam.
– Basliyoruz.
– Ne oluyor?
Zeus her ihtimale karsi hazirlikli.
– Her sey yolunda.
– Sirada ne var?
Ikinci raund.
Ikinci raund basladi.
Atom, sampiyon rakibini
oldukça zorlamaya basladi.
Zeus küçük robotu ringde
teneke kutuymusçasina firlatiyor.
Kenton robotunu
etkili bir hedefe yönelterek,
… sampiyonun kafasina
sag yumruklarini çalistiriyor.
Atom çok sert darbelerden
kaçinmayi ucu ucuna basariyor.
Her ne stratejiyi izleseler de
su anda ise yaramaz durumda.
Metal, metali yumrukluyor.
Çelik, çeligi.
Iste bu tam bir arbede.
Kalabalik ayaga kalkti
ve iki robotun…
… birbirini öldürmesini izliyor.
Artik bir seyler olmasi…
Ve oldu.
Atom tekrar yere düsüyor.
Hurdaliktan gelen bir robot için
sert bir darbe geldi.
Ne gösteri oluyor ama.
Ve Atom tekrar ayaga kalkiyor.
Kenton bu robotu inatçi
olmasi için programlamis anlasilan.
Dördüncü raundun ortasindayiz ve…
… Zeus maçi bitirebilmek
için firsat kolluyor.
sampiyon tam güç kullanarak
rakibini yere sermeye çalisiyor.
Atom tökezlemeye basladi.
Afalladi ve kafasi
oldukça karisik gibi görünüyor.
Ne oluyor?
– Sanirim ses tanima modülü bozuldu.
Yanit vermiyor. – Ne?
Zeus siddeti
farkli bir boyuta tasidi.
Atomun gögsünü delecek neredeyse.
– Dur! Bir seyler yap.
– Beni duyamiyor.
Zil çaliyor ve bu küçük robot…
… bütün arenayi hayrete düsürüyor.
Isimiz bitti, Max. Beni duyamiyor.
Bu artik cinayet olur.
Bu kadari yeterli.
– Sadece ses modülü bozuldu dedin.
– Ne olmus? Beni duyamiyor ki.
– Ama seni görebiliyor…
– Ne dedin?
Neler dönüyor?
Taklit moduna alacagim ve sen de
ona hamlelerini göstereceksin.
Ses tanima özelligi olmadan
daha da hizli çalisacaktir.
Imkâni yok.
sunlara bak.
Tamamen korkmus haldeler.
Zengin kiz ne yapacagini bilemiyor.
Neden biliyor musun? Çünkü korkuyor.
Atom diger robotlarin
yapamadigini basardi.
– Ama ben basaramam.
– Evet yapabilirsin.
– Hayir, yapamam.
– Evet yapabilirsin.
Ona hamleleri göster.
Son raundu da yapmalisin.
– Lütfen, Max yapma…
– Charlie, lütfen.
Sana yalvaririm.
Beni o gözlerle mi kandiriyorsun?
– Kahretsin.
– Evet!
Bunu yaptigima inanamiyorum…
Orada oldugunu biliyorum.
Ne dedigimi belki
anlamiyorsun ama…
– … orada oldugunu biliyorum.
– Kenton, oyunda misin?
Tamam. Bana bir dakika ver.
Beni duyamayabilirsin
ama beni görüyorsun.
Beni dikkatlice izle.
Beni izle.
– Robotla konustugunun farkindasin
degil mi? – Biliyorum. Kes sesini.
Beni izle.
Destansi mücadelemizde
besinci ve son raunda giriyoruz.
Hadi, Atom.
Hadi oradan, sen de gördün mü?
Charlie Kenton ringin disindan
taklit modunda dövüsüyor.
Görünüse göre
Atom’da taklit özelligi var.
Yani kisaca son turda Zeus ile…
… Charlie Kenton dövüsüyor.
Ama görünüse göre pek ise yaramadi.
Atom tekrar
ringin kösesinde sikisti.
– Olamaz.
– Charlie, yardim et ona. Cevap ver.
Henüz degil.
Zeus yumruklarini indirirken…
… Tak Mashido robotun
kontrolünü devraldi.
sampiyon oldukça yorgun görünüyor.
Görünüse göre
bu robotun yakiti bitmek üzere.
Inanamiyorum.
– Atom Zeus ile dalga geçiyor.
– Turbo moduna geç.
Daha fazlasini istiyormus gibi.
– Lütfen artik bir seyler yap.
– Henüz degil.
Evet, Charlie.
Zamani gelmedi.
Nitro pistonu. simdi!
Charlie, daha fazla dayanamayacak.
Cevap ver ona.
– Zamani var.
– Dayan orada.
Atom tam güçteki
yumruklara maruz kaliyor.
Atom! Atom! Atom! Atom!
Atom! Atom! Atom! Atom!
– Atom! Atom! Atom! Atom!
– Biraz daha bekle. Henüz degil!
Zeus yavaslamaya basladi.
sampiyonun güç hücreleri
tamamen bosalmis durumda.
Charlie, lütfen.
– Hey, Kenton. simdi.
– simdi!
Durma, içine gir.
Devir su lanet olasi pisligi!
Iste bu.
Bir sey yap.
Çik oradan.
Elle kontrole geçiyorum.
Beklenmeyen bir manevra. Tak
Mashido robotunu kendisi kullaniyor.
– Aferin. Hadi, Charlie.
– Bitir isini, Atom.
suna bakin! sampiyon ayaklari
üzerinde durmak için ugrasiyor.
Kenton usanmadan
yumruk üstüne yumruk atiyor.
– Zeus birçok hasar aldi.
– Sag, sol, sag.
Atom’dan olaganüstü bir aparkat.
Zeus yere düsüyor!
Bu küçük robot bu aksam
iliklerine kadar savasti…
… ve bize
inanilmaz bir seyi kanitladi.
Iki! Üç!
Dört! Bes!
Alti! Yedi!
Kalkti!
– Zeus tekrar ayakta.
– Atom tekrar saydirmaya basladi.
Yumruk üstüne yumruk atiyor.
Tak Mashido
ve süper robotu yanit veremiyor.
Zeus Atom’un sol kolunu yakaladi
fakat Kenton daha kararli.
Sonuca yaklasiyoruz millet.
Bitir isini, Charlie. simdi!
– Kenton çok yakin.
– Son zil çaliyor.
Zeus çalan zille
birlikte paçayi kurtariyor.
Bu inanilmazdi, Tim. Maçin
sonucu puanlara göre belirlenecek.
Yanina git.
Bayanlar ve baylar,
… 5 raund sonunda sonuç
hakemler tarafindan bildirilecek.
1 numarali hakem
47′ye 48 olarak bildiriyor.
2 numarali hakem
48′e 47 olarak bildiriyor.
Son olarak 3 numarali hakem
47′ye 46 olarak bildiriyor…
… ve sampiyonumuz hala…
… Zeus!
Bayan Farra. Farra Lemkova.
Bu aksam umdugunuzdan da zor çikti.
Bazilari ise robot
hakem karariyla kazandi…
… ama ringde yenildi diyor.
Kizmisa benziyor.
Düsündügümüzden biraz uzun sürdü…
… ama sonuç beklenilen gibiydi.
Biz kazandik.
Zeus hala hiç yenilgi almadi.
Tak. Tak Mashido.
Tak, bu aksamki neredeyse
küçük düsürücü dövüs hakkinda…
… yorum yapmak ister misin?
– Yapmiyor…
– Yorumsuz.
– Max. Max nerede?
– Max git, git.
Max, iste burada.
Max, robotuna “Halkin
sampiyonu” lakabini taktilar.
Max, ne düsünüyorsun?
Halkin sampiyonu mu?
Kulaga hos geliyor.
– Baba! Baba!
– Max.
Baba!
Max, ben…
… bilmeni isterim ki.
Hayir, bilmen gerekiyor.
– Ben…
– Merak etme.
Sirrin benimle güvende.
Burada bekle.
Evet!
– Evet!
– Evet!
– Evet!

Categories: Movie | Tags: , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | Comments Off

“The Simpsons” MoneyBart 2010 Albanian

movie image

Download subtitles of “The Simpsons” MoneyBart 2010 Albanian

The Simpsons – Sezoni 22 Episodi 03
MoneyBART
NUK DUHET TË SHKRUAJ MBI MURE
Përkthimi dhe titrimi: UniVerseHub
Është tamam ashtu si do të doja
të bëhesha unë!
KAFE HUT
KLUB PLATIN
DREJTORI SKINER
Çfarë bën një bukuroshe si ajo me një
banane të vjetër siç është Skiner?
Mbase të jetë një nga ato përfaqësueset
seksi të materialeve didaktike.
Po të ishte ashtu, ku është valixhja
e saj me rrota, Bart?
Ku është valixhja me rrota?
Kush mund të ishte tjetër përveç
Erni Përgjuesit dhe shokët e tij kuriozë.
Do doja të njiheshit me Dahlia Brinkley.
E vetmja nxënëse e fillores së Springfieldit
që është pranuar në Ivy League.
Në parking është një makinë
me një ngjitëse të “Yale”.
Duhet të jetë ajo!
Sapo jam diplomuar në Yale
dhe mendova se duhej të bëja vizitë,
nga Yale,
tek shkolla ime e vogël
ku ka filluar gjithçka.
Edhe unë parashikoj të frekuentoj
një shkollë të Ivy League.
A e di, kam mesataren 10-të…
A din të bësh edhe matematikën
me shkronja!
Shiko: sa është x-i, Lisa?
Epo, varet…
Më vjen keq, dje ja doli.
Të besoj. Bëj diçka tjetër?
Jam bursiste e klubit të xhazit
dhe kam filluar shoqërinë
e riciklimit në shkollë.
NDALOHET TË HIDHET YOGURT PËRGJYSËM
Bukur… po më?
Vetem dy aktivitete?
Në një kërkesë për në Ivy League
do të mjaftonin vetëm për hyrjen.
Por jam vetëm në klasën e dytë.
Unë në moshën tënde
koordinoja dhjetra aktivitete ekstra.
Tamam kështu. Hidhi një sy
librit të vitit.
RETROSPECTICUS
SHKOLLA FILLORE E SPRINGFIELD
KLUBI I GJUAJTJES ME HARK
KLUBI I NDIHMËS SË PARË
CIRQUE DU SPRINGFIELD
SHOKË TË KONTROLLUESIT TË KORRIDORIT
DITARI I STUDENTËVE
BRESHKA E KLASËS ISHTE NJË GUR
Një vit i mahnitshëm.
Është viti në të cilin ndryshuam
rërën në lulishte.
Kështu është.
Shtyrë! Pritur! Shmangur! Zhytyr!
Hë pra, Megi, duhet të bëhëm
e zonja me shpatë,
kështu mund ta vë në
korrikulumin tim dhe të hy në Yale.
Mos ki frikë.
Nuk do ta lendoj motren
time tutëcake.
Shpirti, mund të shkosh
sidoqoftë në McGill,
Harvardi i Kanadasë.
Gjithçka që është
diçkaja e një diçkaje,
që në fakt është
asgjëja e asgjësë.
‘Tjeta, Flanders.
Por a nuk ke një komshi
në krahun tjetër?
Në fakt, po
dhe e kam për zëmër sa të kam ty.
Është një sanduiç me Flanders me
bukë komshishë të mrekullueshëm.
Bart, më quaj po deshe Walter Matthau,
por mos më jep dru edhe nëse
nuk takoj Arinjtë.
Po heq dorë si trajner
i skuadrës tuaj të “Little League”.
Çfarë? Përse?
Në ndeshjen e fundit, interbaza jonë ka
goditur një top faull që ka shkuar e gjatë,
por arbitri e ka quajtur jashtë fushe,
dhe unë e lashë ashtu
pa thënë asnjë fjalë.
Nuk më pëlqen përbindëshi
që jam bërë.
Por pa trajner
nuk mund të luajmë.
Homer, mbase mund ta bësh ti.
Më vjen keq, Marxh, por herën e fundit që
kam vënë këmbë mbi një fushë bejsbolli,
më kanë hedhur poshtë me një elektro-shok.
Një ditë këta fëmijë
do të largohen nga shtëpia
dhe do të pendohesh që nuk
ke kaluar më shumë kohë me ta.
Ai është një problem
i Homerit të së ardhmes.
Se kam aspak zili atë!
Nuk mund të luaj më bejsboll.
Çfarë të bëj?
Bir, si thua të
kalosh verën
duke ndërtuar varka druri
bashkë me disa mjeshtra artizanë?
Si thua të më puthesh mollaqet?
Shikomëni, jam Whitey Ford!
– Çfarë po ndodh?
– Kemi një trajner të ri.
Fantastike! Kush është?
Jam unë.
Lisa?
Çfarë ka? Nuk e duron idenë që një vajzë
të stervisë një skuadër bejsbolli meshkujsh?
Jo, nuk e durojmë idenë që
dikush që nuk di gjë për bejsbollin
të mund të stervisë një skuadër bejsbolli.
Ka patur shumë
trajnere gra në bejsboll.
Connie Mack, Sandy Alomar,
Terry Francona, Pinky Higgins.
– Ata janë meshkuj!
– Vërtet?
Duken… dua të them…
domethënë… është që…
Mirë, situata është kjo:
mua më duhet një kurs ekstra shkollor,
dhe askush nuk do t’ju stervisë
juve të adhuruar dështakë.
Nuk jemi dështakë. Vitin e kaluar
kemi mbyllur me 6 fitore dhe 5 humbje.
Dhe nuk jemi të adhurueshëm.
Në skuadër kishim një
hollak me puçrra
që e kemi talluar
deri sa iku.
Hej, Fytyrë e Stërpikur!
Si është koha atje lart?
Është vërtet për të ardhur keq, sepse është një
goditës i zoti, por ja vlen.
Dëgjoni, nëse doni të luani bejsboll
dhe të jeni të mbuluar nga siguracioni,
unë jam mundësia juaj e vetme.
Epo mirë, mund të jesh trajnerja jonë.
Faleminderit. Ti mund të bësh “free safety”.
Sport i gabuar.
Doja të thoja lojëbërësi.
– Prapë e gabuar.
– Do të bëj ndonjë kërkim të vogël.
“Ndonjë kërkim të vogël”
nuk do të mjaftojë, bukuroshe.
Mos më thirr bukuroshe.
Mora vesh, sheqerkë.
Shkoni në një dhomë, ju të dy.
Jemi motër e vella.
Edhe prindërit e mi, besoj.
– Babi?
– Hej, shoku, si shkon?
Mirë. Shpresoja sikur ti dhe shokët tu
mund të të më shpjegonit
ndonjë taktikë për bejsbollin.
E vetmja gjë që di mbi taktikën është që
çdo gjë që bën trajneri është e gabuar.
Vetëm nëse funksionon, në atë rast
është dikush që di të shtyp butonat e duhur.
Përëndi ata që shtypin
butona gjithë diten.
Ti shtyp butona gjithë ditën.
Që kur ka ardhur Obama ti
ke të gjitha përgjigjet, apo jo?
Por a ka njeri këtu brenda që di
diçka konkrete për bejsbollin?
Ata tipat atje në tavolinën e fundit.
Si gjuajtës, Cliff Lee është
padyshim më mirë se Zack Greinke.
Po, jam plotësisht dakord,
por me këtë përjashtim të madh:
para iningut të katërt, pas një humbjeje
në transfertë, në një stadium të mbuluar.
Atëherë është më mirë të jesh Greinke.
Nëse nuk ka një lëvizje normale, në atë
rast bëhet veçanerisht jo efikas.
Më habit që ju dini kaq shumë
gjëra për një sport.
Oh, Lisa, bejsbolli është
një sport olimpik,
por të vetmit që e kuptojnë janë ata që
e kanë fituar Olimpiadën e matematikës.
Nëse e kupton çfarë kam nënkuptuar.
Çelësi për ta kuptuar
lojen është sabermetrika.
Sektori është zhvilluar
nga statistiku Bill James.
E kam bërë bejsbollin argëtues sa
të plotësosh deklarimet e pasurisë!
Me sabermetriken, edhe një vajzë
tetë vjeçe mund të drejtojë një skuadër
me diturinë e Stengelit dhe
me vendosmerinë e Steinbrenner-it.
Unë e quaj metoda Stein-Stengel…
Faleminderit, djema.
Mëqe ra fjala për statistika,
nuk jam shumë i kënaqur
nga raporti i vendëve që zini
dhe birrës që keni porositur.
E ke fjalën për POBO-n tonë?
Po e llogarisim menjëherë!
Cili është faktori i konvertimit
për birrën pa alkool?
Fuqia etjeshuese pjestim për vrull.
Pak a shumë shije.
Po përse kam publikuar
pijet e mia në “Scientific American”?
Më vinë në mendje tre arsye.
– E para…
– Mbylle sqepin.
Dhe kështu jemi një me një
në iningun e tretë,
dhe Lisa Simpson,
dhe tranierja e Isotots,
e rivendos mbrojtjen
për të disatën herë.
Nuk shikoja kaq shumë libra që kur
Albert Ajnshtajn shkoi që të bëjë piknik!
Zhvëndosuni të gjithë në të djathtë!
Mora një mollë të bardhë!
Mirë, studiojeni të gjithë skemat
me dy dalje dhe numerimin e gjuajtjeve,
pas pak kthehem me biskota pa glutinë.
Fletët tua të llogarisë!
Ajo motra ime budallaqe e ka hequr
të gjithë argëtimin nga bejsbolli!
Ku kanë përfunduar bazat e vjedhura,
“shtryllja vetvrasëse”, hedhja e topit
drejt fytyrës së gjuajtësit?
Nuk jemi më leshkot e Ligës.
Se mos tjetër
skuadra nuk është më.
Nuk është kjo loja më
të cilen jam rritur!
Loja që shikohet në fushat
e mjegulluara të Enron Field,
apo të Pac Bell, pastaj është bërë SBC,
dhe tani ATT Park.
Dhe tani e tutje,
do të luaj si të them unë!
Budalltop!
Bart Simpson për të gjuajtur,
shkopi i tij do të ngopet
nga një vrapim për tek baza,
ashtu si Kroni ngopej me fëmijet e tij.
Dhe mëqe ra fjala për “vrapim në bazë”,
në mënyrë të habitshme emri i të atit të Bartit…
nuk është në fletën e të dhënave
të lojtarëve.
Bart, ky këtu u ka dhuruar topa
baze dy goditësve të fundit,
dhe nëse e bën edhe me ty,
fitojmë ndeshjen.
Mos e lëviz shkopin.
Por jam në drejtimin e duhur!
Drejtimet e duhura janë
iluzione statistike.
Do të doja që ti të ishe
një iluzion statistik.
Epo është 97%
probabiliteti që unë të mos jem,
dhe pra bëj siç të thashë.
Topi i parë!
Topi i dytë!
Mos leviz!
Prisha lojën tënde të preferuar!
Bart! Bart! Bart!
Nuk i je bindur trainerit tënd!
Dhe ku është problemi? Kemi fituar!
Bart! Bart! Bart!
Ja ku është problemi:
je jashtë nga skuadra!
Nxirreni që këtej, djema.
Raport konfliktual!
Raport konfliktual!
Raport konfliktual!
Hë pra, djema…
Mu desh ta dëboja Bartin.
Por e ka mbyllur lojën
me një jashtëfushe të frikshëm!
Ajo goditje jashtëfushe ka qënë me fat.
Jo se unë duhet të justifikohem.
Traineret stërvisin,
lojtarët luajnë.
Aligatorët zhysin?
– Po ku ta di unë… po!
– Kam frikë!
Ja uniforma ime,
ngaqë nuk do të më duhet më.
Darkë në brekë!
Jo, nuk është e vërtetë!
A e di, Lisa, jam i lumtur
që nuk luaj më bejsboll.
Besoj se më pëlqen më shumë…
futbolli!
Mjaft më. Do të hidhni
për tokë kryporen.
Tani do ti vë fund
këtij absurditeti.
Lisa, a nuk mund ta rifutësh
vellain tënd në skuadër?
Të fluturuarat dhe topat
e lartë shkojnë dhe vijnë,
por familja është përgjithmonë.
Më fal, Marxh,
por kjo është kot fare.
Metsat e ’69-ës do të jetojnë përgjithmonë,
por a mendon se i intereson ndokujt gjë
për gruan dhe fëmijet e Ron Swoboda?
Mua jo, dhe as
Ron Swoboda, imagjinoj.
Po ndjenjat e Bartit?
Djemtë nuk kanë ndjenja,
por muskuj.
Po përse thua gjëra kaq qesharake?
Në kokë më tingëllojnë bukur,
por pastaj gjuha i bën që të mos
tingëllojnë edhe aq bukur.
Formalisht.
Mamaja Arushë tha: “Jam e sigurtë
se Motra Arushë do të ndryshojë mendim”.
“Pastaj Pete Rose u hedh si trup
i vdekur mbi mikun e tij Ray Fosse,
duke nxjerrë shpatullen e Fosse-t
në një ndeshje pa ambicie”.
“Fitoi nofkën
e Çarli Hasll…
– “Mamaja Arushë tha që familjet…
– sepse nuk la…
– duhet të qëndrojnë të bashkuara, sepse…
– që ndjenjat u futen në mes…
– mes tij dhe shtëpisë bazë”!
– të bësh ndryshe është e padurueshme”!
Më falni!
Me gjithë këtë poterë, fëmijët e mi nuk
do të arrijnë të flejnë gjashtëmbëdhjetë orët e tyre!
Pra, Nelson,
duke parë statistikat tua,
që sot e tutje je goditësi i parë. Pyetje?
Kur kthehet Bart?
Nuk do të kthehet. Mendon të jetë
më i mirë se ligjet e probabiliteteve.
A ka ndonjë tjetër që mendon se është
më i mirë se ligjet e probabiliteteve?
Gabohesh!
Të më shoqërojë në kronikë
është zëri flakë i ri i dytë
dhe ish Isotopist, Bart Simpson.
Bart, të mungon loja?
Jo, jo, jo, jo, kam
shumë gjëra nepër duar.
Nuk kam dyshime.
Milhaus godet një top për pak
që kalon interbazën në hedhje.
Loja zhvendoset në shtëpinë bazë.
Shpëtoi!
Ndeshja mbyllet!
Është triumpfi i trumdhenjve
mbi shpirtin njerëzor.
Dhe më në fund që ndodhi.
SOT: FINALE E KAMPIONATIT E LIGËS SË VOGËL
NUK KA MBARUAR DERISA HUMBËSIT TË MOS QAJNË
Shiko, babi! Hyrja për
lojtarët dhe tranierët.
Eja, të mbahemi për dore
dhe të kërcejmë brenda.
Epo të shkojmë tek shkallat.
Kam sjell trumbetë dhe një megafon.
Provoje…
Në fakt po të çoj të bësh një…
“Xhiro supër argëtuese për
të voglin tim të veçantë”.
Po më çon tek dentisti?
Nuk po shkojmë tek dentisti.
TË SHKOSH TË DENTISTI
POLIGON QITJEJE
LUNA PARK
A e di, mami, pas vetëm
shtatë orësh në Luna Park
po filloj të argëtohem.
Biles, po filloj
të harroj…
Lisa?
Do të flasë me ty.
– Hej, Lis.
– Bart, kam nevojë për ty.
Ralf nuk mund të luaj sepse
ka pirë shumë.
Nuk po kuptoja se çfarë po fusja
në trup.
Më vjen keq, motër,
por nuk më intereson.
Kanë mbaruar ditët kur merrja vesh
trainerin.
Bir, duhet ta marrësh
vesh gjithmonë trainerin tënd.
Maik Shosha!
Nuk kishte marrë një
helmim nga radiacionet
kur punonte në centralin
nuklear në Springfield?
Në fakt është kështu, dhe nga ajo ditë
jam një trainer me superfuqi.
Dhe për më shumë shmagnetizoj
kartat e kreditit.
Bart, kam dy këshilla për ty.
Së pari, mbaji
duart brenda vagonit.
Së dyti, nuk më intereson fare
nëse është motra jote traniere,
apo ka mustaqet e Dik Drago,
apo edhe flokët e Oskar Gembell.
Një lojtar duhet të dëgjojë
superiorin e vet.
Kështu i kam fituar këto
tri unaza të “World Series”.
S’ka gjë, do të fitoj të tjera.
Por nëse ka diçka që ja
ke borxh motres sate,
ja ke në lojen e madhe të bejsbollit…
Fytyra qesharake për fotografi!
Dhe të kthehesh atje për të ndihmuar skuadren.
Kush do pak tortë?
Ka përbërës të mirë, djalosh.
Hapi pak krahët.
Jo! Kështu nuk bën!
Është e njëjta gjë. Sot nuk ishte dita jote.
Nuk duhet të shohë bejsboll
në çdo gjë.
Në fakt po.
Po tani çfarë të bëj?
Më duhet një zëvëndësues shpejt!
Si thua për një ngrohës stoli
që ka frikë nga dordolecat?
Ka kërkuar kush një fund të bukur?
Bart!
Dhe tani shko në fushë dhe godite në fund të fushës!
Bëja shaka.
Dhe është për këtë që çdokush që
të ketë bërë biznes me Lenny Dykstra
duhet të thërrasë atë numër.
Avokatët janë lajmëruar.
Simpson në bazën e parë,
por po largohet.
Oh, duket se do të vjedhë bazën.
Jo. Jo! Mos e vidh!
Mos e bëj! Mundësitë janë minimale.
Mos u shqetëso. Nuk do ta bëj.
Faleminderit. Jam e lumtur
që më në fund më respekton.
Dhe shihemi!
Mirë, këtë po të ta fal.
Por nëse të ka interesuar ndonjëherë
për mua, mos e vidh bazën e tretë.
Përsëris: mos e vidh bazën e tretë.
Dhe vjedh bazën e tretë!
Mirë, mirë, ka vjedhur bazën e tretë.
Por me siguri
paftyrësia e tij do të mbarojë këtu.
Do të vjedh shtëpinë bazë!
Jo! Kompjuteri thotë që është
statiktikisht e pamundur.
Ah, kompjuterat.
Nuk do të zëvëndësojnë kurrë
rregulluesin tim automatik Hufnagel.
Sille dorezën, Smithers, sille!
Ngeci, zotëri.
Epo, hidhi më shumë yndyrë pate.
Të vjedhë shtëpinë bazë. Është absurde.
Është kundër çdo instinkti të arsyeshëm.
Është… është…
Është aksioni më
emocionues i bejsbollit.
Jepi, Bart!
Nëse ja del, është fëmija im!
U eliminua!
Isotopët humbasin.
Tani fillon puna ime jashtë sezoni.
ai i hajdutit që ndjek
viktimat e veta deri në shtëpi.
Shihemi në parking,
por ju nuk do të më shihni,
derisa të jetë shumë vonë.
Ti ta shpif!
– Ja dola?
– Jo.
Por sidoqoftë bëre diçka.
Më bërë të dashuroj bejsbollin.
Jo si një pasim statistikash,
por si loja e paparashikueshme
dhe pasionante që është,
sipas sasisë së emocioneve
vetëm nga të gjitha sportet e tjera.
Imagjinoj që kompjuteri yt
kishte të drejtë.
Mbase po, por sipas llogarive të mia
je një vella i mirë
në 51 përqind të rasteve.
Dhe sipas instinktit tim,

Categories: Movie | Tags: , , , , , , , , , , , , , , , , , | Comments Off

Glory 1989 Greek

movie image

Download subtitles of Glory 1989 Greek

Ο Ρόμπερτ Γκουλντ Σω, γιος πλουσί-
ων δημοκρατών της Βοστόνης…
…ήταν 23 όταν πήγε στον Πόλεμο
μεταξύ των Πολιτειών.
Έγραφε στους γονείς του,
λέγοντάς τους για τη ζωή…
…στον στρατό που μαζευόταν
στον ποταμό Πότομακ.
Τα γράμματα βρίσκονται
στη Βιβλιοθήκη του Χάρβαρντ.
Αγαπημένη μου μητέρα:
Ελπίζω να είσαι καλά και να μην
ανησυχείς πολύ για μένα.
Μη σκέφτεσαι ότι
θα σκοτωθεί κανένας από μας.
Η δύναμη που μαζεύεται εδώ
θα έκανε κάθε επίθεση παράλογη.
Σήμερα το πρωί πέρασαν
οι άνδρες της Μασαχουσέτης.
Τι υπέροχο να συναντάς
άνδρες απ’όλες τις πολιτείες…
…έτοιμους να πολεμήσουν
για τη χώρα τους…
…όπως έκαναν οι πρόγονοί μας
στην Επανάσταση.
Αλλά αυτή τη φορά πρέπει να
φτιάξουμε μια ενιαία χώρα…
…για όλους όσους ζουν εδώ,
για να μπορούν όλοι να μιλούν.
Πριν αρχίσει αυτός ο πόλεμος…
…πολλοί απ’το σύνταγμά μου
δεν είχαν δει ποτέ έναν Νέγρο.
Αλλά τώρα οι δρόμοι είναι γεμάτοι
απ’τους αποδιωγμένους.
Πολεμάμε για ανθρώπους που η
ποίησή τους δεν έχει γραφεί ακόμα…
…αλλά σε λίγο θα είναι
αξιοζήλευτοι και εν δ00ι.
Χ θες βράδυ μάθαμε
για άλλη μια ήττα…
…αλλά δεν αποκαρδιωθήκαμε.
Είναι τιμή μου να είμαι μέλος
ενός τέτοιου λαμπρού λόχου.
Μ’έκαναν λοχαγό, κι αυτό με κάνει
αφάνταστα περήφανο.
Θα το’βρισκες περίεργο αν μ’έβλεπες
να διατάζω εκ ατό άντρες.
Οι περισσότεροι είναι
μεγαλύτεροι από μένα.
Σ’ευχαριστώ που μου έστειλες
τον Έμερσον.
Οι λέξεις του ηχούν στ’αυτιά μου
τόσο αληθινές.
“Ο έξυπνος άνθρωπος ξέρει
ότι το κακό μάτι μπορεί να βλάψει…
…η από καρδιάς ευλογία
μπορεί να θεραπεύσει…
…κι η αγάπη μπορεί να
υπερνικήσει κάθε δυσκολία”.
Την μεγαλύτερη αγάπη μου
στον πατέρα. Ο γιος σου, Ρόμπερτ.
ΑΝΤΙΤΑΜ ΚΡΗΚ, ΜΕΡΙΛΑΝΤ
17 ΣΕΠΤΕΜΒΡΙΟ Υ 1862
Συνεχίστε!
Εμπρός!
Για τ’όνομα του θεού, ελάτε!
Ρόμπερτ, πρέπει
να υποχωρήσουμε!
Μορς!
Μορς!
Είστε εντάξει, λοχαγέ;
Σ ας παρακαλώ!
Όχι το πόδι μου!
Πού είναι το χλωροφόρμιο;
Σταματήστε!
Ο λαιμός σας είναι;
Οι χειρουργοί είναι απασχολημένοι,
αλλά θα σας φροντίσω εγώ.
Πείτε μου αν σας πονέσω.
Δεν είναι τίποτα.
Μάθατε τα νέα;
Ποια;
Τα έμαθα από ένα φίλο,
που είναι αγγελιοφόρος…
…και τ’άκουσε απ’το φίλο του,
που είναι στο Υπουργείο Πολέμου.
Ο Λίνκολν θα εκδώσει
Διακήρυξη Χειραφέτησης.
Θα απελευθερώσει
τους δούλους.
Ίσως όχι στις συνοριακές πολιτείες,
αλλά θ’απελευθερώσει μερικούς.
Θεέ μου!
Λέει ότι θα το’κανε νωρίτερα,
αλλά χρειαζόταν μια μεγάλη νίκη.
Μάλλον αυτή ήταν.
Θεέ μου!
Σας παρακαλώ,
μην κόβετε άλλο!
Σας παρακαλώ!
Σας πονάω, λοχαγέ;
Συγνώμη.
Ρόμπερτ!
Τόμας!
Λοχαγέ Σω! Ένιωσα τόσο
περήφανος όταν το έμαθα.
Όλοι οι άλλοι αξιωματικοί
είχαν πεθάνει.
– Ο Φορμπς;
– Ανυπόφορος, όπως πάντα.
Κάπου εδώ γυρίζει.
– Εσύ;
– Δουλεύω για τον πατέρα σου.
Τον βοηθάω στην Οργάνωση
Βοήθειας των Απελεύθερων.
Υπάρχει έλλειψη στέγης…
Είσαι καλά;
Δεν είναι τίποτα.
Αγάπη μου, κάποιος θέλει
να σε γνωρίσει.
Ο Στρατηγός Χάντερ μάζεψε
δούλους απ’τα χωράφια…
…και τους έκλεισε σε στρατόπεδα,
σαν τα γελάδια.
Το Υπουργείο Πολέμου τούς έδωσε
ακόντια, αντί για τουφέκια.
Και φυσικά λιποτάκτησαν.
Το ίδιο θα έκανα κι εγώ.
Κυβερνήτη, ξέρετε το γιο μου.
Χαίρομαι που σε ξαναβλέπω.
Γνωρίζεις τον Φρέντερικ
Ντάγκλας;
Κε Ντάγκλας.
’κουσα ότι ήσουν
στο Αντίταμ.
Μια σπουδαία, αλλά
και τρομερή μέρα.
Χρειάζομαι τη βοήθειά σου.
Ο κυβερνήτης προτείνει να φτιάξει
ένα σύνταγμα Νέγρων στρατιωτών.
Όχι, μόνο η ιδέα ήταν δική μου.
Ο κ. Ντάγκλας…
θα δώσουμε αξιοπρέπεια σ’αυτούς
που γνώρισαν μόνο εξευτελισμούς.
Έγχρωμοι στρατιώτες, Ρομπ.
Για σκέψου!
Θαυμάσια.
Υπέβαλα το όνομά σου
για να γίνεις…
…συνταγματάρχης του 540υ Συντά-
γματος πεζικού της Μασαχουσέτη.
Σας ευχαριστώ,
κυβερνήτη.
Είναι θαυμάσια ιδέα.
Με συγχωρείτε.
Συγχαρητήρια, Σω.
Μπράβο, νεαρέ!
Τι τρέχει, Τσέστερ;
Ήπιες πολύ;
Ξέρω πόσο θέλεις να γίνεις
συνταγματάρχης, αλλά σε έγχρωμους;
Ξέρεις πόσο κακή εντύπωση
θα προκαλέσει…
…αν δώσουν όπλα
σε 100ο έγχρωμους;
Τι συμβαίνει;
θα το κάνω.
Δε σοβαρολογείς.
Θέλω να έρθεις μαζί μου.
Κι εσύ;
Μπορείς να με φανταστείς
επικεφαλής συντάγματος;
Επικεφαλής σε οτιδήποτε;
θα ήταν τιμή μου
να σ’έχω.
Τότε, είσαι ηλίθιος.
Ρομπ, είναι αλήθεια;
θα γίνει έγχρωμο
σύνταγμα;
Έτσι φαίνεται.
Τότε είμαι ο πρώτος
εθελοντής σου.
Παρουσιάστε όπλα!
Τι λες; θα πολεμήσουμε
τους αποστάτες;
Αφεντικό, πότε θα βάλουμε
την μπλε στολή;
Είμαστε έτοιμοι να πολεμήσουμε
τους Επαναστάτες.
Πότε θα πολεμήσουμε;
Προσοχή!
Καλημέρα.
Καλημέρα, κύριοι.
Είμαι ο Συνταγματάρχης
Ρόμπερτ Γκουλντ Σω.
Είμαι ο διοικητής σας.
Με μεγάλη μου χαρά σας βλέπω
όλους εδώ σήμερα.
Ελπίζω πως με το
ίδιο θάρρος…
…την ψυχή και την τιμή…
…που μας ένωσε…
…μια μέρα θα αποκαταστήσουμε
την Ένωση.
Ο θεός να μας ευλογεί!
Να σχηματίσουμε λόχους;
θα ξεκινήσουμε
σχηματίζοντας λόχους.
Θα παρουσιαστείτε
στους αξιωματικούς σας…
…με το γράμμα του λόχου
σε αλφαβητική σειρά…
…που είναι στο πάνω
αριστερό μέρος…
…του φύλλου στρατολόγησης.
Βιβλίο είναι αυτό;
Ναι, είναι. Λέγομαι Σερλς.
Τόμας Σερλς.
Τζούπιτερ Σαρτς, κύριε.
Τι λέει αυτό το βιβλίο;
Είναι μια συλλογή δοκιμίων.
Φουριέ, Έμερσον…
…όλοι οι υπερβατιστές.
Έχει εικόνες;
– θα με μάθεις;
– Πολύ ευχαρίστως.
ΣΤΡΑΤΟΠΕΔΟ ΡΕΝΤΒΙΛ, ΜΑΣΑΧΟΥ-
ΣΕΤΗ 27 ΝΟΕΜΒΡΙΟ Υ 1862
Κοιτάξτε τι περνάει!
Προτιμώ να έχω γουρούνι, παρά
αράπη. Το γουρούνι τρώγεται.
Μαύρισε ο τόπος!
Λοχία, τοποθετήστε
τη φρουρά!
Μάλιστα, κύριε!
Στάσου, αράπη. Προτιμώ
να κοιμάμαι κοντά στη πόρτα.
Αν δε σε πειράζει, χρειάζομαι
το φως για να διαβάζω.
Μ’αρέσουν οι αράπηδες
που μιλάνε σαν λευκοί!
Ευχαρίστως να σε διδάξω.
Δεν έχω τίποτα να μάθω
από έναν αράπη του σπιτιού.
Είμαι ελεύθερος,
όπως ήταν κι ο πατέρας μου.
Μπα, είσαι ελεύθερος;
Κούνα τον ελεύθερο
μαύρο κώλο σου…
Στάσου.
Δε σου μίλησε κανείς.
Δεν πειράζει.
Είμαι εντάξει κι εδώ.
Συγνώμη.
Πότε θα μας δώσουν άραγε
την μπλε στολή;
Δε δίνουν μπλε στολή στους μαύρους,
μόνο στους άσπρους στρατιώτες.
Κι εμείς είμαστε
στρατιώτες τώρα.
Από πού είσαι, χωριάτη;
Απ’τη Νότια Καρολίνα.
Θα’πρεπε να το ξέρεις, μικρέ.
Κόφ’το!
Σταμάτα να χτυπάς.
Πώς σε λένε, μικρέ;
– Πώς σε λένε, είπα;
– Δε βλέπεις ότι είναι μουγκός;
Είναι μουγκός.
Δηλαδή δεν μπορεί
να μιλήσει;
Έλα δω, παιδί μου.
Μουγκοί και χωριάτες!
Καταπληκτικό!
Εσύ, μικρέ;
Από πού είσαι;
Κοντά απ’το Τενεσή.
Το’σκασα όταν ήμουν 12 χρονών
και δεν ξαναγύρισα.
Τι έκανες από τότε;
Κατέβηκα για Πρόεδρος.
Δεν κέρδισα, όμως.
Ταγματάρχη!
Φορμπς, εσύ είσαι;
Τόμας.
Τι κάνεις;
– Ξέρεις τον Τσάρλι Μορς.
– Τσαρλς Σερλς.
Λοχαγέ.
Πώς ήταν το φαγητό σου;
Η σως ρεμουλάντ
ήταν λίγο ξινή…
…αλλά το σουφλέ
με αποζημίωσε.
Οι σύντροφοί σου;
Γοητευτικοί.
Εξαιρετικοί συζητητές.
Ταγματάρχη Φορμπς!
Μια λέξη, παρακαλώ.
Συγνώμη, Τόμας.
Δεν επιτρέπω τέτοια
οικειότητα.
Μα είναι ο Τόμας.
Είναι στρατιώτης.
Δίκιο έχεις, φυσικά.
Ζήτησα βοήθεια.
Οι άντρες χρειάζονται
έναν δάσκαλο.
Περπατάτε σαν ανάπηρες
κατσίκες!
Θα περπατάμε μέρα-νύχτα,
μέχρι να το πετύχετε!
Λόχος, αλτ!
Μεταβολή.
Είστε άσκημες Μεξικανο-
Αφρικάνες πόρνες!
Θα δουλεύουμε μέρα-νύχτα,
κύριοι!
Εμπρός, μαρς!
Ηλίθιο μαύρο κάθαρμα!
Σου’κοψαν τ’αρχίδια στη γέννα;
θα σε κυνηγάω μέχρι
να μάθεις!
Λόχος, αλτ!
Δεν ξέρεις ποιο είναι το δεξί
και ποιο τ’αριστερό σου;
Όχι, κύριε.
Πόσοι δεν το ξέρετε;
Χριστέ μου, λυπήσου με!
Αυτό είναι το μπροστά.
Αυτό είναι το πίσω.
Αυτό είναι το δεξί σου
κι αυτό…
Τώρα μαθαίνεις.
Λόχος, εμπρός μαρς!
Ένα! Ένα! Ένα!
Ένα, δύο, ένα, δύο…
Παλιο “Ινδουιστές”,
κάντε το σωστά!
Στοπ.
Ξανά απ’την αρχή.
Σ’όλες τις σειρές!
Αριστερό, αριστερό, αριστερό,
δεξί, αριστερό.
Πιο δυνατά!
Βγάλε τα χέρια
απ’τις τσέπες!
Αριστερό, αριστερό,
δεξί, αριστερό.
Τον πρίγκιπα παριστάνεις;
Είσαι μέλος του Κογκρέσου;
Ή ο πρίγκιπας της Αφρικής;
Μη με κοιτάς.
Κοίτα μπροστά σου.
Θα σου μαστιγώσω
τον πισινό.
Οι Ιρλανδοί δεν συμπαθούν
τους έγχρωμους.
Τι θα γίνει με τις στολές;
Καμιά είδηση ακόμα.
Τα τουφέκια;
Φρόντισέ το.
Έχετε πολλά να μάθετε.
Δεν είχατε δάσκαλο σαν εμένα.
Αγαπητή μητέρα,
οι άνδρες μαθαίνουν πολύ γρήγορα…
…γρηγορότερα από λευκούς
στρατιώτες, μου φαίνεται.
Είναι σοβαροί και αξιοπρεπείς.
Και συγκρατημένοι.
Αλλά μόλις τελειώσουν
την εκπαίδευση…
…οι γλώσσες λύνονται και τα
φιλντισένια δόντια φανερώνονται.
Ούτε θα φανταζόσουν ότι αυτό
είναι στρατόπεδο.
Πρέπει να το έχουν μάθει…
…από ατελείωτες ώρες ανιαρής
και απάνθρωπης δουλειάς.
Το να ελευθερώνουν τόσο γρήγορα
το μυαλό τους…
…τους δίνει μεγάλη ζωντάνια.
Και χωρίς αμφιβολία,
θ’αφήσουμε αυτή την πολιτεία…
…ως σύνταγμα, απ’τα καλύτερα
που πέρασαν ποτέ.
Όπως πάντα,
ο γιος σου Ρόμπερτ.
Το έκαναν.
Συγκέντρωσε τους άντρες.
Προσοχή!
Σύμφωνα με την επιθυμία
προέδρου Λίνκολν…
…σας πληροφορούμε ότι
το Συνομοσπονδιακό Κογκρέσο…
…εξέδωσε μια διακήρυξη.
Λέει:
Κάθε Νέγρος που παίρνει τα όπλα
κατά της Συνομοσπονδίας…
…θα επανέρχεται αμέσως
σε κατάσταση δουλείας.
Κάθε Νέγρος που φοράει
την ομοσπονδιακή στολή…
…θα εκτελείται.
Κάθε λευκός αξιωματικός επικε-
φαλής Νέγρων στρατιωτών…
…θα θεωρείται υποκινητής
εξέγερσης…
…και, ομοίως, θα εκτελείται.
Το πρωί θα δοθεί απολυτήριο…
…σε όσους το ζητήσουν.
Ελεύθεροι.
Αν δεν είσαι εδώ το πρωί…
…θα καταλάβω.
Ακόμα θέλεις τη μπλε
στολή, αράπη;
– Καλημέρα, ταγματάρχη.
– Είμαστε έτοιμοι, κύριε!
Πόσοι έμειναν;
Προσοχή!
Αλληλούια!
Λόχος, αλτ!
Δε σας άφησα, μικρέ.
Σήκω!
Θα διαλυθείτε όταν πω εγώ,
όχι νωρίτερα!
Σήκω, είπα!
Επιλοχία!
Κύριε.
Ανάπαυση, επιλοχία.
Δεν αμφιβάλλω ότι είσαι
δίκαιος άνθρωπος, Μαλκάχυ.
Όμως αναρωτιέμαι μήπως
τους φέρεσαι πολύ σκληρά.
Διαφωνείς.
Μπορείς να μιλήσεις
ελεύθερα.
Ο νεαρός είναι φίλος σας.
Μεγαλώσαμε μαζί.
Αφήστε τον να μεγαλώσει
λίγο ακόμα.
– Καταλαβαίνω.
– Θέλετε τίποτε άλλο, κύριε;
Πήγαινε.
57 χιλιοστά, τουφέκι
Ένφιλντ.
Το καλύτερο στον κόσμο.
Ένα, ένα, εννιά,
ένα, ένα.
– Μπορείς να το χειριστείς;
– Κάτι θα μπορέσω να γκρεμίσω μ’αυτό.
Τριπ!
Ένα, δύο, ένα, εννιά, δύο.
Ότμαν!
Ένα, δύο, ένα, οκτώ, έξι.
Τζέφερσον!
Ρόμπερτ…
Επιτέλους.
Κυκλοφορεί φήμη ότι μας θέλουν
μόνο για χειρωνακτική εργασία.
Είναι απίστευτα
αυτά που ακούμε.
Δεν είναι αλήθεια, ε;
θα μας επιτρέψουν
να πολεμήσουμε;
Γι’αυτή τη μέρα ζουν όλοι.
Κι εγώ, σίγουρα.
Μην του δίνεις σημασία.
Δεν ξέρει τίποτα.
Συγνώμη.
Για τ’όνομα του θεού!
Ξανακάν’το.
Δώσ’του το όπλο σου.
Ξανακάν’το.
Στοίχημα
ότι δεν μπορεί.
– Μια δεκάρα απ’τον καθένα.
– Πάει το στοίχημα.
Κάν’το, μικρέ!
– Μια δεκάρα απ’τον καθένα σας.
– Διπλά ή τίποτα.
Λόχος, προσοχή!
Λόχος, προσοχή!
Ανάπαυση.
Ένα βήμα μπροστά.
Είσαι καλός σκοπευτής,
οπλίτη.
Ευχαριστώ, κύριε.
Κυνήγι σκίουρων.
– Έχεις σκοτώσει ποτέ άνθρωπο;
– Όχι, κύριε.
– Αλλά τα καταφέρνεις με τα όπλα.
– Μάλιστα, κύριε.
Ξαναγέμισε.
Πιο γρήγορα.
Πιο γρήγορα.
Πιο γρήγορα!
Πυροβόλησε.
Πυροβόλησε.
Κάν’το!
Τώρα ξανακάν’το. Αλλά αυτή τη φορά,
θέλω να γίνει γρήγορα.
Ένας καλός οπλίτης πυροβολεί
τρεις φορές στο λεπτό.
Ταγματάρχη Φορμπς, δώσε μου
το ρεβόλβερ σου.
Το όπλο σου.
Δώσ’το μου.
Πιο γρήγορα.
Ξαναγέμισε.
Πιο γρήγορα!
Πιο γρήγορα!
Γέμισε!
Κάν’το!
Κάν’το!
Δίδαξέ τους σωστά,
ταγματάρχη.
Μάλιστα, κύριε.
Λόχος, προσοχή!
Έτοιμοι!
Επί σκοπόν!
Καλημέρα, ταγματάρχη.
Νωρίς σηκώθηκες.
Θέλω να σου μιλήσω.
Βέβαια.
Σε πειράζει να κατεβείς
απ’το άλογό σου;
Καλύτερα τώρα;
Γιατί φέρεσαι έτσι
στους άντρες;
– Πώς θα’πρεπε να τους φέρομαι;
– Ανθρώπινα.
Γιατί είσαι τόσο σκληρός
με τον Τόμας;
Δεν είναι πολύ καλός
στρατιώτης.
Τους ετοιμάζω για μάχη.
Ήδη περπατούν καλά.
Είναι πειθαρχημένοι.
Όχι χάρη σε σένα.
– Ορίστε;
– Με άκουσες.
Ποιός νομίζεις πως είσαι και παρι-
στάνεις τον σπουδαίο συνταγματάρχη;
Ξεχνάς ότι σε ξέρω.
Το ίδιο κι ο Τόμας.
Φορμπς!
Αν δεν πιστεύεις σ’αυτό
που κάνουμε εδώ…
…κακώς συμμετέχεις.
Σε τι συμμετέχω;
Αριστερό, δεξί; Το μικρό δάχτυλο
στη ραφή του παντελονιού;
Δε νομίζω ότι θα κάνουν τίποτα
παραπάνω από βηματισμό.
Η δουλειά μου είναι να
τους κάνω ετοιμοπόλεμους.
Και θα τους κάνω.
Ρισκάρισαν τη ζωή τους για να’ρθουν.
Εγκατέλειψαν την ελευθερία τους.
Τους χρωστάω όσα μου έδωσαν.
Τους χρωστάω την ελευθερία μου…
…τη ζωή μου, αν χρειαστεί.
Ίσως κι εσύ το ίδιο.
Έτσι νομίζω.
Προχωρώ! Φυλάγομαι!
Χτυπώ!
Προχωρώ! Φυλάγομαι!
Χτυπώ!
Δεν είσαι σε σχολή χορού.
Πάρ’του το κεφάλι!
Ιησού Χριστέ και Παναγία μου!
Τι έχουμε εδώ;
Τον μικρό πρίγκιπα Τσάρλι
και την παιδική του ξιφολόγχη.
Δε διαβάζεις τα βιβλία
σου τώρα.
Τώρα μαχαίρωσέ με.
Μαχαίρωσέ με.
Κάρφωσε, μη γαργαλάς.
Χτύπα με.
Έλα, ντροπαλή
μαθητριούλα!
Είσαι ο χειρότερος στρατιώτης
του λόχου. Χτύπα με!
Δεν είναι ντροπή,
παιδί μου. Σήκω.
Σήκω, είπα!
Ο αράπης ξέχασε να σκύψει,
αυτό είναι όλο.
Λοχία, ασχολήσου μ’αυτόν
τον άντρα.
Βλέπω ότι είσαι
πολύ έξυπνος.
Πρέπει να μάθεις μόνο να κρατάς
κλειστό το στόμα σου.
’σ’το, παιδί μου.
’σ’το.
Συνεχίστε, λοχία Μαλκάχυ.
Θέλω να σας μιλήσω
ένα λεπτό ιδιαιτέρως…
…αν μπορώ.
Οι στρατιώτες που επιθυμούν να
μιλήσουν στο διοικητή τους…
…πρέπει πρώτα
να πάρουν άδεια.
Κατάλαβες, στρατιώτη;
Μάλιστα…
…κύριε.
Μερικά πράγματα
δεν αλλάζουν ποτέ.
Όλος ο κόσμος
μισεί τον αράπη.
Μικρέ, σταμάτα
το ταμπούρλο εδώ.
Δεν πας έξω να εξασκηθείς
στο ταμπούρλο σου;
Ο Συνταγματάρχης Σω
είναι σκληρός άνθρωπος.
Είναι αριστοκράτης.
Χτυπάει τους αράπηδες.
Στο ίδιο καζάνι μ’εμάς βράζει.
Όταν γίνει η απόσχιση,
θα τον σκοτώσουμε κι αυτόν.
Όχι αυτόν.
Είναι αριστοκράτης.
Παιδί είναι ακόμα.
Ένα αδύναμο, λευκό παιδί…
…που χτυπώντας αράπηδες
νιώθει δυνατότερο.
Σωστά, Ασπρούλη;
Δεν έχει πάει
στο Γουέστ Πόιντ.
Είναι εδώ επειδή το κανόνισαν
η μαμάκα κι ο μπαμπάκας του.
Έτσι δεν είναι;
Νόμιζες ότι ήταν διαφορετικός;
Τι λες τώρα;
Νόμιζες ότι ήσουν
έξυπνος, αράπη;
Τώρα είσαι στο αληθινό
σχολείο, όμως.
Θα βάλεις τα κλάματα τώρα;
Τώρα έμαθες.
Διάολε!
Ένας άντρας είπε ότι υπάρχει
μια φάρμα 2-3 μίλια από δω.
Η κυρία τού έδωσε
μπισκότα και σούπα.
Του είπε πως αν φέρει τους
φίλους του, θα τους ταΐσει κι αυτούς.
Μην το διανοηθείς.
Τι λες, μικρέ;
Μπισκότα και σούπα.
Ίσως μου δώσει και παπούτσια.
Αν σ’ανακαλύψουν,
θα σε τουφεκίσουν.
Αράπη, τι είσαι;
Γέρος ή γριά;
Εντάξει.
Χόρτα.
Καλαμποκόψωμο.
Όσο ονειρεύεσαι…
…εγώ σε περιμένω.
Αγαπητή μητέρα. Σ ήμερα μάθαμε
για την ήττα στο Φρέντρικσμπεργκ.
Αν συνεχίσουν
άσχημα τα πράγματα…
…αναρωτιέμαι μήπως καταλήξω
παράνομος αρχηγός…
…μιας συμμορίας
φυγάδων δούλων.
Όσο κι αν προσπαθώ, δεν τους
γνωρίζω αυτούς τους άντρες…
…τη μουσική τους,
την συναδελφικότητά τους…
…που είναι διαφορετική
απ’τη δική μας.
Βρίσκομαι σε τέτοια θέση…
…που αν είχα αληθινό σθένος,
θα μπορούσα να κάνω πολλά.
Αλλά φοβάμαι ότι θ’αποδειχθώ
ασήμαντος.
Δε θέλω να τους γίνομαι εμπόδιο
εξαιτίας της αδυναμίας μου.
Μου λείπουν τα Χριστούγεννα
στο νησί κι η μυρωδιά της θάλασσας.
Ο Τόμας είμαι.
Απλώς ήθελα να σου πω…
Ήθελα να σου πω…
Καλά Χριστούγεννα, Ρόμπερτ.
Καλά Χριστούγεννα.
Ο Σω δεν είσαι;
Καλά Χριστούγεννα.
Κέντρικ. Διαχειριστής
της μεραρχίας.
Κι αυτός ο άθλιος είναι ο Χάγκις.
Γράφει χρηματικά εντάλματα.
Χάρηκα.
– Πώς πάει εκεί κάτω;
– Πολύ καλά. Ευχαριστώ.
Μη φοβάσαι.
Οι γαλονάδες λείπουν,
ετοιμάζουν τη νέα καταστροφή.
Είσαι μεταξύ φίλων τώρα.
Πόσο λες ν’αντέξουν ακόμα;
Μαθαίνω ότι λιποτακτούν
δέκα-δέκα.
Λάθος πληροφορίες έχετε.
Δεν υπήρξε ούτε ένα περιστατικό.
Πού να βρουν καλύτερα
οι αράπηδες;
Τρία γεύματα την ημέρα,
στέγη πάνω απ’το κεφάλι τους.
Και θα ξέρουν ότι κανείς δεν θα τους
αφήσει να πολεμήσουν.
Φυσικά.
Αν χρειάζεσαι τίποτα…
Ένα μπουκάλι για τις κρύες νύχτες…
Ναι, έκανα αίτηση για παπούτσια
πριν δυο εβδομάδες…
…και δεν έχω
πάρει απάντηση.
Έχουμε μεγάλη
έλλειψη παπουτσιών.
Πρέπει να τα κρατάμε
για εκείνες τις μονάδες…
…που η ετοιμότητά τους
για μάχη…
…είναι ανώτερη
της δικής σας.
Καταλαβαίνετε, σίγουρα.
Καταλαβαίνω.
Περάστε αύριο.
Βρήκα την καλύτερη ντόπια
μαρμελάδα.
– Από καρπούς μυρτιάς;
– Βατόμουρα.
Χάρηκα για τη γνωριμία.
Βλάκα!
– Συγνώμη, κύριε.
– Τι είναι;
Πιάσαμε ένα λιποτάκτη.
’σχημα τα πράγματα!
Θα τον τουφεκίσουν;
Όχι, δε θα γίνει τίποτα.
Σωστά;
Ανασυνταχθείτε!
Συνταχθείτε!
Ησυχία!
Ησυχία!
Λύσε του τα χέρια
και βγάλ’του το παλτό.
Ο κρατούμενος είναι
στη θέση του.
Τι είναι αυτό;
θα μαστιγωθεί μπροστά
σε ολόκληρο το σύνταγμα.
Ρόμπερτ, όχι μαστίγιο.
Όχι σ’αυτούς.
Συγνώμη, λοχία.
Παρακαλώ.
Ποτέ μη με αμφισβητείς
μπροστά σε άλλους.
Συγνώμη, αφέντη. Εσύ είσαι το
αφεντικό κι εμείς όλοι, τα παιδιά…
…που πρέπει να υπακούσουμε…
Προσοχή!
Λοχία Μαλκάχυ…
…μπορείτε ν’αρχίσετε.
Ξεκινήστε.
Προσοχή!
Κε Ρώλινς…
Σήμερα το πρωί…
θα ήταν μεγάλη βοήθεια
αν μιλούσαμε για τους άνδρες…
…πού και πού.
Αυτό είναι όλο.
Παπούτσια, κύριε.
Οι άντρες χρειάζονται
παπούτσια.
Το ξέρω. Κυνηγάω
τον διαχειριστή.
Όχι, κύριε…
Τώρα.
Ο νεαρός έφυγε προσπαθώντας
να βρει παπούτσια.
Θέλει να πολεμήσει…
…όσο όλοι μας.
Κι ακόμα περισσότερο.
Όλοι οι άντρες έτσι είναι;
Οι περισσότεροι.
Καλησπέρα.
Αλλάξατε γνώμη
για το μπουκάλι;
θέλω 600 ζευγάρια παπούτσια
και 1.200 ζευγάρια κάλτσες…
…κι ό,τι άλλο μάς κρύβεις,
κάθαρμα.
Θα ήθελα να σας βοηθήσω,
αλλά δεν έχουμε καθόλου.
Για αράπηδες;
Για κανέναν.
Κρίμα.
Θα ρίξω μια ματιά,
μήπως σου έχουν παραπέσει.
Πού είναι, κάθαρμα;
– Δεν μπορείς, διάβολε…
– Δεν μπορώ;
Είμαι συνταγματάρχης,
παλιόμουτρο.
Νομίζεις ότι μπορείς να κρατήσεις
700 στρατιώτες της Ένωσης…
…χωρίς παπούτσια,
επειδή το βρίσκεις αστείο;
Από πού αντλείς
τέτοια δύναμη;
Εντάξει, ηρεμήστε.
Πιείτε ένα ποτό.
Ελάτε δω, οι ξυπόλητοι!
Έλα, μικρέ.
Παπούτσια!
Πάρε κι εσύ.
Να ένα ζευγάρι.
Ένα ζευγάρι παπούτσια.
Κι άλλο ένα ζευγάρι.
Νοσοκόμε…
– Χρειάζεσαι τίποτα;
– Όχι, κύριε.
Να με ενημερώνεις.
Κύριε…
Απ’το Υπουργείο Πολέμου.
Μπορεί να γίνει τίποτα;
Έχουν οικογένειες.
Θα διαμαρτυρηθούμε αργότερα.
Τάγμα, προσοχή.
Τάγμα, προσοχή!
Καταγήκατε σ’αυτό
το σύνταγμα…
…με τη συμφωνία
ότι θα πληρώνεστε…
…τον κανονικό μισθό του στρατιώτη,
13 δολάρια το μήνα.
Σήμερα το πρωί
με ειδοποίησαν…
…ότι, αφού είστε έγχρωμο
σύνταγμα…
…θα πληρώνεστε 10 δολάρια
το μήνα.
Προχωρήστε κατά λόχους
για την πληρωμή.
Πού πας, μικρέ;
Να πληρωθώ. Δέκα δολάρια
είναι πολλά λεφτά.
Κι αυτό θα το δεχτείς
αδιαμαρτύρητα;
Στη γραμμή!
Αδερφέ, πού είναι
η περηφάνια σου;
Βάλε σταυρό εδώ.
Ξέρω να υπογράφω.
Κάν’το.
Κι ο μαύρος στρατιώτης
σκοτώνεται, όπως ο λευκός…
…για λιγότερα λεφτά, όμως!
Ο Λίνκολν βρήκε κελεπούρι!
– Τι λες, μικρέ;
– Σωστά, σκλάβοι!
Προχωρήστε να πάρετε
τον μισθό του σκλάβου!
Πηγαίνετε να υπογράψετε.
Σκίστε το!
Μπείτε στη γραμμή!
Σκίστε το!
Σκίστε το!
Αφού δε δέχεστε
την πληρωμή…
…τότε κανείς από μας
δεν θα τη δεχθεί.
Ζήτω ο συνταγματάρχης!
Τάγμα, προσοχή!
Πρόσωπο δεξιά!
Πρόσωπο εμπρός!
Πρόσωπο δεξιά!
Είχα ξεχάσει πόση ζέστη
κάνει εδώ κάτω.
Καλώς ορίσατε
στην πατρίδα.
Μη σ’απασχολεί αυτό.
Κοίτα γύρω σου.
Όλα θα’ναι μια ανάμνηση τώρα
που ήρθαν οι Βόρειοι.
Τώρα που ήρθαμε εμείς.
Συνταγματάρχη Σω;
Έντουαρντ Γηρς. Σε ειδική αποστολή
απ’το περιοδικό Χάρπερς.
Υπηρετούμε το έθνος.
Οι αναγνώστες ρωτάνε τι θα συμβεί
όταν οι άντρες σας πάνε στη μάχη.
Κι εγώ το ίδιο αναρωτιέμαι.
Καλύτερα να το δείτε αυτό.
Λόχος, προσοχή!
Ρώλινς, ένα βήμα μπροστά.
Κύριε!
Αυτό το σύνταγμα δημιουργήθηκε
με την υπόσχεση…
…πως μόνο λευκοί αξιωματικοί
θα το διοικούν.
Δεν είπαν τίποτα όμως
για τους υπαξιωματικούς.
Σε αναγνώριση της πρωτοβουλίας, που
πήρες όχι μόνο για τον εαυτό σου…
…αλλά για λογαριασμό
όλου του συντάγματος…
…σου απονέμεται ο βαθμός
του επιλοχία.
Συγχαρητήρια.
Ευχαριστώ.
Συγχαρητήρια.
Δεν είμαι σίγουρος ότι το θέλω,
συνταγματάρχη.
Ξέρω ακριβώς πώς νιώθεις.
Ναι, μικρά μου.
Δεν είναι όνειρο.
Το σκάσαμε σκλάβοι
και γυρίσαμε στρατιώτες.
Τρέξτε να πείτε
στους γονείς σας!
ΜΠΩΦΟΡΤ, ΝΟΤΙΑ ΚΑΡΟΛΙΝΑ
9 ΙΟΥΝΙΟΥ 1863
Ποιοι είναι αυτοί
οι κουρελήδες;
Οι “λαθραίοι”.
Το’χουν σκάσει απ’τα χωράφια.
– Από πού είσαι, γέρο;
– Απ’τη Μασαχουσέτη.
Περπατάει καλύτερα από μας.
Σαν εκείνα τα μουλάρια.
Λέει ότι περπατάμε
σαν λευκοί στρατιώτες.
Και μιλάει σαν λευκός.
– Από πού είσαι;
– Από δω κοντά.
Όταν ήρθαν οι Γιάνκηδες,
είπαμε “κι εμείς φαντάροι”.
Πώς σας φαίνεται ο στρατός;
Μας αρέσει. Έχουμε φαγητό
κι ωραία ρούχα.
Κάθε μέρα είναι
σαν Χριστούγεννα!
– Σαν τι;
– Σαν Χριστούγεννα.
Για σένα, πατρίδα μου
Γλυκιά γη της ελευθερίας
Για σένα τραγουδώ
Γη όπου πέθαναν
οι πρόγονοί μου
Γη των περήφανων προσκυνητών
Από κάθε βουνοπλαγιά
Ας ηχήσει η ελευθερία
Έξοχα.
Δουλεύουν βδομάδες,
περιμένοντας την άφιξή σας.
Είμαστε ενθουσιασμένοι
που σ’έχουμε εδώ.
Ευχαριστώ, κύριε.
Ιδέα τού Λίνκολν.
Προσέλαβε δασκάλους απ’τη Ν. Αγγλία
να διδάξουν τους έγχρωμους ανάγνωση.
’νθρωποι του δικού
σου τύπου.
Το σύνταγμα θα απολαύσει
την παρουσία τους.
Είμαι σίγουρος ότι
θα περάσουμε θαυμάσια.
Αλλά δε βρισκόμαστε
γι’αυτό εδώ.
Δεν μπορώ να σου υποσχεθώ
πολλή δράση.
Και μόνο η παρουσία των εγχρώμων
κατατρόμαξε τους Επαναστάτες.
Συνταγματάρχη Σω!
Θέλω να γνωρίσετε
τους δασκάλους μας.
Ο Δρ. Θορπ απ’το Σέιλεμ.
Χαίρω πολύ, κύριε.
– Ο Δρ Ρότζερς από Φιλαδέλφεια.
– Θαυμάζω τους γονείς σας.
Αλήθεια, κύριε;
Σας ευχαριστώ.
Ο συνταγματάρχης Μοντγκόμερυ.
Είναι ο διοικητής της ταξιαρχίας.
Τιμή μου, κύριε.
Ο συνταγματάρχης Μοντγκόμερυ
είναι απ’το Κάνσας.
Το σύνταγμα των “λαθραίων” είναι
δικό του δημιούργημα.
Νόμιζες ότι οι δικοί σου ήταν
οι μόνοι έγχρωμοι;
Αυτό νόμιζα.
Σίγουρα θα τα πάνε
μια χαρά.
Έχουν δει καθόλου μάχη;
Όχι, κύριε.
Θα πάω ένα λόχο στην ακτή
της Τζόρτζια αύριο το πρωί.
Θα ψάξουμε για τρόφιμα.
Μας χρειάζεται ένα χεράκι.
Αν πιστεύεις ότι οι άνδρες σου
είναι ικανοί.
Είναι, κύριε.
Πολύ ωραία.
Χάρηκα πολύ.
Καληνύχτα.
Ζητώ άδεια ν’αναφέρω,
κύριε συνταγματάρχη.
Οι στρατιώτες έφαγαν
και έπεσαν για ύπνο.
Πολύ καλά, δεκανέα.
Ενημέρωσε τον πρώτο λόχο:
Αύριο το πρωί θα βγούμε
σε αποστολή.
Πολύ καλά, κύριε.
Οι άνδρες βαδίζουν ωραία.
Συγχαρητήρια.
Ευχαριστώ, κύριε.
Με ξάφνιασε πόσο καλά
τους χειρίζεσαι.
Προέρχομαι απ’το Κεντάκυ,
όπου είχαμε αρκετούς δούλους…
…άρα, για μένα είναι
κάτι φυσικό.
Απ’τη Βοστώνη δεν είσαι;
Αδυνατώ να φανταστώ
τη Βοστώνη με σκλάβους.
ΝΤΑΡΙΕΝ, ΤΖΟΡΤΖΙΑ
11 ΙΟΥΝΙΟΥ 1863
Η πόλη είναι καθαρή. Δεν υπάρχουν
Επαναστάτες, μόνο γυναίκες.
Τ’ακούσατε αυτό, παιδιά;
Να την αδειάσουμε!
Τι κάνετε;
Ελευθερώνουμε την πόλη
στο όνομα της Δημοκρατίας.
Δεν έχουμε πυροβολήσει ποτέ,
ταξίαρχε. Να πυροβολήσουμε τώρα;
Γιατί όχι;
Πυροβολήστε, παιδιά!
Δεν είμαστε Αποστάτες!
Ο άνθρωπος είναι πολίτης.
Είναι Αποστάτης.
Όλοι ίδιοι είναι.
Κοίτα τους.
Λες να στείλει κανείς αυτά
τα παιδιά σε αληθινή μάχη;
Το πιστεύεις;
Μικρά παιδιά είναι.
Μαϊμουδόπαιδα.
Πρέπει να ξέρεις
να τους κοντρολάρεις.
Βλέπεις τι εννοώ;
Παιδιά.
Κτήνη!
’φησέ την!
Μικρέ, μην αγγίζεις
τη λευκή κυρία!
Δε θα ήταν αναγκαίο αυτό,
αν δεν είχε αρχίσει αυτή η γυναίκα.
Ποτέ δε θα μάθουν.
Πρέπει να τους σαρώσει το χέρι
του θεού, όπως τους Εβραίους.
Και τώρα θ’αναγκαστώ να κάψω
αυτή την πόλη.
Αράπηδες στρατιώτες!
Πες στους άντρες σου ν’ανάψουν
δαυλούς.
Είναι διαταγή.
Αλλιώς θα κατηγορηθείς
για ανυπακοή ανωτέρου.
Είναι ανήθικη διαταγή. Δεν είμαι
υποχρεωμένος να υπακούσω.
Θα το εξηγήσεις
στο στρατοδικείο…
…αφού οι άντρες σου τεθούν
υπό τη διοίκησή μου.
Πρώτη διμοιρία,
δεύτερος ουλαμός…
Ανάψτε δαυλούς. Ετοιμαστείτε
να κάψετε την πόλη.
Πρώτη διμοιρία, δεύτερος ουλαμός.
Ζυγούς λύσατε!
Τι κοιτάς; Λες πως είσαι
καλύτερος από μένα;
Είσαι ο κριτής μου;
Δεν είσαι τίποτα!
Αγαπητέ πατέρα.
Χρειάζομαι βοήθειά.
Παρά τις αιτήσεις, είναι φανερό ότι
θα μας χρησιμοποιήσουν…
…μόνο για χειρωνακτική
εργασία.
Το ηθικό χαμηλό. Οι άνδρες κατά-
ληφθεί από αδράνεια και απόγνωση.
Γιατί να συνεχίσουν,
αφού δεν θα τους δοθεί…
…η ευκαιρία ν’αποδείξουν
τι αξίζουν, :
Έγραψα στον κυβερνήτη ’ντριου
και στο Γενικό Επιτελείο.
Αλλά μόνο ένα γράμμα
απ’τον ίδιο τον Λίνκολν…
…μπορεί να φέρει το επιθυμητό
αποτέλεσμα.
Δεν μπορώ να σκεφτώ
άλλη λύση.
Ξέρω ότι κι οι δυο
προσεύχεστε, όπως εγώ…
…να μην ήταν μάταια
όλα αυτά.
Λάθος δρόμο πήραμε.
Κουράγιο, παιδιά!
Κουράγιο!
Μια μέρα θα πολεμήσει
και το 540. Θα δείτε!
Κι όλα σας τα βάσανα
θα τελειώσουν. Χαμογελάστε.
Τι είπες, μικρέ;
Μικρέ;
’κου εδώ…
– Σκάσε.
– Παράτα με, Ασπρούλη.
Κάτσε να σου εξηγήσω
κάτι.
Έτσι όπως το βλέπω…
…ο πόλεμος θα τελειώσει
πολύ νωρίτερα…
…αν κάνετε μεταβολή και
πάτε προς τα εκεί…
…και αφήσετε εμάς
να πάμε στη μάχη.
Πεθαίνουν άνθρωποι εδώ
πιο πάνω.
Θα πέθαιναν μόνο Επαναστάτες,
αν πολεμούσε το 540.
’κου!
Στη θέση σου, Τριπ!
Συνεχίστε, άνδρες.
Αράπης με γαλόνια!
Είναι σαν βυζιά
σε ταύρο.
Είμαι ανώτερός σου,
δεκανέα.
Θα υπακούσεις και θα πεις
κι ένα τραγούδι.
Ανάγκασέ με.
– Τι διάβολο γίνεται εδώ;
– Προσοχή!
Πώς σε λένε;
θα τιμωρηθείς.
Δεν είναι ανάγκη, κύριε.
Τι είπες, λοχία;
Ένας καυγάς φαντάρων
είναι απλώς.
Εντάξει, προχωρήστε.
Κουνηθείτε!
Γυρίστε στη δουλειά σας.
Πίσω στη δουλειά σας!
Θα σας ξαναδούμε.
Σκάψτε ένα αποχωρητήριο.
’ντε να παίξεις μπάντζο, μικρέ.
Μ’έβαλαν φρουρό.
Δάνεισέ μου τον καθρέφτη σου.
Σ’ευχαριστώ.
Κούμπωσε το κολάρο σου.
Ρούφηξε την κοιλιά σου.
Κρύψε τα μεγάλα
μαύρα χείλη σου.
’σπρισε το δέρμα σου,
μίκρυνε τη μύτη σου.
Δεν είμαι υποχρεωμένος
να σ’ακούω.
Πού πας, μικρέ;
’σε με να περάσω.
Να σ’αφήσω!
’κου κάτι, μικρέ.
Μπορεί να περπατάς σαν λευκός,
να μιλάς σαν λευκός…
…να μάθεις τα τραγούδια,
και να φοράς τις στολές.
Αλλά ποτέ δεν θα είσαι τίποτα
γι’αυτούς…
…παρά μόνο ένας άσχημος
χιμπατζής με μπλε στολή.
Δε σ’αρέσει αυτό, ε;
Τι θα κάνουμε τώρα;
θες να παλέψουμε, μικρέ;
Τι θα κάνεις;
θέλεις να με χτυπήσεις, ε;
Δε θέλεις;
Έλα, αράπη!
Κάτω τα χέρια,
νεκροθάφτη!
Είναι ανάγκη να τα βάζεις
με όλους;
Αράπη, μάζεψε τα χέρια σου.
Δεν υπάρχουν αράπηδες εδώ.
Οι άσπροι σου έδωσαν γαλόνια
και τώρα διατάζεις…
…σαν τον ίδιο τον αφέντη.
Είσαι το σκυλί του λευκού!
Κι εσύ τι είσαι;
Γεμάτος μίσος, που θέλεις
να τα βάλεις με όλους…
…επειδή σε μαστίγωσαν
και σε κυνήγησαν.
Μπορεί να μην είναι ζωή αυτή,
αλλά σίγουρα δεν είναι θάνατος.
Και τρία χρόνια τώρα,
αυτοί οι λευκοί πεθαίνουν.
Πεθαίνουν κατά χιλιάδες.
Για σένα, ηλίθιε!
Το ξέρω, επειδή σκάβω
τους τάφους.
Κι όσο σκάβω, ρωτάω, ” Πότε, Κύριε,
θα έρθει η σειρά μας”;
Έρχεται η στιγμή που
θα πρέπει να σηκωθούμε…
…και να κάνουμε το καθήκον μας.
Σαν άντρες!
Πρόσεχε ποιον λες “αράπη”.
Αν υπάρχει κανένας αράπης εδώ,
αυτός είσαι εσύ.
Ένας εξυπνάκιας της
κακιάς ώρας!
Αν δεν προσέξεις,
αυτό θα είσαι μόνο.
Συνεχίστε τη δουλειά σας,
άντρες.
Κάθισε.
Τι μπορώ να κάνω για σένα,
συνταγματάρχη;
Να μεταθέσετε το σύνταγμά μου
στο πεδίο της μάχης.
Δε γίνεται.
Είσαι πολύτιμος στις εδώ
επιχειρήσεις μου…
Μπορώ να καθίσω;
Ευχαριστώ.
Έγραψα ήδη στον πατέρα μου…
…να πιέσει τον κυβερνήτη ’ντριου
και τον πρόεδρο Λίνκολν.
Αλλά δε χρειάζεται
να περιμένω, χρειάζεται;
Συνταγματάρχη Μοντγκόμερυ,
φέρτε εδώ το σταχτοδοχείο.
Λέτε ότι είμαι πολύτιμος για
τις εδώ επιχειρήσεις σας.
Τις λεηλασίες;
Τις αρπαγές;
Έχω μελετήσει τις επιχειρήσεις σας
σ’αυτή την περιοχή.
34 αρχοντικά λεηλατήθηκαν και κάηκαν
όταν ο συν/χης Μοντγκόμερυ…
…επέδραμε στο Κόμπαχι.
4.00ο μπάλες βαμβακιού
μεταφέρθηκαν λαθραία…
…πληρώνοντας άτομα
γνωστά μόνο σ’εσάς.
Ψεύτικες επιτάξεις.
Ο ταγματάρχης είδε
τα έγγραφα.
Όντως.
Και αποστολή τιμαλφών στο Βορρά
ως προσωπικές αποσκευές.
Να συνεχίσω;
Μπορείς;
Μπορώ να σας καταγγείλω
στο Υπουργείο Πολέμου.
Ναι, μπορώ.
Πάρε το σύνταγμά σου
και πήγαινε στη μάχη.
Αυτό δε θέλεις;
Να δείξεις τι αξίζουν;
Πότε;
Τι πρεμούρα!
Πότε;
Μόλις γράψω τη διαταγή.
Ταγματάρχη…
ΝΗΣΙ ΤΖΕΗΜΣ, ΝΟΤΙΑ ΚΑΡΟΛΙΝΑ
16 ΙΟΥΛΙΟΥ 1863
Κατά λόχο, στη γραμμή!
Σχηματίστε γραμμή πυρός!
Εδώ σχηματίστε
τη γραμμή πυρός.
Η πρώτη γραμμή, γονατίστε.
Σταθεροί, παιδιά!
Πυροβολείτε κατά τάγμα.
Έτοιμοι…
…επί σκοπόν…
Επίθεση!
…πυρ!
Παύσατε πυρ!
Σηκωθείτε!
Έρχονται!
Ξαναγεμίστε.
Γεμίστε!
Έτοιμοι!
Επί σκοπόν!
Ετοιμαστείτε.
Ξαναγεμίστε!
Πυρ κατά βούληση!
Πυρ ομαδόν!
Επίθεση!
Αψιμαχίες είναι, λοχαγέ.
Τόμας!
Τι γίνεται, συνταγματάρχη;
Πονάς, ε;
Σε ζηλεύω. Θα γυρίσεις
στη Βοστώνη πριν από μένα…
…θα διαβάζεις Χώθορν, δίπλα
στο τζάκι, πίνοντας καφέ.
Δε γυρίζω πίσω.
’κουσέ με.
Τραυματίστηκες.
Θα γυρίσεις πίσω.
Υποσχέσου μου πως δεν θα
με στείλεις πίσω.
Υποσχέσου!
Εντάξει.
Συνταγματάρχη Σω!
Δεν τα μάθατε;
Ο Λη ηττήθηκε στην Πενσυλβάνια.
Στο Γκέτυσμπεργκ!
Ο Γκραντ πήρε το Βίκσμπεργκ.
Κι όλα αυτά την 4η Ιουλίου.
Θεέ μου!
Θα’χει τελειώσει
μέχρι τα Χριστούγεννα.
– Πώς τα πήγαν;
– Έξοχα.
– Απώλειες;
– 42.
Δώστε λεπτομέρειες.
Θα στείλω τηλεγράφημα.
Δεν προλαβαίνουμε την εφ ημερίδα,
θα τα πούμε αργότερα.
Ανάπαυση.
Τριπ λέγεσαι;
Μάλιστα, κύριε.
Πολέμησες πολύ καλά
χθες, Τριπ.
Ο λοχίας Ρώλινς σε πρότεινε
για έπαινο.
Ναι, κύριε;
Νομίζω ότι πρέπει να βάλεις
τα διακριτικά του συντάγματος.
Θεωρείται μεγάλη τιμή.
Γιατί όχι;
θα…
…θα ήθελα να πω κάτι,
κύριε, αλλά…
Μίλα.
Βλέπετε…
…δεν κάνω
αυτό τον πόλεμο…
…για σας, κύριε.
Καταλαβαίνω.
Τι ωφελεί;
Κανείς δε θα κερδίσει.
Θα συνεχίζεται για πάντα.
Δεν θα συνεχίζεται
πάντα.
Ναι, αλλά κανείς
δε θα κερδίσει.
Κάποιος πρέπει
να κερδίσει.
Ποιός;
Εσείς…
…θα γυρίσετε στη Βοστώνη,
στο μεγάλο σπίτι σας.
Εμείς;
Τι θα κερδίσουμε;
Δε θα κερδίσετε τίποτα,
αν χάσουμε τον πόλεμο.
Τι θέλεις να κάνεις;
Δεν ξέρω, κύριε.
Βρωμάει η υπόθεση.
Ναι, βρωμάει πολύ.
Κι όλοι είμαστε βουτηγμένοι.
Κανείς δεν είναι καθαρός, κύριε.
Θα’ταν όμορφα
να γίνουμε καθαροί, όμως.
Πώς γίνεται αυτό;
Τα δίνουμε όλα, κύριε.
Αλλά και πάλι δε θέλω να
κουβαλάω τη σημαία σας.
Το Τσάρλεστον δεν θα πέσει ποτέ,
αν δεν σιγήσουν τα φρούρια…
…που προστατεύουν
το λιμάνι του.
Και το πρώτο που πρέπει να πέσει
είναι αυτό.
Το οχυρό Γουάγκνερ.
Έχει ένα κανόνι 10 ιντσών…
…τρία πυροβόλα
των 32 λιβρών…
…ένα κοντό κανόνι
των 42 λιβρών…
…ένα ολμοβόλο 10 ιντσών…
…και τέσσερα “χόβιτσερ”
των 12 λιβρών.
Και μια φρουρά
100ο ανδρών.
Όπως μπορεί να ξέρετε…
…τις τελευταίες 4 μέρες, το Ναυτι-
κό μας εξασθένησε το Γουάγκνερ…
…με συνεχή κανονιοβολισμό.
Το αρχηγείο αποφάσισε ότι ήρθε
η ώρα να επιτεθούμε.
Θα κάνουμε μετωπική επίθεση
αύριο το σούρουπο.
Το πρόβλημα είναι, κύριοι,
η προσέγγιση.
Υπάρχει μόνο μια στενή
λωρίδα άμμου…
…απ’όπου μπορούμε να στείλουμε
μόνο ένα σύνταγμα τη φορά.
Αν το προπορευόμενο σύνταγμα
απασχολήσει τους Επαναστάτες…
…θα μπορέσουν οι ενισχύσεις
να εκμεταλλευτούν το ρήγμα.
Περιττό να σας πω…
…ότι το προπορευόμενο σύνταγμα
μπορεί να έχει τεράστιες απώλειες.
Στρατηγέ Στρονγκ!
Το 540 της Μασαχουσέτης…
…ζητά την τιμή να ηγηθεί της
επίθεσης στο οχυρό Γουάγκνερ.
Είστε ο Συνταγματάρχης Σω;
Μάλιστα, κύριε.
Εσείς κι οι άνδρες σας έχετε
δυο μέρες να κοιμηθείτε.
Ακριβώς, κύριε.
Λέτε να έχουν τη δύναμη
να οδηγήσουν την επίθεση;
Η μάχη χρειάζεται κάτι
περισσότερο από ξεκούραση.
Χρειάζεται ηθικό.
Χρειάζεται ψυχική δύναμη.
Έπρεπε να μας δείτε στη μάχη
πριν δυο μέρες.
Ήταν κάτι το καταπληκτικό.
Θα είμαστε έτοιμοι, κύριε.
Πότε μας θέλετε;
Θεέ μου, Θεέ μου,
Θεέ μου
Στοίβαξε τα ζ ώα
σε ζευγάρια
Βόδι,
καμήλα και καγκουρό
Τα στοίβαξε τόσο σφιχτά
στην κιβωτό
Που δεν μπόρεσα να κοιμηθώ
εκείνη τη νύχτα
Οι γιοι τού Νώε,
ο Σημ και ο Χαμ
Διηγούνταν το σχέδιο
του Θεού
Ω Θεέ μου, Θεέ μου,
Θεέ μου
Αύριο πάμε στη μάχη.
Γι’αυτό, θεέ, βοήθησέ με να πολε-
μήσω με το τουφέκι στο άλλο χέρι…
…και τη Βίβλο στο άλλο.
Κι αν πεθάνω απ’την κάνη
του όπλου…
…αν πεθάνω στη θάλασσα
ή στη στεριά…
…θα μπορώ να ξέρω πως Εσύ,
ευλογημένε Παντοδύναμε…
…είσαι μαζί μου.
Και δε φοβάμαι.
Αμήν.
Θεέ μου, Θεέ μου,
Θεέ μου
Θεέ μου, Θεέ μου,
Θεέ μου
Κύριε…
…στεκόμαστε μπροστά Σου απόψε
για να Σου πούμε ευχαριστώ.
Σ’ευχαριστούμε, Πατέρα,
για τη χάρη Σου…
…και τις πολλές Σου ευλογίες.
Εγώ το έσκασα…
…αφήνοντας τα παιδιά μου και
τους συγγενείς μου σκλαβωμένους.
Γι’αυτό στέκομαι μπροστά Σου
απόψε, Ουράνιε Πατέρα…
…να ζητήσω την ευλογία Σου…
…για όλους μας.
Ώστε, αν αύριο είναι
η μεγάλη μας μέρα…
…αν αύριο πρέπει να συναντήσουμε
τον Κριτή μας…
…θέλουμε, Ουράνιε Πατέρα,
να πεις στους δικούς μας…
…ότι πεθάναμε αντιμετωπίζοντας
τον εχθρό.
Θέλουμε να ξέρουν ότι
πεθάναμε όρθιοι…
…ανάμεσα σ’αυτούς που πολεμάνε
ενάντια στην καταπίεσή μας.
Να ξέρουν, Ουράνιε Πατέρα,
ότι πεθάναμε για την ελευθερία.
Ζητάμε αυτή την ευλογία
στο όνομα του Ιησού…
Αμήν.
Τριπ;
Ανέβα εκεί πάνω,
μικρέ!
Πες αυτό που σκέφτεσαι
και νιώθεις.
Έλα, βγάλ’το.
Δεν είμαι πολύ
της προσευχής.
Ποτέ δεν είχα οικογένεια.
Η μάνα μου πέθανε
στη γέννα.
Νιώθω περίεργα.
Μια χαρά τα πας.
Εσείς όλοι…
Είστε η μόνη οικογένεια
που έχω.
Και…
…σας αγαπώ, 540.
Και δεν έχει σημασία
τι θα συμβεί αύριο…
…επειδή είμαστε άντρες.
Είμαστε άντρες.
Να πάρει!
Λόχος, προσοχή!
Είμαστε έτοιμοι,
συνταγματάρχη.
Φάτε τους, 540!
Έτοιμοι! Πυρ!
Θα είναι σπουδαίο θέαμα,
Γηρς.
Έχουμε τις καλύτερες θέσεις.
Μήπως θα μπορούσες
να κάνεις κάτι για μένα;
Έχω μερικά πράγματα εδώ,
προσωπικά αντικείμενα.
Βέβαια, συνταγματάρχη.
Αν σκοτωθώ…
…θυμήσου τι βλέπεις εδώ.
Εσείς απαλλάσσεστε.
Παρουσιαστείτε στα μετόπισθεν
ως τραυματιοφορείς.
Αμέσως!
Επί δεξιά…
Εμπρός, μαρς!
Πήγαινε, χρυσό μου.
Θα έρθουμε σε λίγο.
Αν πέσει αυτός ο άντρας…
…ποιός θα σηκώσει τη σημαία
για να συνεχίσει;
Θα σε δω στο οχυρό, Τόμας.
Εφ’όπλου…
…λόγχη!
Επ’ώμου…
…όπλα!
Επίθεση…
…με ξιφολόγχες!
Βήμα ταχύ…
…εμπρός…
…μαρς!
Τροχάδην…
…μαρς!
Θάρρος, παιδιά!
Ελάτε!
Εμπρός!
Κρατήστε τις γραμμές σας!
Καλυφθείτε
στους αμμόλοφους!
Καλυφθείτε!
Αρχηγοί λόχων…
…θα καλυφθούμε εδώ και θα
προχωρήσουμε όταν σκοτεινιάσει.
Πέσε κάτω!
Διατάξτε τους άντρες σας
να περιμένουν εδώ.
Λοχία Ρώλινς…
Να ειδοποιηθούν όλοι.
Προχωρούμε μόλις διατάξω.
Προχωρούμε μόλις διατάξω.
Έτοιμοι οι πυροβολητές!
Έτοιμοι…
…επίθεση!
Εμπρός!
Εμπρός, άνδρες!
Εμπρός!
Μη σταματάτε!
Ανεβείτε!
Ελάτε!
Ελάτε, 540!
Ελάτε!
Επίθεση!
Σχηματίστε γραμμή πυρός εδώ!
Ελάτε!
Κουνηθείτε!
Ελάτε!
Το 540 Μασαχουσέτης αποδεκατίστη-
κε στην επίθεση στο Γουάγκνερ.
Η λευκή ταξιαρχία επίσης είχε βα-
ριές απώλειες, πριν υποχωρήσει.
Το φρούριο
δεν καταλήφθηκε ποτέ.
Καθώς απλωνόταν η φήμη της ανδρείας
τους, το Κογκρέσο διέταξε…
…να επιστρατεύονται μαύροι
στην έκταση της Ένωσης. N
Πάνω από 180.000
κατατάχθηκαν.
Ο Λίνκολν απέδωσε και στους

Categories: Movie | Tags: , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | Comments Off

“The Simpsons” The Book Job 2011 Albanian

movie image

Download subtitles of “The Simpsons” The Book Job 2011 Albanian

The Simpsons – Sezoni 23 Episodi 06
“The Book Job”
TË ULUR ME DINOSAURËT
Udhëtimi jonë fillon
65 milion vjet më parë,
kur disa krijesa të jashtëzakonshme
hedhen hapin e tyre të parë.
Sa bukur, gjithë këta fëmijë janë këtu
për të parë dinosaurët e tyre të preferuar.
Këta nuk janë dinosaurë!
Dinosaurët këndojnë!
Dua të kthehem tek mami!
Kam paguar 800 dollarë për pesë minuta!
Dinosaurët do të dominojnë
Tokën për miliona vjet,
derisa një asteroid i stërmadh të godasë Tokën,
duke u dhënë fund mbretërisë së tyre.
Të zhdukur!
Kështuqë mos harroni
të kujdeseni për Tokën,
përndryshe mund të bëjmë
të njëjtin fund si dinosaurët.
Fëmijë, e keni kuptuar moralin?
Si mund të jetë ai morali?
Ajo që është e rëndësishme nga
e gjithë historia e dinosaurëve…
është se nuk ka rëndësi se çfarë bëjmë,
sepse një asteroid do të na shkrumbojë,
kështuqë do të duhet të bëjmë
festë dhe të shkatërrojmë gjithçka!
Po! Pse asteroidi duhet të jetë
i vetmi që të argëtohet?
Çfarë është? Nuk e kanë edhe aq keq.
Suvenir!
Mirë, mund të merrni
nga një lodër për kokë.
Lisa ka marrë një lodër të madhe.
Nuk është e drejtë. Atëherë unë
mund të marr dy të vogla.
Nuk është e drejtë. Nuk është e madhe, është mesatare!
Nuk është e drejtë! Atëherë unë kam
të drejtën e tre lodrave të vogla,
dhe Lisa për një mesatare dhe një të vogël.
Çfarë? Ai merr
katër dhe unë vetëm dy?
Nuk është e drejtë!
Mirë, mjaft! Harrojini!
S’ka lodra për askënd!
Mirë, Megi mund të marrë një lodër.
Nuk është e drejtë!
Mbytu me mutin fosil!
Hej, unë të njoh.
Prit! Prit! Kthehu këtu!
Babi, ndiqe atë dinosaur!
Ka tërë jetën që pres
të më thuhet kjo gjë.
Kokë triçarotopi, hapuni!
Pllaka stegosauri,
të përdorura ose për mbrojtje,
ose për të kontrolluar temeperaturat
trupore, hapuni!
Jam i lodhur për vdekje. Vazhdo pa mua.
Ju jeni T. R. Francis!
Ke shkruar librat e Angelica Button.
Janë romanet e mia fantazi të preferuar.
Po, jam vërtetë unë,
krijuesja e botës tënde të dashur magjike,
plot me fantazi dhe…
kapituj.
Por tani shko. Paçim paçim.
Po përse punon në një
shfaqje për dinosaurët?
Dhe pse ke ikur nga unë?
Dhe si ka bërë Angelica
të ketë një shkop të ri
pasi Baroni Mortdeath ka djegur
pyllin e Shkopudit? Dhe…
Dëgjo, më dukesh një vajzë
e zgjuar prandaj do të të them të vërtetën.
T. R. Francis nuk ekziston.
Patjetër që ekziston.
E dinë të gjithë se ideja për serinë…
ju ka ardhur pas një shpërthimi
në një fabrikë kekësh që
ju ka hedhur poshtë
nga një autobus me dy kate.
Si mund të jetë e shpikur kjo?
Jam vetëm një aktore
që përdorin për fotografinë e kopertinës.
Ajo historia e jetës
së frymëzuar është një trillim.
Urrej të më duhet të ta them,
por të gjithë librat që
ju pëlqejnë ju fëmijëve
konceptohen gjatë
mbledhjeve të drejtuesve të lartë.
Dramat bazohen në
kërkime të tregut,
dhe faqet gatuhen
nga një dhomë plot me studentë
letërsie të ngjeshur
gati të bëjnë gjithçka për një punë.
Shtëpitë botuese bëjnë para’ me thasë,
dhe fëmijët e pavetëdijshëm marrin dhjetë libra
në vit nga shkrimtari i tyre i preferuar.
E gjithë ajo që besoja se dija mbi
letërsinë për të rinjtë e rritur është një genjeshtër!
Nuk është kundër ligjit të flesh
në kokën e një tiranosauri.
Zotëri, ju jeni brenda një allosauri.
Po bëj gjoja sikur po flas
me paleontologjistin tim!
A mund t’a kem rrogën të parapaguar?
Duhet të blej bono
për anidride karbonike
kështuqë mund të djeg
librat e mi të Angelica Button.
Shpirt, më vjen keq që ke zbuluar se
zonja e jote e librave ishte një dinosaur.
Por historitë të kishin
pëlqyer kur i ke lexuar.
Pra, ç’rëndësi ka?
A nuk të bezdis që Betty Crocker
të jetë një shpikje
e publikuesve të viteve ’20?
E di se je duke vuajtur, por jo për
këtë duhet të kapesh me mua.
Arrin t’a besosh? Editorët
u gënjejnë lexuesve të tyre
vetëm për të bërë një milion
dollarë të lehtë të lehtë?
Një milion dollarë?
Të gjithë librat në klasifikimet për të rinjtë
e rritur janë shkruar nga pesë idiotë
që duan vetëm
të përfitojnë nga fëmijët.
Unë i njoh pesë idiotë!
Dhe atyre u mjafton
të arkëtojnë çeqet e tyre,
dhe ja dalin mbanë lehtësisht çdo herë.
Është krimi i përsosur.
Mjafton të mos e kesh problem të tradhtosh
besimin e mendjeve të ndikueshme të të rinjëve.
Krimi i përsosur, ë?
PUNA E LIBRIT
Cilado qoftë puna,
nuk më intereson.
Një milion dollarë ka bërë që të ndryshojnë
ide edhe mendje më të trasha se e jotja.
Më pëlqen ritmi,
vazhdo me melodinë.
Objektivi janë lexuesit e rinj.
Thith-kapitujt? Është një frut i shijshëm,
po cila është qershia mbi tortë?
Jam duke mbledhur një grup
shkruesish librash për vajza.
– Grup shkruesish të librave për vajza?
– Grup shkruesish të librave për vajza.
Por ky Babar ka
nevojë për Zafirin e vet.
– Zafir?
– Ti je Zafir.
Më mirë të mos përfundojë
si në Kansas City.
Nuk do të vejë si në Kansas City.
PIKËT E REJA: FUT EMRIN
PIKËT E REJA: FUT EMRIN
PIKËT E REJA: FUT EMRIN
PIKËT E REJA: FUT EMRIN
PIKËT E REJA: FUT EMRIN
PRANOJ
SKUADRA
Hë pra, Skiner, je eksperti më i mirë
për fëmijë që është këtej.
Lexon letrat e tyre, heton në
raftat e tyre, ti e di se si mendojnë të rinjtë.
Oh, jo… por faleminderit, zotërinj.
Kam një jetë të bukur këtu
dhe dua që të mbesi e tillë.
Shokët tu janë duke shikuar
getat e mia të natës.
Laji përsëri!
Me pjesën tënde të parave mund
të marrësh me qera një monolokal të gjithin për vete.
Frigoriferi mund të ketë…
magnetët e mi mbi të!
Pranoj.
Hë pra, bukuroshe,
nuk mund t’ja dalim pa ty.
Prandaj, si thua…
Skuadra jonë ka nevojë
për ty, Bouvier.
Ke lexuar mjaft tregime fantazie
sa mund të ta ketë zili edhe një hipogrif.
Është e vërtetë.
Flas rrjedhshëm çfarëdo lloj
gjuhe imagjinare,
nga Dothraki në Gjarpërisht.
Pranoj.
Nuk do të bashkohësha me grupin
tuaj prej koti
as për gjithë jastekët/të fejuarat
japoneze që janë në Kyoto.
Nuk jemi këtu për ty, por për Lenin.
Më vjen keq, djema.
Sapo kam adoptuar
një majmun salltë,
dhe nuk mund ta lë vetëm
gjatë forcimit të lidhjes.
Një moment, një moment, një moment, pranoj.
Ç’i duhet skuadrës,
një plaçkitës? Një shofer?
Projekti ynë vangosh është të shkruajmë
një tregim fantazie për fëmijë.
Epo, nuk më pëlqen të mburrem, por…
unë kam publikuar pesë libra
për fëmijë me famë modeste.
Tani na mungon ai tipi i kompjutërit.
– A e ke një kompjutër?
– Ehm… po.
– Pranohesh.
– Pranohem për çfarë?
Po vazhdoj të kontrolloj
projektin nga çdo pikëpamje,
por nuk arrij t’a heq nga koka
faktin që na mungon diçka.
Qetësohu.
Me skuadrën që kemi vënë
libri ynë do të shitet vetë,
dhe shpejt do të shkojmë të kthejmë Mai
Tai në një plazh të Shelbivillit.
Jeni duke shkruar një libër më shumë duar?
Por e vetmja arsye për të cilen
ka kuptim ta bëni është…
përfitimi!
Sikur të mos kishte shkruarr kurrë
kush për para’, Lisa.
Nuk besoj se i dashuri yt William
Shakespeare të ketë humbur ndonjëherë një vakt.
Do t’ua tregoj.
Do të shkruaj një libër unë vetë.
Një histori personale, në të cilen
lexuesit e mi do të mund të identifikohen.
Një moment… ti do të zëvëndësosh
të gjithë anëtarët e grupit?
E si mund të funksionojë vallë?
Ja se si bëjnë shkrimtarët e vërtetë.
Do të shkruaj shpejt e shpejt 2000 fjalë,
dhe pastaj do të ndalem.
Edhe po të isha tejet e frymëzuar,
duhet të kufizohem.
Kapitulli 1.
Një sekondë. Nuk mund të filloj
pa pak muzikë për të më frymëzuar.
Pse Bach është afër Muddy Waters-it?
Ja problemi im…
duhet të radhis këto disqe.
Mirë. Mbarova.
Tani, nëse fitoj edhe dy
lojë të tjera të Boggle online,
do të jem gati për të shkruar.
Spot, stop,
soap, sapo-posa,
krasitur-raskitur-traksiur.
Postë!
ORGANIZIMI
Mirë, kemi këqyrur shumë
libra për fëmijë.
Çfarë kanë të përbashkët?
Heroi është gjithmonë jetim.
Dhe janë të ambjentuar në një vend ku
fëmijët mund të identifikohen.
Le të themi… një shkollë.
Por në të vërtetë është magjike.
Dhe protagonisti zbulon gjithmonë
që ka fuqi mbinatyrore.
Mirë, libri jonë do të flasë
për një jetim që shkon në
një shkollë magjie
ku zbulon të jetë…
një vampir!
Vampir? Si ata?
Apo si ata të tjerët?
Apo këta të tjerët?
Janë tepër vampirë, me dhemb qeni,
me mantelet e tyre dhe medaljet e tyre.
Askush nuk e di se si i kanë fituar.
Hej, kjo punë bën ujë.
Çdonjëri të vrapojë për në një aeroport të ndryshëm, do të
shihemi pas një viti në Rio me fytyra të reja.
Askush nuk do të iki asgjëkundi.
Mirë, zhanri vampiresk
është bërë bajat.
Duhet vetëm të gjejmë një përbindësh
të ri që të jetë heroi i jonë.
– Një troll!
– Hej, nuk jam një troll.
Shikoni, gjaku im është i kuq,
tamam si i juaji.
Në fillim është gjithmonë i gjelbërt,
por më pas bëhet i kuq.
Një troll! Ja dolëm.
Libri ynë do të flasë
për një troll jetim.
Trollët jetojnë nën ura…
shkolla do të jetë nën një ure,
ura e Bruklinit.
Djemtë e hatashëm do të jenë elfët,
nxitëset e tifozëve do të jenë zana,
dhe zanoshët do të jenë…
gargojlët!
Dhe të gjithë luajnë një sport të komplikuar
që nuk ka asnjë farë kuptimi,
të quajtur Caotitch.
– Po, kështu është mirë.
– Ashtu do të bëhet.
Do të bëhemi të pasur.
Më falni, por jeni duke
komplotuar që të bashkë-realizoni
një seri të suksesshme librash
fantazie për fëmijë?
Mirë, Stonehenge, pa të shohim pak
se sa i zoti je të përgjosh…
pa fyt!
Mos e vrit! Është Neil Gaiman.
Nuk më intereson nëse është ai tipi që ka shkruar
“Sandman Volume 1: Prelude dhe nokturne”.
Askush nuk na spiunon!
Ndoshta eksperienca ime
do të ishte një vlerë e vyer shtuar
për skuadren…. tuaj.
Mbreti i fantazisë në skuadren tonë
të shkrimit të fantazisë?
Mirë, Gaiman, je pjesë e tanëve.
Detyra jote do të jetë të na sjellësh drekën.
Dhe të humbasësh theksin anglez.
Cheeseburger, patate të skuqura.
Mezi pres, shoku.
Jam e ulur në një kafeteri. Nuk mund
të ndihesha më shumë një shkrimtare e vërtetë.
Oh, më mirë të aktivizoj Wi-Fi-n,
në rast se më duhet të bëj kërkime.
Por nëse përdor lidhjen e tyre falas,
duhet se s’bën të blej diçka.
Zot, adhuroj të bëj shkrimtaren.
“Dhe kështu, Luçinda vendosi fragmentin
e pestë në vetratën e ngjyrosur,
në të cilen tani lexohej qartë:
“Prindërit tu janë gjallë”.
Gregori u kthye kah binjakja
e tij, dhe të dy kuptuan
që udhëtimi i tyre sapo
kishte filluar”.
Fund.
Është i mirë.
I mirë aq sa për
Weekly Reader Star Selection.
Shpresoj vetëm që të jetë mjaftueshëm
steampunk, çfarëdo qoftë ajo.
Kush do të shohë modelin
demonstrativ të kopertinës?
“Binjakët troll të
Underbridge Academy”.
Jam kaq krenar për ne.
Ti nuk ke shkruar asgjë.
Ai ton nuk është vënë
vetë në sallatë.
Ja arrita!
Një sirenë dashurohet për një
djalë që jeton në tokë!
Jam një gjeni!
Të shkruash është gjëja më e vështirë
e botës!
Shpresoj të të mos vijë keq që po e shtypim
librin tonë në dhomën tënde, Lis.
Posi, vetëm mbajtësja jote
për letren profesionale
mund të mbaj peshën
e dorëshkrimit tonë.
Korrektim: dorëshkrim i plotësuar.
PUBLICITETI
GODITJA E HOLLË
EKSPOZITA E LIBRIT TË SPRINGFIELD-it
Trollë në një shkollë magjie
nën urën e Bruklinit?
Interesante.
Është një libër i mirë.
E dimë. E kemi shkruar ne.
Unë kam plastifikuar menytë e drekës
dhe i kam vënë në një album.
Por ka një problem,
ku është autori juaj i rremë?
Autor i rremë?
Autor i rremë!
Nëse nuk keni një autor të shpikur
me një histori frymëzuese,
nuk keni një libër.
Ku është Franklin W. Dixon-i juaj?
Ku është T. R. Francis-i juaj?
Ku është Stephen King-u juaj?
Budalla, budalla, budalla!
Kemi harruar
që të krijojmë një autor të rremë!
Duhej ta bënte Gaiman. Ta shkrijmë
në acid në një vaskë të banjos!
Mirë, të ruajmë qetësinë.
Na mjafton të gjejmë një torollak që të shtiret
sikur është autori i librit tonë.
Prandaj t’i përvishemi punës dhe të gjejmë
një shkrimtar të ardhshëm patetik.
FYTYRA
Të vija në ekspozitën e librit ka
qënë pa dyshim një ide shumë e mirë.
Sepse nuk mund të shkruash pa ditur
se çfarë bën konkorrencë.
Një qen ka shkruar një best seller?
Nuk kam bërë gjë tjetër veçse jam vonuar!
Më ke po tallem?
Nuk do të jetë kurrë një libër
me emrin tim mbi të.
Ose… emri yt mund të jetë
në një libër pas dhjetë minutash.
– Unë duhet të shkruaj ndonjë gjë?
– Jo.
Pranoj.
LARJA E HESAPEVE
Një paraadoleshente me dhunti.
Më pëlqen si fillim.
Si është e kaluara e saj e rreme?
Jam rritur në një cirk itinerant.
Im më ishte drejtoresha e cirkut,
im atë ishte berberi i luanëve.
Kam shkruar historinë time të parë në një karton
kokoshkash të sheshuar me buzëkuqin e kllounit.
Është publikuar në specialen e New
Yorker “40 më të mirët nën 4 vjeç”.
R. L. Stine është këtu? Sepse ma
ka bërë mishin kokërr.
E bukur kjo, shef.
Urime.
Sapo ke shitur librin tënd
të parë për një milion dollarë.
DITA E PAGESËS
Zotërinj, për “Binjakët troll
të Underbridge Academy”.
Atëherë, e bën kjo pat
me Kansas City-n?
Pat si ajo që lë gjithmonë
hapur, babush.
Çfarë më ka ndodhur?
Në një çast dobësie,
jam bërë gjëja që urrej më shumë,
një mashtrim letërar.
Por Lis, kur do të dalë
libri, do të të adhurojnë.
Dhe jo vetëm Milhausi.
Do të tërheqësh vëmendjen
nga Xheksonët, nga Ksandërat,
madje edhe nga Aidenët.
Gjithmonë kam dëshiruar një Aiden.
Ja ku është, një kopje e sapo dalë.
“Binjakët vampirë të
Transylvania School”?
Ku janë trollët?
Trollët janë bërë vampirë,
ura e Bruklinit është
bërë një kështjellë
dhe Caotitch është bërë
Top i Përgjakur.
Oh, fyes! Fyes dhe banal!
Redaktorët kanë guxuar
të ndryshojnë librin tonë?
Po t’i kishin besuar Kapelen
Sistina do të kishte patur vampirë kudo,
në vend të afreskut privat
të Papës të atij burrit të zhveshur.
Dëgjo, kemi bërë
një sondazh për librin
dhe historia e trollëve
është refuzuar.
Domëthënë, e refuzuar.
Kështuqë kemi bërë
disa ndryshime. Mos t’ju ngel qejfi.
Para se të ndryshonim Twilight-in, fliste
për një vajzë që dashurohet për një Golem.
Por vajzat nuk do të kishin harxhuar
kursimet e tyre për t’i dhënë hapësirë Team Schmul-it.
Por trollët ishin pjesa më e mirë!
Personazhet thonë akoma
“trollatë” në vend të “gallatë”?
– Jo.
– Oh, nuk është aspak një trollatë!
Hej, nëse nuk doni që të ndryshojmë fjalët,
shkruani një skenar.
Libri juaj na përket,
dhe nëse nuk jeni dakort mund të qani
nëse doni mbi çekun tuaj milioner.
Si kanë guxuar t’ja bëjnë
këtë librit tonë?
Ishte pamja e vetme e shtatë personave.
Nuk ekziston!
Ajo që po ndjeni ju tani
quhet “krenari autori”.
Mendonit se ishit
të interesuar vetëm për paratë,
por në të vërtetë ju intereson më shumë
ajo që keni krijuar bashkë.
Fonci britanik ka të drejtë.
Historia jonë është më e rëndësishme
se paratë.
Doja të bleja apartamentin afër
timit për ta mbushur me kukulla,
por tani më duket një budallallëk.
Nuk mund të na bëjnë këtë,
duhet të kundësulmojmë!
– Po, të hakmerremi!
– Po, ka të drejtë.
Duhet të luftojmë…
Rregulla e parë e “goditjes së librit”,
kurrë mos u dashuro me librin.
Nëse e prishim marrëveshjen, humbasim paratë.
Bart, e kujton luftën e një mijë vjetëve
– mes trollëve dhe përbindëshave?
– Po?
Tani është një garë kërcimi
në mbrëmjen e fundvitit të vampirëve.
Të shkojmë të marrim librin tonë.
GODITJA E VËRTETË
Brenda atij pallati është një kompjutër me
versionin e shëmtuar të kryeveprës tonë.
Libri do të fillojë të shtypet në mesnatë, prandaj
nëse e shkëmbejmë me versionin tonë,
do të shtypin librin
e gabuar… librin tonë.
Dhe para se shtëpia botuese
të mund të bëjë diçka,
“Binjakët troll të
Underbridge Academy”
do të jenë në çdo librari të Amerikës!
Është finalja e Caotitch,
dhe sonte do të pimë
nga Kupa e Trazuar!
Përshëndetje, duhet të dorëzoj një picë.
– Nuk kemi porositur picë.
– Patjetër që jo!
Vendi ku punoj
u dorëzon picë të gjithëve
dhe u lë klientëve zgjedhjen nëse
të pranojnë apo të refuzojnë dorëzimin.
Është një strategji e tmerrshme marketingu.
Jo, jo. Është mjaft me kuptim.
Mirë, në rregull.
Ku është pica?
Pica?
Kompjutëri qëndror është këtu brenda.
Duhet vetëm të ngarkojmë
dokumentin tonë dhe…
Mirëmbrëma, zotërinj.
Kansas City.
Kansas City.
Atëherë… mendonit të
de-shkatërronit librin tuaj?
Nëse ju ngushëllon, nuk e keni
patur kurrë mundësinë.
Madhështore!
Një anëtar i grupit tuaj
ka spiunuar tek unë.
Një tradhtar?
Vë bast se është mister
“Çaj i orës pesë”!
Jo, djema… kam qënë unë.
– Oh, tradhtare!
– Nuk mund të jetë!
Është gjithmonë një grua.
Po pse?
Sepse një vajzë do
që ëndrra e saj të plotësohet.
Emri im është në libër, më në fund!
Dhe do të më lënë të shkruaj vazhdimësinë!
Një përfundim i ngushtë është
tamam ajo që më duhet
për t’u përqëndruar dhe t’i përvishem punës
që të shkruaj seriozisht.
Tani të fusim fjalëkalimin për t’i dhënë
autorizimin publikimit.
Është kalendari im temë i parapëlqyer.
TË MËDHENJTË E FUTBOLLIT
Lisa, do ta kesh nderin?
Më vjen keq.
SHTYP
Oh, mëqe ra fjala… audiolibri do të jetë
i disponueshëm vetëm… pas urës.
Pas urës!
Epo, kemi humbur por të paktën
kemi bërë që të qeshi i ligu.
Është sidoqoftë diçka.
Libri jonë, ai i vërteti!
– Po!
– Fjalë të bukura!
Nuk është nevoja që të më falenderoni, djema.
Hej… po të mos duhej
nuk do të na e thoje!
Nuk do të mund të kishit shtypur kurrë
versionin tuaj të librit
pa fjalëkalimin e publikuesit…
Prandaj bëra gjoja sikur po ju tradhtoja.
Dhe pasi ka shkruar fjalëkalimin
kam shkëmbyer fshehtas fleshat.
Ke shkëmbyer fleshat?
E kam marrë idenë nga…
praktikisht çdo film.
Dhe pjesa më e mirë është që është
sidoqoftë fytyra ime në fletë-palosje.
Gaiman!
E shkreta Lisa. Nuk i ka kaluar fare
në mendje që mund të ishin…
tre flesha?
Kam vjedhur përsëri një vend në
klasifikimin e më të shiturve!
Dhe gjëja më gjeniale është…
që nuk disa as të lexoj.
FUNDI
(por ju leverdis që të vazhdoni të shikoni…)
Përktheu dhe titroi: UniVerseHub
Redaktimi: UniVerseHub
Gaiman, ishte prej kohësh që doja ta bëja…
Urime, ortak.
Ja dolëm mbanë.

Categories: Movie | Tags: , , , , , , , , , , , , , , , | Comments Off

“Spartacus: Blood and Sand” Sacramentum 2012 Czech

movie image

Download subtitles of “Spartacus: Blood and Sand” Sacramentum 2012 Czech

Můj otec rozpustí naše manželství
kvůli mnohem slibnější příležitosti.
To mezi námi nic nezbylo?
Pouze vzpomínky.
Aréna je spálena na popel.
A v něm plno Římanů!
– Uzdraví se?
– Tento muž záruku života nemá.
Jmenuje se Oenomaus
a je víc než běžný muž.
Dalších sto těl
vytažených z arény.
Tohle jsme našli v troskách.
Bohové mě trestají
skolením mého otce.
– To nestačí.
– Cože?
Jediný důvod, proč jsi nenásledovala
svého otce, je dítě, jež v tobě roste.
Z domácích sluhů nebudou nikdy
gladiátoři. Potřebujeme bojovníky.
Možná je čas
na oprášení plánů o Neapoli.
A jejích lodích
ze zahraničních válek.
Vy chcete napadnout přístav?
PŘÍSAHA
Tenhle posranej déšť
mě fakt nezajímá.
Ani otravování
v nelidskou hodinu.
Postarám se, aby ses
těchto obav ihned zbavil.
A patřičně ti je vynahradím, svolíš-li
mým očím pohlédnout na tvé nové zboží,
než bude dražba.
Tvé potřeby jsou zjevně naléhavé,
když se sem odvážíš v takovouto noc.
Obávám se, že vycházející slunce
by naděje na uspokojení zničilo.
Času málo, peněz nazbyt.
Jaký druh otroka
upřesňuje tvůj účel?
Toužím po bojovnících.
Aha, gladiátoři.
Zásobil jsem Řím několika
jeho nejlepšími šampióny.
Bohužel, když aréna v Capui padla,
zájem o muže s takovýmto talentem klesl.
Tím lépe pro mě.
Pojď. Uvidíme, jak moc
mi dokážeš být nápomocen.
FDb.cz – navstivte svet filmu
Odpusť ten zápach.
Divoši od východního Rýna
se obvykle vyžívají ve svých sračkách.
Chtěl jsem je před aukcí
odrbat a naolejovat,
ale bál jsem se, že to s jejich
přirozeným odérem sotva něco udělá.
– A jak shledáváte ženy?
– Odporné jako jejich muži.
Nedoporučoval bych
jejich chlípný dotyk…
Vašemu utrpení
bude brzy konec, bratře.
Vy mluvíte naším jazykem?
A jsem z vaší krve.
Buďte připravení.
Brzy budeme svobodní.
I ten fousatej zkundyksicht
rozumí našemu jazyku.
Zabijte ho! Zabijte ho!
Rychle, klíče!
Osvoboď je!
– Tví muži jsou dobří bojovníci.
– Nejsou to mí muži.
Následujeme Spartaka.
Ty nejsi z našich zemí.
Ale byl jsem kdysi spoutaný
v římských řetězech, jako vy.
Křivda, za kterou chci,
aby draze zaplatili.
Prolít víc římské krve?
Při takový myšlence
mi tvrdne péro!
Říká, že se k nám připojí.
Běžte, bratři!
Opusťte tuhle posranou loď!
Šťastná to náhoda, že jsme
osvobodili loď plnou tvých lidí.
Bohové nám žehnají.
Už nebudeme muset dál
poslouchat ty posraný Galy.
Dobrý Mercato
tě vždy vychvaloval.
Opravdové neštěstí, že byl
jeho jazyk navždy umlčen.
– Jeho smrt je důvodem, proč se
před vámi teď nacházím. – Smrt?
Moc něžné slovo na to, jakým
způsobem byl z tohoto života odveden.
Krev a mozky špinily hlediště, když
myslel na útěk před Spartakovým hněvem.
Věc, která hrozí pohlcením
nespočtu nevinných životů.
Mysleli jsme, že z tebe
zbyla rozdrcená mrtvola.
Rozpoltěné trámy
že se staly tvou hrobkou.
To, k čemu v den ten došlo,
mi odepřelo zdravou mysl.
– Ta už se však navrátila.
– A ty do našich ulic.
S vidinou Mercata,
jak jsem říkal.
Jde o jistou záležitost s penězi
za služby vykonané na píscích.
Byl jsi zajištěn k popravě těch
posraných Spartakových následovníků.
Nevzpomínám si, že by
někdo padl tvým mečem.
Padl by, kdyby se byl
neobjevil Spartakus.
A došlo by tak
k zrealizování peněz.
– Avšak minulost se nedá změnit.
– Nemám ani minci, konzule.
Jinak bych se ani nevracel.
Za ta léta, kdy jsi
uspokojoval dav v aréně.
A teď pokračuj ve šlépějích kdysi
vznešeného monumentu a zhruť se z očí.
Konzule? Omlouvám se, při zborcení
arény jsem přišel o svůj dřevěný meč.
– Bez něj…
– Zacházíš mimo rozum!
Neblahé větry vyvrátily Capuu
z její dřívější rovnováhy.
Tuto záležitost si vyřiď
s prétorem Glaberem.
Možná z něj i vylákáš peníze,
zastihneš-li ho v dobré náladě.
… a neštěstí.
Všichni jsme utrpěli
ztrátu svých nejbližších.
Dokonce i senátor
naší obrovské republiky,
muž, jehož má žena
kdysi oslovovala otče,
byl z tohoto světa vytržen
Spartakem a jeho kříženými hordami!
A nyní kvůli tomuto hnisajícímu
povstání padl i náš milovaný Seppius.
Zavražděn svými
vlastníky otroky,
kteří se teď
od nás navíc oprostili
a připojili se ke Spartakovi
v boji proti nám!
Musíme mít v těchto temných časech
oči obzvláště na stopkách.
Je nezbytné přivést na světlo
i ten nejmatnější stín zrady,
pokud ho objevíme.
Počátkem tohoto dne
bude každý otrok, který se jen opováží
zašeptat o Spartakově jménu,
okamžitě usmrcen.
I ti, jejichž pánem
je římský prétor.
Chytněte ji.
Domine!
Nic jsem neudělala!
Domine!
Hlavně mu nic neříkej.
Poslouchejte, jak žebrá.
Snažně prosí tím samým jazykem, který
byl ještě včera plný Spartakovy chvály.
Chvály otroků,
kteří zavraždily Seppia!
Chvála, kterou naštěstí
zaslechla oddaná manželka.
Domino…
Je to pravda.
Slyšela jsem ji o tom mluvit.
Kéž by se jí tak dal vzít
víc než jen jeden život.
Nechť toto poslouží
jako varování každému otroku,
který by se proti
nám chtěl spiknout.
Má omluva.
Žádnou si nezasloužím.
Byl to pošetilý pokus.
Usiluješ o oddělení
hlavy od ramen.
Existují údery, které dokáží zabít
při vynaložení méně úsilí.
Pak se je naučím!
Vždy se nachází při jejím boku.
Spartakus chtěl, aby s ním šel
do Neapole, ale on ji nechtěl opustit.
Ačkoliv je nejspíš nejlepší,
aby od sebe byli s Agronem odděleni.
Naevie bylo požehnáno,
že je tak hluboce milovaná.
Stejně jako ty, Spartakem.
Crixe!
Učil jsem tě, abys nikdy
neztrácel ostražitost.
Postarej se, aby se k Naevie
dostaly ty samé instrukce.
Oenomae.
Myslela jsem, že kráčíš
do posmrtného života.
To samé jsem si
myslel já o tobě.
Avšak hlubokým ranám
jsme neunikli.
Věc, která Římany
postihne tisíckrát.
Když je teď Oenomaus
opět mezi námi.
Byl pošetilý, že při vás
tak dlouho nestál.
Takové věci jsou
otázkou minulosti.
Přesuňme myšlenky
na budoucnost.
A jakou radost s sebou nese.
Pojď! Obejměme se
a utužme tak naše bratrství.
Dokázali jste nemožné.
– Musíme zvednout pohár!
– Máme jenom vodu.
To je jen dobře.
Sedulus je za střízliva zvíře
a v rukou vína potrefená svině.
Náš malej posranej Nemetes
mluví opět pravdu.
– Náš počet se zvýšil.
– Budeme potřebovat víc zbraní.
Problém, se kterým je
budeme muset obeznámit.
Cítím problém
mnohem závažnější.
Tohle jsou všechno
lidi posranýho Agrona.
Naše síly se zdvojnásobily
za jediný den.
Lidmi, kterým není boj
ani krev vůbec cizí.
A koho budou následovat?
Tentokrát jsem v tvých bocích
zaznamenal náznak pohybu.
Jemnou sílu,
když jsem se na tebe vrhl.
Začínáš si v sobě
moje péro užívat?
Chci odpověď.
Co…
Ano, Domine.
Slyšel někdy člověk
tak uchu lahodící zvuk?
Tvůj hlas, tvůj…
dotek.
Teplo tvých stehen…
Není se čemu divit,
že Quintus podlehl tvému kouzlu.
Zahrnuv tě láskou a dary.
Místo něj teď
oslovuješ Domine mě.
Je proto naprosto spravedlivé,
když tě na oplátku něčím obdaruji.
Jak jsi k takovému jmění přišel?
Zdarma jsem jej obdržel od mrtvol,
kterým již nebylo k užitku.
Až se tato truhla naplní,
její hodnota vyzvedne Ashura
do ještě větších výšin.
Avšak…
pro dámu, jako jsi ty,
něco, co jsem sám zakoupil.
Vím, jak moc Quintus
zbožňoval barvy.
Chci, abys ji nosila.
Abych na tebe mohl
vzhlédnout na balkón…
s vědomím, že jsi má.
Srdce utrpělo hluboká zranění.
Mohu-li ti poskytnout cokoliv
jako balzám, stačí to vyslovit.
Velíš těmto mužům?
Kéž by ti je byl dal
a nemusel tak přijít o život.
Spartakus bude jen vzdálená vzpomínka.
A můj bratr zůstane při mém boku.
Kéž by tomu tak bylo.
Můj otec by stále
zkrášloval tento svět.
A má otrokyně by nebyla
z žádného důvodu ukřižována.
Přicházejí muži tvého bratra.
Pojď.
Zhodnotíme je a spojíme je
ke společnému cíli přísahou věrnosti.
Pozor!
Držte jazyk za zuby
a buďte pozorní.
Kdo vystoupí z řady
jako váš mluvčí?
Octavius Tarsus.
Já jsem jejich mluvčí.
Váš patron byl z tohoto světa
vytržen zločincem Spartakem.
V zájmu jeho dopadení
tebe a tvé muže rekrutuji
do armády Gaia Claudia Glabera.
Odrecitujte přísahu
a učiňte slib věrnosti.
Já, Octavius Tarsus,
přísahám
při Jupiteru Optimu Maximu,
že budu prosazovat
a chránit Republiku.
Přísahám, že její nepřátelé
budou i mí nepřátelé
– a její přátelé i mí přátelé.
– Přešla jsi na svou starou barvu.
Obávám se, že už mi nesluší.
Zavazuji své tělo a svůj život
Republice a její armádě,
pod vedením prétora
Gaia Claudia Glabera.
Budou stačit?
Když se sečtou
s mým vojskem, tak ano.
Na to, aby přivedli Spartaka
před spravedlnost, budou stačit.
Já netoužím po spravedlnosti.
Toužím po pomstě.
Muž, který vzal život mému bratrovi,
musí stejně jako on zemřít.
V krvi a jatkách.
Při Jupiteru Optimu Maximu
tak přísahám.
Při Jupiteru Optimu Maximu
tak přísaháme.
Utvořte za těmito zdmi tábořiště.
Salvius vás povede k úkolům.
A Spartakově smrti.
Jsem vám vděčná
za vaši dobrosrdečnost.
Vězte, že si jí vážím.
Možná by bylo nejlepší,
kdybyste se zabydlela tady.
Pod naší střechou.
Hned ráno odjíždím
do strýcovy vily v Pompejích.
Nechci, abyste cestovala,
když je ve vzduchu hrozba Spartaka.
Zašlu vašemu strýci zprávu,
najdete-li v této myšlence útěchu.
Tvá přítomnost je
pro nás obrovská potěcha.
Je mi požehnáno,
že se nacházím ve vaší společnosti.
Pojďte.
Vyřídíme všechny záležitosti.
Není to jen pár dní, co jsem
ho považovala za slabého?
Teď jen nahlédnu do jeho očí a třesu
se při myšlence, co se za nimi skrývá.
Nepřiváděj se
do neblahého stavu.
– Tvé dítě…
– Je jediný důvod, proč ještě žiju.
Ať udělám cokoliv,
neuspokojí ho to.
Mučí mě za to,
co jsem provedla.
Thessala ukřižována,
Seppia přizvána do našeho domu.
To, jak se na ni dívá…
Jestli pro mě osud nemá nic jiného,
tak raději skočím z útesu.
Mé srdce by tě následovalo
za kameny pod námi.
Nemůžu takhle žít.
Ani já ne.
Náš poslední zbytek masa.
Zapomněl jsem, jak moc toho
mí bližní při posezení spořádají.
Poslední dobou se zdá,
že ti toho uniká více.
Vyslal jsi mě do Neapole,
abych podal zprávy o možnostech.
Výsledkem je jejich loď.
Byly tam ještě nějaké jiné,
kterým jsme mohli dopřát to samé?
Jedna z Damašku…
– a ta druhá z Galie.
– Zprávy, které by mě předtím zajímaly.
Muži z Damašku jsou nízké kvality
a nedá se jim důvěřovat.
A Galie?
Nepřeji si, aby náš počet
rostl díky Galům.
– Crixus…
– Je ctihodný muž.
Vezmu tvé bratry
za rozbřesku na lov.
Abychom doplnili zásoby.
A vyhodnotili, jak spolu
budeme vycházet.
Ty řekni těm, kteří jsou toho schopní,
aby mluvili společným jazykem.
Aby všichni z nás
znali jejich myšlenky.
Prokážou se být
velice přínosnými.
Dávám ti své slovo.
Kurvo.
Nic není zadarmo.
Doslechla jsem se,
že jsi po smrti.
Odnesen do posmrtného života společně
s ostatními, kteří padli pod arénou.
Stále dýchám.
Můj měšec však utrpěl
citelnou ránu.
Nemám peníze na slídění
v otevřených stehnech.
Možná se rozevřou sama od sebe.
Zázrak postrádající výdělek.
Pro tebe i tvého pána.
Vzpomínáš si, jaké to bylo, mít pána?
Než sis vysloužil svobodu?
Žádný člověk není nikdy
skutečně svobodný.
Až na Spartaka.
A jeho následovníky.
Viděl jsi ho, když napadl arénu?
– Jakou měl postavu?
– Mluvíš o nebezpečných věcech.
A nejsem jediná.
Mezi mnohými z nás se mluví
o připojení se k jeho tažení.
Není to žádné tažení…
Pouze vedení
nevinných pošetilců na smrt.
Takže ty nemáš peníze?
Jen pár denárů na odvoz
z tohohle posraného města.
Vystrnaď Spartaka ze svých
myšlenek a pojeď se mnou.
Sám mocný Gannicus.
Je to radostná událost,
když tě nacházím stále živého.
S vyzrálou nabídkou
posazenou na klíně.
Omlouvám se.
Vstoupit mezi muže
a kurvu je neomluvitelné,
ale vážně si musím promluvit
se svým bratrem.
Vábivé stvoření.
Tobě samozřejmě nikdy nescházela
pozornost pohledných žen.
Jestli hledáš slova,
tak je vyslov, ať je to za námi.
Ty roky tvé chování
nijak nezkrášlily.
Tvou společnost taky ne.
Radím ti, abys byl obezřetný.
Tito muži jsou rukou
prétora Gaia Claudia Glabera.
A ty jsi co?
Jeho pták, nebo prdel?
Jeho vůle.
– Zavázán k obnovení pořádku.
– Přibíjením malých dívek na kříž?
Každý otrok, který jen pošeptá
o Spartakovi a jeho povstání,
skončí vedle ní.
Nezajímám se o šepoty,
ani o vůli tvého prétora.
Troufalá slova.
Od nevolníka.
Pleteš se.
Jsem svobodný muž.
Ano, byl jsem tam na píscích,
když ses stal bohem arény.
Byla to
nezapomenutelná podívaná!
Gannicus, porážející dvacet gladiátorů
v primu zahajovacích her.
A jeho odměna?
Dřevěný meč! V něm vyryta
legenda o jeho vítězstvích.
Důkaz svobody,
kterou si vyžádal zbožňující dav.
Ukaž jim ho.
Určitě se nemohou dočkat,
až uzří tak ojedinělou vzácnost.
Ty ho nemáš u sebe?
Ty víš, že ne.
Také vím, že prétora velmi potěší
tvá přítomnost v jeho společnosti.
Překvapuje mě,
že pořád chodíš po tomto světě.
Ještě více, že jsi nepovažoval
za moudré a výhodné ukázat se dříve.
Promiňte.
Gannicus byl vždy
mužem s málo slovy.
Ale konzula obdařuje celými větami,
jak jsem se dozvěděl.
Chtěl jsem pouze
ukončit obchod.
Míříš moc nízko.
Spartakus na tebe shodil arénu,
a přesto tu stojíš.
Fénix, který vstal z popele.
Bohové mu vskutku požehnali.
Stejně jako teď žehnají mně
jeho přítomností.
Byl jsem dojat reakcí publika,
když jsi vstoupil na písky.
Nárůst jejich hlasů
vykřikující tvé jméno.
Naplniv vzduch nadějí.
I pošpiněna krví a neštěstími
může takováto věc být ještě cenná.
Tvůj dřevěný meč.
A jeho cena?
Jednoduchý slib.
Zavázání se k mým povelům.
Lucretia byla kdysi také
považována za Spartakovu oběť.
Přesto nyní zastává mocný symbol,
sloužící k uklidnění šířícím se obav.
Chtěl bych od tebe podobné.
Bývalý otrok z Batiatova domu,
nyní zapřísáhlý, že přivede
potulné bratry ke spravedlnosti.
Vypadá to, že už
jednoho takového máte.
Ashurův talent se drží ve stínu.
Tebe bych ukázal v jasném světle,
v čele svého vojska.
Znovu před burácením davů.
A když už
po takovém zvuku netoužím?
Jsi svobodný muž.
Tvůj osud je ve tvých rukou.
Za pár dní pro tebe pošlu znovu.
A budu očekávat, že přijdeš
s doprovodem rozumného rozhodnutí.
Prétore.
Odpusťte, prétore,
ale Gannicovi se nedá věřit.
To samé se kdysi říkalo o tobě.
A přesto tu stojíš.
Ať ho jeden z tvých mužů sleduje.
Jestli se Gannicus
pokusí opustit Capuu,
ukřižujte ho.
Není snad jiná cesta?
O Gaiovi jsi měla pravdu.
Muž, kterým byl,
již nekouká z jeho očí.
Nedá se uklidnit slovy
nebo něžným dotekem.
Teď nás osvobodí pouze krev.
Lucretie…
Bude to bolet jen okamžik.
Zvedni si šaty.
– Neapol?
– Přepadli loď s otroky.
Převážela vězně chycené
na východu od Rýna.
– Bojovníci, ke Spartakově nápomoci.
– Samozřejmý úsudek.
Vyšlete muže do Neapole.
Vyslechněte každého, kdo by mohl vědět,
kam se vydali po osvobození.
Prétore.
Gaie…
Sežeňte medika!
Rychle!
Ilithyie!
Co se jí stalo?
Je to znamení od bohů.
Nese ho přímo dítě,
ale stále dýchá.
A jeho význam?
Tvůj dědic zemře, pokud zůstane
ve městě zakletém krví a strachem.
Chci ji mít v Římě hned,
jak bude moct.
S věrnými strážemi, které ji budou mít
na očích po celou dobu, než se vrátím.
Doprovodím ji
a postarám se o ni.
Promiňte, Prétore.
Lucretia je sice dobrá přítelkyně vaší
ženy, ale větší útěchu přináší Capui.
Obávám se, že lidé by upadli do zoufalství
bez její božské přítomnosti.
Moudrá rada.
Oznam zítřejší přítomnost na tržišti.
Odlehči našemu městu myšlenky.
A stále je ujišťuj,
že bohové žehnají mému úsilí.
Trénujeme je bez obojků.
Ale nikdo z nás
nedržel titul Doctoreho.
Nemám žádné zkušenosti
s vojáky a válkou.
Znám pouze způsoby gladiátorů.
Nenapadá mě divočejší
armáda než vedená takto.
Otevři jim oči, aby viděli,
čeho je schopný muž s popudem.
Jako jsi otevřel moje.
Jdu lovit s Agronem a jeho lidmi,
abych je lépe poznal.
Uvítal bych pomoc, až se vrátím.
Obávám se, že půjdeš sám.
Agron odešel s ostatními
ještě před rozbřeskem.
Agrone.
Lovíte beze mě,
i když jsi znal můj záměr.
Vzbudili se dříve než slunce
a byli nadšení ze svobody.
Naplňujeme den,
zatímco vy ležíte se ženami.
Mluv, aby ti rozuměli.
Lovíme, chytáme maso.
A římské pití!
Nevěděl jsem,
že jsou v lesích jeho zásoby.
Kde jste k tomu přišli?
Vůz na cestě…
Vy jste napadli cestu tak blízko
k naší pozici bez řádných zbraní?
Nikdo neviděl.
Všichni mrtví.
Pojďme připravit hostinu!
A ukažme těmto kyselým zmrdům,
jak se vytahuje péro z prdele.
Jsem rád, že jsem
pro tuhle partu riskoval život.
– Dodávají nám sílu.
– Dodávají nám akorát tak odhalení.
Ať Římané přijdou.
Už mě nebaví schovávat se
jako vystrašenej králík.
Nejsme připraveni na přímý útok.
Toho by si všimlo i dítě.
Tohle dítě tě
zachránilo z arény.
A zvětšilo číslo
našich bojovníků.
Štěňátko našlo akorát
smečku divokých psů.
Takových, který nebudou nikdy
následovat posranýho Gala.
Omlouvám se,
že jsme odešli bez tebe.
Zpochybňuji jeho upřímnost.
Najezme se s novými bratry
a pokusme se to vyřešit.
Nechť vám bohové žehnají,
nechť vám bohové žehnají…
Nechť vám bohové žehnají…
Mezi mnohými z nás se mluví
o připojení se k jeho tažení.
Ty jsi ji znal?
Pošetilá dívka, která mluvila moc
hlasitě o věcech, o kterých neměla.
Město je plné uší,
natahujících se po šepotech o zradě.
Je také plné očí…
Pokusíš-li se o opuštění města,
budeš viset na kříži vedle přítelkyně.
Nejsem tvůj otrok.
A nebudu se sklánět
před tvými výhrůžkami.
To bych také nechtěla.
A kdo má kurva luštit ty rébusy?
Přejdi na strohá slova.
Něco jsem viděla v tvých očích,
když jsi stál před Glaberem.
Viděla jsem něco víc,
než když se muž rozhoduje.
Bohové ti nyní žehnají schopností
číst mi myšlenky nebo co?
Takových zemře víc.
Vinní nebo nevinní,
na to se nebude brát ohled,
když budou chyceni mezi Glaberovým
vztekem a Spartakovou pomstou.
A co bys chtěla, abych udělal?
Přijal nabídku a otočil se proti těm,
které jsem kdysi nazýval bratry?
Chtěla bych, abys ukončil život
Gaia Claudia Glabera.
Zoufale se snaží
vzít Spartakovi život.
Tak utrápený, že je nyní
větší hrozbou než samotný Thrák.
A co by to změnilo?
Řím by pouze poslal dalšího místo něj.
Spartakus viní Glabera
za podíl ve smrti jeho ženy.
Odstraň ho ze světa
a váhy krve budou v rovnováze.
Spartakus odpluje z Říma…
Už nebudou ztraceny žádné
další životy, ani na jedné straně.
Glaberova vlastní žena
v tuto noc odjíždí do Říma.
Spolu s ní polovina jeho osobní stráže,
aby ji bezpečně doprovodila.
Mohla bych rozptýlit kohokoli
poslaného k bráně vily
a dát tak příležitost jedinému muži,
aby vzal Glaberovi život při jeho spánku.
A na vině by byl Spartakus.
Ty ses zbláznila.
Celý svět postrádá rozum.
Chci ho jen navrátit.
Zbav se Ashurových mužů.
Až bude měsíc nejvýše,
uvolním cestu.
Vyber si ji, nebo budou
bezvýznamně trpět mraky lidí.
Urvi mu ptáka!
Když se napiješ, dokážeš se
vyrovnat Sedulově hrubosti.
Vyrovnám se jakýmukoliv
posranýmu chlapovi.
Ve všech směrech.
Tví lidé zvedají náladu.
Ne všichni jsou dojati.
Vyzývám tě na souboj, bratře!
Možná se navzájem pozabíjí
a dají nám řádný důvod k oslavě.
Ty jsi neskutečný muž.
Věc, kterou jsi vždy věděla.
A vybrala si ji ignorovat.
Radši jsem viděla muže
za jeho chybami.
Zpívej se mnou, tmavý bratře.
A sdílej mé ženy.
Neznám vaše slova.
Lugo naučí!
Oenomaus se cítí napaden.
Jsou to bouřliví lidé.
Někdy je vína a nerozumnosti třeba.
K ukování pevnějšího pouta.
Zpívej se mnou.
Teď není na takové věci čas.
Je vůbec někdy?
Zkusím pro nás
vyrvat od Luga víno.
A při tom pomoct
Oenomaovi v útěku.
Pokoušela jsem se
ho přesvědčit, abys jela.
Nechce být ovlivňován.
Na tom nezáleží.
Co jsi pro mě udělala…
Kéž bychom
se nikdy nerozdělily.
Ještě mě najdeš
ve svém náručí.
Dříve, než bys čekala.
Naverbovala jsem Gannica,
aby navždy smetl Gaia z cesty.
Až se to stane, vyhlásím to a Gannicus
ho v posmrtném životě bude následovat.
Ilythie.
Je čas.
Gaie.
Budeš postrádán.
Při takovéto noci se nepije voda.
Víno, sdílíme.
Děkuji, ale očekává mě Crixus.
Ten Gal. Viděl jsem,
jak na mě kouká. Bez lásky.
– Potřebuje čas.
– A pití.
Řeknu mu to.
Řekni mu, že nemám rád jeho oči.
Ty tvé jsou lepší.
Nech mě projít.
Teď ošukám
druhou stranu tvé krásné tváře.
Sedule! Nech ji!
Crixe.
Sedulus.
Sedule!
Uklidněte se!
Spartaku!
A dost!
Tohle jste?
Zvířata, dožadující se zabíjení?
Dali jsme vám svobodu.
A vy se odvděčíte
krví a zneuctěním?
Jestli nedokážete mezi námi
stát jako věrní bratři,
jestli nedokážete
přijímat rozkazy ode mě,
odejděte teď,
nebo skončíte
jako Sedulus a zemřete.
Já následuji Spartaka.
A žádného muže, který tak nemíní,
nepovažuji za příbuzného.

Categories: Movie | Tags: , , , , , , , , , , , , , , | Comments Off

“Grimm” Let Your Hair Down 2011 Portuguese-BR Português

movie image

Descarregar da legenda “Grimm” Let Your Hair Down 2011 Portuguese-BR Português

A FEITICEIRA ERA TÃO MALVADA,
QUE BANIU A POBRE GAROTA
PARA A SELVA,
ONDE TEVE QUE VIVER
MISERÁVEL E INFELIZ.
– É por aqui.
– Falta quanto?
3,77 km para o lago.
Significa que já fizemos 15,6.
Quando quer parar
para comer?
Não quero parar
até estarmos nus no lago.
É melhor você ter
um fogo aceso para mim
antes que eu coloque
os pés naquele lago.
Já tenho um fogo aceso.
Deitem-se no chão!
Deitem-se no chão!
Meu Deus!
Por favor, não atire.
Estávamos só caminhando
para o lago Shining.
Nunca ouvi falar.
Pessoas sabem
que estamos aqui, cara.
Pior para eles,
se vierem procurar você.
O que vai fazer?
Depois que eu descobrir
se são policiais, vou decidir.
Não somos policiais!
Temos um Banho e Tosa!
Vai nos deixar ir?
Tenho 3 milhões de dólares,
crescendo aqui.
– Não, por favor, não!
– Não!
– Não é nada pessoal.
– Por favor, não!
Por favor, não! Meu Deus!
Por favor!
Dustin.
– Corte a corda.
– Está bem.
Vamos.
Corra!
Isso é que é
um pescoço quebrado!
E esses aranhões provavelmente
causados por uma corda robusta.
Quem diria…
É Delmar Blake.
Estamos procurando por ele
por três anos.
– O que ele fez?
– Quase tudo.
Sabíamos que traficava,
mas não que cultivava.
– Cabelo?
– Obviamente, não dele.
Acha que ele tinha
uma namorada?
Talvez.
Algo para nós?
Sim, é estranho.
Não sobrou comida.
Sem sacos de dormir,
nem cobertores.
Tem milhões de dólares
em pés de maconha.
E nenhuma foi levada.
– Mataram-no por suprimentos?
– É o que parece.
Alguém não sabe
escolher prioridades.
Talvez seja o Pé Grande.
Não acho que ele caberia
em um saco de dormir.
– Vou falar com a Narcóticos.
– Tudo bem.
Era um lugar calmo e imaculado,
até os traficantes virem
para cá.
Muitos acampamentos invadidos.
Comida, roupa, tudo.
Já viu algo assim antes?
Alguém mata o cultivador
e deixa as plantas?
Só sei que facilitaram
a minha vida, certo?
Menos um canalha no mundo.
– Já podemos levar o corpo?
– Vou dar mais uma olhada.
Pode deixar.
UNITED
Apresenta
Legenda:
RubyTuesday | dani-nemo
Legenda:
Ross | eFujino
Legenda:
Luques | valfadinha
S01E07
Let Your Hair Down
Ia nos matar, mas ouviu algo.
E então foi atrás.
Escutamos um tiro, e parecia
que alguém estava
sendo estrangulado.
– Viram mais alguém?
– Não.
– Escutaram algo mais?
– Sim.
Alguma coisa entrou no campo
e começou a derrubar as coisas.
Não sabemos o que era,
só vimos a sombra.
E escutamos algo
como um rosnado.
Quando nos libertamos,
só corremos.
– Não viram o corpo?
– Não.
Mas seja o que for,
salvou nossas vidas.
O FBI confirmou a identidade
de Delmar Blake.
Exames confirmaram
que o cabelo não é dele.
– É de um dos acampantes?
– Não sabemos.
Estamos testando
amostras de DNA dos dois.
Certeza que
não estão envolvidos?
Verificamos e não
têm antecedentes.
São proprietários de um
Banho e Tosa em Beaverton.
Nada indica envolvimento
com Blake ou as drogas.
Então o que é?
Outro traficante
– se livrando da concorrência?
– Teria levado as plantas.
Quem mata um maconheiro
no meio da floresta,
por um saco de dormir
e comida?
Alguém com fome e frio.
Esperem aqui.
Tenho uns otários aqui,
querendo ver o corpo do irmão.
O honrado cidadão Delmar Blake
aparentemente tem família.
Detetives Burkhardt e Griffin.
Podemos ajudar?
Foram vocês que o acharam?
Somos investigadores
da morte de Delmar Blake.
– Têm identidade?
– Por quê? O que fizemos?
Antes de divulgar
qualquer informação,
temos que saber
com quem falamos.
Como ele morreu?
Tiro, faca, espancado?
– Estamos tentando determinar.
– Não dá para saber olhando ele?
Queremos ver o corpo.
– Está no necrotério.
– Não muda o que eu disse.
Então terá de nos encontrar lá.
Então vamos.
Aí está um imã de garotas
se é que existe um.
Por que abriram o corpo?
Para determinar
a causa da morte.
É uma investigação
de homicídio.
Foi estrangulado,
até eu vejo isso.
Sabia que ele cultivava
Não importa o que ele fazia,
quero saber quem o matou.
– E talvez fazer algo?
– Muito mais do que vão fazer.
Deveria deixar-nos
fazer nosso trabalho
e não se tornar nosso trabalho.
Não sente o ar frio aqui?
É ruim para o corpo
quando fica quente.
Ele só está conversando.
Estamos de saída.
– Quem você vê nesses dois?
– Infratores.
Vamos ver se encontramos algo
sobre esses panacas.
Agressão, perturbação da paz,
fraude fiscal
e negociação de bens roubados.
Nada de drogas.
Não estavam envolvidos
com o irmão.
– Algum mandado chama a atenção?
– Infelizmente, não.
Parece que não foram pegos
ultimamente.
Segurem-se em seus…
seja lá o que for.
Não vão acreditar nisso.
Acabamos de receber o resultado
dos exames do cabelo.
Santa Clark?
Tem certeza?
Temos uma combinação
preliminar.
Estão refazendo os testes,
para ter certeza.
Um dos casos mais tristes
em que trabalhei.
Garotinha, brincando no quintal,
desapareceu.
Uma grande operação de busca
e falhamos.
Sete anos de idade.
Está desaparecida há nove anos.
Era adotada. A mãe biológica
era viciada em drogas.
Ninguém deu queixas.
Ela teria 15, 16 anos agora.
Mora na floresta com
um traficante por tanto tempo?
É melhor confirmar a identidade
antes de seguir com a pista.
O que temos sobre o caso?
Caixas e mais caixas
de arquivos. Quer vê-las?
– Sim, quero ver tudo.
– É melhor arrumar espaço.
Parece que jantaremos
no trabalho.
Vou verificar se Blake
tem alguma ligação
com a garota ou a família dela,
e onde ele estava quando
ela foi sequestrada.
ACAMPANTES ENCONTRADOS
SALVOS APÓS SEQUESTRO.
Nick. É importante?
Porque estou no meio de…
– Sim, é.
– Não, não. O problema é que…
Você gosta mesmo do Natal.
É uma tradição antiga
na família e…
Já que está aqui,
poderia me ajudar também.
Aqui. Segure isto.
Mas não estrague.
É uma antiguidade, de 1935,
pré-guerra.
Espere até ver essas
belezinhas andarem.
– Preciso mostrar algo.
– Claro, só um segundo.
Me passe o vagão.
Agora afaste-se dos trilhos.
O que acha?
Acho que você tem
muito tempo livre, Monroe.
Juliette e eu ainda não ligamos
nem uma lâmpada.
Você precisa ver minha fantasia
de Papai Noel.
Um Blutbad vestido
de Papai Noel!
Eu fico bem, mas é verdade…
Não sou um Gefrieren Geber.
Espere um minuto.
– Quer dizer que Papai Noel é…
– Pense bem.
Quem mais poderia viver
tão ao norte?
– Quer eggnog? Eu que fiz.
– Não, não.
Quero que me diga
se ela poderia ser um Blutbad.
Não posso saber o que ela é
só por uma foto.
Se ela for como você…
Pode sobreviver sozinha
na floresta por nove anos?
Se não fosse,
definitivamente não.
– Ela se perdeu ou algo assim?
– Pode ter sido raptada
há nove anos,
aos sete anos de idade.
E acha que ela vive na floresta
há nove anos?
Temos provas de que era ela.
Se ela tinha só sete anos,
não seria influenciada
pela sociedade,
então ainda seria
uma criança selvagem…
Com os instintos funcionando
a pleno vapor.
Então, sabe…
Ela teve uma boa chance.
Mas não estou certo de que
quero encontrá-la agora.
Ela foi adotada ainda pequena.
Não sei se os pais adotivos
eram Blutbaden.
– Seria um problema?
– Sim.
Ninguém compreendia
o que estava acontecendo.
Você sabia que era um Blutbad
quando nasceu?
Vou colocar desta forma:
A primeira vez que se sente
o surto e as presas…
É bem estranho.
Eu mordi meus lábios.
Rasguei minha calça.
Fiquei aterrorizado.
Então há a possibilidade
de que ela não saiba quem é?
Se ela não tivesse pais
que entendessem.
Com certeza.
Claro.
Justificaria por que
ela nunca saiu da floresta.
Vou voltar lá.
E você vem comigo.
Como se eu não soubesse disso?
Monroe, se ela for como você,
não posso arriscar outras vidas.
Mas está disposto
a arriscar a minha.
Você é como ela.
Poderia entendê-la.
Mesmo que ela me aceite,
não vivi na floresta por 9 anos.
Não tenho nenhuma
experiência parecida.
– Ela pode estar ferida.
– Isso não muda nada.
– Eu vou voltar lá.
– Não à noite.
Amanhã de manhã?
É melhor estarmos preparados.
Está mentindo!
– Cara, é verdade!
– É nada!
Vi com meus próprios olhos.
Aqui em Portland?
Eles não existem.
Eu estava na casa dele.
– Você foi à casa de um Grimm?
– Fui.
Se é verdade,
por que ele não matou você?
Porque eu saí correndo.
Está bem.
Então onde ele mora,
sr. Eu-vi-um-Grimm-
e-sobrevivi-para-contar?
Aposto cinquenta pratas
que você está mentindo.
Ei, amigo.
– Que horas são?
– 21h06.
É ele!
Abaixem-se.
Abaixem-se!
Abaixem-se mais!
Consegue imaginar
perder seu filho assim?
Não, não consigo.
É difícil crer que uma garotinha
sobreviveria todos esses anos.
Acho que sim.
Estudei síndrome
da criança selvagem
na aula de psicologia.
A maioria é caso
de abuso infantil.
Essa coisa de “criado por lobos”
nunca foi comprovada.
É por isso que estamos
tomando cuidado extra.
Já contou aos pais?
Ainda não.
Nessas horas não sinto inveja
do seu trabalho.
Sabe que vão tocar
em feridas antigas.
Sei, passei por isso.
É por isso que devemos ter
110% de certeza.
E precisamos ser discretos.
Não posso manter sigilo
por muito tempo.
Terão 24 horas para encontrar
algo definitivo.
– Como pretendem agir?
– Vamos nos separar.
Vou rastrear os pais adotivos.
Verificar se algum parente
poderia ter levado Holly
à floresta.
– E você?
– Vou retornar à cena do crime.
Tentar achar outras provas
deixadas pela Holly.
– Vai levar alguém?
– Não se quisermos discrição.
– E os traficantes naquela área?
– Se tivesse mais algum,
a Narcóticos o afugentou
quando varreram a área.
Acharam o suspeito deles.
O resto é por nossa conta.
Faça o que precisar e qualquer
evidência traga direto para mim.
Sim, senhor.
Foi aqui que encontrei o corpo.
Vibrações esquisitas por aqui.
A arma dele apontava
nesta direção.
Mas encontrei chumbo grosso
bem aqui.
E alguns fios de cabelo.
Onde você a viu?
Eu vi uma coisa nesta direção.
E a segui.
A coisa estava aqui quando a vi.
Quer parar de dizer “coisa”?
Só sei que era um Blutbad
e tinha cabelo comprido.
– Percebeu algo.
– Me dê um segundo, está bem?
– O que é?
– Raiz de bardana!
Não vejo uma desde pequeno,
quando era escoteiro!
Meu Deus!
É um analgésico.
Como aspirina.
Você morde a raiz.
Também é um ótimo diurético.
Mas estou digredindo.
Vamos acelerar.
Isto vai demorar um pouco.
O que está cheirando?
Como se eu soubesse.
É só um cheiro, sabe?
Não é um alce,
não é um urso…
não é um veado.
Temos um buquê peculiar próprio.
Aí está.
Um Knochen Hof.
Deixe-me adivinhar.
É onde ela guarda os ossos?
Literalmente, sim.
Mas existe
um significado espiritual.
Tiramos uma vida
para manter a vida.
O sacrifício deve ser honrado…
Você sabe,
antes que a digestão comece.
Estamos no lugar certo.
Não está sentindo o cheiro?
Ela marcou território aqui.
Quer dizer que estamos
na propriedade dela?
Puxa vida!
Isso foi…
Puxa vida.
Não a perca de vista!
Aonde ela foi?
– Nós a perdemos.
– Não perdemos.
Ela acha que nos despistou.
Ainda sinto o cheiro dela.
Só não sei de onde vem.
Acho que sei onde ela está.
Está bem camuflada.
– Acho que eu devia ir primeiro.
– É, essa é com você.
Sou Hank Griffin,
polícia de Portland.
– É a sra. Clark?
– Sou.
– Achou o corpo dela?
– Não, senhora.
Não quero alarmá-la,
mas investigamos
novos suspeitos
do desaparecimento de Holly.
Por que fariam isso?
Tentamos descobrir qualquer
ligação possível
até a Floresta Amook.
Você ou alguém da família
já ficou lá?
Sim, acampamos lá
algumas vezes, mas é só isso.
Meu marido não gostava
muito de locais abertos.
Só fomos porque Holly gostava.
Nós pegamos equipamentos
emprestados de um vizinho.
Nem lembro onde acampamos,
na verdade.
Por que, achou algo lá?
Só estamos expandindo
a área para ver se…
ligamos seu sumiço
a algum suspeito.
– Vocês têm um suspeito?
– Não, senhora.
Assim que tiver algo concreto,
avisarei.
Mas não quero
dar esperanças.
Acha que seu marido se lembra
de onde acamparam?
Desculpe, mas ele
faleceu há 5 anos.
Obrigado pela atenção.
Se pensar em algo mais
que possa nos ajudar,
por favor, me ligue.
Disse que pegaram
equipamentos emprestados
de um vizinho.
O vizinho saberia
onde acamparam?
Talvez soubesse.
O sr. Addison conhecia
muito desse tipo de coisa.
Mas ele se mudou
há muito tempo.
– Lembra de seu primeiro nome?
– Sim, Jimmy.
Sabe para onde se mudou?
Não, receio que não.
Fui um dos policiais designados
para ajudar a achá-la.
Nunca me esqueci.
Obrigada.
É o Hank, sabe aqueles
arquivos que pedi?
Procuro por um Jimmy
ou James Addison.
Ele era vizinho dos Clarks.
Quero ver se pode achá-lo
para eu falar com ele.
Sim, obrigado.
Ela está aqui.
Ela dormiu.
Vou entrar.
Se ela vier na minha garganta…
Atire nela.
Ela irá precisar
de primeiros socorros.
Está tudo bem.
Está tudo bem.
Tudo bem.
Vai ficar tudo bem.
Ela está com febre muito alta.
Está começando
a parecer um detetive.
Estou começando
a me sentir um.
Achei seu Jimmy Addison.
Mas também achei isso.
Todos vizinhos foram
interrogados no dia
que Holly Clark desapareceu.
Ele teve o melhor álibi.
– Onde ele estava?
– No hospital.
Parece que foi mordido
por um cão selvagem
enquanto caminhava na mata.
A mordida lhe tirou
um bom pedaço.
Despedaçou a tíbia
e tirou um pedaço de músculo.
– E acharam o cão?
– Não.
Alguém estava com ele?
Não, de acordo
com seu depoimento.
– Ele disse onde fazia trilha?
Bem, isso não
faz sentido algum.
Foi tratado no hospital
comunitário em Beaverton.
Se fizer trilha próximo
ao Monte Hood,
há hospitais mais próximos.
Ele teria que dirigir 161km
para ir àquele hospital.
Dirigiria tão longe com
a perna daquele jeito?
Está brincando?
Eu estaria gritando.
Tenho pouca tolerância à dor.
Então ele nunca foi
considerado suspeito.
Como deixamos isso passar?
Se ele estava no hospital
no dia que ela sumiu,
é um álibi e tanto.
Tem o último endereço conhecido?
Pronto quando você estiver.
Ela levou um tiro.
Não faça movimentos repentinos.
Holly.
Holly Clark.
Viemos ajudá-la.
Você me compreende?
Sou um policial.
Certo, isso está indo bem.
Acho que temos uma
barreira de língua.
Bem, ela confia em você.
É, deixe-me tentar
uma aproximação direta.
Você é Holly Clark.
Está ferida.
Ele está pondo remédio
na sua ferida.
Holly Clark.
Holly.
Eu lhe disse tudo
que falei à polícia.
Não matei seu irmão.
Estou dizendo,
havia mais alguém lá.
É isso que eu diria à polícia
se tivesse matado alguém.
Pelo amor de Deus, acha mesmo
que eu poderia matar seu irmão?
O que faremos
com ele agora?
Mantê-lo aqui até descobrirmos
se está mentindo.
Voltamos lá
e achamos quem fez.
Acho que
devemos matá-lo agora.
Não podemos matá-lo
até sabermos se mente.
Se estiver mentindo,
vai desejar tê-lo matado
em vez do que faremos
com ele quando voltarmos.
Você tem algum tempo
para pensar.
Não tem nenhum
jardineiro aqui.
Esperem um segundo.
Quem é?
Detetive Griffin
e policial Wu.
O que desejam?
– Você é James Addison?
– Sou.
– Do que se trata?
– Se importa se entrarmos?
– Bem, eu estava…
– Só levará um minuto.
Tudo bem, entrem.
Posso saber do que se trata?
Reabrimos o caso
de Holly Clark.
Acredito que eram vizinhos
quando ela desapareceu.
Isso foi terrível.
Era uma garotinha adorável.
Emprestou materiais de campismo
para a família Clark.
Emprestei.
Lembra onde eles
foram acampar?
Na verdade, não.
Acho que sugeri alguns lugares.
Não me lembro,
faz muito tempo.
Se feriu no mesmo dia
que ela sumiu.
Verdade,
estava no hospital.
Falaram comigo,
deveria estar nos relatórios.
Queremos saber onde estava,
e se havia anomalias no bairro.
Voltaremos
aos outros interrogados,
para ver
se lembram de algo.
Saí o dia todo,
– No tempo que ainda conseguia.
– Gosto daquele lugar.
Sempre caminho lá.
Que lugar estava?
Estava voltando
pelo Lago Shining.
Sozinho, certo?
Sim, sempre caminho sozinho.
Gosto da solidão.
– Mas não nesse dia.
– Como assim?
Foi mordido por um cão feroz.
É o que o relatório diz.
Se sabe disso,
por que essas perguntas?
Apenas mais uma.
Por que dirigiu do Monte Hood
até Beaverton para ser tratado?
São 160km de distância.
Poderia tratar-se mais perto.
– Meu médico é de Beaverton.
– Qual o nome dele?
Estou inválido por aquele dia,
não estou gostando do seu tom.
– Nunca acharam cães ferozes lá.
– Talvez seja coiote, não sei.
Estava sendo atacado.
Não verifiquei meu guia animal.
Não sei o que estão fazendo,
mas não fiz nada errado.
Então venha à delegacia fazer
uma declaração formal.
Não sei quanto chumbo
ela tem aqui dentro,
mas não posso tirar tudo.
Só posso enfaixar por enquanto.
– A febre piorou.
– Use o ibuprofeno.
Melhor do que nada, eu acho.
Raiz de bardana seria melhor.
O que está fazendo?
Precisamos de ajuda.
– Não conseguirá serviços aqui.
– Eu sei, pensei em tentar.
Um de nós precisa voltar.
– Você fica aqui.
– Espere!
Não acho uma boa ideia
levá-la para civilização agora.
Devemos considerar
as ramificações.
Não podemos largá-la na mata.
O que faremos?
Viver com ela
até estiver pronta para voltar?
Acho que ela não sabe
o que é agora.
– Ela pode ferir alguém.
– Pode ferir aqui também.
– Monroe, ela já feriu.
– Ele estava tentando matá-la!
No momento, ela está ferida
e não posso deixá-la aqui.
Esse é um dos momentos
de difíceis escolhas, não é?
Voltarei assim que puder.
Você está queimando,
criança.
Vou pegar uma raiz de bardana.
E voltarei logo, certo?
Vou aceitar isso
com um “sim”.
Tudo bem.
Tudo bem, voltarei logo.
– Onde você está?
– Encontrei ela.
Encontrei Holly Clark,
ela está viva.
Meu Deus.
Ele encontrou Holly Clark viva.
Mas ela está ferida.
Preciso de ajuda aqui.
E tenho
outro problema também.
Os irmãos Blake estão aqui.
Vou a pé para encontrá-los.
Mais uma coisa.
Verifique um nome para mim.
Encontrei em uma mala,
onde achei ela.
– Qual o nome?
– O nome é Addison.
Encontramos um nome na mala
onde Holly foi encontrada.
O nome é Addison.
Meu Deus.
Mantenha ela longe de mim.
Ela me mordeu.
Tentou me matar!
Para o chão!
Ele morreu aqui.
Espere.
Ele pode não estar sozinho.
Queremos pegar todos.
Isso é raiz de bardana.
Deve mastigá-la.
Desse jeito.
Tome.
Não, eu sei.
Tem gosto de tênis velho.
Não que eu tenha comido muitos,
mas é bom para você.
Basta mordê-los.
Muito bem. Pronto.
Ajudará com a sua febre.
Holly…
– Acho que tudo ficará bem.
– Você, aí em cima!
– Desça aqui, agora.
– Não, não, não…
Talvez não possa nos ouvir!
Tudo bem, vá com calma!
Tudo bem, estou descendo!
Fique aqui.
Estou descendo!
Vimos você cavando
na mata.
Perto de onde meu irmão morreu.
Quanto tempo vive aqui?
Gente,
é um mal-entendido.
Estava caminhando,
e deparei-me com esse lugar.
Por que estava cavando?
Bem…
Obrigado por perguntar.
Se chama raiz de bardana,
é uma erva medicinal.
– É boa para todas…
– Por que matou nosso irmão?
Lembra que eu disse
que estava caminhando?
Posso matá-lo agora
e cometer um erro,
mas não acho que perderei
o sono por isso.
Tem alguém lá em cima.
Quem é?
Não tem ninguém lá.
Sou a única pessoa aqui.
Quando eu achar alguém lá…
estoure a cabeça dele.
Está vazio.
Espera um minuto.
É o saco de dormir do Delmar.
E seu casaco está aqui.
– Vou cortar sua garganta.
– Ninguém se mexe!
– Esse homem matou meu irmão.
– Ele não fez isso.
Ele é meu amigo, veio comigo.
Abaixem suas armas agora.
Você atira em mim,
ele atira em seu amigo.
Fique onde está.
O que foi isso?
Não sei. Onde?
Tenho boas notícias.
Encontramos a Holly viva.
O quê?
Holly, lembre-se,
você não está sozinha.
Holly?
Holly!
– Tudo bem, Holly.
– Tudo bem.
Venha, querida.
Tudo bem.
Dois dias atrás, fizemos
uma descoberta notável.
Na floresta fora da cidade,
encontramos Holly Clark,
desaparecida por 9 anos,
mas viva.
Ela voltou para sua mãe

Categories: Legendas para Filmes | Tags: , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | Comments Off

The Grey 2012 Portuguese-BR Português

movie image

Descarregar da legenda The Grey 2012 Portuguese-BR Português

Filmes Hunter
Compartilhando Entretenimento
Tradução e Legendas:
Equipe inSanos
A PERSEGUIÇÃO
Um trabalho no fim do mundo.
Um matador assalariado de uma
grande companhia petrolífera.
Não sei por que fiz
metade das coisas que fiz,
mas sei que aqui
é o meu lugar.
Cercado de gente como eu.
Ex-condenados,
fugitivos, andarilhos.
Idiotas.
Homens que não se encaixam
na civilização.
Não há um segundo
em que eu não pense em você
de alguma maneira.
Queria ver seu rosto.
Sentir suas mãos
nas minhas.
Sentir seu corpo no meu.
Sei que isso
nunca vai acontecer.
Você me deixou.
E não posso ter você de volta.
Sigo em frente como imagino
que os condenados fazem.
Amaldiçoado.
E sinto que é apenas
uma questão de tempo.
Não sei por que
estou escrevendo isto.
Não sei em que
isso pode resultar.
Sei que não posso
ter você de volta.
Não sei por que isso
aconteceu conosco.
Eu sinto que é
por minha causa.
Azar.
Veneno.
E parei de fazer
o bem neste mundo.
Mais uma vez em uma briga.
Uma das últimas
boas brigas que terei.
Viva…
e morra neste dia.
Viva…
e morra…
neste dia.
Vamos lá. Preciso dos cartões
de embarque, por favor.
Temos que tirar esse avião daqui
antes que a tempestade chegue.
Vocês estão atrasando
essa merda. Vamos logo!
Foi mal. Desculpe, cara.
Desculpe, cara. Desculpe.
Droga.
Está frio como nunca esteve
nesta droga, não é?
Olha só que droga,
me despi para tomar banho
e havia formado gelo
nas minhas bolas.
Não sabia
que isso era possível.
Você tem uma garota
lá em Anchorage?
Eu tenho algumas.
Uma teve que fazer aborto.
Pelo menos foi o que
ela me disse.
Ela tem me pedido dinheiro
desde então.
Eu disse:
“Mulher, nós dois transamos.
Eu ajudarei a pagar.
Deixa para lá.”
A propósito, meu nome
é Todd Flannery.
Você é o Ottman, certo?
Ottway.
Desculpe, cara. Ottway.
Então você mata animais, não é?
É um tipo de atirador?
Qual foi a maior presa
que já matou? Um urso?
Vi o documentário daquele
viado que ama ursos, sabe?
Ouça, cara, não quero conversar.
Só quero um pouco de silêncio.
Então, só vou deitar
a cabeça, tudo bem?
Tudo bem.
Sem problema.
Senhor?
Senhor, preciso
que se sente. Por favor.
Sim, já vou sentar.
-Aposto que gosta disso?
-Não, não gosto.
Eu já vi.
Eu nunca sequer vi. Mas dizem
que comer isso o deixa impotente
e o envenena, causando uma forte
reação alérgica na pele.
-Não, é o contrário.
-Eu nunca ouvi isso.
-Espere aí.
-E ainda tem um gosto horrível.
Já experimentou isso?
Já viu um?
O que se faz com isso?
Não sou chegado nisso.
Você tem incontinência.
Cuidado para não se mijar
como fez sábado passado.
Isso me faz lembrar
da minha infância.
-É uma história verdadeira.
-Só estou zoando com você.
-Droga.
-Mas que merda.
O que foi isso?
Pessoal, façam um favor
para vocês mesmos.
Não fiquem naquela posição
com a cabeça entre os joelhos
-se esta merda cair.
-Cale essa boca!
-Cale a boca.
-Por que não fica quieto?
-Chupa meu pau, idiota.
-Por que você disse isso?
Só estou dizendo que vi
no Discovery Channel
um acidente de avião onde
a coluna foi parar no crânio
das pessoas porque elas
se curvaram como idiotas.
Vou socar você cara.
Cale a boca!
-Quem é amigo desse cara?
-Só estou dizendo.
-Só dizendo?
-Vai se ferrar.
Quem estiver mais perto,
dê uma porrada nele.
Que cara maldito!
Ele não sabe pilotar, ou o quê?
Vocês estão sensíveis.
Cale a boca, cara.
O gelo congelou a janela.
Precisam permanecer
em seus assentos.
-O que está acontecendo?
-Moça?
As luzes se apagaram.
Está frio aqui.
Vamos lá, diga-nos algo.
-Moça, o que está acontecendo?
-Por favor, tenham calma.
Certifiquem-se que seus cintos
estejam apertados.
-Permaneçam sentados.
-Não vejo nada!
-Está muito frio!
-Estamos pousando ou não?
Piloto, venha aqui e nos diga
o que está acontecendo!
Isso não devia
estar acontecendo.
-Que barulho é esse?
-O que está havendo?
Voltem para os seus
assentos e apertem o cinto!
Vamos todos morrer!
Meu Deus!
Socorro!
Alguém me ajude!
Socorro!
Alguém me ajude!
Socorro!
Alguém me ajude!
-Vou tirá-lo daí.
-Me ajude.
Vou tirá-lo daí.
-Vou tirar você daí.
-Como nós caímos?
Meu Deus, fui cortado ao meio.
Não olhe!
Olhe para mim!
Minha mão já era.
Minha perna já era.
-Merda!
-É bom que doa.
-É bom?
-Sim.
Então está uma maravilha.
-Está sangrando em outro lugar?
-Não sei dizer.
-Vou buscar ajuda.
-Não, não me deixe.
-Está tudo bem. Volto logo.
-Merda.
Droga.
Volte!
Vai ficar tudo bem.
-Tem Vicodin na minha mala.
-Hernandez?
-Hernandez, você está bem?
-Preciso ligar para a Vanessa.
Preciso fazer um ligação
rápida para a Vanessa.
-Só uma ligação.
-Está em choque, Hernandez.
Preciso que levante e me ajude.
-O que aconteceu?
-O avião caiu.
-O quê?
-Nós caímos.
Não, não, não.
Isso é mentira.
Não é possível.
Eu estava dormindo.
Eu estava só dormindo.
Isso não pode ter acontecido.
-E os pilotos?
-Pilotos? Do que está falando?
O avião já era.
Está em pedaços. Olhe!
Merda.
Meu Deus.
Isso é loucura.
Não acredito.
-Há muitos mortos?
-Sim.
E preciso que me ajude
a encontrar os vivos.
-Consegue andar?
-Sim.
-Vamos. Droga!
-Não sinto meus dedos.
-Está tudo bem.
-Graças a Deus.
-Temos que pedir ajuda.
-Eu te ajudo, Flannery.
Isso é demais!
O maldito telefone não funciona!
-Tente. Tem que tentar.
-De alguma forma, vou conseguir.
Ele perdeu muito sangue.
-Não posso perder tanto sangue.
-Ajude-o.
-Ottway, ajude-o.
-Farei o que posso.
Esse frio não pode
estar vindo de fora.
-Henny.
-Todo esse sangue.
Há muito sangue.
Droga!
Espere. Ajude-me.
Ajude-me, certo?
Há algo de errado.
Algo está muito errado mesmo.
Eu não me sinto bem.
Tudo bem, tudo bem.
Lew, ouça.
Ouça, ouça, ouça.
Você vai morrer.
É isso que está acontecendo.
-Tudo bem.
-Não. Não.
Não, não, não.
Espere aí.
-Espere aí! Espere aí!
-Olhe para mim.
-Espere aí.
-Está tudo bem. Tudo bem.
Está tudo bem.
Olhe para mim.
Continue olhando.
Está tudo bem.
Continue olhando para mim.
Está tudo bem.
Chegará suavemente.
Vai começar a se sentir quente.
Bem agradável e quente.
Deixe que o envolva.
Está tudo bem.
Deixe seus pensamentos fluirem.
Todas as coisas boas.
Todas as coisas boas.
Quem você ama?
Quem você ama, Lew?
Minha garota, Rosie.
É sua filha?
Ela tem 6 anos.
Deixe-a levá-lo, então.
Deixe-a levá-lo.
Está tudo bem. Tudo bem.
Ele acabou de morrer?
Ele acabou de morrer, não é?
-Ora, vamos. Ele…?
-Sim.
-Você o sentiu?
-Sim.
Eu o senti partir.
Esses são todos?
Esses são todos
que estão vivos?
Um, dois, três.
Há sete de nós.
Que sabemos. Não é?
Tudo bem.
Você ajudou a ferrar tudo?
Tinha que abrir a boca?
Continuar falando?
-Tinha que azarar tudo?
-Eu não fiz nada.
Eu que fiz o avião cair?
Precisamos de uma fogueira.
Eu não fiz nada.
Vamos juntar tudo que queima.
Assentos, bagagens,
qualquer madeira que acharmos.
-O que está fazendo?
-Disse que precisamos de fogo.
Está 10 graus negativos
e caindo.
Para não morrermos.
Fazemos uma fogueira,
encontramos comida,
e ao amanhecer, veremos
para onde é o sul e iremos.
Ninguém nos encontrará.
Não aqui.
Alguém nos encontrará.
Devem estar nos procurando.
Devem saber que o avião
saiu do radar.
Se eles enviarem 50 aviões,
talvez nos encontrem.
Mas não vão enviar 50 aviões
e isso não importa porque…
Não podemos esperar por
um ou dois que vão enviar.
Porque não se importam.
Quem se importa com a gente?
Sabe quantos salários eles
economizaram com essa queda?
Se não nos mexermos e
trabalharmos, estamos ferrados.
A menos que queiram
morrer congelados.
Essa é a única coisa
que virá buscá-los.
-Ei, seu idiota!
-Sugiro que saia daí.
Quanta madeira.
Não vamos a lugar nenhum.
Não pode queimar isso,
vai nos matar.
Droga.
Precisamos fazer algo
com os corpos.
Para o inferno com os cadáveres.
Pegue tudo que queima
ou você será um cadáver.
-Relaxa.
-Relaxa você.
Não me diga para relaxar.
Estão por toda parte.
Achei um livro!
Chama-se “Estamos Ferrados.”
É um dos mais vendidos.
-Pega leve com isso, cara.
-Por quê?
Porque eu não quero
pegar fogo.
Vi você!
Estou indo!
Jesus Cristo.
Saia daí, filho da mãe!
Onde eles estão?
-Você está bem?
-Vocês os veem?
Você está bem?
-Filhos da mãe.
-Há mais?
Vamos, temos que sair daqui.
Não fiquem por perto.
Não vou ficar no mesmo lugar.
Ottway, o que diabos foi aquilo?
-O que diabos foi aquilo?
-Vocês viram?
-Coiotes?
-Eu não os vi, só escutei.
-Eu não vi porcaria nenhuma.
-Eram grandes. Bem grandes.
Talvez agora eu vire
um lobisomem.
Espere.
Isso não é verdade, certo?
Digo, você não pode?
Idiota, o que você acha?
Sério.
Achei que fosse
como raiva ou algo assim.
Não achei que ele fosse ter
garras e presas.
E aí?
Acha que há mais deles?
Lobos? Talvez.
Sim. É muito provável.
Mas não devemos nos preocupar
com isso agora.
Devemos nos preocupar
em achar comida.
Talvez só estejam de passagem.
Espere um pouco.
De passagem ao invés de quê?
De viver aqui, de caçar aqui.
Os lobos têm um território
com um raio de 450 km.
E matam em um raio de 45 km.
Se estivermos perto
do covil deles,
e, portanto, dentro desse raio,
então eles virão atrás de nós.
Como podemos saber
se estamos perto?
Não podemos.
Talvez só estivessem
se alimentando.
Há corpos por toda parte.
Eu os ameacei, eles atacaram.
E quanto ao raio?
Se estivermos dentro dele,
eles irão nos confrontar?
Pensei que lobos
tivessem medo de pessoas.
Não se estivermos
perto do covil deles.
Eles não têm medo de nada
neste caso.
Que tipo de lobos são esses?
Como eles chamam
os que só comem plantas?
-Não são chamados de lobos.
-Herbívoros, você quer dizer.
Quem me dera!
Quando você se tornou
o especialista em animais?
Sou pago para matar
essas coisas.
Para impedi-los de matar vocês.
Então faz sentido que eu saiba
que eles comem humanos.
Não dão a mínima
para frutas e arbustos.
Há sangue e morte por aí.
Eles sabem que estamos feridos.
Podem sentir o cheiro.
Vamos rezar para que eles
não queiram nos ferrar.
Precisamos retirar
esses corpos daqui.
Depois, temos que achar comida.
Dá só uma olhada nisso.
Minha nossa, Diaz.
Não faça isso.
Cara, eu vi um desses uma vez.
Tem um sinalizador, sabe?
Como um GPS.
Caramba!
Caramba, ainda funciona.
Está bipando!
E tem um alcance
de mais de 12 km.
É, eu acho isso ótimo.
Te dá esperança.
-É muito animador.
-Muito engraçado, cara.
Isso é bom, meu amigo.
Belo casaco de pele.
É dos bons e caro.
Como vocês babacas não nos
deram nosso bônus de Natal,
-vou aceitar isso em nome…
-Ponha isso de volta.
Ponha de volta!
Não estamos aqui
para pilhar cadáveres.
Você deu sorte. Era para você
estar morto. Então, não força.
-Eu não vou repetir.
-É bom você se afastar.
Vou começar a espancá-lo
nos próximos 5 segundos
e você vai engolir muito sangue
por um maço de dinheiro.
Não suporto caras assim.
-Pode queimar isso, cara.
-Vá em frente.
Acho que temos bebida suficiente
para se embebedarem mais 2 vezes.
-Você é estranho.
-Depois, ficaremos sóbrios.
-Me passa uma.
-Moças, moças…
-Preferem o branco ou o marrom?
-Que tal um marronzinho?
-Nada de tequila. Sinto muito.
-Tudo bem. Obrigado, cara.
-Onde conseguiu isso?
-Naquela coisa.
Aquela coisa com rodas.
Com um monte
de corpos por aí,
você quer ter certeza
de onde veio a carne?
É como naquele filme onde eles
começam a cortar pedaços
da bunda congelada do cara.
Um acidente de avião, com
o cara de Dia de Treinamento.
Foi a parte mais engraçada.
Bunda de morto assada no espeto.
Só faltou servirem o pau do cara
num cachorro quente.
Isso seria inSano.
Eu gostaria que outros
tivessem sobrevivido?
-Vocês ouviram isso?
-Levantem! Levantem!
-O que é isso?
-Vão. Vão.
O que diabos é isso?
O que foi?
Todo mundo calmo.
Não se movam.
-Jesus Cristo.
-Olhem direto para eles.
Espere. Por que eles estão
se aproximando?
Que se dane.
Vou voltar para o avião.
Droga, Hendrick, não se mova.
Olhem o tamanho
dessa maldita coisa.
Vamos nos revezar
de 2 em 2 horas.
Eu começo,
vocês durmam um pouco.
É, como se isso fosse possível.
Não tenha medo.
Não adormeça, Burke.
Eu vou ficar bem.
Não vou dormir.
Seu maldito.
Onde está o meu filho
quando preciso dele.
Dane-se.
Droga.
Jesus Cristo.
Meu Deus.
Não, não, não. Droga!
Hernandez.
Merda.
Ele o comeram.
Jesus Cristo.
Eles o comeram.
Merda.
Eles não o estavam comendo.
Eles o estavam matando.
Droga! Droga! Droga!
Como nós não os ouvimos?
Quantos fizeram isso?
Podemos cavar uma vala.
Tentar nos defender.
Mas não teremos muita proteção.
Espere aí.
Como assim nos “defender?”
Lutar contra aquelas coisas?
Você enlouqueceu?
Eles vão ficar audaciosos.
Vão voltar para nos matar.
Por que fariam isso?
Não estamos machucando-os.
E não é por comida.
É pela ameaça.
Nosso lugar não é aqui. Só isso.
Há árvores lá adiante.
Se chegarmos até lá,
pode ser que eles desistam.
Se virem que estamos
partindo, pode ser…
Dane-se! O que eles
podem fazer uma ova.
O que eles podem fazer?
Você está de brincadeira comigo?
Nós urinamos por todo o lugar.
Eles querem retomar o território.
Não podemos ficar esperando.
Morreremos de fome.
É um longo caminho
até aquela floresta, mas…
se chegarmos até lá,
poderemos nos defender melhor.
Estaremos menos expostos.
Sei lá.
É, você não sabe.
E ninguém o nomeou
coisa alguma, a propósito.
Estamos chegando
àquele ponto, garotas…
-em que a coisa vai pegar.
-Do que está falando?
Diaz, fala sério. Você não
sobreviveria 5 minutos lá.
Eu sobrevivi àquilo.
Isto aqui não é nada.
Eu acharei um jeito
com ou sem vocês.
Talget, vamos pegar tudo que
pudermos e ir para as árvores.
Se quiserem vir comigo,
comecem a pegar as coisas.
Mas que droga de vento.
Temos que recolher
as carteiras.
Para as famílias deles.
Carteiras? Eu ouvi
alguém dizer carteiras?
Porque eu posso
levar as carteiras.
Hendrick, se importa
de levá-las?
Isso, vamos desperdiçar
mais tempo.
O tempo está prestes
a acabar conosco,
e vocês pegando carteiras.
Seus idiotas.
Ao Hernandez.
Peguem tantas quantas puderem.
Peguem tantas quantas puderem.
Desperdicem quanto
tempo puderem.
Vou sentar aqui com o
meu amigo Jack Daniels.
E desperdiçar o tempo eu também.
Por que não nos ajuda, cara?
Eu estou ajudando, sim.
Eu estou me aquecendo.
Se acharem alguma
bebida, guardem.
Não sei quanto tempo terei
que ficar aqui com vocês.
Por que você não cala a boca?
A chave para a sobrevivência,
amigos.
Pegar as carteiras.
Hendrick.
Esperem!
Acho que temos que dizer algo,
com todos esses corpos,
todas essas…
pessoas que morreram.
Não me parece certo
simplesmente dar as costas.
Não sei nenhuma oração oficial,
então, acho…
Que Deus abençoe estes homens.
Eles eram apenas…
Alguns eram nossos amigos.
E poderíamos estar
mortos aqui com eles.
Então, agradecemos
por nos poupar e nos ajudar.
E continue assim, se puder.
Droga!
Droga!
Não se preocupem comigo,
desgraçados!
Não querem ir para as árvores?
Então vamos lá.
Não, não, não!
Deus!
Socorro!
Socorro!
-Socorro!
-Merda!
Hendrick!
-Saiam de cima dele!
-Larguem-no!
Soltem-no!
Afastem-se dele!
Jesus!
Vamos, rapazes!
Saiam de cima dele!
Quer dizer alguma coisa?
Vamos prosseguir.
Não há mais nada
que possamos fazer.
As árvores não parecem
estar mais próximas.
Vamos ficar aqui desprotegidos
no escuro com aquelas coisas.
Não sabemos se estamos indo
para perto ou longe do covil.
-Por que não ficamos no avião?
-Ora, vamos.
Eles poderiam nos cercar.
Como podemos saber se não estão
fazendo isso neste momento?
Você é mesmo um gênio.
Ficaremos a salvo nas árvores.
É, ficaremos a salvo.
Se chegarmos lá.
Seu merda.
O que é aquilo?
-Corram!
-Vão, vão! Para as árvores!
Saiam da minha frente!
Vão, vão, vão!
-Estão se aproximando.
-Não parem de correr!
-Abram caminho!
-Esperem!
Não olhem para trás!
Corram, corram!
Eles estão nos cercando!
Não parem!
Vocês os veem?
Estão ao nosso redor.
Precisamos de uma fogueira
para afastá-los.
Depressa!
A madeira está úmida.
Rápido, rápido!
Acenda logo isso!
-Vamos!
-Vamos, querida, vamos.
Diga que essa coisa
não está quebrada.
-Não consigo acender.
-Tem que fazer funcionar.
Acenda! Isso!
É isso aí. É isso aí.
-O que está acontecendo?
-Não olhe.
Jesus! Vamos lá!
Tudo bem.
Funcionou.
Vamos fazer fogueiras
no perímetro
para vermos estes desgraçados
antes que nos ataquem.
Mas que droga foi isso?
O macho Alfa.
Ele o atacou.
Ele o matou.
Seja qual for
que o tenha desafiado.
O Alfa o matou.
Como sairemos dessa?
Nós os mataremos.
Um de cada vez.
Reduziremos os números.
É isso que eles
estão fazendo conosco.
-Para que é isso?
-Vou explicar.
Talget, temos um pouco de fita
adesiva ou fita isolante, não?
Sim, em algum lugar.
Cartucho de espingarda.
A ponta de uma lança.
A ponta tem que chegar até
a base primária do cartucho.
Prendam com estas coisas.
É só usar um pouco de fita.
É simples.
Golpeiem quando
o lobo se aproximar.
Batam com força.
Deixem que cheguem bem perto.
Funcionará.
É como um arpão explosivo.
Após dispará-lo,
vocês o puxam para soltá-lo.
E ainda terão algo afiado
para mantê-los à distância.
A menos que queiram
lutar com os punhos.
Tomem.
Só terão um tiro, rapazes.
Façam valer a pena.
Burke.
Ponham as pontas no fogo.
Isso as deixa mais duras,
mais fortes.
Sério, caras?
Chegamos a este ponto?
Essa besteira de MacGyver?
Certo.
Muito bem.
Adoro uma boa piada
como qualquer um.
Essas coisas enxergam
bem à noite?
Jesus, podemos falar
de outra coisa, por favor?
Talget, você está carregando
a bebida. Passa para cá.
Recomendo que racionemos
o que temos.
Eu recomendo
que você vá se catar?
Você é o fiscal da bebida?
Seus idiotas cheios de regras,
ordens e besteiras.
Onde nós estamos?
Olhem em volta.
Esta é a cidade dos ferrados.
População: 5.
E diminuindo.
Dois dias, talvez três,
se tudo der certo.
Quem está no comando agora,
esse imbecil?
O grande caçador branco.
Nos arrumou essa porcaria
de vareta para matar lobos.
Por que está sempre
reclamando de tudo?
Porque eu quero viver, idiota!
Entende isso?
Não quero que um bando de lobos
me ferre nesta montanha.
Está com medo.
O quê?
Não precisa de toda
essa bobagem.
Todo esse papo furado.
Qual o problema em ter medo?
Não estou assustado.
-Não está?
-Não.
-Estou morrendo de medo.
-Dá para notar.
Pelo menos
não tenho vergonha de dizer.
Estou me borrando.
Porque você é um traste.
Não ando por este mundo
com medo no coração.
Você aprendeu isso na cadeia?
Algo que alguém escreveu
na parede da cela?
Melhor ir com calma, idiota.
Falar grosso não irá
resolver nada.
Não está com medo?
Você é um tolo.
Pior, é um mentiroso.
Devia ter acabado com você
no avião.
Levante, vamos.
Levante, maldito irlandês.
-Parem com isso, vamos.
-Guarde essa faca.
Se afaste!
-Diaz, guarde essa faca.
-Cale-se! Sua covardia me enoja.
Filho da mãe!
Pode ter matado o Flannery,
mas não me matará.
Erga as mãos e eu lhe mostro.
Erga as mãos…
Desgraçado!
Pare com essa bobagem.
Entendeu?
Levante, levante…
Que merda!
O que ele quer?
Você.
Por favor, não faça isso
comigo de novo.
Certo?
Sem confusão.
Foi idiotice minha.
Desculpem-me.
Sinto…
Maldito!
Vem seu desgraçado.
Seu desgraçado.
Desgraçado.
Diaz,
acho que já o matou.
Isso aí!
Desgraçado!
Acho que perdi uma unha.
Esse é o grandão?
Aquele grande desgraçado.
Esse não é o Alfa
Esse é o Ômega.
Um excluído.
Eles o enviaram
para testar você, Diaz.
Seu desgraçado.
Morra seu cachorro fedorento.
Cão desgraçado.
Vamos pegar um galho grande,
afiar a ponta e enfiá-lo
na bunda dessa coisa.
Vamos assar
esse desgraçado.
E vamos comê-lo.
Lobo,
você não é tão valentão agora,
não é lobo?
-Você quer?
-Não!
-Vamos.
-Deixa comigo.
Isso é carne branca
ou carne escura?
Eu acho que é
a mais negra possível.
-Sim!
-Sei que o gosto é horrível,
mas pode ser a última
carne que teremos por um tempo.
É cinzenta também.
Tem um gosto horrível. Eu sei!
Mas comam, rapazes.
Tem gosto de merda de cachorro.
Acho que prefiro
carne de gato.
Burke?
Você está bem?
-Está tudo rodando.
-Sente-se, sente-se.
Estou me sentindo tonto.
-Acha que estão nos observando?
-Sim. Estão nos observando.
Vocês ferraram com a gente
e nós ferraremos com vocês.
Vocês ouviram isso?
Vocês não são os animais!
Nós somos animais!
Venha aqui seu desgraçado
Venha aqui seu filhotinho.
Isso é doentio e errado.
Não faça isso. Isso é errado.
Você acha que sou louco,
mas eu não sou.
-Seu desgraçado.
-Isso não é bom.
Isso é loucura.
Você tentou roubar minha vida.
Vamos, seu desgraçado.
Ouviu os ossos quebrando.
Já chega, Diaz.
-Seu desgraçado.
-Pare com isso, Diaz.
Esse maldito aqui
quer voltar para casa.
-Ele quer ver os irmãos dele.
-Ele está louco.
Então é isso
que eu vou fazer.
Vou ajudá-lo a voltar.
Digam adeus, rapazes.
Peguem-no de volta,
seus desgraçados!
Temos que continuar caminhando.
Ele os fez pensar que estamos
chamando-os para uma batalha.
Do que diabos
está falando, Talget?
Os lobos são os únicos animais
que buscam vingança.
Não quero mais ouvir
sobre esses lobos malditos.
Senão começaremos a vê-los
em todos os lugares.
Burke?
Como você está?
Eu preciso respirar
Eu não posso continuar.
Ottway,
não podemos continuar.
Não podemos parar.
Essas coisas nos atacarão.
Temos que continuar.
Ottway.
O Burke está com dor.
Acho que aqui serve.
É um beco sem saída!
Eles não podem vir
por trás de nós.
Eles terão que nos enfrentar.
Vamos fazer uma fogueira.
Essa coisa ainda funciona?
Sim, até 12 km.
Deveria ter salvado alguém
em algum momento, certo?
Estou sentado aqui pensando…
Mesmo com tudo isso acontecendo,
batemos no chão a 600 km/hora…
e sobrevivemos.
Por que passamos por tudo isso?
Por esse acidente?
Se não era para ser.
Ou fomos escolhidos.
Por quem?
Pelo Todo-Poderoso?
Aquele maldito conto de fadas?
Que tal apenas
a boa e velha sorte?
Flannery sobreviveu ao acidente
e o Hernandez também.
Não importa.
Eles não se importavam.
Quem está morto, está morto.
Onde acha que eles estão agora?
No céu?
Com belas asas?
Vou te dizer onde eles estão.
Eles não estão
em outro lugar.
Não estão em lugar nenhum.
Eles se foram.
Eu não acredito nisso.
Eu acredito.
Eu queria não acreditar.
Eu realmente queria poder
acreditar nessas coisas.
Isto é real.
O frio.
Isso é real.
O ar nos meus pulmões.
Aqueles desgraçados que estão
na escuridão nos perseguindo.
É com esta vida que estou
preocupado agora, Talget.
-Não com a próxima.
-E a sua fé?
O que tem ela?
Ela é importante!
Emma?
Ela está com vocês, rapazes?
-Está tudo bem, Grandão.
-Eu estava falando com ela.
Ela não está aqui.
Não, ela não está aqui.
-Diga a ela que eu estou aqui?
-Claro que sim.
Deite-se.
Ela está vindo.
-Emma está vindo?
-Sim.
Ele está vendo coisas.
Ele está tendo alucinações.
Isso é hipóxia.
É quando o cérebro não
tem oxigênio suficiente.
Hipóxia?
E por que o resto
de nós não tem?
Isso depende da pessoa. Algumas
pessoas não resistem à altitude.
Quem é Emma?
Era a irmã dele.
Ela morreu quando
ele era criança.
Minha filha, Mary,
tem cabelos longos,
quase até a cintura.
Na verdade, é a única regra.
É um ato de respeito. Sou o
único que corta o cabelo dela.
Ela faz uma coisa, ela vem,
e fica parada acima de mim
e eu dormindo profundamente.
Ela começa a balançar a cabeça
para a frente e para trás,
fazendo cócegas em mim
com o cabelo no meu rosto.
Então começa a rir muito.
É aquele tipo de risada que elas
não conseguem mais parar.
Não conseguem nem respirar.
Parece mais um velho
do que uma criança.
Sinto muita falta
daquela garota.
E deveria mesmo.
Sabe disso?
Essas coisas da vida,
não importa o que seja,
fazem você querer viver
mais do que tudo.
Fazem você lutar por isso.
Eu só quero transar
mais uma vez.
Você arruinou minha história,
seu filho da mãe.
-Vou te falar…
-Não, cara.
-A história sobre minha filha.
-Não queria estragar o clima.
Só não quero morrer
após minha última transa
com aquela prostituta horrível
de 53 anos e meio esquimó.
Não devia falar disso.
Ela pesava uns 110kg.
Sem exagero.
Ela me deu
gonorreia de presente.
Não, não, não…
Isso não é certo.
Se eu bater as botas, essa seria
minha transa de despedida, não?
Isso por si só
faz a luta valer a pena.
Vale a pena lutar.
Meu pai não era
um pai ideal.
Era um clássico irlandês
desgraçado, quando queria ser.
Ele bebia, brigava,
fazia todas essas coisas.
Nunca derramou uma lágrima,
era um sinal de fraqueza.
Mas ele tinha essa paixão
por poemas e poesias.
Gostava de lê-los, recitá-los.
Provavelmente achava
que isso nos agradava.
Era a maneira de ele
se desculpar, eu suponho.
E tinha um deles pendurado
acima da mesa dele.
Mas foi só quando
fiquei mais velho que descobri
que ele o havia escrito.
Não tinha título.
Quatro linhas.
Eu o li no funeral dele.
“Mais uma vez em uma briga.”
“Em uma das últimas
boas brigas que terei.”
“Viva e morra neste dia.”
“Viva e morra neste dia.”
Nuvens de tempestade.
Nevasca?
Pode ser.
É o que parece.
Que sorte!
Vamos embrulhar o Burke
e levá-lo para as árvores.
A neve está muito profunda.
Se o fogo apagar,
congelaremos todos.
Vamos, Burke, acorde!
Vamos, Burke, acorde!
Vamos, Burke!
Burke, acorde!
Vamos, seu bastardo!
Não durma, me ouça!
Vamos, Burke.
Burke! Vamos lá!
Acorde, Burke!
Burke, Burke!
Acorde!
Acorde. Acorde!
Acorde agora mesmo.
Acorde.
Não tenha medo.
O que foi?
Caras, acordem. Levantem!
O que foi?
São eles?
Marcas de serra.
Estas árvores foram cortadas.
Isso é água.
Parece um rio.
Deve estar brincando!
O rio deve ser grande, para
o ouvirmos daqui de cima.
Se seguirmos o rio,
poderemos encontrar abrigo.
Quem vai descer até lá.
Não posso. De jeito nenhum
consigo fazer isso.
Agora não podemos voltar.
Não há como voltarmos.
Mas essas árvores….
-Que árvores?
-Lá embaixo.
Podemos arrumar um corda,
prendê-la daqui até lá,
e aí podemos descer por ela.
Rapazes, é simples.
São os lobos ou as árvores.
Não está falando
em pular do penhasco.
É uma ideia,
mas não disse que era boa.
Ele está falando
em saltar do penhasco.
Esta será uma daquelas histórias
que se conta em uma festa.
Com uma bela garota no seu colo.
-Certo, está pronto?
-Sim, por que não?
Não dê apenas um bom impulso,
dê um ótimo.
Vai cair em queda livre
por 10 metros,
mas a sensação será
de 10 mil.
Isso deveria me animar?
Quando a corda estiver esticada,
lhe daremos menos folga.
Isso impedirá que aterrisse
muito bruscamente.
Você consegue.
Eu dou um jeito.
Se você morrer,
será de um jeito legal.
Melhor voar e cair do que
ser morto por lobos, certo?
Espero que haja algo
lá embaixo.
Droga.
Vai, vai, vai!
Merda.
Quem foi o maldito que…
Vamos, segure-o!
Puxe-me!
Droga! Puxe-me de volta!
Hendrick!
Hendrick!
Você está aí?
Sim, estou bem.
Alguém tem coragem
de ir primeiro?
Talget?
Diaz?
Eu vou.
Não fique lá por muito tempo.
Hendrick.
Certifique-se que essa coisa
esteja firme.
Está firme, mas não sei
por quanto tempo vai aguentar.
Não percam muito tempo aí.
-Você está bem?
-Vá você.
-E a sua mão?
-Ficarei bem.
Vá em frente.
Me avise se algo der errado.
Odeio alturas, cara.
Eu morro de medo.
Então vá você,
eu fico para garantir….
Não, estou bem.
Sério, atravesse você.
Me dê um minuto
para esfriar a cabeça.
Certo, vamos!
Atravessem!
Estou indo!
Certo!
Começando a travessia agora!
Certo…
Vamos, você consegue.
Você consegue.
Vamos lá.
Talget, está pronto?
Talget, deixe de enrolação.
Mexa-se!
Talget!
Oi, querida.
Oi, querida.
Eu amo você, papai.
-Por Deus, não!
-Eles o matarão!
-Não, não!
-Vou até ele.
O estão matando!
Talget!
Eles o levaram, droga!
Não, não…
Droga!
-Talget!
-Eles o levaram.
-Talget!
-Eles o levaram.
Eles o levaram.
Meu joelho.
A merda do meu joelho.
Eles estão nos pegando
um por um.
Estou ferrado.
Meu joelho.
-Vamos levantá-lo.
-Não consigo.
-Levante-se.
-Droga. Filho da mãe.
Não vão nos deixar ir, não é?
O que faremos?
Merda!
Merda.
Esquece.
Toda a força que eu tinha
usei lá atrás.
Estou esgotado.
Eu só quero sentar…
Só quero…
acabar logo com essa merda.
Merda de tornozelo.
Meus tornozelos
estão ferrados.
Diaz, não se sente.
-Não se sente!
-Eu sei, eu sei.
Não quero discutir.
Só quero descansar.
Acabei de ter
a ideia mais clara.
Para mim já era.
Já era.
Vamos, cara, levante-se.
Pode haver uma cabana
logo ali rio abaixo.
É pelo menos 1,6 km, amigo.
Não consigo andar tudo isso.
Não consigo andar
nem 15 metros.
Estou ferrado.
Droga.
Eu tentei.
Que diabos, cara!
Você fala sério?
E eu que achei que essa droga
de relógio iria funcionar.
Chega suavemente?
Você disse para o cara no avião
que ela chega suavemente.
A morte.
Que ela era quente.
-É verdade?
-Sim.
Nos o carregaremos.
Juntamos umas madeiras
e o empurramos pela margem.
Não vou a lugar nenhum, Hendrick.
Eu não quero.
E não preciso.
Qual é o seu problema?
É isso? Vai simplesmente
sentar aí? É isso que quer?
-Sim.
-Depois do que sobrevivemos?
É exatamente por isso.
O que eu tenho
esperando por mim lá?
Ir para o bar todo dia?
Ficar bêbado toda noite?
Essa é a minha vida?
Dê a volta
e olhe para aquilo.
Sinto que aquilo
é tudo para mim.
Como vou superar aquilo?
Quando eu serei
melhor do que isso?
Não posso explicar.
Não tenho palavras para isso.
Meu primeiro nome é John.
Meu primeiro nome é Pete.
Pete?
Tem mesmo cara de Pete.
O meu é John, a propósito.
Claro que seu nome é esse.
Obrigado, John.
Obrigado. Obrigado.
Olhe.
Não estou com medo.
Posso te perguntar uma coisa?
Aonde estava indo
naquela noite?
Aquela última noite
no acampamento?
No bar.
Estava com o seu rifle.
Saiu.
-Era o meu turno.
-Não.
Você trabalhou naquela manhã.
Eu me lembro.
Eu sai. Isso.
Com o seu rifle?
Você me seguiu?
Não.
Mas achei que nunca mais
o veria com vida.
Lá atrás, com o Diaz…
O olhar que ele tinha…
Só vi uma outra vez.
Em você.
Naquela última noite
no acampamento.
Agora não importa, não é?
Não, acho que não importa.
Hendrick, corra. Corra!
Hendrick!
Hendrick!
Hendrick!
Hendrick!
Hendrick!
Hendrick, vamos!
Vamos lá.
O que diabos está fazendo?
Segure o fôlego.
Segure o fôlego.
Segure o fôlego.
Mas que droga!
Segure o fôlego!
Jesus, por favor.
Não faça isso!
Faça algo.
Faça algo.
Seu falso.
Idiota, fraudulento,
filho da mãe!
Faça algo!
Vamos! Prove!
Cara de merda!
Faça por merecer!
Mostre-me algo verdadeiro.
Preciso agora!
Não mais tarde!
Agora!
Mostre-me agora e acreditarei
em Ti até o dia da minha morte.
Juro.
Eu Vos invoco!
Eu Vos invoco!
Esquece. Eu faço sozinho.
Eu faço sozinho.
Um covil.
É o maldito covil deles.
Não tenha medo.
Mais uma vez em uma briga.
Em uma das últimas

Categories: Legendas para Filmes | Tags: , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | Comments Off

“Grimm” Plumed Serpent 2012 Portuguese-BR Português

movie image

Descarregar da legenda “Grimm” Plumed Serpent 2012 Portuguese-BR Português

DISSE O DRAGÃO:
“MUITOS CAVALEIROS PERDERAM
SUAS VIDAS AQUI,
EM BREVE TAMBÉM TIRAREI A SUA”
E CUSPIU FOGO
POR SUAS SETE MANDÍBULAS.
Olhe isso.
Acha que chegaram
antes de nós?
Não disse a ninguém,
não é?
Não disse a ninguém.
Vou ficar irritado
se alguém disse.
Abra.
Está quente.
Talvez devêssemos
deixar essa de lado.
Não, ninguém vai ficar
com o nosso cobre.
Tem alguém aqui.
Não há mais nenhuma
camionete lá fora.
Talvez já tenham
levado uma carga.
– Alguém ainda está cortando.
– Eles terão que dividir.
Eles têm um maçarico.
Quem estiver aí,
é melhor aparecer!
Somos seguranças,
vamos prender você!
Se for embora agora,
esqueceremos que esteve aqui.
Não vou repetir!
Vá embora daqui!
O que é isso?
Não consigo respirar!
Imbecil!
Está querendo morrer?
UNITED
Apresenta
Legenda:
Luques | eFujino
Legenda:
Ross | RafaelUPD
Legenda:
valfadinha | NaNNa
S01E14
Plumed Serpent
– Onde estão os corpos?
– Lá embaixo, no porão.
– Em qual condição?
– Torrados.
Já conseguimos
identificá-los?
Será necessário
trabalho dentário,
mas temos a camionete
em nome de Joseph Oliver,
operador de meio período.
Já o prendi por roubo de sucata.
Mas não o reconheci
no porão.
Temos o proprietário do prédio,
Lance Truman, esperando vocês.
Percebeu a invasão
essa manhã.
O cara com ele
é seu empreiteiro.
– O incêndio foi lá embaixo?
Chamamos Vance,
está fazendo as preliminares.
– Querem falar com Truman?
– Vamos ver os corpos antes.
Certo…
O cheiro está horrível lá.
Parece que vieram
roubar o cobre.
Achamos uma pilha
em um carrinho lá.
– Usaram maçaricos?
– Não achamos nenhum.
Então como pegaram fogo?
Por isso temos um investigador
de incêndio culposo.
O que temos?
– E o meu “bom dia”?
– Bom dia, Jordan.
O que temos?
Não muito.
Dois homens mortos,
eu acho.
Não sei qual foi
a fonte do fogo,
mas aconteceu rápido, então
trabalhavam com algo volátil.
Também não sei qual
a fonte de ignição.
Em geral se queima corpos
para encobrir um homicídio.
Isso se estivessem mortos.
Queimaduras indiciam
que a ignição ocorreu aqui,
e foram jogados na parede
devido à explosão.
Então alguém
os encharcou primeiro?
Uma explosão como essa,
teria que ser.
– Gasolina?
– Sentiríamos o cheiro.
Saberei mais
depois de alguns testes.
Mas eis o curioso…
Um corpo precisa queimar
por horas
para atingir
esse estado de imolação.
Então seja o que foi, ficou
muito quente rapidamente.
Como ser atingido
com napalm.
Isso é brutal.
Vamos conversar
com o proprietário.
É o meu terceiro
prédio saqueado.
Eles levam
qualquer coisa de cobre.
Cerco os meus prédios,
coloco cadeados,
mas não faz diferença.
Eles arrombam
qualquer tipo de cadeado.
Não usaram um maçarico
de solda.
Não há marca de corte.
É como se…
Toda a área em volta
foi derretida.
Não sei o que usaram,
mas aconteceu o mesmo
nos meus outros prédios.
Isso parece óleo.
– Alguém tem um fósforo?
– Tenho um isqueiro.
Obrigado.
Nossa.
Estou lendo corretamente?
Lipídios?
Sim, basicamente
gordura humana.
Gordura humana.
– Tem certeza?
– Absoluta.
Misturado com grande
quantidade de metano.
Se pulverizado e inflamado,
queima ficando muito quente.
Onde arrumariam
tanta gordura humana?
Se fosse de vaca,
eu diria que num açougue.
Mas gordura humana…
Talvez um necrotério,
não sei.
Estamos fazendo
exames de DNA.
– Achamos que é um homicídio.
– Por quê?
Nenhuma evidência
de ignição no local.
Quem ateou o fogo,
levou as evidências.
para queimar
os cadeados
do portão e da porta.
Encontramos outras
invasões similares,
– em propriedades abandonadas.
– Não é novidade roubarem cobre.
Verificou os compradores
de sucata?
Segundo eles,
não está rolando cobre.
Quem estiver roubando
não está vendendo.
Faz muito sentido.
Desculpe interromper.
Temos uma testemunha.
Disse ter visto alguém
correndo daquele prédio.
Eu estava dirigindo
perto daquele prédio ontem.
Não pensei no assunto,
até saber dos assassinatos
no noticiário.
Você viu
alguém fora do prédio?
Sim, ele entrou
bem na minha frente.
Quase o atropelei.
Não sei
se ele estava envolvido,
mas estava lá
e parecia assustado.
– Pode descrevê-lo?
– Nunca vou esquecer.
Metade de seu rosto
tinha cicatrizes.
O cabelo estava todo
emaranhado,
parecia não se barbear
há um tempo,
e vestia
um casaco comprido.
Acredito que é sem teto.
O que houve
depois de parar?
Gritei com ele
por ser um imbecil.
Ele continuou correndo.
Não o viu entrar
em um veículo?
Gostaríamos que conversasse
com o desenhista,
para trabalhar em
um retrato falado.
Está bem.
Está bem parecido.
Uma ligação de emergência
foi feita.
Lance Truman foi atacado
no prédio dos assassinatos.
Um carro de patrulha
está a caminho.
Precisamos de uma ambulância
na Rua Clark, nº 391.
Ele me agrediu.
Acho que ainda está no prédio.
– Fiquem com ele.
– Voltou à cena do crime?
Se o virem,
não se aproximem dele.
Não o percam de vista
e avisem pelo rádio.
O carrinho sumiu.
– O elevador está com defeito.
Só resta as escadas.
Temos movimento aqui.
Escutei alguma coisa.
Na área de envio
e recebimento.
Pelos fundos.
Borrifaram algo em mim.
Não consigo respirar.
Recue. Corra.
Não dispare sua arma.
Não se mexa!
Meu Deus!
– Está bem?
– Estou, você?
– Também.
– Eu não estou.
Essa coisa está nos olhos,
nariz, ouvidos…
É o cara da cicatriz.
– Viu para onde foi?
– Não.
– Vamos tirá-lo daqui.
– Boa ideia.
Burkhardt.
Tem? É o Vance.
Saiu o exame de DNA.
Temos a identidade.
Prossiga.
Fred Eberhart.
Tem 48 anos.
Internações intermitentes
no hospital de veteranos.
Soldado veterano
e herói de guerra condecorado.
– Falou com o hospital?
– Falei.
Não o veem há seis meses.
É óbvio que escapa
ao radar com frequência.
– Algum endereço conhecido?
– Não.
E o último emprego?
Ele era soldador
em uma ferrovia,
mas o demitiram
dois anos atrás.
– Onde ele nasceu?
– Aqui.
Portland, nascido e criado.
– Algum parente aqui?
– Tem uma filha…
Ariel Eberhart.
O hospital tinha o telefone,
como parente.
Vamos ver
se ela está em casa.
Viu o que
ele estava usando?
– Algum tipo de tanque?
– Estava muito escuro.
Mas ouvi alguns barulhos,
como a tosse de um fumante.
Quando vi, uma bola de fogo
vinha em nossa direção.
Bem, não é telefone residencial
nem celular.
Caiu numa secretária eletrônica
da Boate “Trop Chaud”.
Talvez ela trabalhe
nesse lugar.
É no caminho de casa.
Eu verifico.
O show já começou,
mas se está sozinho,
dou um jeito.
Eu…
estou procurando
por Ariel Eberhart.
Você a conhece?
Lá está ela.
Oi, Nick.
O que faz aqui, cara?
Não é o último lugar
que esperava vê-lo, mas…
– É quase o último.
– Vem muito aqui?
Quem, eu?
Sim, às vezes.
Tudo bem, muitas vezes.
Ela é muito gostosa.
Tenho um caso
que envolve o pai dela.
É algum tipo de…
Daemonfeuer.
Tem certeza que devíamos
falar sobre isso aqui?
– Não.
– Esperava que dissesse isso.
– Então, Daemonfeuer?
– Você disse que não ia falar.
Tudo bem.
Não sei muito sobre eles.
Não restaram muitos.
São o atavismo de eras passadas.
Cavaleiros em cavalos brancos.
Pelo que eu sei, veem
de uma linhagem de dragões.
– Pensei que eram mitológicos.
– Dragões, são.
Daemonfeuers, não são.
Então, podem cuspir fogo?
A grosso modo,
acho que podem.
Pelo que eu sei,
e estou dizendo,
não sou especialista nisso,
é tipo um vômito…
Qual a palavra?
Cetônico.
Conhece a dieta sem carboidratos
e muita gordura?
Deixa seu corpo em cetose,
quando queima a própria gordura.
No caso deles,
vaporizam a própria gordura.
Altamente explosivo
e meio nojento.
A não ser que dance
seminu em um palco.
– Como eles acendem?
– Eletricidade estática, acho.
O que o pai dela fez?
Pode ter queimado
vivos alguns caras.
Na verdade,
isso me lembra…
Recebi uma ligação
do meu primo da Antuérpia.
Parece que um Grimm
foi encontrado morto em um beco.
Em Krijgsbaan
perto do cemitério.
O que, com certeza,
não te diz nada.
Quando?
Dois dias atrás.
Ele foi decapitado,
e a cabeça não foi encontrada.
Dizem que foram
os ceifeiros.
E pensei que, sabe,
você devia tomar cuidado.
Sou o detetive Burkhardt.
Precisamos conversar.
Sorte a minha.
Estou investigando
um homicídio por incêndio.
Já tinha a tatuagem bem antes
de lançarem os livros.
Sou sua primeira
Daemonfeuer?
Espero que sim.
Você é meu primeiro Grimm.
Estava preocupada
que não o veria de novo.
Embora
eu tenha que dizer,
você não é
o que eu esperava.
O que esperava?
Grimms são durões.
Isso meio que me excita.
Exceto se for cortar
minha cabeça.
Estou procurando seu pai,
Fred Eberhart.
Não vai encontrá-lo aqui.
Ele é suspeito numa
investigação de incêndio.
Dois homens morreram.
Imaginou que onde tem fumaça
tem um Eberhart?
– Sabe onde ele está?
– Não.
Quando o viu
pela última vez?
Meu pai
é uma alma perdida.
Depois de minha mãe falecer,
ele desmoronou.
Ele se culpou.
Talvez devesse mesmo.
Ele não a protegeu.
Mas enfim, ele não conseguia
dar conta de nada.
Principalmente de mim.
Eu meio que perdi
ambos ao mesmo tempo.
Ele tem algum amigo
que possa saber onde ele está?
Eu não saberia.
Gostaria de saber.
Às vezes,
sinto falta dele.
Tem certeza que foi ele?
Tenho.
Quer prender meu pai
e quer a minha ajuda?
Quero detê-lo, antes
que machuque mais alguém.
Você também
deveria querer.
E pensei que “eu”
fosse quente.
Espere só um minuto.
Não, fico feliz
que tenha vindo.
Da próxima vez,
use a porta da frente.
Vi algo no seu quintal.
Viu, sim. Eu estava
fazendo uma limpeza.
Alô, celular do Nick.
O que quer?
Quem está falando?
– Sou amiga do Nick. Quem fala?
– Dê o celular.
– Cadê o Nick?
– Está bem aqui comigo.
Calma, querido.
Isso é gostoso.
Quem é Juliette?
Juliette, posso explicar.
Ótimo, mal posso esperar.
Não vai embora
assim cedo, vai?
Depois de ter vindo
tão longe?
Espero que não
seja só um provocador.
Lembre-se, Nick,
você veio atrás de mim.
Não fui eu que foi
atrás de você.
Por que Hank não
estava com você?
Porque ele foi para casa.
Disse a ele que
seguiria um número,
que me levou à boate, que me
levou a ela e à casa dela.
Juliette…
Ela é louca.
– Como ela pegou seu celular?
– Caiu do meu bolso, no quintal.
Ele pulou direto
para as mãos dela?
Pare.
Não… Sei onde quer chegar,
e não foi o que aconteceu.
Certo, fui golpeado.
– Ela te golpeou?
– Foi.
Por que não a prendeu
por atacar um policial?
Porque estou tentando fazê-la
me ajudar a achar o pai dela.
O que ela faz, além de
golpear homens no quintal?
Ela dança com fogo.
Juliette, ouça. Não conseguiria
inventar isso nem se quisesse.
– Sinto muito mesmo.
– Espero que sim.
Nunca faria
algo assim a você.
Então certifique-se de manter
seu celular no bolso.
“Seus filhos eram ainda mais
impetuosos que o Daemonfeuer,
dispostos a se
sacrificarem por ele.
Nós os evitamos e
seguimos o Daemonfeuer
montanha acima onde
achamos seu terrível covil,
cheio de tesouros
roubados das vilas.
Os ossos na entrada da caverna
eram tantos que não se contava.
Se já não soubéssemos,
teríamos adivinhado que
era a entrada do inferno”.
Tudo o que eu precisava…
Um entrada para o inferno.
Vai ficar tudo bem, papai.
Achei alguém
que o fará melhorar.
Eberhart era um dos melhores
soldadores que tivemos.
Aprendeu no exército.
Disse que o pai usava
um lança-chamas no Vietnã,
e o avô usava
um no Pacífico Sul.
Tinha orgulho disso.
– Qual a última vez que o viu?
– Há algumas semanas.
Tentei falar com
ele, mas ele fugiu.
Ele enlouqueceu.
Sabem, a esposa
morreu num incêndio,
e ele nunca mais foi
o mesmo depois disso.
Parou de vir.
Me senti mal por ele,
mas o que podia fazer?
Onde ele estava
quando o viu?
Perto de uma linha
que não usamos mais.
É uma velha mina.
Viu de onde ele veio
ou para onde foi?
Não. Estava apenas
andando nos trilhos.
Achei.
É um mapa de 1945 com todas
as velhas linhas de trem.
Essa é a velha estação
de trem.
É o entroncamento de
linha que ele falou.
E vai direto às montanhas.
Se divide em 4 linhas.
– Ótimo lugar para um covil.
– Um o quê?
Você sabe, um bom lugar
para se esconder.
– Burkhardt.
– Oi, sou eu.
Vou fazer um show
especial esta noite.
Só para você.
Não me desaponte.
– Escute…
– Já sei Nick, é comprometido.
Só estou me divertindo.
Ouça…
Decidi ajudá-lo
a achar meu pai.
Venha até
minha casa esta noite
e contarei tudo o que sei.
Quem era?
Era Ariel Eberhart.
Disse que quer nos
ajudar a achar o pai.
– Como?
– Não sei.
Quer que eu vá à
casa dela, esta noite.
Sério?
Tem certeza que não é
fanática por policiais?
Tudo que sei é que
você irá comigo.
– Oi.
– Oi.
Certo, vou ser sincero.
Vou me atrasar,
e a investigação
está nos levando
à boate da
dançarina do fogo.
E significa mesmo “nós”,
Hank irá comigo.
– Diga a ela, Hank.
– Vou com ele.
– Está bem?
– Sim, certo.
Entendi.
Confio em você.
Talvez eu esteja te esperando
quando chegar em casa.
Para fazermos nossa
própria dança do fogo.
Mal posso esperar.
Cara, esse lugar deve ser
divertido nas tempestades.
Detetives Burkhardt e Griffin.
Se o pai sabia que ela
nos ajudaria a achá-lo…
– A vida dela estaria em perigo.
– É o que pensei.
Mas que diabos?
É tudo cobre.
Por quê?
Tive uma tia que usou chapéu de
alumínio por anos, mas isso…
Jesus.
Essa garota sabe mesmo
o que é ficar amarrado.
Então…
Onde ela está?
Ouviu isso?
Ouvi.
Acho que é hora de
darmos o fora daqui.
Só nos resta lançar um alerta
para o carro dela,
para ver se a achamos.
Até lá, você pode ir para casa
e conseguir… “descansar”.
Aonde vai, querido?
Onde está Juliette?
Por que se importa?
Tem a mim agora.
Vou perguntar
pela última vez.
Cavaleiro em seu
cavalo branco.
Onde ela está?
JULIETTE
CHAMANDO
– Juliette, onde você está?
– Ela está comigo.
Hora de um pouco
de procura e resgate.
– Aonde a está levando?
– Me poupe, Nick.
Aonde você acha?
Sabe quem somos,
sabe o que fazemos.
O que quer?
Eu tinha perdido a esperança
de poder ajudar meu pai…
Até encontrar você.
Oferecendo ao meu pai
uma chance de redenção.
Anime-se, Grimm. É hora
de encarar seu Daemonfeuer.
E se quiser vê-la viva
de novo,
nada de polícia.
O meu palpite?
“Encontre seu Daemonfeuer”
significa “te encontro
no covil”.
E segundo este mapa,
a terceira pista
vai dar num túnel,
o que seria…
Perfeito.
Cara!
Sabe que ela está fazendo,
a razão de tudo isso?
Não acredito
que não percebi antes.
– O quê? O quê?
– É tão clássico. “A Busca”.
Sua princesa foi aprisionada
pelo dragão. Certo?
E o resto é óbvio, sabe?
Lindas mulheres
sendo aprisionadas,
arrastadas para cavernas,
e os homens sacrificando tudo
para ir atrás delas.
É o antigo arquétipo desse lance
de relacionamento por completo.
O único problema
é que alguém sempre morre.
É o carro da Juliette.
Parece que o túnel
fica no final dos trilhos.
É uma longa caminhada.
Tem de haver um jeito
mais rápido.
– Que tal isso?
– Pode apostar.
É um vagão Fairmont, cara.
– Um vagonete utilitário.
– Sabe como funciona?
Colecionar trens em miniatura
por anos veio a calhar.
Certo.
Agora,
para sua informação,
Barão Karl Christian Ludwig
Drais Von Sauerbronn
inventou o precursor disto,
chamado de Laufmachine, em 1817.
– Deveria saber disso.
– Ótimo.
Liga, benzinho.
– Isso. Vamos lá.
– Certo.
Segure firme.
Desculpe por isso.
Prontinho.
Estou feliz por poder
estar aqui
para ajudar a resgatar
uma mulher que nunca conheci.
Ou a quem nunca
fui apresentado.
Mas não levo isso
para o lado pessoal.
Vai mesmo falar disso agora?
Não, eu sei,
só estou um pouco nervoso.
Afinal, são Daemonfeuers.
Sei que você tem um plano,
é só que não me contou, ainda…
Meu Deus.
Papai, acorde.
Eu a trouxe.
Ela está aqui,
esperando por você.
Ela é igualzinha à mamãe.
Agora é sua chance.
Ela não é perfeita?
Quem virá atrás dela?
Alguém digno de você.
É melhor pararmos aqui.
Então, o que faremos?
Não pode usar sua arma,
com eles expirando todo
aquele gás.
Pena que você
não tem um lança.
Aposto que tem uma
no trailer…
Estou dando
o que eles querem…
Não estou gostando do plano
até agora.
Eu os distrairei por tempo
suficiente para pegar Juliette.
– E se eu não encontrá-la?
– E se eu for queimado vivo?
Vamos entrar,
custe o que custar.
Certo, entendi.
Foque no presente,
não no futuro.
Ariel!
Estou aqui!
Juliette?
Ariel!
Ariel,
pense no que está fazendo!
ACETILENO
Ele está vindo pegar a mamãe.
Você tem que protegê-la.
Estou aqui para ajudar.
Você é Juliette.
Nunca fomos apresentados,
mas sou amigo do Nick.
Me dê suas mãos.
Não se mexa.
E agora você grita.
E agora “você” grita.
Temos que sair daqui agora.
Vamos, siga-me.
Pai…
Lutou bravamente, papai.
De verdade.
Eu a peguei, Nick!
Estamos aqui fora!
– Você não o ajudou.
– Mas você ajudou.
Ele morreu com dignidade.
Agora é minha vez.
Ariel.
Não faça isso.
Pai do fogo, feroz
e sábio,
sangue de dragão
deve se elevar uma vez mais.
– Sangue de dragão…
– Nick!
Vingue vosso pai
pelo fogo do dragão.
Você está bem?
– Você está bem?
– Acho que sim.
– Essa foi por pouco, cara.
– Obrigado.
Aqui é o detetive
Burkhardt…
É detetive também?
Mais para um…
Investigador particular…
Amigo do Nick.
A propósito, me chamo Monroe.
Prazer em conhecê-la.
O prazer é meu.
Nick, encoste.
Você está bem?
Juliette, me desculpe.
Não queria que isso
acontecesse.
Se eu…
Tivesse alguma forma
de saber…
Nick, ela era louca.
Como poderia saber
o que alguém assim faria?
Não posso prometer
que vá melhorar.
Não posso prometer que
poderei seguir fazendo isso.
Sei que ama Juliette.
Mas tem que terminar com ela
e nunca mais vê-la.
O que quer fazer?
Só sei que estou muito cansada
para falar sobre isso hoje.

Categories: Legendas para Filmes | Tags: , , , , , , , , , , , , , , , | Comments Off

The Awakening 2011 Romanian

movie image

Download subtitles of The Awakening 2011 Romanian

Traducerea: Kprice/Avocatul31
Dră Emerson?
Ești pregătită?
Am adus asta.
Pregătește-o odată.
Pregătește-o.
Viață dăruită.
Viață înapoiată.
Viață dăruită.
Moarte iertată.
Ia această forță vitală.
Consumă-i carnea.
Deschide-ne ochii spre ce-i pierdut.
Nu uita că vei muri.
Nu uita că vei muri.
Nu uita că vei muri. Nu uita că vei muri.
Nu uita că vei muri.
Nu uita că vei muri.
Nu uita că vei muri. Nu uita că vei muri.
Nu uita că vei muri.
Cine? Cine e pierdută?
Această femeie?
Această femeie îndoliată?
– Dragule.
– Dumnezeule!
Nu-ți întoarce privirea.
Nu trebuie să-ți întorci privirea.
Rose? Rose, scumpo.
Te văd.
Te văd.
Viață dăruită. Moarte iertată.
Viață dăruită. Moarte…
Dă-mi drumul!
Sergent Evans, perdelele.
Ușa! Ușa!
– Rămâi acolo, căpitane.
– Dă-mi drumul!
Dacă chiar ești căpitan.
Sergent Evans, adu-i pe ceilalți.
Ticălosule!
O să-l omori!
Aduc un doctor.
Mă descurc.
Încă un miracol.
Dră Cathcart,
n-ar trebui să faci asta.
Cathcart. Florence Cathcart.
Cum îndrăznești să vii aici
Prietenul tău, soldatul,
chiar e mort?
Această șaradă grotescă
n-o să-l aducă înapoi.
Și nici capsulele cu sânge
pe care le-ați turnat din pahar
sau batistă încă de la început.
Sau mâna goală cu care ați stins
lumânarea acestei femei.
De parcă morții ar avea ceva
împotriva flăcărilor aprinse.
Sunteți niște șarlatani.
Unii destul de nepricepuți.
Scoate-i de aici, Evans.
Lasă-mă. Nemernicule.
– Am broșa ta.
– Mulțumesc, Evans.
Dră Cathcart,
când faceți astfel de lucruri,
obișnuiți să-mi comandați un pic.
Mă gândeam că…
Ce? Nu vrei să vadă colegii tăi
că primești ordine de la o femeie în civil?
Dacă ar fi să-mi dea cineva ordine,
ar fi…
Adică, dacă dna Evans
n-ar fi dna Evans…
Dar este.
Și e foarte norocoasă.
N-o să mai țip la tine.
Promit.
N-ai avut niciodată un copil, nu?
Nu, sigur că n-ai avut.
– Dați-mi voie, dră.
– Mulțumesc, Katie.
E în regulă.
Pentru Dumnezeu…
– Cui să i-o dedic?
– Poftim?
– Vă rog, dle…
– Mallory.
Dle Mallory, scuzați-mi graba,
dar aceasta e casa mea.
– Mă bucur că v-a plăcut cartea.
– Nu mi-a plăcut.
– Poftim?
– Nu prea mi-a plăcut cartea ta.
Mi s-a părut prea directă.
Probabil e potrivită doar cuiva
nepoliticos cu străinii.
Sunt profesor de istorie
la o școală secundară pentru băieți.
Iertați-mi fiica, dle Mallory.
Nu mai acceptă nimic de lucru.
Este extenuată.
Lasă-l să vorbească, Harry.
Te rog.
Mă tem că Harry are dreptate.
Nu mai accept nimic de lucru.
Sunteți și vânătoare de fantome,
nu doar scriitoare?
Nu poți vâna ceva ce nu există.
Asta așa este.
Dar credem că avem una care există.
Trebuie să mă schimb.
Katie, invită-l pe dl Mallory
în biroul meu.
– Da, dră.
– Voi fi bine.
Te simți bine?
Noi am știut mereu de ce
te-ai implicat în așa ceva.
Și nu te învinovățim pentru
convingerea că te-ar putea ajuta.
Însă de fiecare dată, nu vedem
decât suferința pe care ți-o provoacă.
Știu. Îmi pare rău
că vă fac asta în continuu.
Nu este corect.
“Fie ca piele să-ți fie jupuită
de pe trup
în iadul a cărui existență
i-o negi cu aroganță.”
O bătrână din Dorset,
din câte-mi amintesc.
Matroana școlii noastre
e fana cărții tale
și i-a povestit directorului
despre ocupația ta.
L-a asigurat că ești respectabilă,
iar cartea ta stă alături de Biblie
pe multe rafturi.
Dră Cathcart,
zvonurile sunt periculoase.
Conversațiile din această încăpere
sunt confidențiale, dle Mallory.
Mai ales dacă nu preiau cazul.
Școlii noastre i se spune Rookford
în Cumbria.
Cu ani în urmă se spunea
c-a fost omorât un copil acolo.
Nu un elev.
Era o casă particulară atunci.
Pe cine?
L-au prins pe criminal?
Nu există niciun dosar.
Era o familie importantă. S-a mușamalizat.
Totuși, e foarte posibil ca cineva
să fi murit acolo.
Deci vă aflați aici pentru
un deces care poate a avut loc
cu mulți ani în urmă?
Am venit pentru un alt deces.
A unui elev.
De acum trei săptămâni.
Se numea Walter.
Walter Portman.
C-o zi înainte de a muri,
Walter s-a dus la director,
tremurând de frică,
convins c-a văzut o fantomă.
Fantoma copilului ucis.
De unde știa cum arăta
copilul care fusese ucis?
A fost scoasă acum 18 ani.
Dle Mallory, e o farsă clasică.
În timp ce aparatul foto
focalizează expunerea…
Un băiat fuge prin spatele rândului
pentru a apărea în două locuri.
Era încă în mișcare
când a fost imortalizat.
Știu.
Asta era în 1902.
Asta e din 1903.
1904.
1905.
Și, în sfârșit, din 1906.
Elevii din școală sunt numărați.
Toți.
În toate fotografiile.
Inclusiv în aceasta,
scoasă acum o lună.
Dră Cathcart, înțeleg când un copil
fuge dintr-un capăt în altul
în cele 15 secunde cât durează
imortalizarea aparatului foto.
Ceea ce nu-mi explic
este cum a ajuns acolo.
Femeia Millford.
Ori e o rolă de film parțial expusă,
ori aceeași fantomă era
și în solarul mamei.
Au examene peste două zile.
Am avea noroc dacă s-ar întoarce
vreunul dintre copii…
Nu mă interesează veniturile
școlii voastre.
Au mai fost și alte apariții.
Băieții cred…
Băieții cred și în Moș Crăciun
și Zâna Măseluță.
Cu siguranță unii dintre ei
cred și în Dumnezeu.
N-ai nevoie de mine
ca să-ți spun ce s-a întâmplat
cu acea generație de băieți,
dle Mallory,
și totuși nu le vezi fantomele
bântuind pe coridoarele școlii.
Rookford e o școală cu internat,
dră Cathcart.
Majoritatea băieților
sunt aproape orfani.
Nu spun asta doar din cauza
situației tale.
Atunci de ce o spui?
“Frica e singurul lucru
pe care mi-l amintesc din copilărie.
Am străfulgerări
cu moartea părinților mei,
dar nu despre viața noastră în Kenya
sau venirea la Londra.
Nimic în afara unui sentiment
perpetuu de teroare.”
Metodele tale sunt josnice.
“Frica absoarbe copilul
și adultul care devenim.”
Pe acești băieți nu-i îngrijorează
erecțiile nocturne.
Sunt îngroziți de moarte.
Pleacă, te rog.
M-au trimis să-ți cer ajutorul
și am făcut-o.
Îmi pari o femeie care nu face
ceva ce nu-și dorește.
Stau la Hotelul Wellington.
Mulțumesc pentru timpul acordat.
Întotdeauna adevărul.
Latina conferă unei școli noi
o aură de respectabilitate.
Înseamnă că pot adăuga o liră
taxelor școlare.
Ar trebui să-mi imaginez c-o fantomă
de bună credință o să-și facă iar apariția.
Jocuri de cuvinte în latină.
Ce distractiv!
“Întotdeauna adevărul”.
Vom vedea, nu?
Abia aștept.
Ești convinsă că oamenii
cred în nimic?
Nu, fără știință,
oamenii nu cred în nimic.
Cred în orice,
inclusiv în spirite.
Noi avem nevoie de ele.
Tu nu.
Eu cred în dovezi.
Nevoia n-are nicio legătură.
Și totuși porți tabachera altcuiva.
Touché.
Îmi pare rău.
Dle Mallory, o să…
Pornește.
Judd.
Sus genunchii, băieți!
Dră Cathcart, ea e dra Hill,
matroana școlii. Maud pentru noi doi.
– Îmi pare bine.
– Maud?
Nu suportă prea bine situația.
E cam bizară de cele mai multe ori.
Dar i-a plăcut cartea ta.
Mă simt de parcă te-aș cunoaște.
Ți-am citit cartea
de cel puțin 12 ori.
O țin pe raft, lângă Biblie.
N-am mai cunoscut o doamnă
cu educație până acum.
Nu la Cambridge și așa mai departe.
Cu atât mai puțin pe cineva renumit.
Kaizerul era renumit, dră Hill.
Eu n-am scris decât o carte.
Maud.
Dl Mallory ți-a spus
să-mi spui Maud.
Maud.
– Bună.
– Bună.
N-a spus dl McNair ca toți băieții
să intre, Thomas?
Toți stăm prost cu nervii.
Sunt aici de 14 ani.
Cunosc locul acesta.
Și nu cred în prostiile cu fantome.
Voiam să știi
că-ți stau la dispoziție.
Bună.
Încetați. Terminați.
Howell, apără-te.
Și mai tunde-te.
Toată lumea la parter.
Mulțumesc, Maud. O conduc
pe dra Cathcart la director.
L-am primit odată cu clădirea.
E preferatul băieților.
Ioan Botezătorul, cred.
Pe aici.
De fapt e Iudita
omorându-l pe Holofern.
E povestea unei femei
care a pătruns în tabăra adversă,
l-a sedus și decapitat
pe generalul suprem.
Ce mai vremuri!
Așa-i, Maud?
Nu sunt înăuntru, sunt afară.
Cel puțin eram afară.
Acum sunt înăuntru.
Probabil ești dra cu fantomele.
Intră.
Părinte Purslow,
ea e dra Florence Cathcart.
O femeie cu studii. Măi, să fie.
Mă bucur că ești aici.
Probabil știi că matroanei
trebuie să-i mulțumești.
Așa mă gândeam și eu.
Mă bucur să pot ajuta.
e îngrozitor.
Am pierdut trei.
Presupun că nu crezi
în viața de apoi, dră Cathcart.
Nu, nu cred.
Groaznic, așa-i?
Dl Mallory o să vă arate școala.
Eu merg spre sala de mese,
dacă dorești s-o vezi.
Dle Mallory.
Deci sunt ghid acum?
Vine. Vine.
După cină urmează ora de meditație,
adică lectura obligatorie.
Lumina se stinge la ora 20:00.
O să-ți arăt
unde a fost găsit Walter.
Aș vrea să văd toate locurile
în care copiii spun c-au văzut fantoma.
Ai putea-o ruga pe Maud
să ne însoțească?
Majoritatea aparițiilor au avut loc aici,
inclusiv a lui Walter.
De fapt a fost găsit aici, afară,
pe terasă.
Mulți dintre băieți sunt prea
înfricoșați să mai vină aici.
Dle Mallory.
Nu-i plac comentariile inutile.
“Ego contemno Latin.”
Urăsc latina.
Tu ai scris asta, Mallory?
Walter a fost găsit acolo.
Dl Broad l-a găsit
înainte de micul dejun.
Ușile erau încuiate?
Avea un ursuleț
sau un animal de jucărie?
– Da, e în biroul principal.
– Ai putea?
Nu-l placi.
Am motivele mele.
Ar fi o indiscreție.
Unde-i sunt ochelarii?
Se prefăcea că trebuie să poarte.
Și mai și șchiopăta.
L-a ținut departe de tranșee.
– Mama lui n-a putut să-l păstreze.
– Mulțumesc.
Era încă pe patul lui
în dimineața în care a fost găsit?
Spuneai c-au existat apariții
și în alte locuri din casă?
Da, majoritatea în dormitorul
de vest.
Maud, te-aș putea lăsa pe tine
să te ocupi de asta?
– De ce nu ești la meditații?
– Cărțile mele, dle.
Vă simțiți bine?
Mâine se dau examenele?
Băieții a căror părinți locuiesc
departe au rămas aici.
În afară de ei,
edificiul e doar al nostru.
A fost bătut?
L-au poreclit “Șuierătorul Walter”.
Era astmatic.
Cine erau prietenii lui?
Avea prieteni?
Dră Cathcart, e o școală bună.
Dar dacă ești diferit
în sensul în care nu trebuie…
Salteaua lui nu e singura
care arată așa.
“Apoi regele Arthur a vorbit
cu Sir Bedivere.
Continuarea de azi
ne dezbină tuturor
Frumoasa prietenie
a cavalerilor celebri
A cărei veste se duse-n lume.
Ce somn adânc aveau
cei pe care-i iubeam.
Cred că n-ar trebui…
Cred că n-ar mai trebui…
Cred că n-ar mai trebui,
nicicând, vreodată,
Să ne-ncântăm sufletul
cu poveștile faptelor cavalerilor.”
Dowden!
Acum.
Presupun c-ai adus-o pe dră
în clasa mea cu un alt scop
decât cel de-a asista
la comportamentul scandalos al dlui Dowden?
Dle McNair. Băieți,
știu că sunteți cu toții triști
și înspăimântați în acest moment.
Dra Cathcart se află aici
pentru a vă alunga temerile.
E una dintre cele mai inteligente
persoane din Anglia. Dră Cathcart.
În picioare.
– Bună seara.
– Bună seara.
Stați jos.
Luați loc, vă rog.
Cu câți dintre voi a vorbit
Walter Portman despre fantomă?
A văzut vreunul dintre voi fantoma
cu proprii ochi?
Eu, dră.
Eu am văzut-o.
Ridică-te, băiete.
Vrei să vii cu mine să-mi descrii…
A fost îngrozitor.
Era pe coridorul de sus.
– N-ai prefera să…
– Avea chipul distorsionat.
Neclară și puțin strâmbă.
Ca în fotografii.
Dar suferea.
Plângea.
El era.
Vă rog să-l ucideți, dră.
Da, vă rugăm.
Omorâți-l.
Liniște.
Premo de buzunar, pachet de 12
lentile de expunere cu menisc.
Înregistrator de sunet,
cu un mic clopoțel.
Fumigator pentru măsurarea
urmelor de contact.
Cei din dormitorul lui Walter
ar putea dormi în altă parte?
Le-am putea muta saltelele
în sala de mese.
Detectorul de câmp magnetic Marconi.
10 grame de magneziu
și clorat de potasiu pe o tavă.
Când se împiedica de fir,
fanta se deschide pentru 0,30 de secunde
și o încărcătură electrică
aprinde pulberea.
– Dar astea?
– Pentru prins urmele de pași.
Fantomele lasă urme de pași?
Nu, dar oamenii care
se prefac a fi fantome, da.
Probabil te urăsc.
Cine? Spiritiștii?
Nu, fantomele.
Taci din gură.
Ori taci, ori mă ajuți!
Victor, ai alergat azi.
– Ce s-a întâmplat?
– Nimic.
Ce-i cu dezastrul ăsta?
Dra va face ce au spus ei?
Ce-au spus ei?
Că va omorî fantoma.
Și că va muri un băiat
în fiecare noapte până reușește.
N-a venit să prindă fantome.
A venit să-i prindă pe obraznicii
puși pe șotii.
Liniște.
Închideți ochii.
Se va face întuneric.
Pary.
Parry.
Nimeni…
nu…
te place!
Liniște.
Liniște sau o pățești!
Nu te mișca.
E cineva?
Am auzit clopoței.
Ești teafără?
Primul clopoțel!
Primul clopoțel!
Următorii trei băieți, vă rog.
Liniștiți-vă.
Următorii.
Băieții verificați pot pleca
în clasele lor.
Nu puteau fi făcute cu șosete?
Urmele de pași erau categoric
făcute cu picioarele goale.
– Înapoi!
– Haideți. Haideți.
De ce suntem aici, dle?
Gata, întoarceți-vă
și ridicați piciorul.
Dle director.
Parry.
– Dle.
– Parry.
Ce ar crede tatăl tău?
În noaptea în care a murit Walter,
s-a trezit să folosească latrina.
Nu purta ochelarii.
Dl Parry, aici de față, l-a speriat,
folosind asta ca să-și ascundă fața.
Nu am făcut asta.
Nu i-am făcut asta lui Walter.
Și seara trecută ai încercat să faci
același lucru cu mine. Nu-i așa?
Victor.
Au spus că dacă o să o fac
or să fie drăguți.
Nu mai plânge.
Malcolm, te rog.
Cine?
– Ei.
– Turnătorule!
– Liniște!
– Dar nu am făcut-o înainte.
Nu lui Walter.
Îmi plăcea Walter. Împărțeam sâmburii.
– Victor.
– Nu l-am speriat.
– Nimeni nu știe cine a făcut-o.
– Un băiat este mort.
– Nu am fost eu!
– Bine, nu a fost doar el.
A fost un alt băiat seara trecută.
L-am văzut jos pe scări.
Dowden?
– Nu a fost niciun alt băiat.
– Tu ești în spatele acestui lucru.
– Sincer, dle.
– Îmi vei spune numele celuilalt băiat acum.
Nu a fost un alt băiat. Vă rog!
Îmi vei spune numele acestui băiat, sau
vei fi lovit acolo unde ești, dle McNair.
Sincer. Nu, nu a fost un alt băiat, dle.
Vă rog, spun adevărul, dle.
Nu a fost un alt băiat!
Vă rog, dle, garantez,
doar eu am fost!
Așteaptă, oprește!
Sincer, vă spun adevărul.
Pentru Dumnezeu. Ai făcut
și așa destul rău, nu o să faci asta.
Ce ai spus?
Folosești un balsam pentru piept.
Tocmai l-am mirosit.
De asemenea, am găsit geamul
și mânerele ușilor mânjit cu el
și pe ursulețul lui Walter.
Ai fost… ai fost acolo
în noaptea în care a murit.
Protestez. Asta este…
El a protestat când l-ai găsit jos,
i-ai luat ursulețul
și l-ai lăsat singur în întuneric?
Eu am venit aici să-i protejez pe copii
de frică, iar tu…
Tu ești determinat să-i faci
să trăiască în frică.
– Nu poți să mori de frică.
– Nu.
Dar poți muri de un atac de astm
produs de frică.
– Era în viață când l-am lăsat.
– Malcolm.
Plângea,
insistând că a văzut o stafie.
Am crezut…
Am crezut că o să-l fac să fie mai puternic.
Nu este suficient să fie ocrotiți, Robert.
Băieții ăștia trebuie să fie puternici.
Mai puternici ca noi.
Malcolm, nu există altcineva pe care
aș prefera să-l protejez.
Părinții vor ajunge în scurt timp și trebuie
să te rog să părăsești această școală
de îndată.
Fii liniștit, sufletul meu
La plecarea prietenului nostru drag
Era un tip, într-un tranșeu,
nu departe de al nostru.
Obișnuia să cânte acest cântec religios
în majoritatea apusurilor.
Este ciudat să separi trecutul de prezent.
Băieții sunt transformați.
Ar trebui să fii mulțumită.
Întotdeauna adevărul.
Adevărul are prețul sau.
A distrus un om bolnav.
Nu mă gândeam la Malcolm.
Nici la tine.
Te-am văzut.
Imediat cum ai dovedit că fantoma
a fost o farsă, ți s-a întâmplat ceva.
– Brusc ai fost…
– Te rog, Robert.
Am făcut ceea ce mi s-a cerut.
Am dovedit că nu este
niciun motiv de teamă.
Nimic.
Ai plecat de la biserică devreme.
Dle Judd.
Te duci acasă?
Ți-ai găsit fantoma?
Un alt caz despre care să scrii
în timp ce McNair este aruncat la câini.
După toate prin câte a trecut.
Știi, mă întreb dacă vreunul dintre noi
știe cu adevărat
prin ce a trecut, dle Judd.
– Nu ar trebui să-mi vorbești în felul ăsta.
– Scuză-mă?
– Îmi pare rău. Nu am vrut să…
– Crezi că nu știu?
A fost greșit să rămân acasă?
Ai venit aici
să-mi spui asta?
Lasă-mă să-ți spun ceva, dna cu stafiile.
De cei în viață ca tine
ar trebui să te ferești.
Nu de morți.
Uite-o. Încearcă să uiți despre asta.
Directorul o să uite.
Se duc acasă. Prăjituri și budinci.
Norocoși mici.
Totuși, o să ne distrăm.
Întotdeauna spui asta.
Norocoși mici. Întotdeauna spui asta.
Nu este nimic.
Nu este nimic.
La revedere. Ne vedem peste o săptămână.
Verifică clădirile
înainte să pleci, dle Baxter.
Sunt țigani la ferma Tarrow.
Părinții tăi sunt peste ocean, Tom?
Locuiesc în India.
Durează trei săptămâni să călătorești
în India. Acolo au tigri.
La revedere, dnă supraveghetoare.
Mary.
Ai fost acolo?
Nu, dar am văzut lei în Africa.
Unul dintre ei chiar m-a atacat.
Cum de nu ai murit?
Se pare că am fost salvată
de către unul dintre săteni.
De fapt, o căpetenie de trib.
A ucis leul?
Eram foarte mică. Așa cred.
Sătenii m-au luat la ei și m-au îngrijit
până când au venit ajutoare.
Mi-au spus “Mowa-Zee” a lor.
Păpușa albă.
Mă întreb ce ar crede despre mine astăzi
să mă vadă într-o asemenea stare.
– Tom, poți să ne lași acum?
– Părinții tăi erau cu tine?
Au fost uciși?
Mă tem că au fost.
Tom, dră Cathcart și cu mine
vrem să avem o conversație adultă.
Îmi plac conversațiile adulte.
Acum.
La revedere, Mowa-Zee.
Maud, a fost un accident.
Mi-am pierdut tabachera.
Cum a putut cineva ca tine să vrea
să facă un asemenea lucru?
Nu vreau să vorbesc despre asta.
Nu pleca. Dră, se petrece ceva cu tine.
Nu poți pleca din casa asta acum.
Te rog nu-mi mai spune dră.
Numele meu este Florence.
Și nu pot rămâne aici.
Îmi pare rău.
Mulțumesc.
O să plec într-o oră.
Am căzut.
Am căzut.
Știu că ești aici, Robert.
Te rog nu pleca.
Nu pleca.
Tu trebuie să fii femeia fantomă.
Vino.
Bună seara.
Bună seara.
Fă liniște.
O să faci liniște, sau nu știu ce o să fac!
Dle Mallory, am nevoie de ajutorul tău.
Nu pleci?
O parte din echipament
are nevoie de reglaje.
– Pot să…
– Nu înțeleg.
Ți-ai găsit vinovatul.
Faci mai mult?
– Vrei…
– Nu, mulțumesc.
Nu-ți place sherry-ul?
Trebuie să rămân calmă.
Eu nu cred că o să beau vreodată alcool.
– Te face să ți se facă rău.
– Dle Judd,
ești binevenit să ni te alături.
Am lucruri de făcut, dnă supraveghetoare.
Mallory.
Dle Mallory.
Florence, ce faci?
Am fost adusă aici să explic
un fenomen din casa asta,
și indiferent de ce cred toți ceilalți,
trebuie să fac asta.
Aici a avut loc o iluzie colectivă,
un copil mergând prin casă
de parcă n-ar fi pereți sau podele.
Ai spus că aici a fost ucis un copil.
Dacă asta a fost provocat de asemenea de…
Faci asta din cauza unui sentiment?
– În dimineața asta erai…
– Ăsta nu este un sentiment!
Asta este o teză. Este știință.
Povește-mi despre crima originară.
Nimeni nu poate ști cu siguranță
că a a avut loc.
– Ceva provoacă asta.
– Acum două ore, tu…
– Florence, de ce faci asta?
– Florence.
– Ce este?
– Un termometru diferențial.
Înseamnă că partea asta a coridorului
a devenit brusc
mult mai rece decât partea aia.
Ai spus că asta a fost o casă privată.
Servitoarele aveau adesea dulapuri ascunse
pentru mopuri și mături și așa mai departe.
Ar putea fi chiar scări
până la nivelele superioare.
Cunosc asta.
Este un vechi cântec de leagăn.
Păsărică, păsărică,
zboară acasă.
Ți-a luat casa foc.
Copiii tăi au plecat.
Cu excepția unuia.
Trebuie să lucrăm. Încuie casă.
– Florence, nu trebuie…
– Robert, încuie casa.
Nu este nimic,
este un cântec de leagăn prostesc.
Sunt înspăimântat.
– Tom.
– Vrea să mă prindă.
Tom, nu o să ți se întâmple nimic.
Nimic.
Îți promit asta.
Acum trebuie să lucrez.
O să fiu sus dacă aveți nevoie de mine.
Pot să stau cu tine? Nu o să vorbesc.
Desigur.
Intru în necazuri când vorbesc.
Dar nu vorbesc mult.
Tu ai avut prieteni la școală?
Cu mine poți să vorbești.
Am prieteni imaginari. Câteodată.
Nu este nimic rău în asta.
Mulți copii au. Și eu am avut.
Cum se numea?
Nu sunt sigură că avea un nume.
– Ai tăi au nume?
– Ești în continuare singură.
Nu este așa?
Îmi pot da seama.
Și cu băieții de la școală…
îmi pot da seama.
Odată ai avut un prieten real.
Și nu îl mai ai.
L-ai iubit?
Da, l-am iubit.
Era un om foarte blând, foarte bun.
Dar eu eram…
Am făcut ceva foarte prostesc
și foarte crud.
Cred că îmi era teamă să nu-l pierd,
l-am iubit foarte mult.
El era la război.
Ce ai făcut?
I-am scris
că nu mă puteam mărita cu el
și că nu-l mai iubeam.
El ce a spus?
A murit.
Nu la mult timp
după ce a primit scrisoarea.
Dar l-ai iubit.
Din cauza asta îl vrei înapoi.
Mulțumesc. Mowa-Zee.
Nu cred că există un loc pe Pământ
mai bun ca asta în care oamenii
să înțeleagă singurătatea.
Te torturezi singură.
Asta faci aici?
Să dovedești mereu că este mort?
– Să răsucești cuțitul în rană?
– Spune-mi tu.
De ce? Din cauza vinei?
Îmi ții prelegeri
în timp ce ai piciorul rănit,
de parcă asta te-ar face să te simți
mai bine că am supraviețuit!
Nu știi despre ce vorbești.
Robert.
Sunt înspăimântată.
Și nu pot trăi cu asta.
Și da, ai dreptate,
ceea ce fac are un preț.
Mă urăsc din ce în ce mai mult,
dar nu pot trăi cu frică.
Mai degrabă aș muri.
Patru de roșu se duce
lângă cinci de negru.
Fiecare carte are locul său.
Atunci când înapoi la locul lor,
ai câștigat jocul.
Asta se duce acolo.
Asta acolo.
Opt de negru se duce la nouă de roșu.
Durează.
Din cauza asta i se spune “Răbdare”.
Este jos.
– Mowa-Zee.
– Tom. Tom!
Știu că tu ești, Tom.
Nu o să te fugăresc.
Continuă să joci.
Florence.
De ce faci asta? Tu!
Te-am auzit chicotind.
– L-am auzit chicotind.
– Florence!
M-ai dus la un bărbat.
Cine era? Cine era?
Era… era un bărbat!
Era… era un bărbat!
Încetează!
Voi… voi toți!
Cu toții faceți asta!
Tu, tu…
Băiețel îngrozitor și crud.
Florence!
Te urăsc.
Thomas Hill, vei veni aici de îndată
și îți vei cere scuze.
Nu-mi mai da ordine.
Nu am făcut nimic greșit.
Nu te recunosc.
Credeam că ești o fată bună,
iubitoare, dar…
Nu a mai rămas nimic.
Ești un înveliș.
Este foarte tulburată.
Trebuie să înțelegi asta.
Te place foarte mult.
Nu-i pasă de mine.
Aș putea fi la fel de mort precum Walter.
O urăsc.
Robert, am nevoie de ajutorul tău.
Avea o pușcă și era acolo,
și una din astea o să dovedească asta.
Pot să las o lumină colorată aprinsă,
dar tu ești…
O să fiu în regulă.
Poți să ridici.
Ajunge.
Înainte întunericul mă deranja.
Mai târziu, desigur,
a ajuns să însemne siguranță,
fără focuri trase de lunetiști, sau…
– Mulțumesc.
– Cartușe, dar…
ca un amic pe care-l primesc în patul meu,
așteptând să văd ce era acolo,
dar prea înspăimântat să-mi deschid ochii.
Mulțumesc.
Nu este niciodată mai întuneric ca atunci
când ne închidem ochii și-i ținem închiși.
De ce asta?
Mulțumesc.
Mișcarea nu este neclară,
așa că chiar dacă se mișcă
una din astea îl va avea cu claritate.
Tu de ce ții ochii închiși, Florence?
Unde este?
Dumnezeule.
Ești real.
Sunt.
De ce sunt chestiile astea aici?
Ce vor cu mine?
Poate că nu sunt aici pentru tine.
Tom, rămâi aici. Nu părăsi încăperea asta.
Nu! Nu! Nu!
Deschide ușa.
Ai ieșit din cameră?
I s-a întâmplat ceva lui Florence.
– Promite-mi că o să rămâi aici.
– Bine.
Promit.
Maud! Florence!
Te-am văzut.
Te-am văzut cu el.
Eroul de război.
Nu știu ce ai…
Am văzut multe pe geamuri când
îmi făceam rondul, dar niciodată asta.
Femeile.
Te distrează poveștile triste, nu-i așa?
Știi, au fost trimiși.
Nu s-au înscris voluntari.
Și brusc sunt eroi.
Cum îndrăznești!
Tu nu ai făcut nimic,
și crezi că îți poți bate joc
de oameni ca el?
Ai grijă ce spui.
Tu nu ai făcut nimic
când oamenii și-au dat…
Robert! Robert!
Ce s-a întâmplat?
Ce s-a întâmplat, Florence?
– Florence, ce este? Draga mea fată!
– Florence!
Judd m-a atacat.
A încercat să… a încercat să…
Cred că l-am omorât.
– Cred că l-am omorât.
– Maud, adu o pătură.
Și pregătește baia. Acum, te rog.
Unde? Unde este Judd?
Lângă copacii de la sfârșitul aleii.
Nu, intră în casă. Du-te la Maud
și rămâi acolo. Ai auzit?
Robert. Robert, nu-i spune lui Tom.
Micuțul Tom. Și așa este înspăimântat.
Este singurul copil de aici.
Florence, nu sunt copii aici.
Suntem doar noi trei!
Mowa-Zee.
Mowa-Zee.
Mowa-Zee.
Mowa-Zee.
Nu am vrut să-l sperii pe Walter
în seara aia.
Știu.
Te cred.
Poți controla asta?
Uneori pot.
Dar nu știu de ce el m-a putut vedea.
Nimeni nu mă vede.
Nu îi pot face să mă vadă.
Vedem ce trebuie să vedem.
El avea nevoie de un prieten.
La fel și eu.
Dar erai înspăimântat. Când ai auzit
muzica de la acea păpușă iepure
ai spus că te va prinde cineva.
– De cine erai înspăimântat?
– Nu-ți pot spune.
Te rog. Spune-mi, te rog.
Trebuie să vezi cu ochii tăi.
E singura cale prin care putem fi împreună.
Din nou.
Promite-mi că nu o să pleci din nou.
Mousie.
Mow-zee?
Uită-te la casa păpușilor. Uită-te la ea.
– Nu.
– Ai început să-ți amintești…
– Știu că așa este.
– Nu.
Uită-te la ea. O să-ți amintești și restul.
– Uită-te la ea.
– Nu vreau să mă uit.
Ai început să-ți amintești, știu că așa e.
Uită-te la casă.
– Nu vreau să mă uit! Pleacă de lângă mine!
– Uită-te la casă.
Mousie.
Ai început să-ți amintești!
Ai început!
Ai început să-ți amintești!
Știu că așa este!
Vorbești într-una!
Nici măcar nu vreau să mă uit la tine!
Nu pot trăi așa!
Uită-te la ea.
O să-ți amintești și restul.
Nu știi! Mă înșeli, râzi de mine
și complotezi!
Nu complotează nimeni.
Doar că nu ne mai pasă.
Faci să fie imposibil asta.
Nu vorbești zile în șir.
Nu-mi vorbești.
Nici măcar nu te uiți la ea.
Fă liniște. O să faci liniște,
sau nu știu ce o să fac!
Propria ta fiică?
O disprețuiești.
Ești un monstru!
Ea nu este un băiat!
Este inteligentă, drăguță și este…
– Dă-mi un fiu! Rămâi aici!
– Ai unul!
Cum crezi că mă simt
când îți văd copilul bastard
jucându-se cu… fiul tău bastard
jucându-se cu Florence!
Nu-l implica pe Tom în asta!
Ne faci să plătim din cauza ta…
Mami! Mami!
Înapoi, Florence.
Nu o mai poți ajuta pe mami acum.
Dă-te la o parte!
Nu o mai poți ajuta pe mami acum.
Dă-te la o parte!
Nu o mai poți ajuta pe mami acum.
Dă-te la o parte!
Trebuie să te dai la o parte.
Te rog, tati.
Mousie, Mousie, fugi! Fugi!
Crezi că nu-ți cunosc ascunzătorile?
Că nu știu unde micuțul meu șoricel
se ascunde ore în șir?
Micuță Mousie.
Micuță Mousie.
Îmi pare foarte rău, micuță Mousie.
O să te găsesc, scumpo.
Acum trebuie să te duci cu mami.
Mousie.
Mousie.
Micuța Mousie.
Nu ai spus niciodată școală.
Din clipa în care ai venit
i-ai spus acestui loc casă.
Tu, dădacă.
Mama lui Tom.
Credeam că va fi suficient să te aduc aici.
Dar tu nu ți-ai adus aminte de mine,
cu atât mai puțin de acele lucruri teribile.
Știam că micuța ta minte a blocat totul.
Dar de un singur lucru sunt sigură.
L-ai văzut.
Mi-ai văzut…
Iubitul meu…
fiu ucis,
care a trăit aici în toți acești ani
cu prietenii pe care nu i-a putut avea.
Am fost prietena lui.
Am împărțit totul.
Un tată,
totul.
Dar trebuia să vezi.
Din cauza asta l-am trimis pe Tom
să te înspăimânte de acele dăți.
Să te facă să rămâi.
Pentru că știu ce este mai bine pentru tine.
Întotdeauna am știut.
Pentru că eu te-am crescut.
Eu te-am alăptat.
Te-am privit
cum ai fost luată,
adoptată.
Ai fost smulsă de lângă mine
așa cum a fost și băiatul meu.
Nu am cerut nimic în lumea asta.
Dar este Iadul pe Pământ
să-i dai unei femei copii să-i iubească
și apoi să îi iei.
w.W w.Su.bt It.ra rI-n.o i.Ro
Micuțul Tom.
Micuțul Tom.
Uitasem totul.
Ei bine, poate nu totul.
“Mâncată de lei”.
Ei bine, toate amintirile
sunt ca un fel de farsă.
Nu poți să dai vina pe nimeni
că te-au făcut să crezi asta.
Nu trebuie să-ți faci griji.
Nimeni nu va găsi cadavrul lui Judd.
Am îngropat oameni mai buni ca el.
Îți vezi și tu propriile stafii?
Sunt cu noi acum?
Prietenii tăi.
Arată ca prietenii mei.
Nu au dreptul.
Nicio vină nu merită durerea
pe care ți-o provoci.
– Ei au murit. Eu am supraviețuit.
– Nu, nu este așa.
O viață bântuită
nu este deloc o viață.
La fel de bine am putea
să fim noi fantome.
Aprinde focul, aduc niște pahare.
Cineva mi-a spus odată
că te face să-ți fie rău.
Tom, ce… Ce este? Ce s-a întâmplat?
Mama spune că o să fie în regulă.
A spus că așa ai fi vrut să facem.
Băieții singuratici
încep să-l vadă acum pe Tom,
dar o să mă asculte el?
O să se ascundă? Are nevoie de tine.
Maud, mă duc acasă.
Închipuiește-ți ce spaimă mi-ai produs
când ai intrat în lac
înainte să vezi adevărul.
Dar acum este în regulă.
Pentru că acum te poate avea
pentru totdeauna.
Totul este aranjat.
știe mai bine.
Robert!
Florence?
– Florence?
– Dle Mallory!
Florence și cu mine o să plecăm acum.
Tom are nevoie ca familia sa să fie cu el.
Florence? Florence?
Robert, dulăpiorul cu medicamente
din camera lui Maud. Repede.
Ceva care să-mi provoace vomă.
Ceva care să-mi provoace vomă.
Dumnezeule! Nu! Nu!
Nu fi supărată, doar că îmi lipsești.
Tot timpul.
În întreaga viață n-am fost mai fericită,
nicio secundă de când m-ai părăsit.
Dar nu pot… nu pot… nu pot veni.
Știi asta, nu-i așa?
Ești singurul prieten pe care l-am avut.
Dar dacă merg cu tine acum, sufletul meu
nu va fi niciodată fericit, iar eu…
Pot fi fericită, datorită ție.
Dar nu o să ai nevoie de mine.
Nimeni nu o să aibă nevoie de mine.
Tom, trebuie să fii curajos.
Poți să te miști prin casă
de parcă n-ar fi pereți?
Nici pereți și nici podele.
Ajut-o, ajut-o, ajut-o!
Atunci zboară, micuțule Tom.
Zboară.
Ești moartă?
Ești pe moarte?
Nu știu.
Trebuie să dorm.
Trebuie să-mi închid ochii.
O să rămân cu tine.
Promit.
Chiar dacă nu o să mă poți vedea.
Pot…
Acum pot să te simt.
O să le spun băieților
că a fost un accident, desigur.
Vor fi devastați. O adorau.
Cu toții o adoram.
Mă gândesc doar ca incidentul cu Walter
a afectat-o mai mult decât credeam.
Fata aia, Cathcart nu a fost de ajutor.
Suspectez că nici ea
nu era foarte sănătoasă.
Știi, am citit un studiu trimestrul trecut.
Mintea fetelor adesea nu pot face față
unei educații mai avansate.
Știu că ești acolo.
Este mai mult decât știe directorul tău.
Obișnuiam să mă joc aici.
De-a v-ați ascunselea.
Ea ar fi…
Maud ar fi stat acolo.
Mă gândesc să scriu o altă carte.
“Interpretarea fantomelor”.
Să ne ajute Dumnezeu.
Victor, încheie-ți șireturile.
– Bună.
– Bună, din nou.
De fapt, Robert,
poți să-i spui șoferului să mă aștepte
la capătul aleii?
Îmi place să merg pe jos.
Întotdeauna mi-a plăcut.
Pe sâmbătă următoare.

Categories: Movie | Tags: , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | Comments Off

The Three Musketeers 2011 Romanian

movie image

Download subtitles of The Three Musketeers 2011 Romanian

La începutul secolului al XVII-lea…
După asasinarea tatălui său…
Tânărul rege, Ludovic al XIII-lea,
urcă pe tronul Franței.
Era o națiune pașnică,
înconjurată de inamici pe ambele părți.
Fiind în ordinul Franței,
cardinaulul-dictator Richelieu,
sfătuitor al regelui, începe un complot
pentru a menține puterea pentru el.
Ludovic, fiind la început de domnie,
și noua lui soție, Regina Ann,
se trezesc rămași fără niciun prieten.
Europa este un praf de pușcă,
așteptând să explodeze într-un război
care va cuprinde întregul continent.
Și doar câțiva oameni pot
preveni apocalipsa ce stă să vină.
CEI TREI MUSCHETARI
Traducerea și adaptarea: Al_Mic.
Veneția, Italia.
Vizionare placuta!
Rămâi pe loc!
– Nu! Devii neatent?
– Sentimentul este reciproc.
Ți-aș face o referință, dar ” Te iubesc”
– Un salut era suficient.
– Unde ar fi fost distracția în asta?
– Cum se simte episcopul?
– Nu la fel de bine ca tine.
– Ești incredibilă.
– Cred că spui asta tuturor fetelor.
– Domnule! Eu sunt o doamnă…
– Te cred!
Domnule…
Țineți-vă mâinile acasă…
Tatăl nostru
Care ești în ceruri
Sfințească-se numele Tău
Vie împărăția Ta
Facă-se voia Ta
Precum în cer așa și pre Pământ
Pâinea noastră cea de toate zilele
Dă-ne-o nouă astăzi
Și ne iartă nouă greșelile noastre
Precum și noi iertăm greșiților noștri.
Amin.
Nu mă plâng, vă asigur…
– Ce…?
– Cheia.
Adică, cheia asta?
Cine ești?
– Nu sunt cu adevărat preot.
– Nu sunt cu adevărat doamnă.
Am zece minute libere.
Mă așteptam la mai mult de la
un om cu o asemenea reputație.
Presupun că nu știi unde i-aș
putea găsi pe Athos și Aramis.
N-am auzit de ei.
Voi, francezii spioni… sunteți
foarte aroganți și proști.
– Și foarte…
– Atrăgători?
Nu e de mirare de ce mi-a luat
atât de mult timp ca să te prind.
– Dar nu ai făcut-o…
– Poftim?
– Nu… m-ai prins.
– Și, mai exact, ce cauți tu aici?
Pe tine.
Cheia.
Trăiască Franța!
Seiful lui Da Vinci.
Leonardo l-a făcut pentru a proteja
planurile mărețelor sale invenții.
S-o facem.
Acum.
Ți-ai încheiat partea.
Ne întâlnim la locul de întâlnire.
Am venit împreună, vom pleca împreună.
– Mă duc eu…
– Așteaptă, așteaptă.
E prea ușor.
– Aș putea merge pe pereți.
– Sau să punem un cablu pe tavan.
Și tavanul ar putea fi o capcană.
Nu avem toată seara la dispoziție.
Ești sigur că nu există
pasaje sau tuneluri secrete?
Absolut, Domnule. Este un seif. Are doar
o singură cale de intrare și ieșire.
Excelent!
Îi vreau morți pe acești muschetari!
Îi vreau morți!
Gardienii își vor schimba tura în
două minute, poate și mai puțin.
Gărzi!
– Ce facem acum?
– C’est la vie?
Planul de evadare.
Am găsit-o.
– Athos! Știi ce este deasupra, nu?
– Ține-ți respirația!
Intrați înapoi acolo!
Acum!
– Ești bine?
– Te iubesc!
Nu vreau să vă stric buna dispoziție.
Dar poate am putea pleca de aici.
Știți ce?
Părintele are dreptate.
– Unul pentru toți!
– Și toți pentru unul!
– Ce urmează?
– Ne vom întoarce în Paris, cred.
– Și apoi ce facem?
– Ne ducem unde are nevoie Coroana de noi.
Asta e firea noastră, asta facem.
– Chiar te iubesc.
– Știu.
Te rog, încearcă să înțelegi, nu e nimic
personal, doar… o afacere prea bună.
Mi-a făcut o ofertă mai bună.
Athos…
Buckingham.
O toxină.
În caz că te întrebi, nu a fost
în băutura ta, ci în cupa ta.
Cupa a fost dată din mână în mână,
turnându-se băutură în ea mereu…
Nu-ți face griji.
Nu e fatală.
Deși mi-aș fi dorit tare mult să fie.
Ți-ai asumat toate riscurile
și eu m-am ales cu recompensa.
Viața este nedreaptă.
Să-ți spun ceva,
să nu mai faci aceeași greșeală…
Un mic sfat…
Să nu ai încredere în nimeni.
Mai ales în femei.
Vei trăi mai mult.
I-ai declarat iubirea,
chiar înainte să-l trădezi.
Trebuie să recunosc că asta a fost crud.
Chiar și pentru standardele mele.
Eu i-am luat comoara.
Dar tu i-ai luat mult mai mult decât atât.
În sfârșit!
Mașina de război.
UN AN MAI TÂRZIU
Uită-te jos…
Este un prieten al armatei.
Adversarul tău, nu va fi niciodată
la fel de nobil ca și tine.
Să nu uiți asta.
Și nu mai am ce să te învăț.
Mă îndoiesc de asta, tată.
Păstreaz-o.
A fost lăsată din generație în generație,
de la tată la fiu.
Acum este a ta.
Arma unui muschetar.
Adevărata arma a unui
muschetar, este aici…
– Toți pentru unul…
– Și unul pentru toți.
– Îmi aduci aminte de cineva…
– Să ghicesc… de tine.
Nu, nu… De omul care aș fi vrut să fiu,
când eram de vârsta ta.
Ar trebui să pleci. I-a punguța asta.
Sunt 50 de bani de aur în ea.
Este suficient pentru a ajunge în Paris.
Ai nevoie de un cal, mama
ta a insistat s-o iei pe Buttercup.
– Știu că nu e mult, dar…
– E de ajuns.
Ai grijă pe acolo,
încearcă să nu intri în probleme.
Voi fi muschetar,
cred că va trebui să mă lupt puțin.
– Să nu te avânți în luptă, bine?
– Bine, mamă.
– Un mic sfat…
– Știu, știu.
– Să nu intru în belele.
– Greșit, intră în belele.
Fă greșeli… luptă,
iubește… trăiește viața.
Nu uita, mereu vei fi fiul nostru.
Acum du-te… pleacă.
TREI ZILE MAI TÂRZIU
În numele lui Dumnezeu,
ce bestie mai e și asta?
Și nici el nu este mai breaz.
– Pastor.
– Domnule?
Vezi ca, calul meu să
primească apă și fân.
Este cal, zici?
Prietenii mei au crezut că este vacă.
Scuză-mă…
Văd că-ți place să râzi de lume…
Buttercup… este puțin mai sensibilă.
Mă tem că va trebui să-ți cer scuze.
Regret să-ți spun că nu sunt în starea
de spirit de a-mi cere scuze de la un copil.
Nu mie.
Calului meu.
I-ai rănit sentimentele.
– Și dacă n-o fac?
– Va trebui să te omor.
M-ai împușcat!
Am mai întâlnit oameni ca tine, tinere.
Dar întrebarea este…
De ce nu ești mort?
Ai doar o rană.
Cred că am rămas fără praf de pușcă.
Cine este responsabil pentru
încărcarea pistoalelor?
Căpitanul Roch.
Nu vreau să-mi murdăresc
sabia cu sânge de țăran.
Băiete…
Consideră asta o lecție de luat aminte.
Ultima.
Este prea frumușel pentru asta.
Cum doriți, Milady.
Grăbește-te pentru reuniune,
suntem așteptați în Paris.
Mulțumesc.
Așteaptă, așteaptă!
Nu crezi c-ai băut destul pentru azi?
Unde mi-e băutura?
Scuzați-mă.
– Te crezi mai bun decat mine?
– Nu…
– Toți pentru unul.
– Scuzați-mă.
– Ești orb?
– Scuze. Îmi cer scuze.
Urmăresc un om care mi-a insultat
calul și a încercat să mă omoare.
– Așa că dă-mi drumul.
– Nu este suficient.
Mi-ai vărsat băutura
și mi-ai stricat cămașa.
Mă grăbesc.
– Poftim.
– 10 monezi?
– Cu cine crezi că vorbești?
– Cu un bețiv împuțit.
Pentru asta, băiete,
va trebui să ne luptăm.
– Ce vrei să spui, mai exact?
– O luptă cu săbii până la moarte.
Din păcate pentru tine,
sunt experimentat.
Minunat!
Când ne putem lupta?
– La ora 12:00. La San German.
– Ne vedem acolo.
Scuzați-mă.
Nu mă pot decide.
Dacă îmi permiteți…
Asta vă face să păreți foarte impunător.
Pe când haina cea albastră vă
scoate în evidență eleganța.
De asemenea, la fel de important.
Impunător… elegant, distinctiv.
Cum spune Regele Solomon…
– Le voi lua pe amândouă.
– Excelentă alegere, domnule.
Draga mea…
Nu știu dacă te pot răsplăti vreodată.
– Ai grijă pe unde mergi!
– Îmi cer scuze.
Vă asigur că nu se va mai întâmplă.
V-a scăpat asta.
– Nu este a mea.
– Am văzut-o pe doamna când v-a dat-o.
– Nu sunt orb.
– Insinuezi că am luat bani
de la această femeie? Vrei să pui că nu-mi
pot permite să-mi cumpăr singur haine?
– Știi cine sunt eu?
– Dar tu știi cine sunt eu?
– Nu!
– Atunci suntem chit.
Ai mare noroc, băiete.
În mod obișnuit, te-aș fi
măcelărit pe câmpul de luptă.
Dar acest costum este nou.
La San German, la ora 01:00.
Ți-aș sugera să te îmbraci
pentru o înmormântare.
Ce…
Ce naiba…
Cinci bani…
Ce e asta?
O citație.
O amendă.
Pentru a îndepărta excrementele
animalelor din zonele publice.
– În franceză…
– Calul tău și-a făcut nevoile pe stradă.
– Glumești.
– Așa spun toți.
Știi ce?
La San German, la ora 02:00.
Ciudat băiat.
Milady de Winter.
Ce meci strâns aveți aici, Eminență.
Cine este adversarul?
Eu însămi. Nimeni nu a reușit să
se ridice la capacitățile mele mintale.
– Cum merge treaba în Anglia?
– Vine.
Buckingham?
– Și…
– Și?
A construit-o… Mașinăria de război.
Nu-ți pune la îndoială loialitatea?
Se crede atât de inteligent… de rău.
Răul este doar un punct de vedere.
Richelieu.
– Ea cine este?
– Milady de Winter.
Aliatul necondiționat al Majestății sale.
Deci… Domniță…
Cum este în Buckingham?
Majestate?
– Ce culori se mai poartă zilele astea?
– Verdele se poartă, Majestate.
Verdele…
Foarte interesant. Și voi ați îndrăznit
să-mi recomandați culoarea albastră?
Normal că este culoarea verde… De ce sunt
înconjurat numai de incompetenți și idioți?
Verde, verde, verde!
Chiar trebuie să fac totul singur?!
Ai venit.
Să trecem la treabă.
– Ești dornic să mori.
– Am și alte programări.
– Mă tem că le vei rata.
– Voi încerca să ajung la timp.
– Așteaptă puțin, te rog.
– Voi…
Te lupți cu mucosul ăsta?
Programările mele.
Ora 13:00 și ora 14:00.
– De cât timp ești în Paris?
– Am ajuns în dimineața asta.
– Ai fost ocupat.
– Răbdarea nu este una din virtuțile mele.
– Nici bunele maniere.
– Așteaptă-ți rândul, bătrâne.
Ce ai vrea să scriu pe piatra
ta funerară? ” Micul mucos”?
– D’Artagnan.
– D’Artagnan?
Eu sunt Athos.
Ei sunt Porthos și Aramis.
Cei trei muschetari.
Am auzit de voi.
De la tatăl meu.
Și el a fost un muschetar. De fapt,
am venit în Paris pentru a fi ca voi.
– Mă tem că ai întârziat puțin.
– Ce s-a întâmplat?
O misiune proastă.
Multe cadavre…
Cardinalul-dictator…
Progresul… alege și tu.
Bun venit în Paris.
Acum va trebui să te omorâm.
Dacă nu pot să devin un muschetar,
măcar mă voi lupta cu unul.
– Sau cu trei.
– Omoară-l odată.
E ora prânzului și mi-e foame.
Stați pe loc!
Jussac.
Măi, măi, măi…
Ca să vezi și să nu crezi…
Umblați iar împreună?
Te-ai săturat să mai faci pe
informatorul pentru mărunțiș?
Acum…
Predați-vă armele și veniți cu noi.
Desigur, dacă nu cumva
preferați să vă opuneti.
Plan nou: Omorât băiatul, îi batem și
pe ăștia și apoi mergem la masă.
Mi-ar prinde bine puțin sport.
Ce spuneai?
Pe de altă parte, prudența este
cea mai importantă lecție a vieții.
– Voi sunteți muschetarii.
– Greșit, eram muschetarii.
Acum suntem doar… oameni de rând.
Rochefort.
Îl ajutăm?
Omorâți-i!
Să echilibrăm șansele.
Admiri spectacolul?
– Tu!
– Ai grijă!
– Nu mi-ai răspuns la întrebare.
– Mereu ești atât de mândru?
Doar marțea…
… și când am o femeie frumoasă
care mă urmărește.
Luate-ar naibii!
Nu vezi că încerc să vorbesc
cu fata asta frumoasă?
– Cum te cheamă?
– Constance.
Constance?
Sună foarte ferm.
– Nu știi multe lucruri despre calitate.
– Te contrazic aici.
În interiorul sufletului meu
sunt un romantic incurabil.
Mai vrei bătaie?
Mușchetarii!
– Uitasem cum e să simt acest sentiment.
– Toți uitasem.
Mușchetarii!
– Numele meu este D’Artagnan.
– Probabil vii dintr-un oraș foarte mic.
– De unde știi?
– Poate că de unde ești tu,
reușeai ceva cu replicile astea…
Aici suntem în Paris,
ți-aș sugera să rămâi un luptător.
În bătălia discuției…
Tu, domnule, ești neînarmat.
Are dreptate.
Femeile din Paris
sunt, în general, mult mai complicate.
Sunt mii de modalități de a spune “Nu”
și doar câteva dintre ele înseamnă “Da”.
Nu vreau să vă stric momentul,
dar se vor întoarce.
Dacă nu vreți să vă luptați
cu o întreagă armată…
Ai luptat bine.
Acum ce facem?
O luăm de unde am rămas?
Cred că ne-am luptat
destul pentru o singură zi.
În plus, oamenii care sunt
inamicii lui Rochefort, îmi sunt prieteni.
Cine este Rochefort?
Căpitanul gărzilor Cardinalului.
Mâna dreaptă a celui mai
puternic om din Franța.
Rochefort e cel mai de
temut spadasin din Europa.
– Tu știi cum să-ți alegi adversarii.
– Cum spuneam, mi-a insultat calul.
Ești nechibzuit, arogant, impetuos.
Probabil o să fii mort până deseară,
dar te plac.
– Unde o să stai deseară?
– Nu știu.
Ai bani?
Tu și bunul tău cal, sunteți
bineveniți în umila noastră casă.
– Pentru moment.
– Calul îl bagi acolo.
Haide.
– Pentru ce vom bea?
– Ce spuneți de Rege…
Este un copil.
Cardinalul Richelieu conduce în numele lui,
e ca și cum am bea pentru el.
Pentru Franța.
Am servit-o necondiționat
și uite unde m-a adus.
Pentru prietenie? Dragoste?
Un mic sfat, băiete…
Să nu ai încredere în nimeni.
Trebuie să mai fie ceva
în care încă mai crezi.
În asta.
Asta.
Și asta.
Cine îți spune altceva, fie este prost
sau încearcă să demonstreze ceva.
Știu că Athos pare rece și neprietenos,
dar nu te lăsa păcălit.
– În adâncul sufletului său…
– Chiar este rece și neprietenos.
Ce i s-a întâmplat?
Ce li se întâmplă tuturor
bărbaților… femeile.
Știți, nu vreau să vă jignesc, dar…
am crezut că voi
sunteți puțini mai… eroici.
Ceea ce voia să spună stimatul
meu coleg, în felul său, este că…
Suntem învechiți.
Suntem războinici, dar nu avem
niciun război în care să luptăm.
Așa că bem, mâncăm,
ne batem cu gărzile, apoi iar bem.
De ceea ce avem noi nevoie,
este o cauză nobilă.
Dar nu mai sunt cauze nobile.
De asta îți tot spun că nu e prea
târziu să faci iar chestia aia preoțească…
Așa cel puțin o să lucrezi pentru oraș.
Băutură pe gratis, nunți
și botezuri… călugărițele.
Ai fost preot?
Până când am realizat că a fii
omul lui Dumnezeu și omul bisericii.
– Nu înseamnă tot același lucru.
– Dar tot spune rugăciuni
pentru cei pe care îi omoară.
Un vechi obicei.
Din contră.
Oamenii pe care îi omor merită asta,
de asemenea,
merită și pacea sufletească.
Trebuie să fi crezut și ei în ceva,
până la urmă.
Toți credem.
Chiar și cei răi.
Voi bea pentru asta.
Planchet! Nu mai avem vin.
– Planchet!
– Îmi cer scuze, domnilor.
Mă tem că nu mai avem.
L-ați băut pe tot.
Ce fel de răspuns e ăsta?
Du-te și cumpără, atunci!
Bine, domnule, doar că nu pot… am răm…
Am rămas fără bani.
Planchet, ce ești?
– Irosesc aerul pe pământ degeaba, domnule.
– Și?
Sunt la fel de folositor
ca gazele unui bețiv.
– Așa-i!
– Sigur, domnule.
Și un gras cu sâni, dar nu pot
face miracole din te miri ce.
Planchet…
Mulțumesc mult, domnule, asta…
E incredibil de generos din partea unui…
… tânăr atât de frumos.
Mulțumesc, foarte, foarte mult.
– O să stați aici în seara asta?
– O să doarmă în patul tău, Planchet.
– Sigur, și eu voi dormi…
– Tu vei dormi pe balcon.
Afară… pe balconul de afară, în frig?
Să se pot găinăța păsările
pe capul meu toată noaptea?
– Minunat, pot să spun că…
– Vin!
– Desigur, vă aduc imediat…
– Vin! Vin! Vin! Vin!
– Șah.
– Ce joc ridicol.
Nu ar trebui să fie regele
cea mai puternică piesă?
Regele e cea mai importantă piesă. Dar
este vulnerabil, are nevoie de protecție.
Îți pot sugera să îl aperi…
Șah mat.
Așa…
Acum ce mai crezi?
Majestatea sa este… o forță a naturii.
– Te-am luat prin surprindere, nu?
– Da, într-adevăr, m-ați luat.
– Putem vorbi puțin despre politica externă?
– Nu este despre Ducele din Buckingham, nu?
Mă tem că da.
Ajunge mâine în Paris.
Stăpânul său, Regele James, a fost de acord
să audă propunerea noastră de pace.
Bun… e mai bine decât
să se pună cu mine.
Mai este o problemă…
A fost o luptă între mușchetarii
Majestății tale și gărzile mele personale…
– Cine sunt cei implicați?
– Athos, Porthos, Aramis…
Suspecții obișnuiți.
Și un tânăr pe nume D’Artagnan.
I-am chemat la palat,
ca Majestatea ta să-i poată
pedepsi cu severitate.
Majestatea sa, Regele!
Măi, măi, mai…
Să vă luptați cu gărzile
Cardinalului… este foarte rău.
Ce aveți de spus în numele vostru?
– Noi…
– Ne cerem scuze cu umilință, Majestate.
Da, și eu sper asta.
Spuneți-mi, câți oameni au
fost implicați în altercația asta?
Am fost noi patru împotriva
a 40 de gărzi, Majestate.
Patru împotriva a 40?
Ați făcut puțin spectacol?
Va trebui să fiți pedepsiți,
desigur… foarte aspru, mă tem.
– Înțelegeți asta, da?
– Da, Majestate.
Majestatea sa, Regina.
Ce surpriză plăcută…
Eu și fetele mele am vrut
să vedem curajoșii muschetari
ce s-au luptat cu gărzile Cardinalului.
Patru împotriva a 40…
Sau au fost 400?
Doar 40, Majestate.
A fost o zi liberă.
Ăștia sunt Mușchetarii mei. Până se vor
scrie cântece despre ei, vor fi 4.000.
Sper că nu vei fi prea aspru cu ei…
Până la urmă, băieții vor rămâne tot băieți.
Tu trebuie să fii D’Artagnan…
Domnița mea mi-a spus cât
de curajos te-ai comportat ieri…
Trebuie să încerci să nu
mai fi atât de impulsiv.
Nu mă pot controla, Majestate.
– Majestate, pedeapsa…
– Da, da, da.
Ridicați-vă.
Athos, Porthos, Aramis…
Iartă-mă că-ți spun asta, D’Artagnan,
dar mă tem că ești îmbrăcat puțin cam prost.
Tatăl meu este un om sărac, Majestate.
Și el a fost muschetar…
Acestea sunt singurele haine pe care le am.
Dumnezeule.
Va trebui să rezolvăm problema asta.
Nu pot permite ca Mușchetarii
mei să arate ca niște vagabonzi.
Costume noi, pentru toți.
Da, te vei ocupa tu de asta, Cardinalule.
Am să vă dau și o bucată de aur,
drept recompensă pentru curajul vostru.
De asemenea,
te vei ocupa și de asta, Cardinale.
A, și înainte să nu uit…
Nu vă mai bateți cu gărzile Eminenței sale.
Căci nu-i vor mai rămâne nimic.
Majestate, eu sugerez ceva…
Iartă-mă intruzia, Cardinale. Dar mă
îndoiesc că Regele necesită sfaturile tale
la problema asta.
Până la urmă, sunt Mușchetarii lui.
O zi bună, Domnilor.
Asta e tot.
Dar să fiți prezenți mâine la paradă.
Excepțional.
M-am săturat de copiii ăștia Regali…
E timpul să începem planul.
Vom folosi pe prezența Ducelui
din Buckingham ca pe un avantaj.
Pe parcursul vizitei sale, îi vom arăta
scrisorile pe care i le trimitea Reginei.
Dacă îmi permiteți, Eminentă, să vă întreb,
cum va face asta un scandal amoros?
Când va citi Regele scrisorile
porcoase a Ducelui din Buckingham
aflate în posesia Reginei.
Scrisorile de la Duce trebuie să
aibă și ștampila regală pe ele?
O femeie de talentele tale nu ar trebui să
aibă nicio probleme să le ia pe amândouă.
Eminență, sunteți prea amabil. Totuși, mă
îndoiesc că Regele va accepta
aceste scrisori ca dovadă definitivă
a indiscreției soției sale.
Atunci îi vom arăta
O bijuterie de-a Reginei, dată Ducelui
din Buckingham, ca un semn de afecțiune.
Buckingham va fi umilit.
– Regele va fi nervos.
– Regina va fi executată.
Franța nu va avea de ales,
decât să meargă la război.
În perioade ca acestea, Franța se va
duce la un conducător mai puternic…
La cineva instruit să guverneze națiuni.
Nu la niște copii bătuți în cap.
La cineva ca… tine, Eminență.
Unde este?
Asta e lipsă de maniere.
Uită-te la asta, Eminență!
Cum îi zice mașinăriei ăsteia, Richelieu?
O navă aeriană, Majestate.
– Eu de ce nu am una?
– Nu avem schițele pentru a o construi.
Sigur, sigur…
Ei bine…
Construiește-mi una.
Buckingham.
Albastru.
Majestate…
Îmi place costumația.
Foarte retro.
Și noi am purtat asta în Londra.
Oare când era… anul trecut…
… sau acum doi ani…
Duce Buckingham, presupun că călătoria
ta nu a fost prea inconfortabilă.
Deloc.
Din contră…
Se manevrează foarte ușor… și
mă ține la un pas distanță de cer.
Cardinale…
Desigur, dacă ești servitorul lui Dumnezeu,
nu ai nevoie de asemenea mașinării violente.
Regele James este foarte dornic
să vă audă propunerea de pace.
Duce Buckingham…
Majestate, trebuie să spun, frumusețea dv.
este mai strălucitoare decât îmi amintesc.
– V-ați mai întâlnit?
– Cu mult timp în urmă.
O după-amiază pe care o voi
prețui pentru totdeauna.
Bine…
Să mergem.
Asta da surpriză plăcută.
Altă cunoștință de-a ta, să înțeleg?
– Ne-am întâlnit, da.
– Dacă-mi amintesc bine…
Ultima dată când ne-am văzut,
erai tot în genunchi.
Cred că e un obicei de care nu poți scăpa.
Un obicei pe care va trebui să-l încalc
la următoarea noastră întâlnire.
De abia aștept.
Până atunci…
Vom vorbi despre pace?
Ar trebui să te faci decorator de interior.
– Vin.
– Eu nu beau.
Dar ce faci cu sticla aia frumoasă
de wisky din sertarul mijlociu?
Trebuie să-mi spui numele
spionului care îl ai aici, în palat.
Și tu la fel.
Anglia nu își poate permite
un război pe două fronturi.
Ambele noastre națiuni sunt
legate de punctul acesta de lovire.
Un tratat de pace ar
fi un avantaj strategic imens.
– În avantajul cui? Al tău?
– Al nostru.
Am un sentiment…
Că noile mele mașinării de război
vor reechilibra echilibrul.
Foarte impresionant.
Rămâi pe loc! Ăsta e locul Reginei.
N-ai ce căuta aici.
Slavă Domnului! M-am rătăcit,
am luat o curbă greșită
și apoi o ușă s-a închis în spatele meu…
Sunt prinsă aici,
în soare… pe căldura asta.
– Bine că v-am găsit.
– Am să leșin.
– Ești pe mâini bune.
– Mulțumesc.
Nu vei trage.
Te vor auzi.
Constance! Constance!
Scuză-mă…
Îmi cer scuze, Majestate.
Nu durează mult.
Ce cauți aici?
Majestatea sa vrea să vorbească cu mine?
Imaginează-ți asta…
Da, foarte mult.
– Acum scuză-mă…
– Mă gândeam…
După ce termin cu Majestatea sa,
poate putem… vorbi…
– Nu pot, am planuri.
– Dar mâine?
– Am multe planuri…
– Am multe…
D’Artagnan, ai niște haine frumoase
și ești preferatul Regelui,
dar încă te comporți ca un
băiat neîndemânatic de la țară.
Acum scuză-mă.
M-ați chemat de două ori în două zile…
Majestate, mă flatați.
Fii serios, nu e mare scofală.
Ești un amic bun, D’Artagnan.
Cum te-au tratat fetele azi?
– Nu mă pot plânge.
– Într-adevăr.
Nici eu nu mă pot plânge.
Chestia e că…
Am un prieten…
Un prieten obișnuit, cum suntem noi doi.
S-a căsătorit de tânăr.
O alianță politică. O căsătorie
aranjată, știi tu, genul ăsta de lucruri.
– De abia o cunoște pe fată…
– Dar o place?
Da… foarte mult.
Ea îl place pe el?
E nostim că întrebi asta…
Tocmai asta e problema.
Nu este sigur.
Se simte ca un prost când e în preajma ei.
Mereu spune numai lucruri prostești.
Îi transpiră mâinile…
Inima îi bate atât de tare,
încât îi este teamă să n-o audă.
E o tortură să te uiți la ea.
Te-ai simțit vreodată așa?
Nu până de curând.
Și ce facem?
Adică, prietenul meu, ce să facă?
Ar trebui să…
Să-i vorbească din suflet.
Să-i arate că își face griji pentru ea
și să nu-i fie teamă să-i arate.
Să fie el însuși.
Asta i-am spus ei eu.
Atunci, va avea noroc dublu.
Până la urmă, doar vă are
pe Majestatea ta ca prieten.
Da, da..
E bine să ai prieteni.
Cum te simți?
Foarte bine.
Port albastru.
Și îți stă foarte bine.
Mulțumesc.
Tu arăți foarte adorabil.
De fapt… i-am spus
lui D’Artagnan cât de… cât…
Cât de frumoasă ești.
Mulțumesc, Stăpâne.
– Cum a fost?
– S-a rezolvat.
Te întorci înapoi în Londra
cu Buckingham și diamantele.
Și ce să fac cu ele?
Le pui în seiful lui personal…
Cel mai păzit loc din toată Anglia.
– Din toată Anglia?
– Da.
Când se va afla și va începe
scandalul, el va nega totul.
Dar odată ce diamantele
vor fi găsite în posesia lui…
Va duce Anglia la război
datorită indiscreției sale.
Care este viitorul Franței?
Eu sunt Franța.
Încă ceva…
Cred că e foarte ușor, poate că și tentant,
pentru un agent dublu
să joace pe ambele părți.
Eminență, v-am dat vreun motiv
să-mi puneți la îndoială loialitatea?
Scutește-mă de discuție.
Știu cine ești.
Știu ce ești.
Ai un dar pentru corupție și ești
predispusă să trădezi.
Admir aceste talente.
Dar te voi distruge în
momentul în care voi suspecta
că le vei folosi împotriva mea.
Ne-am înțeles?
Asta…
O monedă are două părți.
Este foarte ușor pentru un angajat
să taie toate legăturile cu angajatorul,
căci dacă vor fi compromiși, vor
putrezi în temniță sau vor fi spânzurați.
Ce vrei să spui prin asta?
Vreau să-mi fie garantat că nu
voi suferi o asemenea soartă.
Să zicem că e o poliță de asigurare.
Cuvântul meu ar trebui să fie de ajuns.
Mă tem că va fi nevoie de ceva puțin mai…
Este din ordinul meu,
și pentru binele țării…
Ca purtătorul acestui mesaj
a făcut ceea ce s-a făcut.
– Mulțumită?
– Imens.
Majestate…
Violet?
Moda se impune.
Poftim, încearcă asta să vezi dacă-ți vine.
Transmiteți-i salutările mele Reginei.
Îi voi spune diplomatica voastră propunere
de pace Regelui James imediat.
Cardinale Richelieu…
– Mi-a făcut plăcere.
– Asemeni.
Eminență…
Richelieu! Richelieu!
Am primit o surpriză extrem
de îngrijorătoare. Anumite scrisori,
scrisori de dragoste,
au fost găsite în posesia Reginei.
Scrisori de la el.
Ducele Buckingham, desigur.
Cine altcineva…
– Ați vorbit cu Regina despre ele?
– Nu, evident.
Va nega totul.
Vă înțeleg dilema, Majestate.
A menționat despre o întâlnire secretă,
niște detalii, poate?
– Poate un cadou…
– Da.
Da, a menționat ceva.
Un lănțișor, cel pe care i l-am
dat eu la aniversarea noastră. Aici:
” Voi prețui mereu cele 12 pietre
de diamant pe care mi le-ai dat.”
” Dovadă a iubirii noastre consumate”.
“Consumate” înseamnă ceea
ce cred eu că înseamnă?
Da, mă tem că da.
Dumnezeule.
Tot ce aveți de făcut, Majestate,
e să faceți un bal.
Cum m-ar ajuta asta?
Vă va da pretextul
de a-i sugera Reginei
să poarte colierul pe
care i l-ați dat cadou.
Richelieu, asta e foarte inteligent.
Foarte inteligent.
– Dacă va avea diamantele?
– Puteți sta liniști.
Și dacă nu le are?
Vrea să avem o celebrare
peste cinci zile de acum.
Trimite-mi diamantele
la bijutier să mi le lustruiască.
Vreau ca Regele să
fie cu ochii numai pe mine.
– Îmi pare rău să te întrerup.
– Nu face nimic, Majestate.
– Cărui fapt datorez…
– Știu.
Poate că Majestatea sa
ar dori să fie puțin mai specifică?
Știu.
Da, presupun că aici este partea
unde ar trebui să râd ca un maniac…
Oferindu-ți dv, Majestate,
detaliile unui complot diabolic.
Dar îmi pare rău să
vă spun, Majestate,
că nu am nicio idee despre ce vorbiți.
– Știam c-o să spui asta.
– Atunci
de ce m-ați mai onorat
cu prezența vizitei dv?
Ca să mă uit în ochii tăi când o spui.
Majestate.
Încă nu am pierdut.
Vin, vin! Nu te enerva!
Nu e o problemă de viață și de moarte, știi?
De fapt, este.
Vrei să mă duc în Anglia…
să recuperez diamantele pe care
Regina ta suspectează că ar putea fi
în posesia Ducelui din Buckingham.
Ceea ce va implica să intru într-o
fortificație extrem de supravegheată.
Trebuie să fie în turnul din Londra.
Ăsta e cel mai supravegheat loc.
E cea mai logică alegere.
Apoi să ne întoarcem în Paris,
cu toți soldații, asasinii, mercenarii…
vânătorii de recompensă, pe ambele părți
ale Canalului, încercând să mă oprească.
– Am uitat ceva?
– Toate astea în cinci zile.
Un detaliu minor.
Altceva?
Atunci am doar o singură
întrebare pentru tine…
De ce naiba aș face asta?
Plecăm în Anglia.
Diamante, Buckingham,
turnul din Londra,
cinci zile…
Reputația Reginei,
și destinul Franței.
Totul în unu.
Cine e de partea mea?
Îmi imaginez că
Regina va fi foarte generoasă…
Porthos cel vitea.
Sună frumos, nu credeți?
În plus, am auzit că femeile din Anglia
sunt ca o sticlă de șampanie în găleată.
Reci pe dinafară,
dar de îndată ce le încălzești…
Nu este o cauză nobilă, dar…
Ne mulțumim și cu atât.
Buckingham este acolo, la fel și ea.
– Cine?
– Contesa de Winter.
Charlotte Baxen, Ann Dbroid, Lady Clark…
– Milady.
– Milady?
O cunosc…
Am văzut-o cu Rochefort.
Iar a schimbat taberele.
Acum face afaceri cu Cardinalul.
Ce o să-i faci dacă o prinzi?
Muschetari, deschideți!
Este un ordin direct de la Cardinal.
– Ai fost urmărită.
– E Rochefort.
Athos, Porthos, Aramis și D’Artagnan,
predați-vă armele și n-o să pățiți nimic.
În momentul când vor ieși afară…
… omoară-i!
Aprindeți torțele. Voi număra
până la cinci, apoi vă voi da foc.
Unu…
Doi…
– Trei…
– Scuze! Nu te-am văzut acolo.
Luate-ar naibii!
Să ghicesc…
Ai venit să-mi spui că
Mușchetarii sunt morți,
planul nostru merge conform programului,
și nu am absolut, sigur,
pentru ce să-mi fac probleme?
Am fost luați prin surprindere, Eminență.
Cumva, eu speram că planul era
ca tu să îi iei pe ei prin surprindere.
– Nu era așa?
– Eminență…
Da! Îți place mult cuvântul ăsta, nu?
Din păcate, dacă îl vei repeta,
nu te va aduce în grațiile mele.
Anunț-o pe Milady.
Supraveghează porturile,
nimeni nu va pleca
spre Anglia fără aprobarea mea.
Pune și o sumă pe capul lor.
Cu cât e mai mare, cu atât e mai bine.
– Da, Eminență.
– Rochefort…
Nu mă dezamăgi, din nou.
Jussac și multe ajutoare.
Nu avem cum să trecem de ei.
Cum naiba de a ajuns aici atât de repede?
– Acum ce facem?
– Avem nevoie de o distragere.
– Mă duc eu.
– Mă duc eu.
Mă duc eu.
Probabil nu.
Greșit. Sunteți urmăriți, o să aveți nevoie
de oameni acolo unde vă duceți.
Nu vă pot ajuta acolo.
Dar vă pot ajuta aici, chiar acum.
– Dacă te prind…
– Nu ma vor prinde.
– Dacă te prind…
– Eu sunt slujitoarea Reginei,
voi, pe de altă parte, sunteți fugari
căutați și urmați să furați de la cel mai
puternic om din toată Anglia.
Care dintre noi ar trebui să-și facă griji?
Du-te, du-te ca să te poți reîntoarce.
Acum dă-mi pălăria ta.
D’Artagnan!
După el!
Diamantele vor fi în seiful
personal al lui Buckingham.
În nivelul cel mai jos posibil al Turnului,
aproape de bijuteriile Coroanei.
Încuietoarea este foarte performantă.
Necesită cheia pe care Buckingham
o poartă la el tot timpul.
– Deci poate fi o problemă.
– Să pun astea aici.
Vrea cineva pâine și brânză?
Nu ați terminat de făcut planul, așa-i?
Îmi pare foarte rău.
Te rog, nu-mi spune cât de prost sunt.
Apoi treaba devine mai grea, mult mai grea.
Trebuie să traversăm trei pereți în grabă.
Și nu sunt decât vreo două sute de
soldați instruiți să nu să eșueze.
Deși mă îndoiesc că
Buckingham știe că venim.
Dar mulțumită lui Milady,
numărul acesta se va înmulți major.
De ce nu-i putem spune lui Buckingham
că Milady complotă împotriva lui?
Pentru că nu ne va crede.
De ce ar face-o?
Suntem inamici de moarte.
În plus, Milady s-a asigurat…
– Vine Athos.
– Spune-mi…
– După ce crezi că vine?
– Contează?
Orice ar fi, e doar o pretext…
Vrea să se răzbune pentru
ce i s-a întâmplat în Veneția.
Mă vrea pe mine.
Și pe tine.
Va trebui să ne pregătim pentru el.
Nu-i așa?
Nu-l putem împușca,
dar îl putem răni.
Va încerca să creeze o distragere.
Știe că îi așteptăm, dar…
dar asta îl va face și mai intrigat.
Ne cunoaște.
Știe cum arătăm,
cum ne mișcăm, cum gândim.
Își va împărți forțele
în echipe individuale…
Fiecare având propriul lor loc de atac,
pentru a-și maximiza șansele.
Suntem patru…
– Așa că…
– De fapt, suntem cinci.
Athos e un foarte bun scafandru. Va
încerca să intre pe poarta de lângă canal.
Aramis se va baza pe
talentul lui de a se mișca repede.
Va verifica toate turnurile,
toate acoperișurile.
Porthos, pe de altă parte,
va recurge la forța brută.
Una din metodele sale preferate,
e să fie capturat de inamic.
Încă un motiv în plus
să-i capturezi în viață.
Încă ceva…
Va încerca să bage râcă între noi.
Cum ar fi să zică că ar avea
informații secrete despre un complot
ca să ne certăm, cum ar fi…
Că sunt un agent dublu
și lucrez pentru Cardinal, sau…
Sau că încerci să scapi de mine.
Te asigur…
Nimic nu e departe de adevăr.
Totuși…
Presupun…
că ar trebui…
să te percheziționez
pentru arme ascunse.
Așa o să facem.
Și exact la asta se va aștepta și ea.
Așa că vom face…
… neașteptatul.
Ne ducem în amiaza zi, cu un om
ascunzându-se în plină vedere.
Cu atâta securitate patrulând,
voi fi mai puțini
oameni pe străzi.
Asta e slăbiciunea lor.
Tu, D’Artagnan, tu ești scurtătura.
Noi suntem momeala.
Vom încerca să creăm o distragere,
să-i ținem ocupați,
să-ți ținem departe de tine cât putem,
dar în cele din urmă,
totul depinde de tine.
Vrei să fii un muschetar?
Vrei să servești Franța?
Asta este șansa ta.
– Nu ai văzut semnalul?
– Am văzut că dădeai din mâini ca un idiot.
Ăsta era semnalul!
Încerc să văd lucrurile
din perspectiva ta, dar din păcate,
prostia ta m-a lăsat mască!
– Aș vrea să-l arestați pe acest om!
– Să mă aresteze pe mine?
Domnule!
Primul muschetar a fost arestat.
Jocul e ca și câștigat.
Adu-l la mine și dublează gărzile.
Dublează trupele.
Dublează totul.
Sire.
Vor veni la noi.
Atunci…
Nu te superi dacă nu stau să
văd cum se termină asta, nu?
Crezi că o să pierd?
Din contră. Nu mă deranjează cu
nimic că o să-l omori pe Athos, dar…
E același lucru pentru tine.
Aș prefera să nu-l văd cum moare.
Spune-mi…
Care e culoarea ta preferată?
Roșu.
De ce?
Am vrut să văd dacă ești
capabilă să spui adevărul.
Cât mai departe de aici cu putință.
Măi, măi, măi…
Uite ce ne-a adus pisica.
Ce mai face bătrânul Athos?
Sunt sigur că e la fel de insuportabil.
Să trimită un copil să
facă treaba unui adult…
… mă simt insultat.
După ce ai venit?
Secrete, spioni… totul este un joc.
Deși prețul pierzaniei,
după cum vei descoperi…
… este puțin cam mare.
Nu ai nimic de spus?
Nicio insultă?
– Să cerșești îndurare sau…
– Cât este ceasul?
Aproape ora 14:00, aș zice. De ce?
Te grăbești?
Uită-te pe fereastră.
Nu ei erau momeala.
Eu am fost.
– Cer permisiunea de a urca la bord.
– Acordată.
Athos!
Minunatul lucru la luptele
cu un adversar imaginar,
căpitane Rochefort,
este că e mereu foarte inteligent,
dar totuși ușor de învins.
Eminență.
Mândria câștigului fără riscul de a pierde.
Presupun că nu ai venit aici să mă
impresionezi cu tehnicile tale de luptă.
Nu, Eminență.
Am vești bune.
Cum ar fi?
Cum rămâne cu diamantele?
– Nu sunt încă la Buckingham?
– Nu.
Lui Milady îi place să
țină lucrurile pentru ea.
Ea era convinsă ca noi n-o
să reușim să pătrundem în seif.
Deci unde sunt acum?
La singura persoană în care se încrede.
Ceea ce înseamnă că am pierdut-o
și toate astea au fost în zadar.
Nu aș spune asta.
Tu ai fost momeala, noi distragerea,
dar adevăratul om important al planului…
Ei bine…
A fost cu totul altcineva.
Cineva pe care nici măcar
Milady nu l-ar fi suspectat.
– Șofer, ce naiba se întâmplă?
– Vă ascult comanda, doamnă.
Cât mai departe de aici cu putință.
Planchet, nu am crezut
vreodată c-am să-ți spun asta, dar…
Ai făcut o treabă bună.
Mulțumesc, domnule.
– Înseamnă mult, mai ales că vine de la…
– Taci din gură, Planchet.
Da, domnule.
Am fost precauți și
am scos praful de pușcă.
Acum ce?
Fie îmi dai diamantele
sau ți le iau eu de la gât.
Alegerea este a ta.
– Mai vrei să dau și altceva jos?
– Coboară!
Băieți…
A trecut ceva timp.
Ăsta trebui să fie noul venit.
Ne-am mai întâlnit înainte.
A, da, ce mică e lumea.
Nu puteam să-l las
pe Rochefort să te omoare.
Îți amintești asta, nu?
– L-ai omorât pe Buckingham?
– Nu.
– Dar pe mine mă vei omorî.
– Da.
– L-ai cruțat pe el dar pe mine mă omori.
– Da.
Pe Buckingham nu-l urăsc.
Poftim.
Pritenul tău s-ar putea
să aibă nevoie de asta.
Mișcă.
Athos…
Cel puțin a murit așa cum a trăit.
După propriile ei condiții.
A făcut-o pentru mine.
Nu puteam să mă împac cu mine
însumi dacă apăsam pe trăgaci.
Hai, să mergem acasă.
Majestate.
Draga mea, pari îngrijorată.
Nici pe departe.
Doar că m-ai speriat, Majestate.
Îmi pare rău.
Am vrut să trec pe la tine și să-ți spun cât
de mult aștept să ne vedem deseară.
Ar trebui să fie destul de fantastic.
Costume, muzica…
Tu…
… ar trebui să fii cea mai
spectaculoasă deseară.
Mai ales că vei purta diamantele.
Le vei purta, nu?
Este foarte important pentru mine s-o faci.
Atunci le voi purta, Majestate.
Ne vedem deseară, atunci.
Mi-a promis c-o să le poarte.
Crezi că le va purta, nu, Richelieu?
Sunt sigur că le va purta, Majestate.
Sunt sigur.
Urăsc să zbor cu nava asta.
Doamne!
Acum că le-am atras atenția, hai să vedem
dacă putem rezolva asta într-un mod pașnic.
Mai mult sau mai puțin.
Gascon!
Ne-ați păcălit când ați plecat.
Încă o dată, ești depășit numeric.
Îi poți mulțumi lui Milady pentru asta.
Ne-a dat schițele mașinării
lui Buckingham de demult.
După cum vezi,
noi am făcut unele îmbunătățiri.
– Nu-i așa că-i o frumusețe?
– Ce dorești?
Diamantele.
– Vino și ia-le.
– Cu mare plăcere.
Eu vă pot distruge cu impunitate.
Dar voi dacă trageți în mine,
o s-o omorâți pe frumoasa de la bord.
Ai 60 de secunde la dispoziție.
Va trage în noi de îndată
ce va avea diamantele.
– Ne putem bate cu ei.
– Nu ne putem lupta cu ei, nu putem!
– Nu, D’Artagnan.
– Ce?
Crezi că ești la monopoly și pierzi?
Dacă moare?
O femeie care ar putea fi viitorul Franței.
Ce-ați face voi dacă erați în locul meu?
Am făcut puține sacrificii,
unele alegeri dificile…
pentru onoare, pentru Rege, pentru țară.
Vrei să știi ce-am învățat, băiete?
Alegerile dificile și sacrificiile
nu-ți țin de cald noaptea.
Viața este prea scurtă și prea lungă
să treci prin ea fără
să ai pe cineva lângă tine.
Nu ajunge ca mine.
Alege femeia, luptă
pentru iubire, D’Artagnan.
Franța își va purta singură de griji.
Timpul a expirat.
Un schimb.
Eu vin la bordul tău cu diamantele,
fata vine la bordul nostru.
De îndată ce știu că
e în siguranță, ți le dau.
Bine. Dar mai întâi
vreau să văd diamantele.
Planchet.
Dă-o jos de acolo.
Lăsați puntea!
Mulțumit?
Nu te înveți minte niciodată, nu?
Ia-o în spre dreapta.
Chiar voiam să vezi asta.
Terminați-i!
Au mai multe arme decât noi.
Putem încerca să ne predăm,
dar nu cred că o să țină.
Ne ascundem.
Acolo.
– Schimbați direcția.
– Schimbați direcția.
E insistent, recunosc asta.
Domnule, nu putem intra în furtună.
Mai vrea cineva
să-mi pun la îndoială ordinele?
Fă-o!
Domnule, acum ar putea fi un moment
bun să vorbim despre posibilitatea
– unei mărimi de salariu?
– Taci din gură, Planchet.
Da, domnule.
Unde sunt?
N-o să-i găsești niciodată acolo.
Te contrazic.
Rămâneți pe urmele lor!
Mă duc eu după D’Artagnan!
Știi care e problema ta, băiete?
Ai citit prea multe cărți.
Și apoi le-ai crezut.
Curajul, onoarea…
Toți pentru unul…
Dar istoria nu este scrisă de tine,
este scrisă de învingători.
Rămâneți cu ochii în patru.
Runda a doua.
Trage de cârmă!
Suntem prea grei!
Ți-e teamă să te lupți
cu mine într-o luptă dreaptă?
Scuze.
Eu nu lupt corect.
Să încercăm să ocolim!
Aruncați tunurile!
Aruncați totul!
Și bilele de la tunurile.
Mai repede, haideți!
Mergem?
Ține-te bine!
Plecați de aici!
Încă am diamantele.
Ce ai de gând să faci în legătură cu asta?
Să te omor.
Dacă insiști.
Pe aproape.
Trebuia să fi rămas în Gasconia, băiete.
Trebuia să-ți fi cerut scuze calului meu.
Înconjurați castelul!
Împușcați Mușchetarii dacă apar.
Folosiți toți oamenii care sunt disponibili,
toate metodele sunt necesare!
– Eminență…
– Nu mă întrerupe. Ei nu trebuie să…
Arestați acești oameni!
Ce se întâmplă aici?
– Majestate, acești oameni…
– V-am adus un cadou, Majestate.
Din partea Cardinalului.
Cardinale, nu trebuia.
Păi, Majestate, mi-ați cerut
să vă fac una de-asta.
Într-adevăr.
Ce i s-a întâmplat?
Spionul lui Buckingham, Rochefort
a încercat să saboteze nava.
A fost omorât.
Rochefort? Este căpitanul
gărzilor tale, nu-i așa?
De fapt, Eminența sa e cel
care a descoperit trădătorul.
” Este din ordinul meu,
și pentru binele țării…”
” Că purtătorul acestui
mesaj a făcut ceea ce s-a făcut.”
– Asta e semnătura ta, nu, Richelieu?
– Într-adevăr, Majestate.
Stai să înțeleg bine…
Mi-ai adus o navă și ai
descoperit trădătorul din palat.
– Cum te-aș putea răsplăti?
– Știu eu câteva moduri.
M-am întors de la bijutier.
Știu că e puțin cam devreme,
dar orchestra este aici, și noi la fel.
Majestatea sa ar vrea să-mi acorde un dans?
Mi-ar face plăcere.
Ei bine, vă mulțumesc, băieți.
D’Artagnan…
Ca să vezi, se pare că nu ești
singurul care se alege cu fata.
Sunteți foarte intuitiv, Majestate.
Se pare că da.
De fapt, cred că ai să începi să
observi câteva schimbări pe aici.
Mulțumesc.
Pentru tot.
Oricând.
– Să înceapă orchestră.
– Majestate.
Ocupați-vă locurile, domnilor.
Bine jucat.
Mi-ar prinde bine oameni ca voi.
– Eu lucrez deja undeva.
– Eu sunt un bețiv.
Eu îmi câștiga banii singur.
Mulțumesc, dar nu.
Într-o bună zi o să
regretați că m-ați refuzat.
Poate.
Dar nu azi.
Poate nu azi…
Admiri spectacolul?
Mereu ești atât de mândru?
Numai marțea, și când este implicată
o fată superb de frumoasă.
Crezi că sunt frumoasă?
De fapt, este marți.
– Acum ce facem?
– Bem.
– Și apoi?
– Ne ducem unde are nevoie Coroana.
Oriunde are nevoie Franța de noi.
Parcă nu mai credeai în asta.
Cred în noi.
Până în ziua în când
voi înceta să mai cred,
dar tot voi crede că pentru
țară merită să lupți și să mori.
– Toți pentru unul…
– Și unul pentru toți!
Domnilor, știu că puteți fi răi, duri,
niște bastarzi fără minte, dar uneori…
… am sentimentul că
în adâncul sufletului vostru…
– Taci din gură.
– Taci din gură, Planchet.
Da, da, desigur.
În caz că te întrebi,
nu ești în lumea de dincolo.
Nu am murit.
Și nici tu.
Cum ai…
L-am urmărit pe Athos.
Te-am pescuit din mare.

Categories: Movie | Tags: , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | Comments Off

The Watcher 2000 Hungarian

movie image

Download subtitles of The Watcher 2000 Hungarian

A LESELKEDÕ
Soha nem egyszerû.
Belépsz az ajtón, és soha de
soha nem ülnek ott rád várva…
Kedves mosollyal arcukon.
A legtöbb amit tehetsz, hogy
bizakodsz, egyszer elcseszik…
és megteszed amit tudsz és
ott leszel, amikor elcseszik.
Magadat hibáztatod a gyilkosságokért?
Dehogyis. Azt a seggfejet
hibáztatom, aki elköveti õket.
Ennek az embernek az egész
élete a gyilkolásról szól.
Tanulmányozza. Ismeri a
törvényszéki orvosi módszereket.
Érti a rendõrségi eljárást.
Módszeresen felkészül, hogy ne
hagyjon semmilyen nyomot a helyszínen.
Miután kiválasztotta az
áldozatát, hetekig csak megfigyeli.
A mindennapi életének
minden részletét meglesi -
Mikor jön haza. Mikor megy aludni.
Reggel mielõtt a Nap felkel,
odasétálhat egész közel hozzá.
Még ha a Nap még nem is kelt föl, senki
sem gondolja, hogy még éjszaka van.
Azok a nõk, akik különben éjfélkor olyan óvatosak,
hét órával késõbb már félmeztelenül mászkálnak.
És végül kiválaszt egy napot.
Magával viszi a kis
szerszámait és kellékeit-
szigetelõszalag, bilincs, egy pisztoly
– amire csak szüksége van.
Bejut a lakásba.
Akkor azon az éjjelen is, a nõ hazajön.
Tesz-vesz, mint rendesen, nem is
tudja, hogy õ is a lakásban van.
Ó… ez jó.
Táncolunk?
Ugyan már, ne kellesse magát!.
Jól fogjuk érezni magunkat.
Vége van. Minden rendben.
Azt mondtam, “Fogja… be!”
Amikor a nõ elájul… a foreordaintól,
õ újraéleszti újra meg újra, hogy-
Mit is akart mondani?
Lejárt az idõ.
Joel.
Miért fordult el tõlem?
Miért találta olyan nehéznek elfogadni?
Mert tudja, magáért tettem.
Olyan közel jött hozzám akkor éjjel.
Tisztán emlékszem, hogy mit éreztem,
amikor hallottam a lépteit, ahogy követett.
Büszkeséget.
Azt hittem, ez majd összeköt
bennünket mindörökké.
Számomra,
ez volt legszebb percünk együtt.
Még mindig látom a lángokat.
Basszameg. Mi a franc?
Ó, basszameg!
Nem láttam semmit.
Wanda, ezzel akarsz berohanni
az õrmesterhez? Hajrá.
Hello, Mackie nyomozó vagyok.
Isten hozta önöket a tetthelyemen.
Keres valamit? Segíthetek?
Csak megyek haza. Az emeleten lakom.
Elkerülte volna a figyelmét a sárga rendõrségi
szalag, amire “Belépni Tilos!” van írva?
Ha végzett, én csak elveszem
és hazamegyek Ismeri azt a nõt?
Soha nem láttam. Mi történt? Halott?
Ó, én nem mondtam
olyasmit, hogy gyilkosság.
Miért is kapkodná el
a végkövetkeztetést?
Egy tucat zsaru, akik
elcseszik a tetthelyet?
Egyszerûen csak nem tûnik úgy,
hogy valaki bömbölteti a magnóját.
Nézze. Hívjon föl ha eszébe jut valami.
Rendben?
Halló. Igen, Hollis beszél. Hello.
Campbell vagyok. Én vagyok az a férfi
– tegnap este találkoztunk.
Ja, igen, Joel Campbell. A mi volt
FBI-os barátunk a 805-ös lakásból.
Csak egy kicsit leellenõriztük miután,
miután elment. Mit tehetek önért?
– Nos, én aligha – Elfoglalt most? Úgy hangzik,
mintha valaminek éppen a közepében lenne.
Ja, valami észlény megfújt egy Hondát
egy pár háztömbnyire innen. Egy 86-os.
– És akkor, mi legyen? Hívjam vissza?
– Nem kell.
Mikor halt meg a lány?
Hétfõ éjjel. Három napja Miért?
Mert én tudom, ki tette. Hogyhogy tudja?
A gyilkos elküldött nekem egy
képet a lányról, amikor még élt.
Három napja kaptam meg
– Hétfõn reggel.
Várjon egy percet, Campbell.
Tini gettószökevények menekülnek.
Oké. Sajnálom, hogy feltartottam.
Hogy… találkozni akar
velem az irodámban? Rendben.
Megszokott dolog magánál, hogy a postáját
négy nappal a kézbesítés után bontja föl?
Nem. Néha két hétbe is beletelik.
Nos, úgy tûnik, hogy ez…
Megválaszolja a kérdést, ami felmerülhetett
bennünk, hogy a két ügynek van-e köze egymáshoz.
Úristen!.
Semmi sem fogható egy jó kis
sorozatgyilkossághoz, a nyaralás kezdetén.
Pont itt.
Adjon egy percet abban
a szobában. Oké, hadnagy.
Tudjuk hogy, elküldte a képeit a postán.
Campbell, a francba, Bob Barkert
kell ráálítanunk erre a szemétládára.
Ez egy rohadt Tv-s vetélkedõ.
a legutóbbi álneve
David Allen Griffin volt.
Dolgoztam az ügyön három
és fél évig Los Angelesben.
Legalább 11 gyilkosságot
tulajdonítanak neki.
– Mit csinál Chicagoban? – Gondolom, még mindig
fiatal nõket fojt meg zongorahúrokkal.
Minden áldozatát részben meztelenül
találtuk meg, de nincs ujjlenyomat.
Pontosan. Nem egy tapogatós.
Látta már valaha ezt a fickót?
Nem. Még soha senki sem látta.
Nos, akkor viszont egyáltalán nem
biztos, hogy ez ugyanaz a férfi, ugye?
Ugyan már! Elküldte
nekem a kibaszott képeit!
Feldugta az áldozatot a seggembe
a saját kibaszott épületemben.
– Elnézést.
– Minden rendben.
Imádnivaló volt.
Ezen a filstockon az áll,
hogy külsõ napfényre tervezték,
de… hogy mûködik fluoreszcenciában?
Öö, Sajnálom. Fogalmam
sincs, Hogy mirõl beszél.
Én csak itt dolgozom.
– Hívnak elõ filmeket itt?
– Igen, egy órán belül.
– Megengedi?
– Persze.
– Mit csinál?
– Kipróbálom.
Ellövök egypár képet,
és maga kidolgozza õket nekem.
Tökéletes.
Igen, a chicagoi
rendõrfõnök. Már hívott.
Nem meglepõ, gondolom,
meghívnak minket is.
Épp most, ahogy beszélünk,
állítanak föl egy közös csapatot.
Azt szeretném tudni, hogy vajon
képviselni tudna-e bennünket.
Tudom, hogy Los Angelesben-
Ó, szó sem lehet róla, ez nem Los
Angeles. Ez nem az én hatásköröm.
Tudja, mit? Az egyetlen oka, hogy nem
rugdosom ki innen a kiégett szétbaszott seggét,
az az, hogy magának hároméves
elõnye van hozzánk képest.
Ez a bûnözõ eldöntötte, hogy maga is
benne lesz a buliban,ha tetszik, ha nem.
Igaza van. A los angelesi
õrsön megvannak az akták.
Nem tudok semmit mondani,
ami azokban nincs benne.
Sajnálom.
Mike. Elnézést.
Mike, több másolatunk is van a FedEx
borítékról és magáról a fényképrõl.
Sajnálom, de ez nem az én dogom. De, öö,
Átfuttathatja a fotókat.
Maga megszerzi nekem, a sofõrt
és három fickót a raktárból,
a Mikulást… és egy egész csapat manót.
Egész biztosan nem ez a fickó.
Ez ki a franc?
Futassa át.
Igen, uram.
Maga aztán fiatal.
Az a terved, hogy egész
életedet nyomorékon fogod leélni?
200 milligramm Seconalt veszek be, hogy
két és fél órát tudjak aludni éjjelenként.
Egy nap kétszer beveszek
400 milligramm acebutololt…
és 20 milligramm lotensent
magas vérnyomás ellen.
Akkor adok be magamnak migrén-gyógyszert,
amikor a kibaszott kedvem úgy tartja.
Ezek nem… igazán
illenek össze a munkával.
Talán csak fél.
Így van.
Félek.
Beszéljünk róla.
Elmegyek valahová, és
elfelejtem, miért is vagyok ott.
Az autópályán elmegyek
a kijárat mellett.
Az is kész szerencse… ha
hazatalálok a sarki boltból.
És ha így van…
akkor általában elfelejtem,
mit is kellett volna vennem.
Mégis idetalál minden héten.
Kétszer egy héten.
Igen.
Mi van, ha a következõ kép, amit
küld, a maga lányáról készült?
Tényleg azt akarná, hogy én keressem õt?
Igen.
Igen… Azt.
Halló. Hello. Én vagyok.
Ki az az én?
Itt aztán elég hideg
van. Miért öltözött ide?
Mi a faszt akar tõlem?
Alig teszi ki innen a lábát.
Amikor igen, akkor is csak…
ugyanabba a szörnyû vietnámi
étterembe megy minden éjjel.
Unottnak tûnik. Melegebb
fogadtatásra számítottam.
Nem én hívtam ide, vagy igen?
A pasas, akivel lecserélték-
Én megpróbáltam, de valahogy
nem tudtunk zöldágra vergõdni.
Ki akartam szállni a játékból teljesen, de aztán azt
gondoltam, “a francba is, Chicago nem is olyan rossz.”
Legalább nem költözött new Jerseybe, mi?
Na, akkor miért nem fog egy tollat?
megadom a nevét és a számát… az
ügynöknek, aki a maga ügyén dolgozik.
Vele majd… megoszthatja belsõ
konfliktusait mert én aztán szarok rájuk.
Tudom hogy a munkája kemény, Joel,
ezért komolyan igyekezni fogok, hogy
megpróbáljak normális kapcsolatot kialakítani.
– Mirõl beszél?
– A fotókról, Joel.
Elküldök magának egy képet, és magának
egy egész napja van hogy megtalálja õt.
9:00 óráig van ideje.
Mi a véleménye, Joel?
Az, hogy New Jerseybe kellett
volna költöznöm, seggfej.
Jó éjt, Joel.
Minden rendben? Gondolom.
Francba!
Ki az? Virágküldemény Joel Campbellnek.
Nem vette föl a telefont. A földszinti
ajtó nyitva volt, azt gondoltam, felhozom-
Tegye a virágokat A padlóra.
Köszönöm.
A fotókról, Joel.
Küldök magának egy képet, és egy
napja van, hogy megtalálja õt.
Nem, soha nem láttam. Halott?
Én nem utaltam gyilkosságra.
Miért Sieti el a következtetést?
Fél? Igen. Félek.
Mi van, ha a következõ kép, amit
küld, a maga lányáról készült?
Tényleg azt akarná, hogy én keressem õt?
Igen. Elküldök magának egy képet.
És egy napja van, hogy megtalálja.
Egy félórája kaptam ezt.
Akarom az ügyet.
Gondolja, hogy menni fog?
Majd meglátjuk úgyis.
És még miket mondott az
a seggfej tegnap éjjel?
Ez minden.
Már raktunk keresõt arra a
vonalra és a maga mobiljára.
Mi az? Mi az, egy madár?
Egy poszter. Úgy néz ki,
mintha bent fényképezték volna.
Akárhol készülhetett.
Egy boltban hívták elõ.
Nézzük meg, hogy ezeket a számokat Le
lehet-e nyomozni, Ha nem, kérek egy listát…
minden helyrõl a városban, ahol erre
a Kodak papírra hívnak elõ. Azonnal.
Ez az enyém? Köszönöm.
Ne haragudjon, nem emlékszem
a nevére. Mitch Casper.
Mitch, tegye ezt föl a
számítógépre és nagyítsa föl.
Tudja meg, mi az a dolog
mögötte a falon. Az, pont ott.
Tudja meg, milyen fülbevalókat
visel, milyen blúz van rajta.
– Mi az ott a szemüvegén?
– Tükrözõdés, igen.
Tudjon meg róla valamit Bármit.
Mindkét lány magányosan élt,
nagyon kevés társadalmi kapcsolat.
Az utolsó lány szülei halottak.
Nincsenek közeli barátaik, amennyire
most tudjuk. Ez az áldozati profilja?
Nem. Úgy értem, az áldozatok
mindig fiatal nõk voltak,
de most képeket küld.
Most csak magányosokat fog megcélozni.
Tudja, olyan nõket akiket nem vesznek észre.
nem fog képet küldeni
nekem a bálkirálynõröl.
Ja. Na, figyeljen. Mielõtt
tovább tudnánk lépni,
el kell döntenünk, hogy
elmenjünk-e ezzel a sajtóhoz.
És ezt most kell eldönteni.
Nézze, ezen nincs mit töprengeni Szart
se tudunk tenni ezen kívül a nõért.
Menjen õ a kamerák elé.
Szeretni fogják.
Minden, amit most mondhatok, az az…
Minden, amit most mondhatok, az az…
hogy alapos okunk van feltételezni, hogy
ennek a nõnek az élete súlyos veszélyben van.
A Chicagoi Rendõrség és az
F.B.I. közösen dolgozik…
azon, hogy megtaláljuk õt, és nagyon
hálásak volnánk minden segítségért…
amit tudtok nekünk
adni ebben a dologban.
Minden óra kritikus. Ez minden.
Ez a fiatal nõ elveszett.
A hatóságok kétségbeesetten keresik
õt. Attól taratnak, hogy veszélyben van.
A nõ tartózkodási helyére vagy személyazonosságára
vonatkozó bármilyen információval…
kérjük hívják képernyõ alján lévõ számot.
A rendõrség Jane Doe-ként keresi a nõt.
Ez a fénykép egy ismeretlen
fiatal nõt ábrázol…
aki állítólag gyilkosság áldozata
lesz, ha nem kerül elõ 9:00 órára.
“Milyen fülbevalókat visel?
Milyen blúzvan rajta?”
Min hõbörögsz? Gyerünk, Diana.
Ez az én ügyem volt. Hopp, kinyílik
az ajtó és berepül “Altató Kapitány”
Tudod, nem érdekel,
mennyire ismeri ezt a szart.
Azt mondom, ha a pupillái nem
nyílnak ki, akkor nincs rá szükségünk.
Asszonyom, még nem
– nem ajánlottunk föl jutalmat,
de biztos vagyok benne,
hogy lehet valamit tenni.
Oké. Ma? Ma?
Rendben, köszönöm. Ellenõrizni fogjuk.
– Van már valami? – Nyolcvanöt-kilencven
hívás az elmúlt negyedórában.
Sok “mintha”, meg “talán”
Megpróbáljuk kiszûrni a
szart, de sok van belõle.
Komoly erõfeszítések
ellenére sem sikerült,
egyelõre a rendõrségnek felkutatni a nõt,
akinek fényképét ma reggel kapták meg.
Továbbra is a mi segítségünkre
számítanak ebben a riasztó esetben.
Mitch.
Mi az? Egy jel? Aha.
– Látja?
– Igen, látom.
Növelem a nagyítást. Azt majd még
közelebb hozza, és meglátjuk, mi is ez.
Rendben? Basszameg.
Ja. A számok csak akkor fontosak…
ha megtaláltuk a
helyet, ahol kidolgozták.
– Mi van a papírral?
– A lista már úton van.
Ezeregyszáz hely. Ezeregy
– Mi?
Ismeri a Lou Mitchell
éttermet az Oak Streeten?
Igen, az Aranypart részen
van. Miénk. Fussunk.
Igen, elég biztos vagyok benne.
Fejpánt volt rajta. egyedül
volt vagy valakivel együtt evett?
Ö, egyedül volt. Mikor
látta õt utoljára?
Nem tudom. Valamikor múlt héten.
Tudna pontosabb lenni? Melyik napon?
Nem tudom. Csak találgathatnék.
Azt ne tegye. Viszont látni akarok minden
dolgozót, aki a múlt héten itt volt…
az étteremben, egy órán belül
– menedzsereket, szakácsokat
mosogatókat, pénztárosokat.
Ez nehéz lesz.
Az élet nehéz. Ellenõrizzenek minden
hitelkártyás rendelést a múlt hétrõl.
Húzzák ki a férfiakat, a férjes asszonyokat, A 40
év fölöttieket. Az összeset fel kell majd hívnunk.
Rendben. Rászállok a telefonra.
Hátha tudunk segítséget szerezni.
Helyes. Tud valakit nélkülözni?
Annyi embert kap, amennyi kell.
Helyes. Csinálunk egy listát.
Aztán elkezdhetnek telefonálni.
Rajta vagyok.
Rendben. Nagyon köszönöm.
A hatóságok abban bíznak,
hogy amint milliónyian…
térnek haza a munkából és kapcsolják be
a TV-t, Valaki felismeri ezt a fiatal nõt.
Nagyon komolyan gondolják,
hogy élete veszélyben forog.
Mit akar, mi a faszt mondjak? Az
Isten szerelmére, öt perc múlva hat!
Ha nincsenek otthon,
hívja újra 45 perc múlva.
Épp most mennek haza a munkából.
Elnézést. Ezt nézze meg.
Igaza volt. Ez tényleg…
“A-R” és a vonal egy felkiáltójel.
ez jelent valamit magának?
Tegye még hozz, hogy
“S-Z”, És akkor “Szar”.
Nem. Mit akar, mit mondjak?
Igen, így van. “Szar”.
Az önök egyik pincérnõje látta
õt itt valamikor a múlt héten.
Nézze meg a képet alaposan
és mondja meg, emlékszik-e rá.
Bocs, haver. Az az elvem, hogy a lehetõ
legkevesebb figyelmet szentelem a vendégeknek.
– Azt hiszi, hogy szórakozni jöttem?
– Nem.
Nézze meg a kurva képet
és mondja eg, hogy látta-e.
– Soha nem láttam.
– Biztos?
Ja. Szar ügy.
Kösz, hogy bejött.
Gyerünk, kedves. Kapcsolja be a TV-jét.
csütörtök este van,
basszameg. “Muszáj TV-zni.”
A nap korábbi részében elmondtuk, hogy
nyomozók fésülik át Chicago utcáit…
ez után a nõ után kutatva
– akit…
“Jane Doe. ”
– ként említenek Ird már ki a számot. Menjünk. Gyerünk.
Továbbra is várják segítségüket.
– Gyerünk, ne vedd le!- – A városi
tanács új költségvetést fogad el.
ha ez minden segítség, amit kapunk
– Mikor halt meg a másik kettõ?
– Mi? -
9:00-kor.
Vége. Nem fog sikerülni.
Nem fog sikerülni.
Rendben. Jó éjt, Ellie. Viszlát holnap.
Ennyi volt. A harmadik lehetséges
felbukkanás a Fox Nagyáruházban.
Hozzon erõsítést. Akar jönni?
Ismer engem, a kalapja fordítva van.
késõbb beszélünk. Viszlát.
Emberek! Figyelem.
Három különbözõ alkalommal
látták itt, rendben?
Mindenki, aki itt sétál,
egy potenciális tanú.
Úgyhogy szóródjanak szét. Nem tudom, hogy
itt dolgozik, esetleg a közelben lakik.
Vigyék a szórólapokat. Juttassák
el mindenkihez a környéken.
Meg akarom nekik mutatni,
rendben? Maguk velem jönnek.
Ki beszélt a legutóbbi hívóval? Én.
Maga, Menjünk. Harmadik szint.
Megnézné ezeket a képeket, kérem?
Beszéljen az úttal Ott hátul.
Kérem, nézze ezt meg. Köszönöm.
Megnézné? Köszönöm.
Ha látja õt, kérem, hívjon
minket. Nem, soha nem láttam.
Frank? Hé, Frankie!
Milyen volt a napod, hmm?
Igazán? Helyes.
Az enyém? Nem volt olyan jó.
Elnézést! Ön az, aki látta õt? Ja.
Ez õ? Hol? Ja, ez õ.
Ott volt lenn a kajaudvarban.
Ott? Ott lenn? Ja.
Mikor? Ma délután fél háromkor.
Elnézést.
Hollis. Hollis!
Na, mi van?
A fényképészbolt.
Hol? Hol? A fényképészbolt.
Itt. Pont itt. Itt fényképezte.
Látja? Ez a mi kismadarunk. Hallo?
– Hé! Hé!
– Elnézést.
Ismeri ezt a nõt?
Ö, igen. Nemrég kezdett nálunk dolgozni.
A neve Ellie. Szükségem van a számára
És a vezetéknevére. Most rögtön.
Kell a száma. Rendben. Fel
kell hívnom a fõnökömet.
– Gyerünk. Gyerünk!
– Oké.
Baszott tehenek.
Hallo.
Mami? Nyugodj meg. Mi az?
Nem, biztos vagyok benne, hogy túlzol.
Jaj, ne már!. Miért mondod ezt?
Nézd, anya. Nagyon kétlem, hogy a
gyógyszertáros meg akarna téged mérgezni.
nem halaszthatnánk ezt máskorra,
anya? Épp egy film közepén vagyok.
Igen, anya, egy férfival.
Igen, jóképû.
Nem, nem tudom, hogy
lesz-e belõle valami komoly.
Nézd, ha megmondom a nevét,
akkor letehetem végre a telefont?
Franknek hívják. Szia.
Gyerünk már. Gyerünk már.
Igen?
Öö, Ellie Bucknerel kell
beszélnem most rögtön.
Nem tud a telefonhoz jönni most.
Nem, nem, kérem. Azonnal adja õt
a telefonhoz. Élet-halál kérdés.
Többé már nem az.
Nem volt jó? Évek óta nem volt ilyen jó.
Hát nem volt izgalmas?
Ó, igen, jó móka volt.
Így sokkal jobb móka.
Elképesztõ, nem?
Mind itt vagyunk egy kupacban,
de nem vesszük egymást észre, nem igaz?
De maga észrevesz engem, ugye, Joel?
Igen, én észreveszem.
Ellie Buckner.
Egyedülálló, 24 éves, a
szülei Floridában élnek.
Úgy tudjuk, hogy nincs barátja.
Van egy Frank nevû macskája.
Úgy tûnik, nem nézi a híreket.
Vajon mi történt a macskával?
Nézzük meg, kiknek telefonált, oké?
Napló, újságok, levelek, címtár.
Nézzük, kapcsolatban
áll-e ezekkel a lányokkal.
Hé, asszonyom! Van aprója?
Hé, fiúk. Hé, Apa!
Apa, nem ismersz meg engem?
Hé, uram. van egy kis aprója?
Mit csinál itt kinn?
Adj aprót, haver. Hogy néz ki?
– Nincs munkája vagy valami?
– Hagyjon lógva.
Nézze, ad nekem pénzt vagy most mi lesz?
– Csak ha táncol velem.
– Anyáddal szórakozz.
– Komolyan mondtam.
– Nincs is zene.
Majd én vezetek, maga meg követ.
És egy-két-há’.
Egy-két-há’. Egy-két-há’.
Basszameg. Kemény meló, mi?
Egy rohadt gereblye
kell, hogy ezt megegyem.
Minden a szerszámon múlik.
Ennyi nekem elég volt, az tuti.
Na, figyeljen ide.
Mi olyan szikár a kedvesség
sugárzó látványán itt a kajáldában?
Mi a neve? Diana?
Mit meg nem adnék 20 percért vele egy
autós étteremben egy szép nagy tál csilivel.
Bameg, sikerült megtalálnia a
legszarabb éttermet egész Chicagoban.
Egy igazán jó étterem. Valamelyik
este Griffin nehéz helyzetbe…
hozott miatta a telefonban.
Mi van? Mi van?
Mit gondol, mennyi az esélye,
hogy éppen most is minket figyel?
Hé. Hé! Ki onnan!
Feltételezett gyilkos nyugat felé tart
a Commerce-en A Lincoln elágazásnál.
Kék, kétajtós szedán, 80-as
évek közepe, talán Ford.
Basszameg! A kurva életbe!
Ellie Buckner lakása elõtt állok,
õ az a nõ, akit Chicago “Jane Doe”
– ként ismert meg.
A lázas kutatás tragédiával
zárult, ma este 9:20 körül,
amikor a rendõrség rábukkant Buckner testére Wicker Park
– lakásában.
A gyilkosság felkavarta
ezt a csendes környéket.
Késobb találkozunk. Viszlát.
Elnézést.
Nem maradhatok sokáig.
Csak be akartam ugrani..
hogy elmondjam, mennyire jól esett…
amit… a múltkor mondott.
És hogy van a fejfájása?
Körülbelül ugyanúgy.
Tud aludni?
Egy keveset.
Hogy megy a munka?
Nagyszerûen. Építgetem a rajongói
bázisomat ezzel az emberöléses üggyel.
Milyen érzés az, hogy ez a
férfi követte magát Chicago-ba?
Gondolja, hogy vendettára készül?
Ez egy különös kérdés.
Nem, nem hiszem, hogy a bosszúnak
ehhez bármi köze is volna.
Szerintem van egy forgatókönyve,
egy rituálé, amit követ.
Az évek során én is a
történet része lettem.
Valószínûleg nem volt értelme nélkülem.
Más szavakkal, hiányolta magát.
Bizarr, nem?
És õ hiányzott magának?
Mi a francot akar ezzel mondani?
Elnézést.
Bocsánat.
Campbell.
Kaptunk egy újabb fényképet.
Egy perc és ott leszek.
Hol ül a nõ?
Állítsunk rá valakit a városból.
Lássuk, tudnak-e mondani
valamit errõl a járdarészletrõl.
Ez itt az “El”? Tudja, parkolóórák.
Ja, rajta vagyok.
Mitch, vigye el a képet
tetoválószalonokba.
Rendben.
Mi a neve?
Általában Mr. Abraham,
Tartok egy ismerkedõ alkalmat,
ahol mindketten felfedezzük,
mit remél nyerni a kezeléstõl.
Ha mindketten úgy érezzük, hogy én
vagyok a megfelelõ személy az ön számára,
akkor meghatározunk egy órarendet.
– Szeretem rögzíteni a beszélgetéseket.
De ha jobb szeretné-
Ez olyan dolog, amit
minden páciensével csinál?
Igen, a legtöbbjükkel.
– Jobban szeretné, ha nem tenném?
– Igen, jobb volna, hanem.
Rendben. Ez-ez megoldható.
Tehát azt mondja, lehet, hogy segítségre
van szüksége. Mely területen érzi ezt?
Nem vagyok biztos benne.
Milyen segítséget tud maga nyújtani?
Nos, pácienseimmel sok
különbözõ témán dolgozunk.
Gondolja, hogy… egyes páciensei..
azért fizetnek, hogy nézhessék
magát, mert… maga olyan csinos?
Koncentráljunk Önre és ne
rám. Rendben, Mr. Abraham?
Persze.
Szép trükk.
Megpróbálom még egyszer, oké? Ha akarja.
Egy pár évvel ezelõtt
újították fel a környéket…
és akkor tették oda azokat a
padokat egy pár belvárosi fa köré.
Hol a belvárosban? Mutasd a várost.
Fõõleg a Broadway-en
és a Belmont területen.
Az körülbelül 15-20 háztömb. Igen.
Ötmillió ember van ebben a városban.
Hogy lehetséges, hogy senki nem ismerte
ezt az embert? Van egy kis aprója?
Hogyan történhet ez meg
a kommunikáció korában?
A hatóságok a kettes számú “Jane
Doe” kutatását összpontosították a-
Hé, Apa. Apa, én vagyok az.
Nem ismersz meg? Hagyjon békén.
Gyerünk, papa. Szükségem van rád, ember!
Chicago városa riadókészültségben van.
A rendõrség egy nõt keres, aki
azon a fényképen van, amit kaptak.
Valószínû, hogy a gyilkosság összefüggésben van egy
sorozatgyilkossal, aki Los Angeles környékkén tevékenykedett.
Jelenleg a rendõrség által “Kettes számú Jane”
– ként említett nõt…
még nem sikerült megtalálni…
és minden érintett fél
nagyon aggódik a sorsa miatt.
Igen. Jane Doe anyja van a vonalban.
Azonnal ott leszek.
Tudja mit? Vigyen egy képet az összes
gördeszkás helyre és gitárboltba…
a Broadway és Belmont -
környékén. Belmont. Pontosan.
Bár találnék egypár
levelet. de nincs egy sem.
Nem szokott írni.
Háromszor telefonált.
Mondta, hogy honnan hív?
Mondott mindenféléket. Soha nem tudom,
mit higgyek el neki. Új barátja van.
– Meséljen nekem errõl a barátról.
– Jogász, igen az.
Emlékszik még valamire a
hívásaiból? Bármire, ami segíthet.
Egy pár hónappal ezelõtt hívott, hogy elmondja,
új állást kapott a Seattle’s Best Coffee-nél.
A Seattle’s Best-nél?
A Seattle’s Best-nél?
Rossz hírem van. Nem dolgozik és soha
nem is dolgozott a Seattle’s Best-nél.
Nem érdekel, dolgozik-e ott
vagy nem. Egy kávéház elõtt ül.
Hát, nem is tudom.
Szerintem ez csak egy pad. Õszinte
leszek magával. Akárhol lehet.
Nézze meg a fényképet.
Hét ember van A fotón.
Ebbõl három ugyanolyan
kávéscsészét tart a kezében.
A csaj egy kibaszott kávéház elõtt ül.
Küldjön egy embert az összes
Seattle’s Best-be a városban…
és az összes helyre a Broadway-Belmont
területen, ahol kávét lehet kapni.
Ezt nézze meg. Oké.
Túl gyors?
Oké, oké. Vááá!
Meg akar ölni, édes? Gyerünk, gyerünk!
Azt hittem, imponálni akar nekem.
Ja-ja. Maga olyan kemény.
Hé, feladná ezeket? Köszi.
Aszonyom, ezt a lányt keressük.
Kapcsolatba szeretnénk vele lépni.
Király, haver. Mindig ide jár.
Találtunk egy kölyköt, aki ismeri. Seattle’s
Best, Lincoln és Wisconsin sarok. Rendben.
Kösz. Mennem kell, Jess.
Sajnálom. Késésben vagyok.
besurranhatok hozzád? Nem.
Legutóbb is, mikor lebuktunk,
apám majd felrobban dühében.
Ne legyél szomorú, Jessie. Felejtsd el.
Ja, megengedtem neki, hogy használja
a WC-t. Ezt már elmondtam a többieknek.
Leszarom, hogy mit mondott a
többieknek. Azt akarom tudni, hol lakik.
Tudni akarom, hol van.
Haver, az utcán lakik.
Meg kell találnuk ezt a nõt. Hívja a
rendõrséget, ha megtalálja. Segítsen nekünk.
Valaki segítsen. Ezt nézzék.
Hívja a rendõrséget, ha megtalálja
ezt a nõt. Segítsen nekünk.
Hagyjon békén.
Hé. Jöjjön vissza.
Nézze meg a kibaszott képet,
oké? Nézze meg a képet.
Látta már ezt a nõt? Nem.
Elnézést. Látta ezt a lányt?
Nézze meg a képet mielõtt válaszol.
Látta ezt a lányt?
Köszönöm. Nem. Sajnálom.
Látja. Ez az, amit akarok, oké?
Elnézést. Látta ezt a lányt? He?
Nem, nem láttam. Rendben, köszönöm.
Látta õt? Látta ezt a lányt?
Uram, látta ezt a
lányt? Látta ezt a lányt?
Hé, hé. Stop, stop.
Nem csináltam semmit!
Nem is mondtam, hogy csinált. Csak
nézze meg a képet. Látta ezt a lányt?
Körülbelül annyi idõs, mint maga. Baszd
meg, zsernyák. Szart se tudok róla.
Hé. ez jól hangzik.
Igen? Tetszik?
Nagyon.
Akkor, hadd hangosítsam föl.
Ha nem mondja meg, hol van, a
barátnõje, Jessica egy órán belül meghal.
Rendben.
A legfölsõ emeleten van, haver.
Kérlek, Istenem. Kérlek, kérlek.
Kérlek, Istenem. Segítsd nekem, kérlek.
Csak arra föl.
Csak arra föl.
Vigyék õt innen. Gyerünk, gyerünk.
Campbell.
Campbell, jól van?
Campbell, nyissa ki az ajtót.
Nyissa ki.
Campbell? Itt van?
Joel?
KIhûl. Mitch, hívja
a mentõket. Basszameg.
Ma délelott a nyomozók
továbbra is keresik…
azt a sorozatgyilkost, aki a
tegnap esti mészárlásért felelõs.
Három rendõr meghalt és
egy fiatal nõt is megöltek.
A csoportot vezetõ FBI
ügynök kórházba került.
Helló.
Hé, hé. Jöjjön be.
Nem kellett idejönnie.
Ja, igen. Nem gondoltam,
hogy maga el tud jönni hozzám.
Úgyhogy-
Emellett nincs olyan sok páciensem egyelõre, tehát
nem engedhetem meg magamnak, hogy elveszítsek egyet.
Még sohasem láttam az irodán
kívül Itt teljesen másnak tûnik.
Valóban? Hmm. Csak mert
maga pont ugyanúgy néz ki.
Evett már?
Ennie kell?
Csak az a trutymóm van.
Akar enni? JA, együnk valamit.
Más szavakkal, hiányolta
magát Bizarr, nem?
És õ hiányzott magának? Mi
a francot akar ez jelenteni?
Más szavakkal, hiányolta
magát.. Bizarr, nem?
És õ hiányzott magának? Mi
a francot akar ez jelenteni?
Nézze, sajnálom. Most nem tudok
beszélni. Visszahívom, rendben?
Elnézést, Casper ügynök? Ez épp most
érkezett Campbell ügynöknek és én csak-
– Honnan szerezte ezt?
– A posta küldte ide a lakásából.
Köszönöm. A francba.
Jó reggelt. Köszönöm a figyelmüket.
Mai nyilatkozatom rövid lesz.
Öö, mint Önök közül már sokan tudják,
újabb fényképet kaptunk.
Nem, nem, nem.
Ma nem válaszolok egyetlen kérdésre sem.
Csak kiadom ezt a fényképet…
és megkérem, hogy továbbra is
segítsék munkánkat a nyomozás során.
Ez minden. Hollis Mackie nyomozó…
tájékoztatott bennünket, hogy a szörnyû
macska-egér játék Ma is folytatódik.
Itt van a gyilkos legutóbbi
áldozatának fényképe.
Jól van? Biztos? Igen.
Gondolom. Rögtön visszajövök.
Segítség! Segítség!
Segítség!
Hello, Joel.
Hogy van a szíved, cimbora?
Kérsz egy sört?
Az segítene egy kicsit.
Állj.
Mondjon meg nekem valamit.
Azért költözött 2000 mérfölddel arrébb,
hogy ennek a nõnek a sírja mellett lakjon?
Azért, igaz?
Férfi, muszáj többet kihozni belõle.
Úgy értem, ez egy kielégítõ kapcsolat?
Tudod, szeret engem. Õ szétrohad.
Szeret engem. Õ szétrohad.
Mit csinálunk mi itt? Mi ez?
Azért vagy itt, hogy feladd magad?
Miért nem mondtad el
senkinek, hogy keféltetek?
Csak azért, mert férjnél volt?
Úgy tûnik, nem vagyunk egy hullámhosszon.
Hadd beszéljek tisztán veled.
Nem okozna nekem gondot agyonlõni
téged ott, ahol most ülsz.
Nos, mégiscsak van egy problémád.
Ha meghalok,
Polly barátod meglehetõsen
csúnya véget fog érni…
gyertyafényben egy nagy
medencényi kerozin mellett.
És te aztán tudsz valamit a
lángoló csinos nõkrõl, igazam van?
Mondd el, milyen volt!
Érezted a húsa szagát, ahogy égett?
Már megölted õt.
Ugyan már. Ennél jobban ismersz.
Ez nem is az õ vére.
Vigyél oda, hadd lássam õt.
Ó, nem is tudom.
Maradhatnánk még egy kicsit,
hogy beszélgessünk, Joel?
Majd beszélünk, ha már láttam õt.
Csak tudni akarom, van-e
valami megbeszélnivaló.
Gyerünk, vedd el.
Csak látnom kell, hogy jól
van, aztán beszélhetünk.
Rendben.
Menjünk.
Jó látni téged, Joel. Komolyan.
Megcsináljuk, igaz, Joel?
Azt hiszem, ez inkább
rajtad múlik, mint rajtam.
Idõsebbnek tûnsz, mint Los Angelesben.
Jóbarát vagy.
Olyan vagy nekem, mint egy testvér.
Tudtad?
Vannak igazi testvéreid?
Mi a fa
– Mi ez?
Próbálok normális
beszélgetést folytatni,
és te pszichoanalizálsz közben.
– Mi vagy te, Dr. Polly most?
– Csak kíváncsi voltam.
Rám nézz, ha hozzád beszélek.
Megpróbálod uralni a helyzetet. Most
azonnal hagyd abba, nem te irányítasz.
Nem hagyhatnád ki ebbõl a
munkádat? Csak most az egyszer?
Mondom. szerintem túl sok idõt
töltesz ezzel a Polly kurvával.
Mire van szükséged?
Azt akarom, hogy gondold
végig, mire van szükséged.
Az én dolgom lesz, hogy megpróbáljam
megszerezni azt, és odaadni cserébe.
Amire csak vágysz Ms
Beilman biztonságáért.
Nekem te kellesz.
Várjon.
Halló.
Tudtam, hogyha idejövök és
személyesen beszélek veled,
akkor jobban megértesz majd, Joel.
Basszameg! Elkapta
Campbell-t! Nyomozzák le!
Te voltál az egyetlen,
aki gondolkodott rólam,
aki igazán ismert.
Hosszú ideig,
Én voltam számodra csak.
És aztán találkoztál Lisával.
Ide be.
Egy pillanat. Egy pillanat.
rendben, kb. 20 mérföldre
északra van a várostól.
Na, ennél azért jobb kell. Gyerünk már.
Basszameg! Egy perc és
meglesz a pontos helyzete.
Megvan! Megvan. A vízen van.
Gyere be.
Polly, Joel. Joel, Polly.
Ébresztõ, Joel.
Ez fáj, mi?
Azt hallottam, hogy a villódzó
fények és a migrén nem jó együtt.
Ez nem vicces.
– Ó, nem, Polly, nem,
nem, nem fogom megölni õt.
Szükségünk van egymásra.
Külön-külön semmi sem vagyunk.
Mi vagyunk a…jin és
a jang, fekete és fehér.
Nem így van, Polly?
Polly?
Azt kérdeztem, “Nem így van?”
Nem értem a kérdést.
Eljutott vagy nem
jutott el szakmai alapon
arra a következtetésre, hogy Joelnek és nekem
szükségünk van egymásra, hogy értelmet adjunk életünknek?
De. De igen. De én-
Látod?
Vedd le róla a mocskos kezeidet.
Azt mondtam, vedd le
róla a mocskos kezeidet.
Ülj le, Joel.
Ülj le.
Leülök ide és hallgatlak egész
éjjel. Csak vedd le róla a kezeidet.
Gyerünk, tedd már le a fegyvert.
Mindketten tudjuk, hogy nem fogod megtenni.
És miért is?
Mert csak egyszer ölheted meg õt.
Igaza van.
gaza van.
Hoppáka.
Hát nem déja vu?
Megvan a tûz.
Megvan a csinos lány.
Csak épp ahelyett, hogy ez
összehozott volna bennünket,
te Chicagoba költözöl.
A bûntudat elviselhetetlen lehetett.
Vagy valami ilyesmi.
Ezt akarod hallani tõlem?
Bûntudatom van a nõ haláláért,
mert szörnyû hibát követtem el.
Nem, nem. nem az volt a hiba.
A hiba az volt, hogy elfordultál, ahelyett,
hogy belénk öntötted volna, amid volt.
Mit akarom, hogy mondj? azt
akarom, hogy köszönd meg.
Köszönd meg, hogy idejöttem és
megmentem a nevetséges kis életedet.
David, tudod te, hány sorozatgyilkos
van Chicago-ban éppen most?
Öt. A Középnyugaton
összesen, legalább egy tucat.
Bármelyik ügyön dolgozhatnék és
még össze sem kellene csomagolnom.
Egy csütörtökön téged elüt a
busz, hétfõn én már máson dolgozom.
Te csak rutinfeladat vagy. Papírmunka.
Nem tudom elhinni, hogy még mindig nem
vagy tisztában vele, kihez beszélsz.
Ne, ne, ne!
Ne, kérlek, ne-
Meg kell tennem. Máskülönben
soha nem fog megérteni.
Hallotta õt: “Papírmunka”
Köszönöm.
– Mit mondtál?
– Azt mondtam, “Köszönöm”.
Mondd újra.
Azt mondtam, “Köszönöm”.
Gyerünk, ki innen.
Gyerünk! Fussunk! Fussunk!
Joel! Joel!
Add a kezed! Fog meg!
Kész vagy? Most.
Itt van. Minden rendben?
Adjon egy takarót.
Hol a lány? Jól van?
Ott van.
Vigyük innen a kurva testet. Oké.
Soha nem egyszerû. Belépsz az ajtón.

Categories: Movie | Tags: , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | Comments Off

Awaydays 2009 Romanian

movie image

Download subtitles of Awaydays 2009 Romanian

Ești gata, tată?
– Vă prind din urmă.
– Bine.
Îmi pare rău mamă.
CĂLĂTORIE DE-O ZI
Abia aștept să iau astea azi, băieți.
Înapoi. Nu vă înghesuiți.
– Da, băieți?
– Da niște steroizi acolo, vrei?
– Mi-am luat setul de kung fu.
– Marty!
Ce dracu-i asta, fraiere?
Servește-te.
Rețeta e numai pentru drogul ăsta.
Mi-a trimis-obunicul în cutia poștală.
Se amestecă bine.
Te va scoate din pepeni, amice.
Baby.
– Te-ai înmuiat, Baby?
– Vrem să o putem bea.
– Parcă ar fi părul pubian al bunicii.
– Ar trebui să știi, dementule.
De când aștept ziua asta?
Cât de mult am vrut asta?
Poți arunca asta. Trebuie să fii
cu capul limpede, unde mergem.
Știi lovitura, John.
Haita lovește, avem un tigru printre noi.
De ce? Nu suntem nenorociții de Geordie.
Trebuie să ai capul pe umeri, Billy,
rămâi treaz.
Stai jos.
Cine-i fătălăul?
Carty. Mă numesc Carty.
Să-ți spun ceva, Carty,
trebuie să reziști.
Nu avem loc pentru lași
în firma așa, fiule.
Știi unde ești. Acum, cară-te.
Cred că e cu Elvis.
– Unde-i Elvis?
– Dracu’ știe.
Carty, băiete!
Ce mai face bătrânul fund?
Dragul meu Carty!
Unde se va termina? Unde se va termina?
Unde a început?
Trei luni mai devreme…
În regulă, faceți loc.
– La ce dracu te holbezi?
– La nimic.
Așa e tâmpitule, la nimic.
N-ai văzut nimic, m-ai înțeles?
Proxenetule.
– Cine-i tânărul?
– Nimeni.
– Poftim.
– Noroc.
Deci?
– Ce zici?
– Arăți ca tata.
Asta poartă ei.
Cine?
Cei de la clubul local al pescarilor?
Haita.
– La ce naiba te holbezi, puță?
– La nimic.
– La ce dracu’ te uiți?
– Hai amice, Baby, lasă-l.
Futangiul ăsta nenorocit, o vrea.
Uită-te la păsărica asta.
Pentru ce dracu’ porți geaca asta, flăcău?
– Toată lumea le poartă.
– Tu nu, idiotule.
– Dă-ne geaca.
– Nu.
Nu glumesc, flăcău.
Dă-ne nenorocita de geacă, acum.
Amicii tăi au dispărut.
Data viitoare, flăcău.
Așteptați-mă!
– Bună, Dora. Aglomerată seara.
– Nu, e încă devreme.
– Ce zici de asta, deci?
– Sunet, atât.
– Te simți bine?
– În regulă, amice.
Te știu după mutră.
Ai fost la meci, nu-i așa?
– Ăsta-i sunetul, amice. Frumos.
– Da?
Pot să vă aduc o doză, atunci?
Ascultă, trebuie să plec
să-i ajut pe băieți cu echipamentul.
– Cum de îl cunoști?
– Nu-l știu cu adevărat. E cam tâmpit.
Glumești, nu-i așa?
E al dracu’ de mișto, amice.
Mergeam cu el la colegiu.
Nu la colegiu. Parcă la școala de arte.
Ai fost la școala de arte? La naiba.
M-au cam dezamăgit.
Dar nu mă înțelege greșit, le plăcea
munca mea. Chestiile abstracte erau aiurea.
Amice, n-ai pierdut nimic.
Doar o gașcă de bășinoși în pelerine.
Asta am vrut să fiu,
un fraier cu pelerină.
Oricum. Elvis.
Carty. Sunt Carty.
Deci ce bei, Carty?
Așa da, amice.
O să iau un rom negru, mulțumesc.
Rom și o bere neagră?
Cred că o să iau și eu la fel.
Pantofii nu sunt potriviți.
Scuză-mă…
Mulțumesc.
Deci, adică,
cum ai ajuns în rahatul ăsta?
Sunt colegii mei de la școala de arte,
nu-i așa?
Flăcăii cu care batem pe aici…
Haita?
– Poftim?
– Haita. Te-am văzut, îți amintești?
Ăla nu eram eu, amice.
Dar bataia aia de la meci…
Nu am fost eu.
Uite, Carty.
Sunt răi, băieții ăia. Da?
Ascultă-mi sfatul.
Un flăcău frumos ca tine nu vrea să iasă
cu băieți obraznici ca ăia.
Crede-mă.
Haide.
A dracu’ lămâie.
– Iată-te, flăcău!
– La dracu’, flăcău!
Ce dracu’ faci?
E al dracu’ de minunată.
– Ce?
– Marea, fraiere.
Mi-ar place să plec, aș vrea.
Unde?
Oriunde. Berlin.
– Berlin?
– Oriunde.
Să plec de aici.
Să plec din asta.
N-ai vrea?
E mare cerul, omule.
Vorbesc serios. “Zorii noi pălesc” încet.
Lațul în jurul gâtului.
Gata cu mesaje de genul
“te iubesc numai pe tine”.
– Păi, ăsta-s eu, amice.
– În regulă.
– Ai mult de mers?
– Nu, în capătul străzii.
E mare cerul, omule.
Am fost cu Elvis.
Elvis și Haita.
O țigară, omule.
Faceți gălăgie nenorocită, să vă aud.
Fraiere!
Rahat.
– Arlrood.
– În regulă. Toți flăcăii sunt aici.
– Și Huddersfield?
– Nu încă, se pare că nu.
O să ajung un gunoi mai târziu, totuși, da?
Uite, amice,
am crescut în tot rahatul ăsta.
Da, se pare că-ți place.
Ai spus Haitei că i-ai umilit?
– Pentru mine e altfel.
– Știu că e.
Uite, vorbesc serios.
Sunt o gașcă de puțoi.
Uită-te la Godden.
Știi câți ani are nemernicul? Are 30.
Nemernicul are cam 6 copii,
și organizează Haita
ca și cum ar mai fi încă în armată.
– Lasă-mă să stau cu tine.
– Nu, amice, nu pot. Îmi pare rău.
– De ce nu?
– Pentru că, prietene, nu te vor lăsa.
– Cum așa?
– Pentru că nu te cunosc.
De asta.
Să-ți spun ceva, totuși.
Faci ceva mâine?
Vrei să mergi la Probe?
– Tu vrei să mergi la Probe?
– Sigur.
Prin jurul orașului, doar tu și cu mine.
O să ne distram.
– Bine.
– Perfect.
Ne întâlnim afară la 2:00.
– Salve, Cartykins.
– Vroiam să o fac atunci.
Drumul spre iad
e pavat cu intenții bune, Carty.
Haide.
– Asta nu poate fi original.
– Dar cum e?
Bowie locuiește în Santa Monica.
E singura lui înregistrare cu “My Death”.
De contrabandă, dar de obicei
e mai ieftină cu 25. 5.50.
– Ce?
– O să ți-l iau.
– Potolește-te! E o hârtie de 5.
– Ce înseamnă o hârtie între “hombres”?
Așa că am intrat la Masquerade.
Eugen o săruta pe Heidi și cine intră?
– Nu!
– Puteam muri.
– Scuză-mă.
– Sunt ca “soarbe-mă”.
– Hidos.
– Scuză-mă.
Hidos, scumpo? Sunt ca
“sunt un martor serios al accidentului?”
Bela Lugosi. Suntem serviți aici, sau nu?
Întreabă frumos.
Falsul cu Bowie.
5.50. Dă-mi numai o hârtie de 5.
– Mulțumesc frumos.
– La dracu’, Carty!
– Nu credeam să fii așa.
– Păi, nu mă cunoști, nu-i așa?
Bun venit la Hades.
Deci aici suntem la Elvis?
Mișto ogeac, flăcău.
Scopul e să ne placă.
Ce dracu’-i asta?
Ne amintește în fiecare zi
de absurditatea vieții.
Și siguranța absolută a morții.
– La dracu’. Ce-s ăștia?
– Forest Hills.
De unde îi ai?
Curiozitatea a omorât pisica, Carty.
– Nu i-am văzut niciodată în magazin.
– N-ai să-i vezi.
– Cam cât?
– Nu-s de vânzare, flăcău.
– Haide, El.
– Nu are mărimea ta.
– De unde știi?
– Știu.
Acum, să plutim.
Nu mă gândeam la asta.
Ce vroia să zică, era că nu știe să înnoate.
Nu vorbi așa.
Unii dintre noi au de muncă mâine.
Carty, nu știi nici jumătate.
Nu știu ce vrei să spui, amice.
Tu, chipeșe prieten,
ai totul, nu-i așa?
– Ai de ales.
– Bine, lasă-mă să ghicesc.
Tu, sărmanul fără privilegii locative
de la consiliul cheltuitor, ești terminat.
– Crezi că-s norocosul Jim?
– Rahat.
S-ar putea să nu știi încă,
dar așa e.
Este? Tot nu pot merge la meci cu tine
și cu Haita. N-am nicio alegere aici.
Colega, rămâi afară, da?
Ascultă sfatul unuia care știe.
Nu aparții acelei lumi.
Bine. Și mongolul din parc,
nici măcar nu e de pe aici.
– Robbie?
– Da, el.
S-ar putea să fie puțin slugă, Robbie,
dar e sluga noastră.
Știi? Ne aparține.
Bine, merci. Acum știu.
– Chiar înseamnă așa de mult pentru tine?
– Da.
Dintre toate lucrurile bune și minunate
pe care le putem face împreună,
preferi să mergi să te bați
cu o gașcă de neghiobi din Woody?
Mai mult decât îți imaginezi.
– Bine, atunci.
– O să mă iei?
Birkenhead North.
Ora 12. Duminică.
– Duminică?
– Da, duminică.
În general atunci se joacă meciurile, știi?
Am înțeles.
– Cine-i tipul?
– Carty. Mă numesc Carty.
Ești gata?
– Ești gata?
– Sigur că sunt.
– În regulă. Adună-i pe toți.
– Haideți, băieți.
– Stați împreună, flăcăi.
– Am ajuns băieți.
E rock’n'roll și nu altceva mai bun.
Stați împreună. Fără gălăgie.
Încetinește. Vrei să mergi încet?
Asigură-te că intri, pește.
– Ce?
– Știi tu.
Stați împreună, mă auziți?
Ți-am spus dracu’, nu-i așa?
Știam că n-or să se arate, fătălăii.
Unde vă sunt eșarfele, gașcă de poponari?
O să trecem al dracu’ de ușor
prin ciudații ăștia, băieți, da?
Ador când spun asta.
Trecem ușor prin ciudații ăștia,
da băieți?
Trecem prin ciudați ușor.
Rezistați naibii. Rezistați, lăbarilor.
Ești un nimic, tâmpitule!
Pe el!
Cheliosul dracu’!
Haide!
Nenorociții dracului!
Nenorociții dracu’!
Ei bine?
– Da. Rahat. Scuze, Moll.
– Las-o baltă.
Uite, stai și gândește-te, vrei?
Uite, Molly, am… am uitat complet.
Încearcă să gândești cum e pentru mine.
– Uite, îmi pare rău pentru seara trecută.
– Ar trebui să-mi cer eu scuze.
Doar că a fost cam dur, nu?
A fost. Am fost al naibii de nefolositor,
dar am să mă revanșez față de tine.
Dacă ți-aș spune că e zi de salariu
vineri, aș spune prea mult.
Serios? Sincer Pug, mă duci la cumpărături?
Unde? Unde?
Nu știu, unde vrei să mergi?
În Chester. Vreau să merg la cumpărături
în Chester. Cât primesc?
Trebuie să aștepți să vezi
cât de generos mă simt.
Joi, știi, este…
Da, știu asta, dar azi e marți, da?
În regulă, atunci.
Fă tot posibilul, da? Bine.
O să fac.
În regulă, pa acum.
Rahat!
Rotunjești la o hârtie de 5 lire, Bob?
Nu știu dacă e pentru că îmbătrânesc,
dar burghezia se extinde.
Nu știu ce vrei să spui.
Ar trebui. Ești unul din ei.
Clasicul “mic burghez”.
– Eu?
– Așa cum am spus. Ești fiul soră-mii.
Da? Cum așa?
În viață, flăcău,
ne împărțim în două grupuri.
Cei ce-și determină propriul viitor…
Prima. Și cei care stau și așteaptă
să li se întâmple.
Da, îi dăm drumul.
Rahat!
Ar trebui să ai grijă la greutăți,
ai făcut începutul.
Vorbești ca nenorocitul de Elvis.
Rahatul existențial e în programa
de învățământ la Woody Comp?
Ai un talent, puștiule. Folosește-l.
Nu sfârși ca mine. Asta-i tot ce-ți spun.
Nu sfârși ca nenorocitul de unchi-tău, Bob,
completând formulare toată viața.
Uită-te la starea lor.
Bietele, așa și așa, abia așteaptă.
Abia am intrat în decembrie
și deja ne urează un nenorocit de Crăciun.
Vacanțele de vară și Crăciunul mă enervează.
Asta-i tot ce fac.
Și petrec tot anul plănuid la ele.
Nu de data asta, flăcău.
Las soarta să-și urmeze cursul.
Îți spun puștiule, nu.
În niciun caz.
Ai petrecut mai mult timp nemuncind
decât muncind.
Da, păi, bun venit la micul burghez.
Nu. Ce faci?
Nu, nu. Te rog.
Crezi că poți veni aici
și să- mi-o tragi?
O să chem poliția.
Nu, nu. Ticălosule!
Cum a fost micuța sclavă plătită?
Femeilor le plac bărbații în costum.
– Sunt sigur de asta.
– Celei pe care tocmai am făcut-o, îi plac.
Ai făcut-o? De unde ziceai că ești?
Am avut câteva nebune,
dar asta a fost peste ele.
Îți spun, El, a fost o nebunie
ce vroia să-i fac.
Berlin.
Ai fost serios cu mersul acolo, deci?
Ia loc. Să termin asta.
10 șilingi?
– Merg?
– “Merg?”
Vezi-ți de treaba ta, Carty, băiete!
– Nu știi nimic, așa-i?
– În regulă, El, doar întrebam.
Știi ce vreau să spun? Gândește înainte
de a începe să te faci de râs.
Știi?
Învață, se poate?
Învață când să vorbești.
– Și când să taci dracu’.
– Termină-te.
– Ce?
– Nu mai sta călare pe mine.
În regulă. La dracu’.
Spuneam doar…
Bine, n-o spune.
Am prins ideea, așa că termină, da?
Pace… flăcău.
Poți face ce vrei când ești cu mine.
M-ai înțeles?
Dar când ești cu ei, dacă vrei ca echipa
să te ia în serios,
nu poți continua
să te faci așa de ras, știi?
“Merg?”
Am spus, termină.
Când mergem la Chester?
Ți-am spus de o sută de ori iubito,
în ziua de salariu. Vineri.
O să mă iei de la școală?
Mai bine nu-i spun lui Emily Bell.
Vrea din toată inima să iasă cu tine.
Culcă-te, mucoaso.
Ne vedem dimineață.
Banii de Crăciun.
– Poftim.
– Ce planuri ai, flăcău?
O iau pe Molly la cumpărături.
Cadou de ziua ei.
Bun flăcău. Era și timpul.
Drăguță fată, sora asta a ta.
De data asta, unchiule Robert,
nu pot să nu fiu de acord cu tine.
Ne vedem luni dimineața.
Nu uita, cu toții avem potențial interior.
Trăiește fiecare moment
ca și cum ar fi un dar prețios.
Haide, flăcău.
– Credeai că am terminat cu tine.
– Nu.
Vroiam să-ți văd mutră, băiete.
Neprețuită. La dracu’.
Nu, amice, nu-i așa.
Am reușit să te văd.
Bine. Sunt foarte încântat să aud.
Haide.
Nu, amice, nu pot. Nu azi.
Cum adică, nu poți. Poți face ce vrei.
Ți-am spus asta.
Nu, amice. E ziua soră-mii
și o scot în oraș.
N-o să stăm mult.
Amice! Unde te duci?
Asta înseamnă să fii șef.
– Ce?
– Să fii marinar.
Te dai jos unde vrei.
E puțin cam plicticos să vezi doar vasul
și marea, zi după zi.
– Atât înțelegi din asta.
– Ce anume?
Nu știu.
Nu e romantism în tine.
Știi, când o să scăpăm,
când vom merge la Berlin…
Nu ai vorbit serios.
– El,…
– Ai spus-o, totuși.
– De ce ai spus-o, dacă n-ai fost serios?
– Elvis, nu mă gândesc acum.
Asta-i o crimă, flăcău.
Moș Crăciun? Se sărută?
Nu e bine.
– Amice, trebuie să plec.
– Bea ceva.
Un păhărel. Apoi poți pleca.
– Ai spus ceva?
– Haide, haide. Nu fi posomorât.
E perioada în care suntem amabili.
– Este?
– Da.
Mai bine ai fi amabil să ceri amicelor tale
doi dinți din față, atunci.
Haide, Elvis!
Lasă-l! La dracu’!
Ticălos nebun după sex!
Moș Crăciun, pe naiba!
Vezi ce-ai făcut?
– Aici, să ne uitam.
– Amice, trebuie neapărat să plec.
– O să-ți fac un ceai.
– Amice…
Am spus, lasă-mă să-ți fac un ceai.
Soră-ta o să te ierte, Carty.
Familia te iartă mereu.
Frați de sânge, Carty.
Tu și cu mine.
Te rog.
– Ce?
– Ia-mă de mână.
Amice…
E în regulă.
Știam că n-o s-o faci.
– Elvis, eu doar…
– Eu doar! Doar! Nu “doar”!
Nu “doar”, Carty!
Nu. M-ai înțeles?
Da, așa e! Pleacă dracu’ din casa mea!
Mi-e mai bine fără tine!
Și mie.
La dracu’! La dracu’!
Rahat. Rahat.
Iată-te, ține asta.
Aranjează-ți dantela. Haide.
– Bună, Carty, băiete.
– John.
– Unde ai fost?
– La Elvis.
– Sunteți gata pentru mâine, ciudaților?
– Da, o să fie o nebunie.
Așa e flăcău.
O să fie pe cinste.
O să avem nevoie de toți băieți pentru asta.
Trebuie să se adune toți flăcăii, nu?
Firma asta nenorocită, nu sunt fraieri.
Nu glumesc.
– Te poți descurca?
– Eu?
Mă bazez pe tine, Carty, băiete.
Am nevoie de cineva în care să am încredere.
Nu să dea bir cu fugiții, nu?
– Da, ai dreptate, John. Da.
– Da?
– Gata de asta?
– Da.
– Sigur?
– Da, sigur.
Bun, să văd un zâmbet, atunci.
E aproape Crăciunul.
– În regulă. Pe mâine la 10.
– Da, grozav.
Haide băieți. Ne vedem mai târziu, flăcău.
Pe mai târziu.
– Bună dimineața.
– Te-ai distrat noaptea trecută?
– Uite, Moll, am fost reținut la muncă.
– Lasa scuzele. Nu mă interesează.
Poftim, tată.
Mergi la meci azi?
Sau o să mă duci la cumpărături
așa cum ai spus că o să faci?
Uite, Moll, îți promit.
Imediat după ore, luni, tu și cu mine.
– Mergem la cumpărături, promit.
– Las-o baltă. E prea târziu.
Poliția se așteaptă la probleme.
– Serios?
– Așa scrie aici.
Vrei să fii văzut cu grupul ăsta, fiule?
Încep să aibă o reputație urâta.
Știu.
Nu credeam că o să vii.
Păi, sunt aici, nu-s?
La dracu’, așa-i Cart?
Ce gașcă de frumușei nenorociți!
– Dracu’ știe de ce ne deranjăm, nu?
– Sunt flăcăi buni, El.
Și știai, nu-i așa?
N-ai putut rezista, așa-i?
Nu te-ai putut abține.
– Ce? Ce să mă abțin?
– Să-mi amintești că-s un tâmpit.
Dar poate că nu-s așa mare tâmpit cum crezi.
Hei, băieți! La dracu’!
Îmi pare rău pentru asta, dragoste.
Cât îți datorez? Cât pentru toată gașca?
Runtem răi!
Suntem răi! Suntem răi!
– Cum sunteți?
– Suntem răi!
Suntem răi!
Suntem răi!
– Să-i terminăm pe Woollyback!
– Suntem răi!
– Cum?
– Suntem răi!
– Nu sunt lași aici!
– Suntem răi!
Suntem răi!
Suntem răi!
Suntem răi!
Suntem răi!
Suntem răi!
Suntem răi!
Haideți dracului!
Haideți, nenorociții drcaului!
Haideți! Veniți dracului!
Veniți dracului!
Haideți! haideți!
Haideți, odată! Veniți dracului!
Haideți odată! Haideți!
Haideți! Haideți!
Te iubesc dracului, fraiere!
Suntem răi!
Continuați, Looney Tunes,
golește asta, flăcău. Așa.
Suntem răi!
Suntem răi!
Suntem răi!
Suntem răi!
Suntem răi!
Suntem răi! Suntem răi!
Suntem răi!
Robbie!
Vino aici, băiete.
Să mergem să bem ceva bine meritat.
Mergem la Pelican, atunci, băieți?
Să sărbătorim victoria.
Frumos, John. Cu siguranță.
– Iată-te, Superman.
– “Frumos, John”.
– Ce?
– Termină-te.
Credeam că mergem să-l vedem pe Dalek.
Tu și cu mine.
La dracu’, o să fie distracție
la Pelican.
Termină-te. Ai fost la Pelican?
– O să fie veselie, omule. Toți băieții…
– La naiba…
Toți băieții!
Statutul tău nenorocit, Carty.
Haideți băieți!
O pereche de ciudați.
Haideți!
Hotărăște-te la timp, Carty.
Hai, hai, hai, hai, hai.
Bun băiat! Încă neînvins!
Golește barul nenorocit.
Du-te.
Încă trei halbe, te rog.
Bună, frumosule.
Te simți bine?
Așa, deci. Nu ții un dihor acolo,
nu-i așa, flăcău?
Continuă să visezi, călugăre.
– Vrei să ne întrecem din nou? Vrei?
– Să-i dăm drumul din nou.
Stați, la trei!
La trei, la trei! Unu, doi…
Îți par a fi un drogat?
Știi ce vreau să spun, fraiere.
Fără drogați.
Mă înțelegi? Ești mai rău.
Tu le vinzi rahatul ăla nenorocit.
Fără aromă.
Dar Elvis poate s-o facă, totuși.
Ce-a vrut să spună?
– Ești în regulă, iubire?
– Pe mă-ta. Cară-te.
Nu pentru mine. E un băiat nou.
Unde se va termina?
Unde se va termina?
Vrei să mergem să ne plimbăm puțin?
Da, bine
Așa, flăcău. Umple-i cizmele!
Întoarce-te la copii, Godden.
Înainte să le spun ce sculă mică ai.
De ce dracu’ râdeți?
Ciucurei moleșiți.
Crezi că-i amuzant?
Haide, odată.
Ar trebui să fie tare până acum.
Amicul meu se întoarce la 11:00.
Frumoasă scula, flăcău.
Împuțitule!
Ți-ai dat drumul pe pantalonii mei negri.
Ce o să-i spun?
Nici măcar n-ai băgat-o!
Uitați-vă la asta.
Și-a dat drumul pe pantalonii ei!
Nici măcar în gură!
Freacă-mi-o, haide!
Nemernic împuțit!
Marea mutilare.
Asta-i grozav, asta-i băiete.
Va fi gata.
Sper, amice.
Trebuie s-o mai aranjez.
Cel puțin îți dai seama de asta acum.
E un început.
– Ai putea să nu revii?
– Nu știu.
Ai un real dar, puștiule.
Maică-ta ar fi mândră de tine.
Da. Nu sunt ce-și dorea să fiu?
Nu fă aceleași greșeli ca mine.
Am venit aici pentru 6 luni
să fac niște bani.
Asta a fost acum 27 de ani nenorociți.
Știi, muncește din greu, asta-i important
în viață. Și cu cine.
Așa o să fac Bob. O să muncesc.
Elvis!
Să fiu al naibii!
Lord Cartykins, în piele și oase!
Cărui fapt datorez plăcerea?
Am o mică surpriză pentru tine.
– Nu mă iei și pe mine?
– Nu.
– Suntem deasupra rahatului, tu și cu mine?
– Asta suntem, prietene.
Așa e!
Sunt mai mulți din echipa ta boema, așa-i?
Cei pe care nu i-am cunoscut?
Acum, dle. Elways.
E frumos să fii drăguț.
Al naibii sunet!
E mai bine așa, Carty.
– Ce bei?
– Știi, puștiule.
Rom și bere neagră, de două ori.
În regulă Tash.
N-am știut că vii aici.
– Nici eu n-am știut că vii.
– Da. Suntem în rahat.
– Ea cine e?
– Doar o crăpătură de-a noastră, amice.
– E uimitoare.
– N-ai zice asta dacă ai cunoaște-o.
Știi ce vreau să spun? Haide.
Isuse Cristoase, Carty.
– Parcă e Cruella.
– La dracu’. E magnifică.
Tu, dle. Carty, ești flăcău rău.
N-am avut una ca ele de la Probie
până acum. Dar tu?
Glumești, nu-i așa?
Arată ca un panda nebun.
Îi vezi pe ăia doi?
Vorbesc despre noi.
– Serios?
– Nu o pot face mai evident.
– Arată ca o pereche de proști.
– Ai grijă!
Îți spun eu fată. O liră la un penny
că ăia doi sunt dihori ce adulmecă.
– Ești bine?
– La fel de bine ca Fonz.
– Sunt Carty.
– Elvis. Mă bucur să te cunosc.
Tocmai am urinat.
– Dă-ne o brichetă.
– Te rog.
– Te rog.
– Sonya?
– Hiya.
– Carty. Încântat să te cunosc.
– Merci.
– Merci.
– Te refereai la brichetă?
– Vreau bricheta.
Vreți să veniți în caverna liliacului?
– În regulă. Vrei una?
– Așteptam să mă întrebi.
– Scuze.
– Aprinde-mi-o te rog.
Vino aici.
Și avem lumină.
Asta-i caverna liliacului?
Fă una, Carty.
M-am cam lăsat, amice.
Ascultă.
Speram să pierd banii pe tine.
Ați mai văzut cum se face?
– Carty?
– Nu, nu acum, colega.
– Nu acum?
– Vreau eu.
Nu te-am întrebat pe tine.
Haide, Carty.
Hai cu noi omule.
Vino să vezi stelele.
O să-ți placă al naibii.
O să-ți placă scula.
De ce?
– Nu-i pentru mine, omule.
– Ce spui? E grozav.
E raiul. Vino cu noi.
Nu așa ceva, amice.
Nici eu nu iau așa ceva, pufosule!
Nu obișnuiesc, dar am ceva marfă aici
și e bună.
Nu vrei, nu-i așa?
Alternative.
Cu toții avem alternative.
Nu e vorba că nu-l plac, știi?
– Nu știu ce vorbești, flăcău.
– Nu-ți bate capul, păpușă. O știu doar.
E o cale. Pentru noi toți.
Știu, da.
O fac.
– Da?
– Da.
O să o fac.
O să o fac în mod sigur.
Nu-ți pot fi mai pe plac?
Ai de gând să mi-o tragi, sau ce?
El n-o va face.
Nici tu nu poți dormi?
Se pare că niciunul dintre noi
n-am obținut ce-am vrut, nu?
Rezistă, rezistă.
Curve ordinare.
Biletele voastre.
– Billy.
– Uite-l.
– Nu credeam că o să vii, Carty.
– Ai adus mult material, amice?
Poftim, ia un bilet.
Dă-i un bilet.
Să-ți spun ceva, Carty,
trebuie să te controlezi.
Nenorocita aia de Janie a dat mai multe doze
decât amenzile unui agent de trafic.
Da John?
Ai petrecut și tu timpul în clinica Q?
Odată sau de două ori, băiete.
Odată sau de două ori.
Ce vrei, mic idiot, vânzător de droguri?
Nu-i nimic personal, doar afaceri.
E al dracu’ de personal. Nu vreau să vinzi
droguri pe aici.
Așa că dă-mi voie să-ți spun.
Fără iarbă nenorocită. Înțelegi?
M-a dezonorat în fața familiei!
Și pentru asta,
nu-i cale de întoarcere.
Deci, zi-i, nici măcar n-ai băgat-o, nu?
Nu în ea, John, dar n-am avut probleme
noaptea trecută cu violul și intratul.
Așa-i Elvis?
Cel puțin nu unii dintre noi.
Ce-s astea, atunci, Elways?
Nu-s sigur că Elvis
are multe de spus, băieți. Pe cuvânt.
Asta dacă nu vă interesează
povestirile scurte.
Ce vrea să vă spună ferchezuitul
e că a pompat doua fufe noaptea trecută.
În timp ce tu erai drogat,
tută nefolositoare.
Ce o să faci în legătură cu asta, Elvis?
La dracu’, Elvis, n-o să ne întorci fundul
la toți, așa-i?
Haide amice, doar ne distram.
Haideți, dracului!
Haideți dracu’!
Nemernicii vor să le-o tragem acum!
Haideți fătălăilor!
Haideți, nenorociților!
Nu sunteți nimic! Nimic!
Haideți, pămpălăilor!
Haideți, ticăloși nenorociți!
Nenorociți de Wools, veniți!
Veniți! Nu sunteți nimic!
Sunteți un nimic!
Veniți, fătălăilor!
Haideți! Haideți!
Aici. Vino aici.
Cine crezi că ești?
Niciodată să nu mai spui asta,
sau o să te omor, tâmpitule.
Haideți!
Ce s-a întâmplat, Carty?
Am crezut că o să cobori cu băieții,
rânjind prostește.
Ești terminat fără mine, poponarule.
Du-mă acasă, vrei?
Mergi pe undeva pe lângă noi?
Haide, urcă-te.
Deci, ce ți-a spus despre mine?
Nu contează.
Ce a adus vacanța în magazin pentru
cea mai sălbatică fată de la Wirral Comp?
Nu-s plictisită.
Doar că…
Știi cum e. Pe primul plan, cei doi băieți
speciali ai mei, bine?
Asta-i foarte bine,
dar trebuie să ieși mai mult, surioară.
Vrei să știi totalul ofertelor mele sociale
pentru vacanță?
Dă-i drumul.
O băută la Caldy Rugby Colts.
Ar trebui să te duci.
Will Harnault și oamenii cu funcții
din Tineretul Conservator Heswall?
Cred că mai degrabă nu, mulțumesc.
Ar trebui să te duci.
N-ai idee ce distracție o să ai.
Asta ar fi vrut mama.
– Dar ce o să poarte Cenușăreasa la bal?
– Bani, bani, bani.
Numai la asta te gândești.
– Ce faci flăcău?
– Nu știu. Încerc să renunț.
Să renunți la Crimbo?
Ți-ai pierdut mințile, sau ce?
Îmi pun ordine în gânduri.
S-ar putea chiar să mă întorc,
să-mi termin cursul despre fundații.
Glumești?
Flăcău, sunt lângă tine. N-am mai auzit
o veste bună ca asta de mult timp.
Bun, atunci,
cu siguranța bem pentru asta.
Dacă insiști.
– Numai pentru că n-ai amici.
– Tu ăla chipeș…
Berlin.
– Cine-i fetița, băiete?
– Nimeni.
– Uită-te la părul ei!
– La al ei! Mișcă-ți mâna.
De ce citești revistele astea?
Scumpo! Arăți uimitor!
Mulțumesc.
Haide, zi-i.
Ce crezi de sora ta?
Trebuie să ai grijă de tine domnișoară.
N-am nicio intenție de a mă întoarce acasă
înainte de a bea 17 gin tonic
și să fiu despuiată fără simțiri
pe bancheta unui Mini.
– Distrează-te și ai grijă.
– Așa o să fac.
Acum, tu.
Mă îndoiesc că ai fost întrecut de Mark
“Elvis” Elways în privința sexualității.
Complet neîntemeiat.
Salut.
– Te rog, Will.
– Haide.
Will!
Will, am încercat să-ți spun cu frumosul.
Cu frumosul?
A încercat să-mi spună cu frumosul!
Du-te mai încolo, vrei?
Glumeațo. Nu ai spus asta
când ți-am cumpărat o băutură.
Am acceptat băutura ca să scap de tine!
N-am știut că o să mă hărțuiești
toată noaptea..
Ghinion, Casanova!
Cred că cineva trebuie să o învețe pe dra.
bunele maniere.
Îi dăm drumul!
Haide, Robbie!
dansează ca robotul, flăcău.
Haide!
E mai bine.
Trebuia să fie Robbie, totuși, nu?
Știi că nu e acolo.
Ai grijă. Uită-te la el.
Flăcăilor le place asta.
Îi dăm drumul!
Ungerea pacientului!
A fost o șmecherie de pămpălău asta.
Termină-te, John.
Totu-i o șmecherie nenorocită la tine.
– E amuzant cum de ești mereu tu.
– Du-te dracu’ pămpălău de escadron.
Ce ai spus, cretinule?
Nimic personal, Johnno.
Băieți.
John?
John?
John?
Cineva l-a înjunghiat dracu’.
– N-o să răspunzi?
– Sunt nenorociții de colindători.
Pug! Pug!
– Rahat.
– Pug!
Isuse, Moll!
– Iubito, ce s-a întâmplat?
– Am fost pleznită peste gură.
Stai jos.
– O să-i aduc niște apă.
– Molly?
Moll? Ce s-a întâmplat?
Băieții. Will ăla.
Care Will?
De la clubul de rugby.
Nenorociți de ruigbiști!
Unde te duci?
N-o poți lăsa așa.
Rămâi cu ea. N-o să întârzii mult.
– Știi unde-i Will?
– Cred că-i acolo.
Care dintre voi e fătălăul?
Te simți bine?
Eu? Nu pentru mine
ar trebui să-ți faci griji.
Păi, sunt îngrijorat.
Pentru cine crezi că am făcut astea?
Nu știu, Pug. Tu să-mi spui.
Ești sora mea.
Crezi sincer că o să-i las pe nenorociții
ăia să-i facă asta soră-mii?
Asta-i întrebarea arzătoare, nu-i așa?
Dragule, când o să oprești toate astea?
La dracu’!
Asta-i întoarcerea magnificului Carthrose!
Stai acolo, nebunule.
Isuse.
Mi-a fost dor de tine, fătălăule.
Și mie mi-a fost dor, amice.
Isuse.
Impresionant… băiete.
Impresionant.
Deci…
Ce s-a întâmplat?
Despre asta vroiam să vorbesc cu tine.
Uită cum stă treaba,
unchiul El ți-e singurul prieten acum, da?
Dar cum vine asta,
băieții sunt departe de a fi siguri
în legătură cu enigmaticul prof. Carty.
Știi ce spun? Vine, pleacă.
Nimeni nu-l cunoaște cu adevărat.
Bucuria e departe în problema lui Carty,
mai ales ca JG s-a dus.
– Godden?
– S-a dus.
– Unde?
– Unde…? Idiotule. Baby l-a făcut.
– La dracu’, e rău?
– Rău? E mort dracului, amigo.
Ca nenorocita de pâine neagră.
Să fiu al dracu’.
Baby a fost închis?
Închis? Ai grijă.
Cristoase. John Boy Godden.
Întradevăr. E așa cum îți spun.
Nu-l mai ai să-ți acopere spatele.
Te am pe tine. Uite, dacă aș putea
s-o fac singur, aș face-o…
Carty. Îngerașul meu.
La dracu’! Unde se va termina?
Unde se va termina?
Uite, să văd ce pot face.
Dar nu promit.
În regulă, flăcăi?
Deci ăsta-i Cartyville?
Aici se întâmplă totul.
Haideți, băieți.
Sunt toți acolo.
Peste drum, da?
Haide, bărbat sau șoarece? Haide,
bărbat sau șoarece? Haide!
Fă-o!
– Tâmpitule!
– Isuse! Nemernicule!
Țâțele ca pepenii.
– Să-ți explic.
– Nu e nevoie de prezentare.
Bărbat sau șoarece, Will?
Bărbat sau un nenorocit de șoarece?
– Labagiule! Al dracu’ labagiu!
– Calmați-vă flăcăi. Destul e destul.
Destul?
Ce e destul?
La ce dracu’ te uiți?
Violator nenorocit!
Sunteți terminați cu toții, m-ați înțeles?
M-ați înțeles?
Elvis?
Elvis?
Elvis, amice, ce s-a întâmplat?
Haide, El.
– Asta e acum, așa-i?
– Asta, ce?
Ăștia suntem noi, nu-i așa?
Elvis, amice,
nu știu ce vrei să spui.
Ba da, știi.
El? Uite Elvis, am venit la tine să mă ajuți
în noaptea asta și îți sunt dator.
– Nu, la dracu’.
– Ba da, sunt!
Uite, Carty.
Nu-mi datorezi nimic.
Vă rog să luați loc.
Isus a spus, “Eu sunt învierea
și lumina.”
“Cel ce crede în mine, deși va muri,
va trăi totuși.”
“Și oricine trăiește și crede în mine
nu va muri niciodată.”
– În regulă?
– Da, amice. Mă bucur că am făcut efortul.
– Rămâi.
– De ce?
Întreb doar. Vei… vei rămâne cu mine
pentru o vreme?
Sigur.
Ca un lucru sigur.
Trebuie spuse anumite lucruri.
– Da?
– Da.
– O să mă confesez ție?
– Ce?
– Vorbesc serios. Vrei?
– Dar probabil că preotul e încă aici.
Nu, nu. Vrei?
Vrei să-mi auzi spovedania?
Asta te întreb.
Te rog.
Așa cum am spus,
anumite lucruri trebuie spuse.
Bineînțeles că vreau, El.
Bineînțeles că te voi asculta.
Elvis?
Puteam s-o facem.
Tu și cu mine, Carty.
Elvis…
El te iubește.
Nu te aud, El.
– Elvis, amice?
– El te iubește.
Cine, Elvis?
Mereu a făcut-o.
Elvis…
Vino cu mine, Carty.
Unde, Elvis? Unde?
Oriunde.
– Te rog.
– Amice, nu pot. Nu e așa simplu.
– Cum rămâne cu meciul?
– Amice, nu știu. Flăcăii…
Lasă-i pe flăcăi!
Numai tu și cu mine, Carty.
Tu și cu mine.
– Nu amice, nu pot. Îmi pare rău.
– Te rog.
Te rog, Carty.
Vino la meci mâine.
Și atunci suntem chit.
Da…
Sunetul.
Elvis?
Elvis?
Marea mutilare.
El te iubește.
Te-a iubit.
Mereu a făcut-o.
O ultimă călătorie.
Carty! Urcă!
Îi dăm drumul deci.
Asta e, Carty, băiete. Asta e.
Cât de mult am așteptat ziua asta?
Cât de mult am vrut asta?
Ar fi trebuit să prevăd asta.
Trebuia să o prevăd cu mult timp în urmă.
Poponarule!
Dar când ești amețit…

Categories: Movie | Tags: , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | Comments Off

“The Big Bang Theory” The Weekend Vortex 2012 English English

movie image

Download subtitles of “The Big Bang Theory” The Weekend Vortex 2012 English English

Star Wars game
this weekend?
Oh, I don’t know.
I kind of promised myself
I’d get off the computer,
be more physically active.
Get some exercise…
You’re about to walk up
three flights of stairs.
Good point, I’m in.
You know what would be great?
Let’s do it
like the old days.
You mean, are you talking
gaming marathon?
Yeah. Start Saturday morning,
go 48 hours,
sleeping bags,
junk food…
Turn off our phones
so our moms can’t call.
It would be like our World Of
Warcraft a few years ago
when the neighbors
called the cops on us.
They called the cops
because of the smell.
They thought we were dead.
We were badass back in the day.
All right, let’s do it.
48 hours of Star Wars gaming.
It’s on like Alderaan.
Hey, Sheldon,
clear your weekend.
Starting Saturday morning,
Star Wars marathon
Whoohoo!
Movies or video games?
No, board game?
Or trading card games?
Or Lego’s? Or dress up?
Or comic books?!
Or dramatic readings
of novelizations?!
Yes to all!
We are going to play
the online game.
The online game?!
Bully!
Gentlemen, as much as I’m sure
Sheldon would enjoy
playing intergalactic
make-believe,
he and I have other plans.
We are attending my Aunt Flora’s
93rd birthday party.
Just tell her I can’t come.
She’ll be disappointed
if we don’t show up.
She’s 93.
She won’t be disappointed
for very long.
No, hang on.
I followed all the protocols
set forth by you in the
relationship agreement.
I made a written record request
72 hours in advance.
I checked the tire pressure
on the car.
I even contacted the Centers
For Disease Control to find out
what shots they recommend
for travel to Orange County.
FYI, it’s none.
Amy, the relationship
agreement was not designed
for either one of us
to get our way.
You use it to get your way.
I use it to
get the right way.
The fact that
the right way is
also my way is
a happy coincidence.
You gave me your word.
You’re coming with me.
We’ll miss you, Sheldon.
Yeah, well,
who wants to spend the whole
weekend, running around
a bunch of pretend planets
battling made up monsters.
That’s for babies.
Yeah, but it’s got lightsabers.
Yeah, please, Amy!
It’s got lightsabers!
♪ Our whole universe
was in a hot, dense state ♪
♪ Then nearly 14 billion years
ago expansion started… Wait! ♪
♪ The Earth began to cool
♪ The autotrophs began to drool,
Neanderthals developed tools ♪
♪ We built the Wall
♪ We built the pyramids ♪
♪ Math, Science, History,
unraveling the mystery ♪
♪ That all started
with a big bang ♪
♪ Bang! ♪
Original Air Date on March 8, 2012
– Hello Stuart.
– Hey Sheldon.
Help you with anything?
Yes. I’m attending a party this
weekend, for a 93-year-old woman.
Can you recommend a gift?
Uh, I don’t know.
Could put a tennis ball
on the end of Excalibur.
Make a pretty badass cane.
Do you supply the the tennis balls?
Then no.
What else?
Hmm…
Oh, have this collectors edition
Batman utility belt.
Maybe she can use it as a
wearable pill caddy.
Well, she’d just look silly
wearing that
without the rest of the costume.
I’m sorry Sheldon, that’s it.
That’s all I got.
Oh, it’s not your fault.
I’ve been to the
model train store.
I’ve been to Radio Shack.
This woman is
impossible to shop for.
I’d make fun of Sheldon
for having girl problems
if I wasn’t in shock that
Sheldon has girl problems.
No, Leonard,
go ahead and mock.
Like my daddy always said,
“Shelly, women aren’t anything
but flippin’ pains
in the bottom.”
That’s what your
father used to say?
Well, I took out the
bad words and the yeehaw,
but you get the gist.
Look, if you don’t want to go
to the party, just don’t go.
You’re a grown man.
Act like one.
Tell Amy you want to spend
the weekend having a sleepover
and playing video games
with your friends.
Maybe she’ll dig it.
Women like a firm hand
on the tiller.
I can never find the tiller.
I got a book; it didn’t help.
Yeah, I always thought
if I were ever enslaved,
it would be by an advanced
species from another planet,
not some hotsy-totsy
from Glendale.
Now, I downloaded an app that
might be helpful
in this situation.
You’re right.
I’m smart as a whip. I should
be able to figure this out.
Hey, listen,
I kind of made plans
with the guys this weekend,
but then I wondered,
because we’re in this
relationship-beta-test,
if I should have
asked you first.
Then I thought
if I did check with you first,
then you’d think that I was
taking things too seriously.
And then-en I got a nosebleed.
You don’t have to check with me.
Do whatever you want.
I guess I was hoping for a
different reaction, but okay.
Really, what were
you hoping for?
I don’t know,
maybe that you’d
be a little upset,
and then you’d realize that
I’m a stallion
that has to run free.
And that would
turn you on a little.
Okay, I’m an actress.
Ask me again.
Do you mind
if I spend the weekend
playing video games
with the guys?
Wha… the entire weekend?
You mean I wouldn’t
see you at all?
But I j…
No, no…
I knew what I was getting into.
You can’t put a saddle
on Leonard Hofstadter.
Oh, my, is it getting hot
in here?
Ay,papi.
¿Ay papi?
What is that?
– An acting choice.
– Oh.
So you chose that when
you become turned on,
you turn into Speedy Gonzalez?
Choo got a problem
with that, papi?
Uh-uh.
Penny! Penny! Penny!
Sorry, Stallion.
Your weird friend
Giraffe is here.
Hello, Penny!
I just stopped by to
bring you this gift.
Gummy bears?
Thank you.
Now that you’re
in my debt…
…please manipulate Amy
into releasing me from my
commitment to attend her
aunt’s tedious birthday party.
Not a chance.
All right.
I thought the candy
might not be enough
so let me up the ante.
These are Cooper Coupons.
These are for various things
I can do for you.
Um, oh, this one
is for one free grammar check.
Uh…
You could use it for emails,
letters,
tattoos, what have you.
Um…
Oh, this is fun one!
This is an afternoon with me at
the California Science Center,
where I point out
their mistakes.
Keep an eye on
those expiration dates,
I’ve been burned
more than once.
All right, sweetie,
I’m not going to get involved
in your relationship.
Oh, come on.
It’s just a simple favor.
Now, when’s the last time
I asked you
to do something for me?
Yesterday. You made me
look in your ear
to see if there was
a ladybug in it.
When is the last time
I asked you to do something
that wasn’t a medical emergency?
Yesterday. You made me
look in your ear
to see if there was
a ladybug in it.
All right, then,
I have no choice
but to go on to plan B.
What’s that?
I’m going to run around outside
with a wet head and
try to catch a cold.
Good morning.
Hello.
I think you’re really
going to enjoy yourself today.
Not only do you get
to meet my relatives,
but since you aunt’s nursing
home is catering the party,
all of the food
is incredibly soft.
It’s like a vacation
for your teeth.
All right.
You sure you’re
okay with this?
I decided to find
a way that I could
have this experience
and enjoy it.
Thank you. That
means a lot to me.
Oh, don’t thank me.
Thank wireless technology.
I realized, I can go
to your aunt’s awful party
and still spend the whole day
gaming with my friends.
Sheldon, my relatives are going
to want to talk to you,
and you’re going to be sitting
there playing a game?
Isn’t that a
little rude?
Oh, I got that covered.
Headset.
I won’t hear a word
the old geezers are saying.
You know, if playing that game
is more important to you
than honoring your
commitment to me,
and you don’t mind me showing up
at a party all by myself
after I’ve already told
everybody
I’ll be bringing somebody,
then, fine.
Go home and play your game.
Thanks.
Ooh, listen,
I wouldn’t mind
a piece of birthday cake,
provided the old gal’s
candle blow is clean and dry.
Here you go.
I’ve got everything
we’ll need for the big game:
lowfat turkey jerky…
low-carb beer…
100-calorie snack pack…
You pick up a Y chromosome
while you were there?
You might be short one.
Hey, I plan on leveling up
in the game,
not my swimsuit size,
thank you very much.
Gentlemen, the game
offers us a choice,
between playing for the Republic
and the light side,
or the Sith Empire
and the dark side.
Well, we’re always
the good guys.
In DD, we’re lawful good,
in City Of Heroes,
we’re the heroes,
and Grand Theft Auto,
we pay the prostitutes promptly,
and never hit them with a bat.
Those women are prostitutes?
You said they were raising money
for stem cell research.
Hey, guys, I got a surprise.
Uh, if it’s yogurt
that helps ladies poop,
I think Raj beat you to it.
No. Bernadette’s
going to be playing with us.
So, that’s pretty cool, huh?
Right? Sure it is, yeah.
What, you invited
your girlfriend?!
This is supposed
to be our weekend!
I had no choice.
Last night, she said,
“Why don’t we go out
for brunch tomorrow
and then maybe the Arboretum.”
And I said, “Well, no,
“I promised the guys
I was going to play
a video game with them
all weekend.”
And she said, “That sounds
like fun. Can I come, too?”
And then I didn’t answer
for a second, and then she said,
“Well, do you not
want me to come?”
And then I bought her
a new laptop and the game,
and she’s parking
the car right now.
Is the whip sound app
contextually
appropriate here?
Uh, it is, but I think
you might’ve waited too long
for it to be funny.
I was wrong; it’s still funny.
Oh, good.
Amy, what’s wrong?
My boyfriend’s a jerk.
Well, I know he didn’t
cheat on you,
so what happened?
I had to go to my aunt’s
party all by myself,
and everybody was like,
“Where’s this boyfriend
you’re always talking about?
“Is he real, or did you
make him up like Armen,
the miniature horse breeder?”
Who’s Armen the
miniature horse breeder?
The pretend boyfriend I invented
to get my family off my back.
It unraveled quickly when
I couldn’t answer the question
“How’d you two meet?”
I would have thought
at a miniature horse show.
– Oh, that’s good.
– Mm.
I panicked and said Woodstock.
I just wanted to show Sheldon
off to my family.
Sure, I get that.
I mean, he’s your first
boyfriend and all.
Not just my first boyfriend,
he’s the best boyfriend.
I mean, think about it.
I’m dating Sheldon Cooper.
On purpose.
He’s handsome, he’s lanky,
he’s brilliant,
and his skin has that pale,
waxy quality.
Well, sickly is the new sexy.
– Yeah.
– Mm.
You know, Amy,
sometimes when you’re in
a relationship with someone
you really care about,
the sucky part is,
it leaves you open
to getting hurt.
Do you ever worry about
Leonard doing that to you?
That’s hilarious. No.
Get that guy!
Get that guy!
Pew! Pew! Pew! Pew!
Dr. Rostenkowski,
it may interest
you to know
that saying “pew, pew, pew”
isn’t as effective
as pressing your
blaster key.
In the same way
that saying “whee!”
doesn’t make the
land speeder go.
Raj, Imperial Troopers
on your tail.
Got him.
When Gandhi advocated his
philosophy of non-violence,
I bet he didn’t know how much
fun it was killing stuff.
All right, I think
we got them all.
Let’s divide up the loot.
Ooh, look at this
pretty purple robe I just got.
You should put on yours
and then we’ll match.
But I worked hard
to get this armor.
Sorry, I just thought
it’d be nice
if people knew
we were a couple.
Fine, I’ll change.
I don’t think I want
to play a game.
Oh, come on!
They’re playing one
across the hall–
we should, too.
Okay, we are gonna take
turns bouncing a quarter
off the table, and if it
goes into this cup,
the other person
has to drink.
Then you get to
go again…
Like that?
Wow. Yeah, b-beginner’s luck.
So, now I will drink this entire
cup of beer, and you
will go again…
Uh…
All right. So, yeah, okay,
now I’m gonna
drink this entire cup and then
I’m going to drink another one.
Okay,
seriously, stop. What the hell?
Spent a lot of my childhood
throwing coins into wishing
wells hoping for friends.
At a certain point, you
start doing trick shots
just to keep
things interesting.
Whoa, give me a second
to catch up here. Hold on.
That’d be
my boyfriend
happier playing
his dopey Star Trek game
with his friends
than hanging out with me.
– Wars.
– What?
Star Wars.
They get all cranky
when you mix the two up.
What’s the difference?
There’s absolutely
no difference.
How do I get him
to treat me better?
All right.
Let me give you
a little girlfriend 101.
Usually the first move
out of the gate
is you withhold sex,
but that will work better
after Sheldon hits puberty.
So, I’d say…
give him the silent treatment.
No, he loves that.
Our record for sitting
in a room together
and not speaking to each other
is six-and-a half hours.
He said it was
a magical evening.
All right, then we’re
gonna have to go
with an oldie but goodie;
making a scene.
I don’t think I’d
be good at that.
That’s why you’re
lucky to have me.
Back in Omaha, there are
two different restaurants
I’m not allowed into.
Both Chili’s.
Bernadette, remember,
your character’s
the healer in our group.
You’re in charge of healing
all of us, not just Howard.
I can’t help it.
My Howie Wowie
has an owie.
That is the most sickeningly
sweet thing
I have ever experienced.
And I am sipping Kool-Aid
through a Red Vine.
Sheldon Cooper, I’ve got
a bone to pick with you,
and I’m about to do it
in front of all your friends.
Yeah, you pick that bone.
You pick that bone clean!
I’m gonna publicly shame you,
and then sit back as societal
pressure compels you
to modify your behavior.
Ooh, buuurn!
And if you don’t start
treating me better,
I’m leaving you
for a miniature horse breeder
named Armen.
Armen who?
Armen… damn it.
Look, Sheldon, she wanted
to show you off to her family,
and you stood her up, okay?
Look at this adorable,
smushy face.
Smush, smush, smush.
You’re hurting me.
No, Sheldon hurt you.
Before; now it’s you.
I think I understand.
You’re the one person
who can say Sheldon Cooper
is your boyfriend,
but that rings hollow
if you can’t lord him
over others in the flesh.
I forget what
I bring
to the party
and what I take away
when I leave.
Please accept these valuable
Cooper Coupons…
…as restitution.
Sheldon, she doesn’t
want your stupid…
Ooh, Science Center.
Redeeming.
Let’s go.
Well played, Amy Farrah Fowler.
Let me get my coat.
Oh, grow up, Leonard.
But e-excuse me,
I have something to say.
None of you may realize it,
but I was very much
looking forward to this weekend.
It was gonna be like
the old days– the four of us
hanging out
playing video games
before you guys
all got girlfriends.
Do you have any idea
what it’s like
to be the only one
without a girlfriend?
Even if I get one someday,
I’ll still be the guy
who got a girl
after Sheldon Cooper!
And that’s how
a girl makes a scene.
I’m sorry, sweetie.
You’re right.
You deserve your weekend.
Come on, Amy,
let’s go.
What about the
Science Center?
I’ll let you hold my hair
while I throw up.
Rain check.
I’m gonna go, too.
– I’ll miss you.
– I’ll miss you.
– I’ll miss you more.
– No, I’ll…
Just leave!
Okay, now.
This is the way
it’s supposed to be.
Men together,
fighting the forces of evil.
Hear! Hear!
I can’t believe
this is only 64 calories.
Howard Joel Wolowitz!
I’ve been worried sick
for two days,
and I know you turned
off your phone!
You open up this door right now
because I’ve had it
up to here!
I have been to the morgue
and the hospital,

Categories: Subtitles in english | Tags: , , , , , , , , | Comments Off

The Butterfly Effect 2 2006 Turkish

movie image

Download subtitles of The Butterfly Effect 2 2006 Turkish

Çeviri: Doctor_Jivago…
Ýyi Seyirler…
Burasý çok güzel.
Evet, gerçekten.
Siz þanslýsýnýz. Benim büyüdüðüm
yerde böyle bir yer yoktu.
Ne diyorsun yahu? Senin büyüdüðün
yer, buradan yarým saat mesafede.
Olsun. Annemler beni
pek dýþarý salmazdý.
Bizim için çok müthiþti.
Lisedeyken, gizlice
kaçýp, hep buraya gelirdik.
Doðru. Gece buluþmalarý. Hatta…
…ilk þiþe tekilamýzý burada,
tam bu noktada paylaþmýþtýk.
Vay be. Bunu hatýrlaman
beni þaþýrttý.
“Bunu hatýrlaman beni þaþýrttý”
Peki o günlere döndüðünüzde,
kendinizi hala ayný mý görüyorsunuz?
Ben hiç deðiþmediðimin
farkýndayým.
Büyünce tam olarak ne iþ yapmak
istediðimi hala bilmiyorum.
Bir ara Foot Locker’de
çalýþýyordun. Ve eminim…
…oraya tekrar gidip çalýþmak
isteseydin, seni iþe alýrlardý.
– Çok komik.
– Peki ya sen, Nick?
Sen çok deðiþtin mi?
Yine de söylemeliyim ki; Trevor,
daha yakýþýklý olabilirdi.
Bunun gerçek olduðunu
biliyorsun dostum, tamam mý?
Çenem þimdi daha geniþ.
Dikkat çekiyor.
Haydi bakalým aþk çocuðu, kalk da…
…þu ateþe odun toplayalým.
Dikkatli olun.
Önümüzdeki iki ay çok iyi vakit
geçireceðimizi hissediyorum.
Sahi mi? Neden?
Hesaplarýmýzdan bir
iki tanesini kapatýrsak…
…elimize ne kadar büyük para
geçeceðinin farkýnda mýsýn?
Evet, erkenden emekli
olmak çok iyi olurdu.
30 yaþýnda mý?
S.ktir. Þuna bak.
Çok iri ahbap.
Gel buraya. Küçük bir
yengeçten mi korkuyorsun?
Çok iri! O þeyler midemi
bulandýrýr! Yapma!
– Gel. Haydi.
– Hayýr! Yapma! Yapma!
S.ktiðimin salaðý.
Bu çok heyecan verici!
Evet. Belki de yarýna kadar
beklemeliyim.
Hayýr, ona bu gece söylemelisin.
Nerede kaldýnýz?
Ne diyorsun sen?
Ýþte, geliyor.
Tamam. Hazýr mýsýn?
Güzel. Evet, hazýrým.
Mutlu yýllar!
– Söndüler. Tekrar yak.
– Dur, dur.
– Tamamdýr.
– Tamam, þimdi bir dilek tut.
Tutamam. Her þey mükemmel.
– Haydi caným.
– Hayatým.
Boþver ahbap.
Bir þeye ihtiyacýn olursa
diye, koca bir liste tuttum.
– Bir milyon dolara ne dersin?
– Üfle haydi.
– Üflesene.
– Tamam, Tamam!
Hayýr!
– Haydi ama. Olmaz. Onu ben aldým.
– O benim doðum günü pastam.
– Fotoðrafýný çekmek istiyorum.
– Ne fotoðrafý?
– Ýyi fikir.
– Kabalaþma.
– Herkes hazýr olsun.
– Çabuk ol, ben pasta istiyorum.
Biliyorum, az daha bekle.
– Mükemmel oldu.
– Gettolarda satýlan pastaya benziyor.
– Yine güzel ama.
– Benim en sevdiðim pastadýr.
Hazýr mýsýn?
Evet.
– Herkes “çin çin” desin.
– Çin çin.
– Güzel oldu çocuklar.
– Çin çin.
Þuna bakýn bayanlar baylar.
Ben kendi özel doðum günü
mumlarýmý getirdim.
Uyuþturucu!
– Size iyi eðlenceler.
– Bu müthiþ oldu.
– Yak bakalým.
– Getir.
– Nereye gidiyorsun?
– Biraz dolaþacaðým.
– Sahi mi?
– Seninle birlikte.
– Peki.
– Fotoðraf makinesini alayým.
– Baþüstüne efendim.
– Giy bakalým þunu.
– Tamamdýr.
– Heyecanlandým.
– Þimdi gözlerini kapatacaðým.
– Öyle mi?
– Benden faydalanacak mýsýn yoksa?
– Olabilir.
– Tut þunu.
– Peki.
Ve…
– Geri döneceðiz.
– Sonra görüþürüz.
Beni merak etmeyin.
Buraya ilk geliþimizi
hatýrlýyor musun?
Evet. Üç yýl önce miydi neydi?
Evet.
Sana söylemek istediðim
bir þey var, Nick.
Önce ben söyleyeyim.
Doðum günün kutlu olsun.
Nick!
– Çok güzel.
– Keþke elmas olsaydý, ama…
Bayýldým buna. Seni seviyorum.
Taksana.
Deli olmadýðýmý ve ustalaþmam
gerekmediðini bir daha söyle.
Hayýr, ustalaþmalýsýn.
Ustalaþmalý ve…
…fotoðraf yeteneðini geliþtirmek
için sanat okuluna para vermelisin.
Oraya para vermek zorunda deðilim.
Burs paramý kendim kullanabilirim.
Madem konuyu açtýn.
Asýl önemlisi; orasý New York’ta,
yani benden 5.000 km uzakta.
Biliyorum.
Ýþlerim büyümek üzere.
Söz veriyorum.
Çok para kazanacaðým ve böylece
sana kendi galerini açabileceðiz.
Týpký konuþtuðumuz gibi…
…kendi fotoðraflarýný çekebilirsin.
– Senin istediðin de bu deðil mi?
– Elbette.
Mükemmel bu.
– Boþver, açma.
– Nerede bu telefon?
Sana bir þey söylemek
istediðimi unutma.
Biliyorum. Bir saniye izin ver.
Ýþ yerinden arýyorlar.
Bekle biraz.
Evet.
Tamam.
Tamam. Hayýr, hayýr…
Sorun deðil.
Tamam. Güle güle.
Arayan Bristol’du.
Ýþ yerine gitmem gerekiyor.
Ama bugün doðum günüm. Ara onu…
…ve hasta olduðunu söyle.
Hiçbir yere gidemezsin.
Gitmeme izin verirsen…
…buraya önümüzdeki
yýl yine geliriz…
…ve bütün hafta sonu kalýrýz.
Sonra bir otel odasý tutarýz ve…
Bebeðim?
Yardýmcý ol bana, bu toplantýya
mutlaka gitmem gerekiyor.
Hayýr, olmaz.
Bir hafta istiyorum.
– Bir hafta mý?
– Evet.
Sen ve ben; cep telefonu olmayacak.
Gitmeden önce…
…bu þeyi bizzat
parçalayabilirsin.
Buna ne dersin?
Peki.
Neden bekleyelim ki? Bence…
…her ihtimale karþý
bunu þimdi suya atalým.
Hayýr! Hiç sanmýyorum.
S.ktir ya. Güneþ gözlüðümü
orada mý unuttun bebeðim?
Ben olmasan ne yapardýn ki?
Bu aptallýk! Bristol da
amma öküzmüþ.
Evet, bu toplantýya katýlmazsam…
…benim yerime
terfi alacak bir öküz.
– Pazar günümüzü bu yüzden mi mahfetti?
– Ve Julie’nin doðum gününü.
Onu yenmek istiyorsam,
onlara katýlmalýyým.
– Hemen þimdi!
– Sakýn yapma.
Her neyse. Hiçbir þeyi
kafaya takmamalýsýn.
Haklýsýn aslýnda. Bu iþe o
kadar da ihtiyacým yok.
Harika bir fikir. Sen
kovulunca, Trevor’un…
…iþ yerinde sensiz iki haftadan
fazla dayanamayacaðýna eminim.
Bunu söylemek zorunda mýydýn?
Durun çocuklar. Kýmýldamayýn.
Tamam. Güzel oldu.
Bebeðim, sen de benimle birlikte
New York’a taþýnýrsýn…
…ve açlýktan aðzý kokan
sanatçýlar olabiliriz.
Mükemmel olmaz mý?
Sanki sen her iþte baþarýlý
oluyorsun da.
Kahretsin! Sýký tutunun!
Tanrým!
– Herkes iyi mi?
– Ýyi misin? Ýyi misin?
– Sanýrým.
– Emin misin?
– Tanrým!
– Kahretsin!
Yürü, Nick!
Nick.
Nick.
Geçti, Nick.
9 numaralý oda, mavi
kod durumu. Krize girdi.
190 ve artýyor.
Nick.
Nick…
Geçti artýk.
Bazen kabuslar görüyor.
Hep görür.
Nick.
Nick!
Julie nerede?
Hayatým, o…
– Neredeler?
– Onlar…
– Hayýr. Hayýr
– Nick…
Herkes hazýr olsun.
– Az daha bekle.
– Çabuk ol.
Hayýr!
Sensiz bir hayat düþünemiyorum.
Diyorum ki, eðer…
…manzaraný falan
deðiþtirmen gerekirse…
…benim evimde fazladan oda var.
Ne için?
Senin için.
Benimle birlikte yaþamaný istiyorum.
Nick; benim, annen.
Nasýlsýn? Doktorla konuþtum.
Randevuyu yine iptal
ettiðini söyledi.
Kendine iyi bakmalýsýn, Nick.
Baþ aðrýlarýnýn daha da
kötüleþmesini istemezsin.
Ara beni lütfen.
BÝR YIL SONRA
– Selam dostum.
– N’aber?
– Hasta olduðunu sanýyordum.
– Hayýr.
Bristol seni arýyor.
Haber vereyim dedim.
Teþekkürler.
– Telefonunu açmýyor musun?
– Fotokopi odasýndaydým.
O tablolara ihtiyacým var.
Dün akþam masana koymuþtum.
Ben 7′ye kadar buradaydým.
Peki daha sonra, e-mail
kutuna baktýn mý?
Sana, onlarý bulamýyorum
diyorum. O yüzden…
…yeni bir rapor yazdýr ve
bana sýkýcý peri masallarý anlatma.
Bir saat sonra Rosemont
Equities toplantýsý var.
Dur biraz. Sen neyden bahsediyorsun?
Saat 11′de, satýþ sunumu…
– 4′te olduðunu sanýyordum.
– Saatini deðiþtirdim.
Bunu bana þimdi mi söylüyorsun?
Bak, Nick…
…ilk iki yýlda, açýlýþlarýmýzýn %80′i
baþarýsýz oldu. Bu ölüm kalým meselesi.
Ýstisnasýz, herkes üstüne
düþeni yapmak zorunda.
Tamam. Sorun deðil. Ben
tablolarý hazýrlarým.
Beceremeyeceðini düþünüyorsan,
onlara kendim anlatabilirim.
Sorun deðil dedim.
Pekala.
Kafana hakim ol.
Tamam mý? Bir daha beyin arýzasý
geçirip, bu iþi rezil etmeni çekemem.
Masaný da temizle. Pislik içinde.
Bahsettiðimiz þey, el bilgisayarýnýzýn,
herhangi bir kablosuz teknolojiyi…
…kullanarak iletiþim kurabilmesini
saðlayan bir yazýlým.
Sahip olduðunuz bütün teknolojiye,
buradan eriþebildiðinizi hayal edin.
Düþünün. Diyelim ki, toplantýya
gitmek üzere bir taksiye bindiniz.
E-maillerinize bakýyorsunuz,
internette geziyorsunuz ve biri arýyor.
Yeni müþteriniz, bir saat sonra
yapacaðýnýz sunumda…
…ürünün ek resimlerinin yer
almasýný istediðine karar vermiþ.
Hemen ilgili siteye
giriyorsunuz…
…bir kaç resim alýyorsunuz ve
toplantýya gidiyorsunuz.
Ve beyler, iþte size…
…cebinizden çýkan bir
slayt gösterisi.
Tamam…
…herkes el bilgisayarlarý için
yeni nesil yazýlýmlar geliþtiriyor…
…büyük þirketler de dahil.
Neden sizinkine para yatýralým?
Çünkü bizimki þu anda hazýr.
Strike Line’deki iþ ortaklarýmýzla
birlikte, bu yazýlýmý…
…yýlýn ilk çeyreðinde piyasaya sürebileceðimizi düþünüyoruz.
– Nick.
– Nöbet falan mý geçiriyor?
Hayýr, baþ aðrýsý geçiriyor.
Nick! Nick!
Çok özür dilerim.
Güvenlik ve Ticaret Kurulu’ndan bir
uyarý daha alýrsam, yemin ederim ki…
…her þeyi yakýp, þirketi
Cayman Adalarý’na taþýyacaðým.
EVet, orada havalar güzel olur.
Toplantý için üzgünüm efendim.
Nick, ilk iki yýlda açýlýþlarýmýzýn
%80′inin baþarýsýz…
…olduðunu söylememe gerek yok.
Yaptýmýz bir tek hata,
her þeyi etkiler.
Geri dönüp tekrar yapma
þansýmýz yok.
Kesinlikle haklýsýnýz.
Sizi temin ederim ki,
bir daha olmayacak.
Dave, son günlerde bazý
sorunlarýn olduðunu söyledi.
Konsantre olmakla ve bazý
þeyleri hatýrlamakla ilgili.
– Ýyi olduðuna emin misin?
– Evet, iyiyim ben.
Gerçekten. Öyle büyütecek
bir þey deðil.
Evine gitmeni…
…haftanýn geri kalanýnda dinlenmeni
ve pillerini þarj etmeni istiyorum.
– Ben çalýþabilirim, Bay Callahan.
– Nick…
Çalýþmam lazým.
Konuþma bitmiþtir. Evine git.
Haftaya görüþürüz.
S.ktir ya. Güneþ gözlüðümü
sen mi aldýn bebeðim?
Ben olmasam ne yapardýn ki?
Bu aptallýk! Bristol da
amma öküzmüþ.
Evet, bu toplantýya katýlmazsam…
…benim yerime terfi alacak bir öküz.
– Pazar günümüzü bu yüzden mi mahfetti?
– Ve Julie’nin doðum gününü.
Her neyse. Hiçbir þeyi
kafaya takmamalýsýn.
Haklýsýn aslýnda. Bu iþe o
kadar da ihtiyacým yok.
Evet. Harika bir fikir.
Sen kovulunca, Trevor’un iþ
yerinde sensiz iki haftadan…
– …fazla dayanamayacaðýna eminim.
– “Ýþ yerinde sensiz iki hafta”
– Bunu söylemek zorunda mýydýn?
– Ne?
Öyle kalýn çocuklar.
Bunu çekmek istiyorum.
Güzel oldu. Biliyor musun hayatým…
Benimle birlikte New
York’a taþýnýrsýn…
…ve açlýktan aðzý kokan
sanatçýlar olabiliriz.
– Mükemmel bir fikir, deðil mi?
– Emniyet kemerini tak.
– Ne?
– Tak þunu!
Peki.
Sanýrým iyiyim.
Tatlým. Ne giyeceðini
ayarladýn mý?
Ne oluyor?
Ýyi misin?
Nick?
Nick, iyi misin?
Ne oldu?
Sorun nedir?
Kabus görüyordum galiba.
Bebeðim! Geçti.
Tamam mý? Geçti artýk.
Hepsi geçti.
Tanrým!
Tamam mý? Gidelim artýk.
Doðum günümü kutlayacaðýz.
Çok eðleneceðiz.
– Tamam.
– Ben gidip hazýrlanayým.
Tamam.
Ne kadar garip olduðunun
farkýndayým. Ama bu…
Açýklayamam. Ben…
Sensiz bir hayat sürdüðüm…
…bambaþka bir durum vardý.
Senin ölmüþ olduðuna inanarak…
…koskoca bir yýl geçirdim.
Sonra… uyandým
ve sen yanýmdaydýn.
Sadece kötü bir rüya görmüþsün.
Gerçek deðildi.
Buradayým iþte. Haydi ama.
Seni duyuyorum, tamam…
…ama buna inanamayacak
kadar güç bir an yaþýyorum.
Ýkimiz için de sarsýcý bir yýl oldu.
– Ama baþardýk.
– Konu o deðil.
Ben buradayým.
Önemli olan da bu.
Pekala.
– Haklýsýn.
– Biliyorum.
Lanet olsun. Haklýsýn.
Merhaba. Geciktiðimiz
için özür dileriz.
– Doðum günün kutlu olsun.
– Teþekkür ederim.
25. yaþ günün kutlu
olsun ihtiyar bayan.
Ne var ne yok dostum?
Ýyiyim.
Hem de çok iyiyim!
Seni görmek çok güzel dostum!
Evet, iyi. Güzel.
Ýkiniz de harika görünüyorsunuz!
Ne kadar içti?
Uzun bir akþamdý.
Laf açýlmýþken, neden…
– Evet, yapalým.
– …sen ve ben…
– Tamam.
– Peki.
…siz de… güzel. Tamamdýr.
N’aber dostum. Ýki Miller…
…bir buzlu Jack ve bir
kýrmýzý þarap lütfen.
Striptizcileri ayarladýðýný
söyle lütfen.
Ne striptizcisi la? ;)
Bekarlýða veda partim için.
Bekarlýða veda partin mi?
Çünkü… ikiniz evleniyorsunuz…
…ve ben de saðdýcýným.
Yani striptizcileri
ayarlamam gerekiyordu.
Tabii ki ayarladým gerizekalý!
– Ödümü patlattýn dostum.
– Ahbap, görebileceðin…
…en seksi on striptizciyi tuttum.
On mu?
Müthiþ! Saðol. Teþekkür ederim.
Ben…
Sizin adýnýza çok sevindim!
Peki.
Hala rüya gördüðünü mü sanýyorsun?
Ne oldu bebeðim?
Yok bir þey.
– Seni seviyorum.
– Seni seviyorum.
Tanrým.
“Yapýlan araþtýrmalarda migrenin,
felçle iliþkisi ortaya çýkmýþtýr.
Sýk aralýklarla migren krizine
yakalanan hastalar…
…beyin felci riskine
daha çok açýktýrlar.
Bu aþamalý beyin hastalýðý,
akut ve selektif…
…hafýza kaybýna yol açabilir.
Davranýþ deðiþiklikleri
þunlarý içerebilir:…
…sanrýlar, halüsinasyonlar,
gaipten sesler duyma…”
“Þizofreni, duygu ve düþünce
arasýndaki ayrýlmayý ifade eder.”
“Yapýlan çalýþmalar, hastalýðýn
genetikle iliþkili olduðunu…
…ve intiharla sonuçlanabileceðini göstermiþtir.”
Nasýlsýn?
Basýldýn iþte. Yine porno
sitelere bakýyorsun.
– Evet.
– Bu arada…
…dün gece sýçtýn batýrdýn dostum.
Evet, bir iki kadeh içki içtim.
Tabii, bir iki tane.
Ne oldu?
Çocuklar, Bristol personel
toplantýsý yapacak.
5 dakika sonra, konferans salonunda.
Tanrým. Yine ne istiyor hýyaraðasý?
Bilmiyorum ama önce seninle
odasýnda görüþmek istiyor.
Ne? Olamaz çocuklar.
Galiba þimdiden götümde
tekmesini hissedebiliyorum.
Pekala millet, hemen
konuya girelim.
Ýþ baðlayacaðýmýz þirketlerin
ortalamasýyla…
…ilgili sorunlar konusundaki
uyarýlarýmý hepiniz duydunuz.
Görüldüðü gibi, bu
haftanýn da sonuna geldik.
Suya düþen beþ tane anlaþmam oldu…
…RSB Finans da dahil.
…Trevor’un iþiydi. Çantada
keklik olduðunu söylemiþti.
Yanýlmýþ.
Ve ne yazýk ki, Bay Callahan…
…bu konuyla ilgili bir
mesaj vermek istedi.
Trevor’u iþten çýkarmak
zorunda kaldýk.
Hepimizin, iþimizin baþýna
dönmesini öneririm.
Bu biraz sert olmadý mý?
Evet.
– Gerçekte ne oldu?
– Anlamadým?
Madem Trevor…
…çantada keklik olduðunu düþünüyordu,
neden anlaþma suya düþtü?
Haydi, Bristol.
Bir defasýnda Trevor’un bir
iþini üstlenmiþtin…
…ne kadar zor
olduðunu biliyorsun.
Evet, kýçým terleyene kadar
çalýþtým. Hata yapmadým…
…ve bunun için ödüllendirildim.
Neden? Strike Line anlaþmasý…
…kucaðýna düþtüðü için mi?
RSB anlaþmasýný senin bitirmen
gerekiyordu, Trevor’un deðil.
Bizim bilmediðimiz bir þey
bildiðini mi sanýyorsun?
Benim bildiðim þey…
…Bay Callahan’ýn, bana, hakkýnýzda
yargýya varmam için maaþ ödediðidir.
Ve þu anda yargýlarým, bana,
senin artýk bu ekiple birlikte…
…çalýþmaktansa, arkadaþýnla
birlikte evde oturmuþ…
…Oprah’ý izlemeyi tercih
ettiðini söylüyor.
Tebrikler, Nick. Sen de kovuldun.
Baþka kimse var mý?
Seni seviyorum dostum, ama
bu senin sorunun deðildi.
S.ktir et.
Bizim için olmasaydý, Bristol
o mevkiye terfi edemezdi.
Ben emirleri ondan almýyorum.
Bu þirket için çok
çalýþtýn, Nick.
Bu þirkete kanýný verdin dostum.
Evet, kanýmý verdim ama terfi
alan Bristol oldu.
Ýþ hayatý böyle, Nick.
Bunu bana sen öðrettin.
Þimdi, Bristol’un yanýna
git ve özür dile.
Kazanýn yan etkilerini
hala yaþadýðýný söyle.
Yaþadýðým tek yan etki, hayatýn bu
iþler için çok kýsa olduðunu anlamak.
Nedir bu? Erkeklere
özgü bir þey mi?
Trevor iþten çýkarýldý diye, sen de
onunla birlikte köprüden mi atladýn?
Bristol þefim olduðu sürece asla yükselemeyecektim zaten.
Herif terfi aldýðýndan beri…
…beni iþte çýkarmak için
mazeret arar oldu.
– Ona mazeret vermek zorunda deðildin.
– Aslýnda, gerçek þu ki…
…o zayýf bir halka.
Bütün þirketi mahfetti…
…ve bunu herkes
biliyor. Ayrýca…
…onun altýnda çalýþmaktan
kurtulmam iyi oldu.
Hayýr, Nick. Bir iþin
olsa daha iyi olurdu.
Söyledim ya, baþka
bir iþ bulacaðým.
Daha iyi bir iþ.
O zaman daha düzgün olacak.
New York’a gitmememi, öylesinin daha
iyi olacaðýný da söylemiþtin.
Üzgünüm…
…ayrýca o kazada ne
kaybettiðimizi de unutamadým.
Hayatým?
Düzelecek.
Yalnýzca biraz zaman alýyor.
Bir yýl oldu, Nick.
Günlerimi, asgari ücret
karþýlýðýnda baþkalarýnýn…
…çektiði fotoðraflarý
kataloglayarak geçiriyorum.
Yarým kalan bir portfolyom var ama
bitirecek zamaným yok ve þimdi de…
…kiramýzý ödeyebilmek için baþka
bir iþ daha yapmak zorundayým.
Müsaadenle.
Bu büyük resimle ilgili.
Artýk görüyorum onu.
Ve diðer her þey… önemsiz.
Önemli olan tek þey…
…birbirimize sahip olmamýz.
Önemli olan tek þey bu.
Sen hep pazarlamacýsýn, deðil mi?
Belki de teknik yazý
iþleri editörü olurum.
Bristol deðil mi bu? Vay kazma.
Haydi.
Nick?
Nick.
– Mükemmel bir poz.
– Harika.
– Teþekkür ederim.
– Rica ederim.
– Harika, deðil mi?
– Çok iyi çýkmýþsýn.
Güzel. Sen ne diyorsun?
Yüzük, hayatým. Güzel, deðil mi?
Bunu ben seçtim,
inanabiliyor musun?
Olaðanüstü.
Evet. Gerçekten güzel.
Önümüzdeki Ekim diye düþünüyoruz.
Kaç kiþi davet edeceksiniz?
50 olabilir. Sadece önemli kiþiler.
Doðru.
– Dave Bristol.
– Ne?
Ýþ yerinden mi?
Evet, doðru. O herifi de
davet etmek isterim.
Ýçkim bitti. Baþka isteyen var mý?
Yok hayatým.
Bristol, mutlu Noeller.
Mutlu Noeller.
Ne yaptýn, Nick!
– Ne yapýyorsun?
– Bristol, üzgünüm dostum.
Ne kadar dangalaðým. Ýstersen…
Güzel. Gerçekten çok güzel.
Utanç verici.
Çok utanç verici.
Olamaz.
TREVOR VE AMANDA’NIN DÜÐÜNÜ
Merhaba, Nick.
O tablolara ihtiyacýn
olduðunu biliyorum.
Müþterilerden gelecek olan
bazý sayýlarý bekliyorum.
Has.ktir.
Ben baþkan yardýmcýsýyým.
Evet, elbette. Mazeret
bulmaya çalýþmýyorum.
Strike Line anlaþmasýný
ben bitirdim, sen deðil.
Üzgünüm. O iþi
ben takip etmiyorum.
Trevor nerede?
Müþteri toplantýsýndadýr.
Senin bildiðini söyledi.
Tabii, doðru ya. Saðol.
Bir de Bristol, masaný
temizle. Pislik içinde.
Güvenlik ve Ticaret Kurulu’ndan bir
uyarý daha alýrsam, yemin ederim ki…
…her þeyi yakýp, þirketi
Cayman Adalarý’na taþýyacaðým.
Orada havalarýn iyi olduðunu duydum.
Öyle galiba. Sen nasýlsýn?
Her zamankinden daha iyi.
Potansiyel bir yatýrýmcýyla
birlikte yemek yiyeceðim.
Büyük bir balýk. Ona
ihtiyacýmýz var.
Yeni müþteriler hakkýnda
ne derler, bilirsin.
Yanýmda bulunmasý istiyorum.
Dünya yansa kaçýrmam bu
fýrsatý Bay Callahan.
“Bay Callahan”, çok sevimli.
“Pasifik Bulvarý”
Julie Miller Fotoðrafçýlýk’ý
aradýnýz.
Þu anda size yanýt veremiyorum,
lütfen telefon numaranýzý…
…ve randevu almak istediðiniz
tarihi içeren bir mesaj býrakýn.
Teþekkür ederim.
Merhaba, Julie
Miller Fotoðrafçýlýk.
Ben, Nick Larson…
…ve bu gece, çok uzun sürmesini
istemediðim müþteri toplantýsýndan…
…sonraya randevu almak istiyorum.
Beni geri ara da…
…programýna uyup uymadýðýný bildir.
Tabii, önce evde görüþmezsek.
Seni seviyorum bebeðim.
Ben geldim hayatým!
Hayýr.
Nasýl yani?
Merhaba, Nick. Ben annen.
Umarým iyisindir.
Ýyiyim tabii ki.
Ara beni. Haftalardýr görmüyorum.
Yoðun olduðunu biliyorum…
…ama nasýl olduðunu haber ver.
Baþarýlý bir ortaklýðýn
þerefine kadeh kaldýralým.
– Þerefe.
– Þerefe.
Kýzýnýz çok güzel ve etkileyici.
Teþekkür ederim.
Ya sen, Nick?
Ailen burada mý?
Sadece annem.
Babam, ben küçükken baþka
bir yere taþýnmýþ.
Bunu duyduðuma çok üzüldüm.
Ama þimdi iyi görünüyorsun.
Patronunun üstünde çok
büyük etki býrakmýþsýn.
Nick’te insanlarý etkileme
yeteneði vardýr.
Sadece iþleri basitleþtirmeye
çalýþýyorum.
Ne istediðini anlayýp,
onu gerçekleþtirmeye çalýþýyorum.
Eðer bu iþe yaramazsa,
yanýmda oturan adamdan…
…kazanacaðýný umduðum
dosyayý araklarým.
Biraz ciddi olalým, Nick…
…ve Bay Fuentes’e, yeni
numaralarýmýzdan bahsedelim.
Þimdi mi? Ama ne güzel
vakit geçiriyoruz.
Yeni numaralar, Nick.
Bay Fuentes’ten büyük miktarda
para istemek üzereyiz.
Cebinden, cüzdanýný almalý…
…ve masanýn üstüne
dans ettirmelisin.
Olmaz Ron, o þeref sana
ait. Bu iþ senin çocuðun.
Numaralar, Nick.
Sözünü ettiðimiz þey…
…yeni nesil el bilgisayarý
iþletim sistemleri.
Bizim yazýlýmýmýz, iþlemler
için ýþýk dalgasý mimarisi…
…kullanan, optik internet
protokolünden faydalanýr.
Böylece, çoklu dalga boylarý
üzerinden veri alýþ-veriþi yapar.
Sistemimiz altý ay
içinde ticarileþtirilebilir…
…ve çalýþan bir beta ürünü
ve þirketinizin desteðiyle…
…bir ya da iki anlaþma
imzalayabileceðimizi umuyoruz.
Daha sonra, Çin’deki bir esnek
üreticiyle dýþ kaynak çalýþmasý…
…yaparak, baþlangýç masraflarýmýzý
en aza indirebiliriz.
Eðer haklý çýkarsak, ürün
marjýmýz, þirketinizin…
…12 aylýk brüt karýna
500 puanlýk bir ekleme yapar.
Sonuç olarak, tahmin edilen satýþýn
üçte birini yapmayý baþarýrsak…
…þirketinizin nakit
akýþýný ikiye katlarýz.
Pekala.
Merhaba. Nasýl gidiyor?
Saçýmý baþýmý yolmak
üzereyim. Çok sýkýldým.
Evet…
…teknolojik jargon kullandýðým
için özür dilerim.
Aslýnda, beni azdýran
kýsmý da oydu.
Grace?
Tanrým.
Ne yapýyorsun?
Bir haftadýr yapmýyoruz aþkým.
Bunun için yalvarmamý mý
istiyorsun?
Dur, yapma. Restorandayýz.
Bu, seni daha önce ne
zaman durdurdu ki?
S.ktir.
Dur. Baban dýþarýda.
Umrumda deðil. O da önemsemez.
Ayrýca, sana bir zam daha
yapmasýný söyleyeceðim.
Nick!
– Seni istiyorum, Nick.
– Duyuyorum.
Evet.
Evet!
Aman Tanrým. Ne yapýyorsun?
Eðlenelim biraz.
Gülümse bebeðim.
– Sizi arayacaðým.
– Memnun oluruz.
Harikaydýn, Nick. Geldiðin
için teþekkür ederim.
Evet, Nick. Geldiðin
için teþekkürler.
– Tanrým!
– Nerede kaldýn?
Ýki saattir seni bekliyorum.
Trevor, sakin ol dostum.
Callahan’la birlikte yemekteydim.
Ne? Sana, konuþmamýz
gerektiðini söylemiþtim.
Tamam. Neler oluyor?
Yatýrýmcýlarýmdan biriyle
sorun yaþýyorum.
– Kim?
– Malcolm.
– Malcolm mu?
– Oyun mu oynuyorsun?
Malcolm, kulüpten. Parasýný
aldýk. Anlaþmayý sen baðladýn.
– Kafayý mý yedin sen? Haydi!
– Malcolm, tabii ya.
Evet. Ne oldu? Sorun nedir?
Parayý geri istiyor.
– Peki. Ne kadar?
– Hepsini.
– 250 bin.
– 250 bin mi?
– Bunu o mu yaptý?
– Adamlarýndan biri, unutmamam için.
Beni dinle, Nick.
Bu iþi sen halletmelisin
dostum, tamam mý?
Çünkü, ben bu adamla uðraþamam.
Onu daha fazla bekletemiyorum.
Trevor…
Ron’la konuþurum. Hallederim.
O kadar önemli deðil. Oldu mu?
– Evet. Evet, tamam.
– Peki, tamam.
– Hayatýmý sana borçluyum dostum.
– Hayýr dostum.
– Önemli deðil.
– Tamam.
Bu aralar Julie’yle konuþtun mu?
Hayýr. Bir süredir
konuþmadým. Neden sordun?
Ona ulaþmakta güçlük çekiyorum da.
Ahbap.
En son, onunla birlikte
olduðunu söylememiþ miydin?
Sonra görüþürüz.
Ron. Nasýlsýn dostum?
Bombok. Fuentes vazgeçmiþ.
Ne? Þaka yapýyorsun.
Dün geceden sonra onu
baðladýðýmýzý sanýyordum.
Neyse, s.ktiret. Hataydý zaten.
Tanrým!
Sorunlarý katmerlemek
istemem ama…
…galiba yatýrýmcýlarýmýzdan
biriyle sorun yaþýyoruz.
– Sahi mi?
– Evet.
Trevor, geçen Temmuz bize 250
bin dolar kazandýrmýþtý ya.
Neyse, diyor ki… adam o
parayý geri istiyormuþ.
– O kadar mý?
– Evet.
O para bize cep harçlýðý.
Gidip, masamdaki çek
defterine kendin yazsana.
Ron, çok teþekkür ederim dostum.
Anlayýþ göstereceðini biliyordum.
Hazýr gitmiþken biraz fazla yaz.
Köþedeki bakkaldan süt ve
kurabiye almak için harcarsýn.
Parayý böyle savurmak
istiyorsan tabii.
Durum öyle deðil dostum.
Nick, insanlara nasýl ve
ne zaman geri ödeme…
…yapacaðýmýza dair
sözleþmelerimiz var.
Biliyorum. Anlýyorum,
ama bu bir seferlik.
Bir sonraki anlaþmada
telafi ederim.
Anlayamadým. Dünkü konuþmamýz
sýrasýnda uyuyor muydun?
Hangi konuþma?
Sana iflas ettiðimizi
söylediðim konuþma.
– Ne?
– Para bitti, Nick.
Ne kadar incelediðimizin
önemi yok. Bitti iþte.
Sahip olduðumuzdan
fazlasýný harcadýk.
– Bu mümkün deðil, Ron.
– Sana öyle geliyor…
…ama bir þekilde
batmayý baþardýk.
Strike Line anlaþmasý ne oldu?
Sen iyi bir pazarlamacýsýn, Nick.
Þirketim için bir çok
harika iþ yaptýn.
Seni baþkan yardýmcýsý
yaptýðým için memnunum…
…ama bu seferki iþte
çuvalladýðýný kabul et.
Neyden bahsediyorsun?
Noel boyunca onlara yanaþtýn.
Hazýr deðildik.
Nasýl baktýðýn önemli deðil, Nick.
Onlarý korkuttun. Gerçek bu.
Strike Line anlaþmasýný
ben yapmadým.
O anlaþmayý yapabilseydik,
bu zýrva yerine…
…belki de þu anda çalýþan
bir yazýlýmýn sahibiydik.
– Neler oldu?
– Hala uðraþýyorum.
Nick, haydi dostum. Bu akþam
Malcolm’la toplantým var.
Ýcabýna bakacaðým.
Tamam.
Julie. Merhaba, ben…
…yine ben, Nick.
Dinle, aramýzda bir sorun
olduðunu biliyorum…
…ve anlaþýlan beni
aramayacaksýn, ama…
Seninle gerçekten konuþmam lazým.
Geçmiþ doðum günün kutlu olsun.
Özledim seni.
– Alo?
– Nick. Nihayet.
– Merhaba anne.
– Nasýlsýn?
Ýyiyim. Senden n’aber?
Babanýn doktoruyla konuþtum.
Seninle görüþmek istiyor.
Onunla konuþur musun?
Neden? Ne demek istiyorsun?
Senin için endiþeleniyorum.
Gelip, seni görmek istiyorum.
– Hayýr. Hayýr, anne. Ben iyiyim.
– Bak, gerçekten…
Kapatmam gerekiyor.
Seni sonra ararým.
– Nick…
– Seni seviyorum.
Hoþçakal.
Bakayým. Düzelmiþ.
Julie.
Merhaba.
Vay be…
…seni zor tanýdým.
Çok farklý görünüyorsun.
Saðol.
Hayýr, güzel görünüyorsun
demek istedim.
Sana bir sürü mesaj
býraktým. Aldýn mý?
Evet, aldým.
Pekala.
Üzgünüm. Biliyorum…
Bir süre uzak kaldým senden.
Seninle konuþmak istedim.
Ýþte karþýndayým. Konuþ.
Ne yapýyorsun?
– Çalýþýyorum.
– Bir kulüpte mi?
Evet, bir kulüpte.
Defile çekimi yapýyorum.
Çok iyi. Kim ayarladý bu iþi?
Christopher. Beni bazý kiþilerle
tanýþtýrdý ve bu sayede baþladý.
Vay canýna. Christopher kim?
– Selam bebeðim.
– Merhaba.
– Beni sen mi aradýn?
– Ben aradým.
– Bu kim?
– Nick.
Eski bir arkadaþ. Laflýyorduk.
Harika bir kadýn, deðil mi Nick?
Bir yýldýz olacak.
Ben bir içki daha alacaðým.
– Sana da bir þeyler getireyim mi?
– Olur.
– Nick?
– Hayýr, ben almayayým.
Peki.
Julie. Julie.
Beni dinle…
…kötü þeyler yaþadýðýmýzý
biliyorum…
…ama inan bana, bu þekilde
sonuçlanmasýný asla istemedim.
Kes saçmalamayý, Nick.
Her þeyi canýnýn
istediði gibi yaptýn…
…þimdi de beni önemsiyormuþ
gibi yapma.
Bak, sana söylüyorum;
ne dediysem…
…ne yaptýysam, aramýzda
neler geçmiþse…
…hepsini sil kafandan.
Anlamýyor musun?
Çoktan sildim bile.
Kendi iþin hakkýnda…
…benim kariyerim hakkýnda,
geleceðimiz hakkýnda…
…söylediðin her þey, tam
Nick’e yakýþýr bir konuþmaymýþ.
Ben artýk kendi iþimin patronuyum…
…ve ilk defa, tam olarak
yapmak istediðim þeyi yapýyorum.
Hayýr, yapmýyorsun.
Ben, senin ne istediðini biliyorum
ve istediðin þey bu deðil.
– Durumlar deðiþti.
– Biz deðiþmedik.
Baþtan baþlayabiliriz, Julie.
Bana bir þans ver.
– O arýyor, deðil mi?
– Kim?
Grace.
Hayýr, Julie.
Benim için, dünyadaki
en önemli þey sensin.
Bunu nasýl gözden
kaçýrdýðýmý bilmiyorum.
Ama düzeltebilirim.
Söz veriyorum, düzelteceðim.
Sen, hep pazarlamacýsýn,
deðil mi?
Nick. Tanrý’ya þükür.
Size geleceðini söylemiþtim.
Gelebildiðine sevindim, Nick.
– Malcolm galiba.
– Evet.
– Nihayet yüzyüze tanýþtýðýmýza sevindim.
– Ben de.
Bu Wayne. Kulübün yarýsýnýn sahibidir.
Wayne? Nick.
Ýyi þanslar.
Otursana.
Pekala.
Muhteþem bir mekanýn var, Malcolm.
Çok teþekkür ederim.
Buyrun. Ginsengli ve mangolu…
…demli birer çay.
Biz buna, “Çin roket
yakýtý” diyoruz.
Zihnen ve bedenen zinde tutar.
Senin iþine yaramýþ gibi görünüyor.
Neden geldiðini biliyorum.
Sözleþmeni tekrar
görüþmek istiyorsun.
Evet.
Arkadaþýn pek çok
vaatlerde bulundu.
Bir tür turbo þarjlý süper
telefon yazýlýmýyla…
…paramý üçe katlayabileceðini söyledi.
Ben uzman deðilim ama
aklýma oldukça yattý.
Ama öyle, Malcolm.
Hepsi gerçek.
Mükemmel bir üründür. Yatýrýmýnýn
karþýlýðýný fazlasýyla alacaðýna eminim.
Ne aradýðýný bilmiyorum, Malcolm…
…ama sözleþmene bakarsan, bizim,
iþ süresine uyduðumuzu görürsün.
Tamam, ama bazen…
…bir takým ilerlemeler
olduðunu hissetmek istiyorum.
Pekala. Bu þekilde hissetmeni
nasýl saðlayabilirim?
Bak, biz bir kuruluþun parçasýyýz.
Bir komuta zinciri var.
Ýþler böyle halloluyor.
Yani, insanlara nasýl ve ne
zaman geri ödeme yapacaðýmýzý…
…belirleyen sözleþmeleri
bu yüzden imzalarýz.
Sen bir iþadamýsýn. Bu iþlerin
nasýl yürüdüðünü bilirsin.
Geleceði görebilmeyi
diledin mi hiç?
Çinliler, çay yapraklarýnýn þekline
bakarak, bunun mümkün olduðuna inanýr.
Sorun þu ki…
…sizin bana kazandýracaðýnýz…
…paranýn aktýðý bir
þelale mi göreceðim?
Yoksa…
…size verdiðim her
þeyi yakýp kül eden…
– …küçük bir þenlik ateþi mi?
– Öyle deðil, Malcolm.
Bunun aksini ispatlamanýz
için sabýrsýzlanýyorum.
Sanýrým yardýmcý olabilirim.
Trevor’la olan iliþkin ve
bu ürün konusunda…
…bana duyduðun
güven yüzünden…
…sana %10′luk bir
þahsi çek yazdým.
250 bin’in 25 bin’i mi?
Yatýrýmýnýn geri dönüþünü…
…görene kadar, yara
bandý vazifesi görecek.
Yaran bandý. Yara
bantlarýna bayýlýrým.
Gördün mü? Söylemiþtim sana.
Top artýk Nick’te. O,
her þeyi halledecek.
Hiç yoktan iyidir.
Þimdiye kadar senden
aldýklarýma göre yani.
Artýk aracýyý aradan çýkarma
vakti gelmiþ olsa gerek, deðil mi?
Hayýr!
Dýþarý çýkar onu.
Nick?
– Hayýr!
– Ne oldu?
Buradan ayrýlma, tamam mý?
Haydi, yürüyün! Çýkýn!
Kahretsin! Çýkýn! Hemen!
S.ktir! S.ktir!
Julie?
Julie?
– Nick?
– Hayýr!
Hayýr, Julie!
Lanet olsun!
– Julie! Aman Tanrým!
– Neler oluyor?
Seni seviyorum bebeðim.
Seni seviyorum. Yok bir þeyin.
Oraya bakma. Buraya bak. Bana bak.
Bana bak. Her þey yolunda.
Bir þeyin yok.
Nefes al.
Haydi!
Nefes al. Nefes al.
Pekala. Tamam.
Grace!
Tanrým.
Seni uyandýracak bir þey buldum.
Ne oluyor?
Sakin ol. Hoþuna gidiyor iþte.
Giysilerin yerde.
Ýçecek bir þey ister misin?
Kimsin sen?
Buraya nasýl geldim?
Çok tatlýsýn.
– Soruma yanýt ver.
– Çek ellerini üstümden.
Beni hatýrlamýyor musun?
Kulüpte tanýþtýk.
Malcolm ve ben ortaðýz.
Her þeyde. Yani
götünün yarýsý benim.
Bize 250.000 dolar borçlu
olduðunu anlýyorum…
…ama terbiyeni takýnsaydýn…
…Malcolm’u, faturanda indirim
yapmaya ikna edebilirdim…
…ama þimdi, o gelene kadar
hiçbir yere gitmiyorsun.
Anlamýyor musun?
Eminim, kýz arkadaþýn ve
Traver razý olurdu.
S.ktir git.
Ýþleri berbat ettim anne.
Her þeyi düzeltmek için
çok çalýþtým; sadece…
…iþleri yoluna koymak için.
Ama hep daha kötü hale getirdim.
Artýk kendimi bile
tanýyamaz oldum.
Sus. Böyle konuþunca, bana
babaný hatýrlatýyorsun.
– Neden?
– Her þeyi kontrol etmeye çalýþýyorsun.
Babamla konuþmak istiyorum anne.
Hayýr, konuþamazsýn.
Anlamýyorsun. Çok önemli.
– Hayýr, asýl sen anlamýyorsun.
– Onu bulmama yardým etmelisin anne.
O öldü, Nick.
Ýntihar etti.
Bunu neden benden sakladýn?
Bilmiyorum.
Onu o þekilde hatýrlamaný
istemedim.
Önemli olan, Nick, senin
için endiþeleniyorum.
Bunu tek baþýna yapamazsýn.
Bir doktora görünmen lazým.
Babanla ayný kaderi
paylaþmak zorunda deðilsin.
Her þeyi kontrol edemezsin, Nick.
Boþvermelisin.
Bir içki daha lütfen.
Saðol.
Nick. Ne var ne yok?
Aman Tanrým.
Ne oldu sana?
Getirdin mi?
Trevor nerede?
Sadece bir yýl önce
olduðuna inanamýyorum.
Ters giden bir þeyler
olduðunu biliyorum.
Önce, Trevor morarmýþ
bir gözle eve geliyor.
Sonra birlikte buluþtuðunuzu
söylüyor…
…ama eve hiç gelmiyor.
Þimdi de sen, eski bir
resim getirmemi istiyorsun.
Çok korkuyorum, Nick.
Biliyorum.
Trevor için her þeyi yapacaðýmý
biliyorsun, deðil mi?
Sizin için her þeyi yapacaðýmý.
Evet.
Buraya gel.
Korktuðunu biliyorum.
Bunu açýklayamam…
…ama Trevor’un iyi
olduðuna seni temin ederim.
Harika oldu çocuklar.
Þuna bakýn…
Ben kendi özel doðum günü
mumlarýmý getirdim.
– Evet!
– Uyuþturucu!
En sevdiðim þey.
Yak bakalým!
– Yaksana.
– Tamam.
Nereye gidiyorsun?
– Biraz dolaþacaðým.
– Sahi mi?
Seninle birlikte.
Peki.
Seninle yalnýz konuþmam lazým.
Giy þunu, üþüyebilirsin.
Burasý ayný, beni ilk getirdiðin
zamanki gibi görünüyor.
Ýnanamýyorum. Ne zaman gelmiþtik?
– Üç yýl önce.
– Üç yýl önce.
Vay be.
Sensiz bir hayat düþünemiyorum.
Sana bir þey söylemek
istiyorum, Nick.
Önce ben.
Peki.
New York’a gitmen gerek.
– Ne?
– Tuhaf geldiðini biliyorum…
…ama güven bana, en iyisi bu.
Nerden çýktý bu þimdi?
Bu, sanatýný sürdürmek
için bir þans…
…benim, bizim ya da iþim
hakkýnda endiþelenmek…
…zorunda olmadýðýný
anlaman için bir fýrsat.
Ve bütün her þey…
– Ben serbest olmak istemiyorum.
– Beni dinle.
Bu, benim berbat edemeyeceðim…
…bir hayat yolu çizmek için…
…eline geçen son þans.
Ben kendi yolumu izlemek
istemiyorum. Böyle söz vermemiþtik.
Bu iþi birlikte yapacaktýk…
…baþaracaktýk ve sen de
yanýmda olacaðýna söz vermiþtin.
Ýnan bana biliyorum bebeðim.
Ama anladýðýný sanmýyorum.
Julie…
…bir süre kendimle baþ
baþa kalmaya ihtiyacým var.
Üzgünüm.
Benden ayrýlýyor musun?
– Buraya kadar mý?
– Evet.
Söylenecek bir þey
kaldýðýný sanmýyorum.
Hamileyim, Nick.
Trevor.
Julie nerede?
– Ne oldu?
– Koþarak geldi…
…anahtarlarýný aldý
ve arabana atlayýp gitti.
Hayýr! Tanrým!
– Ýþte hazýrýz.
– Oraya kadar gidip geri gelin.
Ne yapýyorsun? O benim arabam!
Yavaþla. Lütfen yavaþla.
Tanrým.
– Sýrasý mý þimdi?
– Julie!
– Tanrým!
– Kenara çek, Julie. Lütfen!
Lütfen kenara çek.
Özür dilerim! Seni seviyorum.
Bilmiyordum! Üzgünüm!
Julie, durmalýsýn!
Kenara çek! Anlamýyorsun!
Lütfen!
Aman Tanrým.
Seni seviyorum.
Sizin için her þeyi
yaparým çocuklar.
Bunu biliyorsunuz, deðil mi?
Nick. Uyanmýþsýn.
Kalk bebeðim, bugün büyük gün.
Yarým saat sonra dersim var.
Ýþte böyle Nicky, evet!

Categories: Movie | Tags: , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | Comments Off

John Carter 2012 Bulgarian

movie image

Download subtitles of John Carter 2012 Bulgarian

Нека бъдат убити.
Уби го само с един удар.
Когато те зърнах, повярвах,
че нещо ново ще навести и нашия свят.
Ти си Джон Картър от Земята?
– Да, госпожо.
Изгубен на Земята
Открит на друг свят
Какво е сполетяло това място?
Нова заплаха
е надвиснала над града ни.
Битката не ми изглежда никак честна.
Ти си грозен, но въпреки това красив.
Биеш се на наша страна!
Качвай се.
Не ние сме виновни за станалото!
Но ще се уверим, че ще го завършим!
Ами ако е твърде късно?

Categories: Movie | Tags: , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | Comments Off

“Game of Thrones” Episode #2.7 2012 Spanish en Español

movie image

Descarga subtítulos de “Game of Thrones” Episode #2.7 2012 Spanish en Español

Mi padre disuelve nuestro matrimonio
en favor de una
oportunidad más prometedora.
¿Ya no queda nada entre nosotros?
Solo recuerdos.
La arena se ha quemado
hasta los putos cimientos.
¡Con muchos romanos entre las cenizas!
¿Se puede curar?
Este hombre no tiene la
supervivencia asegurada.
Su nombre es Oenomaus y él
es más que un simple hombre.
Han sacado cien cuerpos más de la arena.
Han encontrado esto en los escombros.
Los dioses me han castigado
con la muerte de mi padre.
– No es suficiente.
– ¿Qué?
La única razón por la que
no te has unido a tu padre
es el niño que crece dentro de ti.
Los esclavos caseros
nunca serán gladiadores.
Necesitamos luchadores.
Tal vez es momento de revisar
los planes sobre Neapolis.
Y sus barcos de esclavos
de guerras extranjeras.
¿Atacarías el puerto?
No me preocupa la puta lluvia.
Ni la perturbación a horas irrazonables.
Haré que se te quiten esas
preocupaciones rápidamente.
Y bien compensado por
permitir echar un vistazo
sobre tu más reciente mercancía,
Debes tener necesidades urgentes, para
aventurarse fuera con una noche así.
Temo que el sol naciente defraude
las esperanzas de lo que encontremos.
Corto de tiempo, largo de dinero.
¿Qué tipo de esclavo se
ajusta a tus necesidades?
Me gustarían guerreros.
¡Gladiadores!
He suministrado a Roma muchos
de sus mejores campeones.
Por desgracia, sin la arena de Capua,
hay menos interés en
hombres con dichos talentos.
Afortunadamente para mi causa entonces.
Vamos.
Veamos hasta dónde puedes ayudarnos…
Perdona el hedor.
A los salvajes del este del
Rin les gusta su propia mierda.
Tenía la intención de restregarles
y untarles de aceite
pero me temía que serviría
de poco para mejorar
su olor natural.
¿Y cómo encontraste a las mujeres?
Tan desagradables como sus hombres.
No recomendaría poner
manos lascivas sobre…
Tu sufrimiento llega a su fin, hermano.
¿Hablas nuestra lengua?
Y su sangre.
Prepárense.
Los voy a liberar.
El cabrón de la barba
conoce nuestra lengua también.
¡Mátenlo! ¡Mátenlo!
Las llaves, rápido.
Libéralos.
Tus hombres luchan bien.
Estos no son mis hombres.
Seguimos a Spartacus.
No eres de nuestras tierras.
Pero aún así estuve una vez
atado con cadenas por los romanos,
como lo están Uds.
Un agravio que me gustaría
ver pagaran pronto.
¿Derramar más sangre romana?
¡Se me pone dura sólo con la puta idea!
Dicen que están con nosotros.
¡Vamos hermanos!
¡Abandonemos este puto barco!
Una cosa afortunada.
Que liberemos un barco
lleno de tu gente.
Tenemos el favor de los dioses.
No tendremos que escuchar nunca más
a esos putos galos.
El buen Mercato hablaba muy bien de ti.
Un gran infortunio que su lengua…
…haya sido silenciada para siempre.
Su defunción es la causa
de mi presencia ante ti.
¿Defunción?
Una palabra demasiado suave para
cómo le fue arrebatada la vida.
La sangre y los sesos
manchando el pulvinus
mientras pensaba en huir
de la ira de Spartacus.
Algo que amenaza con acabar
con la vida de muchos inocentes.
Habíamos pensado que eras
un cadáver destrozado,
con las vigas vencidas
de la arena como tu tumba.
Los eventos de aquel día hicieron que
perdiera la capacidad de pensar bien.
Lo que ya ha vuelto.
Y tú a nuestras calles.
Mercato era mi interés, como dije.
Está el tema del dinero,
por los servicios prestados en la arena.
Fuiste contratado para
ejecutar a esos mierdas
que siguen a Spartacus.
No recuerdo ningún mandoble
de tu espada.
Habría ocurrido si Spartacus
no hubiera aparecido.
Y el dinero se habría
materializado igual.
Pero aún así el pasado
no puede ser alterado.
Estoy sin monedas, Magistrado.
No habría vuelto si no fuera por eso.
Por tus años de satisfacer
a la multitud en la arena.
Ahora sigue al que fue
una vez un noble monumento,
y desaparece de la vista.
¿Magistrado?
Disculpas, mi rudis se perdió
cuando se derrumbó la arena.
Sin él…
¡Exiges más allá de lo razonable!
Malos vientos han movido a
Capua de su firme recorrido.
Lleva los demás asuntos
al Pretor Glaber.
Quizás puedas conseguir
dinero de él también,
si lo coges de buen humor.
E infortunio.
Todos hemos sufrido la pérdida de
aquellos más cercanos a nosotros.
Incluso un senador de
nuestra gran República,
un hombre al que mi mujer llamaba padre,
ha sido arrancado de este mundo
por Spartacus y sus hordas de chuchos.
Y ahora el amado Seppius
ha caído en esta enconada
enfermedad de rebelión.
Asesinado por sus propios esclavos,
que incluso ahora son
liberados por ellos mismos
para unirse a Spartacus contra nosotros.
Debemos estar siempre vigilantes
en estos oscuros tiempos.
Debemos llevar a la luz
incluso la más pequeña sombra
de traición que se nos revele.
De este día en adelante,
cualquier esclavo que ose
susurrar el nombre de Spartacus
será condenado a muerte.
Incluso aquellos que
sirvan a un pretor de Roma.
Agárrenla.
¡Dominus!
¡No hice nada!
¡Dominus!
No digas nada contra él.
¡Escuchen cómo suplica!
¡Rogando con la misma lengua
que ayer solo tenía
elogios para Spartacus!
¡Elogios por los esclavos
que asesinaron a Seppius!
Elogios cuya mayor parte fueron
escuchados por una leal esposa.
Domina…
Es cierto.
La escuché hablar.
Me gustaría que ella tuviera
más de una vida que llevarse.
Que esto sirva para
advertir a cualquier esclavo
que quiera conspirar contra nosotros.
Disculpas.
No son necesarias.
Fue un intento estúpido.
Buscas separar la cabeza de los hombros.
Hay golpes que matarían
con menos esfuerzo.
Entonces debería aprenderlos.
Nunca está de su lado.
Spartacus la quería para ir a Neapolis,
pero no la hubiera dejado sola.
Tal vez pensó que es mejor
mantenerlo separado de Agron.
Naevia es bendecida por
ser amada tan profundamente.
Como lo eres tú, por Spartacus.
¡Crixus!
Te enseñé que nunca
debías bajar la guardia.
Ahora dale a Naevia
la misma instrucción.
Oenomaus.
Pensé que habías pasado a la otra vida.
Como yo de ti.
Aún así no escapamos
de heridas profundas.
Algo que será infligido
a los romanos por miles.
Ahora que Oenomaus está
con nosotros de nuevo.
Que fue un tonto por
irse tan lejos de tu lado.
Esas cosas son del pasado.
Permitámonos volver nuestros
pensamientos hacia el futuro.
Y las alegrías que nos pueda deparar.
¡Vamos!
Déjennos abrazarlos y
llamarnos todos hermanos.
Has hecho lo imposible.
Debemos hacer un brindis.
Solo tenemos agua.
Es lo mejor.
Sedulus es una bestia,
cuando está sobrio.
Y cuando va bebido,
es bestialmente estúpido.
¡El pequeño Nemetes dice…
…la puta verdad!
Nuestras filas crecen.
Necesitaremos más armas.
Preocupación que debe ser atendida.
Siento una más profunda.
Todos estos son la puta gente de Agron.
Nuestras fuerzas se han
duplicado en un solo día.
Con gente que no es
extraña a la lucha y sangre.
¿Y a quién van a seguir ellos?
Noté un movimiento inconsciente
de tus caderas esta vez.
Un suave empuje mientras te la metía.
¿Empiezas a disfrutar
mi verga dentro de ti?
Me gustaría tener respuesta.
¿Sí…
Sí, Dominus.
¿Alguna vez un hombre ha
oído un sonido tan dulce?
Tu voz…
Tu tacto…
La calidez de tus muslos…
¿Es de extrañar que Quintus
cayera bajo tu hechizo?
Prodigándote con afecto y regalos.
Ahora me llamas Dominus, en su lugar.
Es solo porque te ofrezco
algo a cambio.
¿Cómo conseguiste tal recompensa?
Fue donada libremente.
Por los muertos que
no la necesitarían más.
Cuando este arcón esté lleno,
se verá a Ashur incluso
en más grandes alturas.
Aunque para alguien como tú…
Algo comprado con dinero…
Sé cómo le gustaba a Quintus ese color.
Me gustaría que te lo pusieras.
De manera que pueda
mirarte en el balcón…
y saber que eres mía…
El corazón ha sido herido profundamente.
Si hay algo que pueda
ofrecer como bálsamo,
sólo tienes que pedirlo.
¿Tú tomas el mando de sus hombres?
Así es.
Te los tendría que haber
proporcionado en vida.
Spartacus sería un recuerdo lejano.
Y mi hermano todavía estaría a mi lado.
Si solo hubiera sido eso.
Mi padre estaría todavía
disfrutando de este mundo.
Y mi esclava no habría tenido
motivo para ser crucificada.
Los hombres de tu hermano han llegado.
Veámoslos,
y unámoslos a la causa con
un juramento de lealtad.
¡Presten atención!
¡Callen la lengua…
…y presten atención!
¿Quién está aquí para representarlos?
Octavius Tarsus.
Yo los represento.
Su benefactor ha sido
arrancado de este mundo
por el villano Spartacus.
Hasta su final,
yo te asigno a ti y a tus hombres
al ejército de Gaius Claudius Glaber.
Recita el juramento y promete lealtad.
Yo, Octavius Tarsus,
juro por el todopoderoso Júpiter,
que mantendré y defenderé la República.
Juro que sus enemigos serán mis enemigos
al igual que sus
amigos serán mis amigos.
Has recuperado tu antiguo color.
Temo que no me siga quedando bien.
Su honor en todos mis
pensamientos, palabras, y acciones.
Comprometo mi cuerpo y mi vida
a la República y su ejército
liderado por el Pretor
Gaius Claudius Glaber.
¿Serán suficientes?
Unidos a mis tropas, sí.
Serán suficientes para traer
a Spartacus ante la justicia.
Yo no busco justicia.
Busco venganza.
El hombre que le quitó
la vida a mi hermano
debe morir de la misma manera.
En una sangrienta masacre.
Por el todopoderoso Júpiter, lo juro.
Por el todopoderoso Júpiter, lo juramos.
Monten el campamento
fuera de estos muros.
Salvius le dará las órdenes.
Y la muerte de Spartacus.
Gracias por tu amabilidad.
Que sepas que la he apreciado.
Quizás lo mejor sería
que te alojes aquí.
Bajo nuestro techo.
Parto por la mañana hacia la
villa de mis tíos en Pompeya.
No permitiré que vayas por el camino
mientras la amenaza de
Spartacus aún permanezca.
Enviaré un mensaje a tu tío,
si eso te consuela.
Tu presencia ofrece un gran consuelo.
Estoy bendecida por tenerte conmigo.
Hagamos los arreglos.
¿Fue hace tanto que
pensaba que era débil?
Ahora miro sus ojos y tiemblo
por lo que se esconde tras ellos.
No te conduzcas a ti misma
a un estado infortunado.
Tu hijo…
Es la única razón por la que aún vivo.
Nada de lo que hago le satisface.
Me tortura por lo que he hecho.
Thessala crucificada.
Seppia alojada en nuestra casa.
El modo en que la mira…
Me arrojaré por el acantilado,
si esto es lo que me depara el destino.
Mi corazón te seguirá hasta las rocas.
No puedo vivir así.
Ni yo.
La carne que nos queda.
Había olvidado cómo devoran mis
parientes en una sola comida.
Muchas cosas parecen haberse
escapado de la mente últimamente.
Me enviaste a explorar Neapolis
e informar de alguna ocasión.
Su barco la proporcionó.
¿Había alguno más que pudiera
haber proporcionado lo mismo?
Uno de Damasco.
El otro de la Galia.
Noticias que me hubieran gustado saber.
Los hombres de Damasco
son de baja calidad
e incluso de menos confianza.
¿Y el de la Galia?
No tendré este lugar lleno de galos.
Crixus…
Es un hombre honorable.
Llevaré a tus hermanos
a cazar cuando amanezca,
para reponer suministros.
Y evaluar cómo nos podemos llevar.
Y dile a aquellos que sean capaces
que hablen en una lengua común.
De manera que entre nosotros
podamos conocer sus pensamientos.
Demostrarán que son grandes efectivos.
Te doy mi palabra.
Mierda.
Nada es gratis.
He escuchado que estabas muerto.
Llevado a la otra vida
con todos los otros
que cayeron bajo la arena.
Aún respiro.
Mi monedero sin embargo
ha sufrido un golpe fatal.
No tengo dinero para
intentar abrir muslos.
Pueden estar abiertos
por su propia voluntad.
Un milagro carente de beneficio.
Para ti y tu amo.
¿Recuerdas cómo era tener uno?
¿Antes de que ganaras tu libertad?
Ningún hombre es realmente libre.
Excepto Spartacus.
Y los que lo siguen.
¿Lo pudiste ver cuando atacó la arena?
¿Qué clase de hombre era?
Hablas de cosas peligrosas.
No soy la única.
Hay muchas conversaciones entre nosotros
sobre unirnos a su causa.
No hay causa…
Solo el dirigir a tontos
inocentes a su muerte.
¿No tienes monedas entonces?
Unos pocos denarios para
alejarme de esta puta ciudad.
Elimina a Spartacus de tu mente,
y ven conmigo…
El poderoso Gannicus.
Es motivo de alegría,
encontrarte aún vivo.
Con una ofrenda preparada
sobre las rodillas.
Disculpas.
Es imperdonable interponerse
entre hombre y vagina,
aun así debo tener unas
palabras con mi hermano.
Una criatura atractiva.
Por supuesto nunca te faltó la atención
de mujeres atractivas.
Si buscas hablar, ve
al grano y terminemos.
Diez años no te han
dado mejores modales.
Ni a ti mejor compañía.
Aconsejaría precaución.
Estos hombres son la mano del
Pretor Gaius Claudius Glaber.
¿Y qué eres tú?
¿Su verga o su culo?
Yo soy su voluntad.
Obligado por deber a restaurar el orden.
¿Clavando a chiquillas a la cruz?
Cualquier esclavo que
susurre sobre Spartacus
y su rebelión…
encontrará su lugar al lado de ella.
No tengo interés en rumores.
Ni en la voluntad de tu pretor.
Valientes palabras.
De un esclavo.
Me confundes.
Yo soy un hombre libre.
¡Sí, yo estaba allí en la arena
cuando tú llegaste a
ser un dios de la arena!
¡Fue un espectáculo inolvidable!
Gannicus, ganando a veinte gladiadores
en el primus del día de la inauguración.
¿Y su recompensa?
¡El rudis!
¡Una espada de madera grabada
con la leyenda de sus victorias!
!Prueba de la libertad, demandada
por la adoradora multitud!
Muéstrasela.
Estoy seguro de que estarán ansiosos
de poner los ojos en
esta rara maravilla.
¿No la tienes contigo?
Ya sabes que no.
Como sé que el pretor estará satisfecho
de contar con la
presencia de tu compañía…
Me resulta sorprendente que
sigas perteneciendo a este mundo.
Más aún que no te hayas decidido
sabiamente a presentarte
convenientemente antes.
Disculpas.
Gannicus siempre ha sido
un hombre de pocas palabras.
Sin embargo con el
Magistrado frases enteras,
me dijeron.
Yo solo buscaba concluir negocios.
Apuntas muy bajo.
Spartacus hace desplomarse
la arena sobre ti,
y aun así estás aquí parado.
Un fénix renacido de sus cenizas.
Los dioses realmente
lo han bendecido a él.
Así como me bendicen
a mí, con su presencia.
Fui conmovido por la
reacción de la multitud,
cuando pisaste la arena.
El rugido de sus voces,
coreando tu nombre.
Llenando el aire de esperanza.
Incluso empañado por la
sangre y la calamidad,
una cosa así aún puede tener valor…
Tu rudis.
¿Y su precio?
Un simple juramento.
Ligándote a mi mando.
Lucretia fue también una
vez víctima de Spartacus.
Ahora es un poderoso símbolo,
calma preocupaciones extendidas.
Te añadiría como tal.
Un antiguo esclavo
de la casa de Batiatus
ahora prestando juramento para traer
a sus hermanos errantes a la justicia.
Al parecer ya tienes uno de esos.
Los talentos de Ashur
están en las sombras.
A ti te presentaría bajo la gloriosa luz
al frente de mis tropas.
Al rugir de la multitud de nuevo.
¿Y si ya no ansío tal clamor?
Eres un hombre libre.
Tu destino es tuyo.
Te buscaré en unos días.
Y espero una razonable
decisión por tu parte.
Pretor.
Perdóname, Pretor,
pero no se puede confiar en Gannicus.
Lo mismo dije de ti una vez.
Pero aquí delante estás.
Haz que uno de tus hombres lo siga.
Si Gannicus intenta dejar Capua,
crucifícalo.
¿No hay otra forma?
Tenías razón sobre Gaius.
El hombre que fue ya no mira con
simpleza desde detrás de sus ojos.
No será influido por palabras
o suave tacto.
Solo la sangre puede liberarnos ahora.
Lucretia…
Dolerá solo un momento.
Levántate el vestido.
¿Neapolis?
Un barco de esclavos fue atacado.
Llevaba prisioneros
capturados al este del Rin.
Guerreros.
Para ayudar a la causa de Spartacus.
Una conclusión obvia.
Envía hombres a Neapolis,
Pregunta a cualquiera
que pueda haber visto
a dónde se dirigían
después de la liberación.
Pretor.
Gaius…
Trae al médico.
¡Rápido!
¡Ilithyia!
¿Qué le ha ocurrido?
Es una señal de los dioses.
Portada por el niño
al que infundir vida todavía.
¿Y su significado?
Tu heredero morirá si
se queda en una ciudad
maldecida con sangre y miedo.
Haré que la lleven a Roma
tan pronto como sea capaz.
Con guardia de confianza
para vigilarla a toda hora,
hasta mi regreso.
Debo acompañarla y
atender sus necesidades.
Disculpas, Pretor.
Lucretia es una querida
amiga de tu esposa,
al tiempo que proporciona
gran consuelo a Capua.
Temo que el pueblo se desesperará
ausente su divina presencia.
Sabio consejo.
Haz que conozcan tu presencia
mañana en el mercado.
Tranquiliza a nuestra ciudad,
y continúa asegurándoles
que los dioses favorecen mis esfuerzos.
Hemos estado entrenando a
esos liberados de ataduras.
Aunque ninguno de nosotros ha
alcanzado nunca el título de Doctore.
No tengo conocimientos
de soldados ni guerra.
Solo conozco las
maneras de un gladiador.
No imagino un ejército
más fiero, instruido así.
Abre sus ojos a lo que un hombre
puede hacer para una causa.
Como has abierto los míos.
Voy a cazar con Agron y su gente,
para evaluarlos mejor.
Prestaré ayuda en cuanto regrese.
Me temo que cazas solo.
Agron se marchó con los
otros antes del amanecer.
Agron.
Cazas sin mí…
cuando conocías mi intención.
Se levantaron antes que el sol,
y estaban impacientes
por sentirse libres.
Hicimos algo de provecho,
¡mientras tú dormías con tu mujer!
En palabras que él entienda.
Cazamos.
Atrapamos carne.
¡Y bebida romana!
No sabía que estos
bosques disponían de eso.
¿De dónde vienes con esto?
Un carro por el camino…
¿Atacaste la carretera tan
cerca de nuestra posición?
¿En ausencia de armas adecuadas?
Nadie lo vio.
Todos muertos.
¡Permítannos preparar un banquete!
Y mostrarles que estos agrios cogen
¡Como jalar la verga del culo!
Me alegro de que arriesgué
mi vida por este grupo.
Nos ven como una fuerza adecuada.
No nos ven como otra cosa
que un descubrimiento.
Deja que los romanos vengan.
Estoy cansado de que nos
escondamos como conejos asustados.
No estamos preparados
para un asalto directo.
Algo que incluso un niño podría ver.
Este niño ayudó a que
te salvaras de la arena.
Y añade más guerreros a nuestro grupo.
El cachorro se ha
encontrado nada más que una
manada de perros salvajes.
Unos que nunca seguirán a un puto galo.
Disculpas por irme sin ti.
Me cuestiono la sinceridad de ese chico.
Compartiremos la comida
con nuestros nuevos amigos.
E intenta resolver esto.
Que los dioses te bendigan…
Que los dioses te bendigan…
Que los dioses te bendigan…
Que los dioses te bendigan…
Hay muchos de nuestros hombres
hablando de unirse a su causa.
¿La conoces?
Una chica imprudente.
Que habló demasiado alto
de cosas que no debía.
La ciudad está llena de oídos
atentos a los rumores de traición.
Está llena de ojos también…
Intenta dejar la ciudad,
y compartirás una cruz junto a tu amiga.
No soy tu esclavo.
Y no voy a ceder a tus amenazas.
Tampoco te veo.
El oráculo de los putos enigmas.
Habla claro.
Vi algo en tus ojos,
cuando te paraste delante de Glaber.
Vi algo más que un hombre
sopesando una decisión.
Los dioses te bendijeron con dones
para meterte en mis
pensamientos ahora, ¿no?
Más como ella van a morir.
El culpable. El inocente.
No habrá diferencia
cuando sea cogido entre la ira de Glaber
y la venganza de Spartacus.
¿Y qué querrías que hiciera?
¿Aceptar la oferta
y enfurecer a aquellos
que una vez llamé hermanos?
Me gustaría que acabaras con la
vida de Gaius Claudius Glaber.
Está desesperado por
reclamar la vida de Spartacus.
Tan consumido,
que ahora se encuentra más amenazado
que el propio tracio.
¿Y qué diferencia habría?
Roma solo podría enviar a
otro para ocupar su lugar.
Spartacus culpa a Glaber por
participar en la muerte de su esposa.
Retíralo de este mundo,
y la balanza de sangre
estará equilibrada.
Spartacus se desviará de Roma.
No se perderá ninguna vida más.
En ambos lados.
La propia esposa de Glaber,
esta misma noche se va de Roma.
Llevando con ella la mitad
de su guardia personal
para que esté segura por la ciudad.
Yo podría distraer a cualquiera
que permanezca apostado
a la entrada de la villa,
dando la oportunidad
para que un solo hombre
tome la vida de Glaber mientras duerme.
Y Spartacus reciba la culpa.
Has perdido la cabeza.
El mundo entero ha perdido la razón.
Solo trato de restaurarla.
Líbrate del hombre de Ashur.
Cuando la luna esté en lo más alto
haré que el camino esté despejado.
Elige atacarle.
O verás legiones cayendo
con un sufrimiento inútil.
¡Arráncale su maldita verga!
Cuando bebes,
rivalizas con Sedulus en vulgaridad.
Rivalizo con cualquier puto hombre.
En cualquier cosa.
Tu gente levanta la moral.
No todos están tan emocionados.
¡Vamos a practicar un poco, hermano!
Quizás se maten el uno al otro
y le den un motivo
justificado a la celebración.
Eres un hombre intolerable.
Algo que siempre has sabido.
Y elegí ignorar.
Para ver mejor al hombre
más allá de sus fallos.
¡Canta conmigo, mi oscuro hermano!
Y comparte mis mujeres.
No sé tu idioma.
¡Lugo te enseñará!
Oenomaus se ha encontrado acosado.
Son una gente bulliciosa.
Algunas veces es necesario
el vino y la insensatez.
Para forjar lazos más fuertes.
¡Canta conmigo!
Ahora no es el momento para eso.
¿Lo es alguna vez?
Intentaré robar una bebida de Lugo
para que la compartamos nosotros.
Y en la acción, ayudar
a Oenomaus a escapar.
Intenté convencerle
para que te dejara venir.
Ni se inmutó.
No es algo por lo que preocuparse.
Lo que has hecho por mí…
Es algo que nunca habíamos compartido.
Me encontrarás de nuevo en tus brazos.
Antes de lo esperado.
Influí a Gannicus para que nos
libre para siempre de Gaius.
Cuando esté hecho, clamaré por justicia,
y haré que Gannicus
le siga a la otra vida.
Ilitia.
Es la hora.
Gaius.
Se te echará de menos.
El agua no es una bebida
para una noche como esta.
Vino.
Nosotros compartimos.
Gratitud, pero Crixus espera.
El galo, sí.
Veo sus ojos.
En mí.
Sin amor.
Él necesita tiempo.
Y bebida.
Se lo diré.
Dile que sus ojos no me gustan.
Tus ojos, mejor…
Déjame pasar.
Ahora voy a follarme el otro
lado de tu preciosa cara.
¡Sedulus!
¡Para esto!
Crixus.
Sedullus.
¡Sedullus!
¡Cálmense!
¡Spartacus!
¡Suficiente!
¿Es esto lo que son?
¿Animales,
exigiendo masacre?
Les dimos la libertad.
Y lo pagan con sangre y deshonor.
Si no pueden permanecer entre
nosotros como hermanos de confianza
si no pueden seguir mis órdenes
lárguense ahora.
O uníos a Sedullus en la muerte.
Yo sigo a Spartacus.
Y no llamo familia a ningún
hombre que no se lo merece.

Categories: Subtítulos en español | Tags: , , , , , , , | Comments Off

The Preacher’s Wife 1996 Serbian

movie image

Download subtitles of The Preacher’s Wife 1996 Serbian

Drago mi je.
-Također.
Da mi Henry nije pomogao
s kartom za avion,
ne bih došao do Pariza.
Trebaš ga nazvati i reći
mu to. Voleo bi to čuti.
Mogli bismo sesti.
Ti i Maxine ste
još zajedno?
Naravno.
Zove me 6 puta dnevno
i proverava što radim.
Dobra žena, ta Maxine.
Oženjeni ste, Dudley?
Na žalost, nisam upoznao
nekog poput Maxine i Julie.
Baš tako. Pre je
dolazila ovamo svake noći.
Dolazila si ovamo?
Henry me zaprosio
tu u ovom separeu.
Stvarno? Tamo?
Dobra stara vremena.
-Baš tako.
Bili su jako siromašni.
Ona bi pevala za Henryja.
Stvarno?
Sada peva samo za Boga.
Ne kažem da je to loše.
Ne, to je dobro.
Ako ikad želiš saznati
kako zvuči voleti,
ona to ima u svojem glasu.
Podeli to s nama.
Hajde, podseti nas.
Ne, Dudley, prošle
su godine od onda.
Još pevaš u B?
-Uopšte ne pevam.
Hteo bih saznati
kako zvuči ljubav.
To rješava problem.
Ne sećam se pesme.
-Ni reči više.
Pjevala si je
stalno za Henryja.
Morala bih kući.
Svirat ćemo u B.
Samo me slijedi.
Idi gore. Tamo
i trebaš biti.
Pjevaj je za Henryja!
Idemo.
Jedna za tebe.
Jedna za mene.
I jedna za drvo.
Kupio sam ti juče
dar za Božić.
Da? Što si kupio?
Ne mogu ti reći.
To je tajna.
Što ćeš kupiti mami?
Ne znam. Što da joj kupim?
Mislim da bi voljela
ići u krevet.
Molim?
Gledala je s Dudleyem
spavaćicu u izlogu.
Zaista?
Dođi. Vreme
je za spavanje.
Ako budeš čekao mamu,
bićeš prevelik za krevet.
Stavi malo Vicksa na
prsa. Da ti odčepi nos.
Rođen si sa začepljenim
nosom. -Laku noć, tata.
Laku noć, sine.
Zabavio si se?
-Sjajno. A ti?
Bilo je super.
Nisi loš plesač.
Bilo je divno. -I meni
isto. Čula sam kako pevaš.
Hteo sam na pozornicu
s tobom. -Dobro da nisi.
Verujem u čuda
Tiho! Spavaju.
-Ne svi.
Henry.
Dudley. Ne moram tebe
pitati jesi li se zabavila.
Jesmo. Bili smo
kod Jazzieja.
Neki od svirača
bili su tamo.
Bili ste kod Jazzieja?
Da. I Britsloe je bio tamo.
Henry, Julia je
bila na pozornici…
Polako. Išli ste
pevati celu noć?
Rekao si da je izvedem.
-Ne gde sam je zaprosio!
Zabavili smo se. Sećaš
li se kako to izgleda?
Ali, dušo… kod Jazzieja?
Pjevala sam tamo jer neću
u crkvi Joea Hamiltona.
Gde god da bila.
Hvala, Dudley.
Zabavila se. -Zaista?
Da. Pokazala mi je separe
gde si je zaprosio.
Separe? Ne mogu
verovati svemu ovome.
U tome i jest tvoj problem.
Više ne veruješ
u mnogo toga.
Ne veruješ
u mene, u sebe,
u to da možeš
nešto promeniti.
Ne veruješ
da je Billy nevin.
Billy…
Naravno da verujem.
Ne zvučiš baš uverljivo.
-Već sam mu probao pomoći.
Jesi li? -Jesam!
Osim toga,
ni ne ide u crkvu.
Gledao si ga u oči
i pitao ga što je istina?
Nisam. Znaš zašto?
Verovatno sam bio previše
zaposlen zabavljajući se.
To je tvoj problem.
Prezaposlen si.
Tvojoj ženi se čini
kao da je sama u braku.
Sin ti je izgubio prijatelja.
Ne trebaš mene slušati,
ali slušaj njih.
Dođite. Vreme je da
napunimo božićne košare.
Nećeš pomoći?
Nedostaje mi Hakim.
Znam.
Ali mnogo se ljudi uzda
u nas zbog tih košara.
Onda u redu.
Sportske čarape.
Ništa nije u duhu Božića
kao sportske čarape.
Hvala.
Moram s tobom
razgovarati, Billy.
Gubiš vreme.
Porota će me osuditi.
Moliš li se ikada,
momče? -Kako da ne.
Previše si veliki
frajer za to. Jasno.
Igraš li kad košarku?
Kada igraš,
ne nadaš li se kada pucaš,
da će lopta ići u koš?
To je upravo
molitva. Nada.
A ja pomažem ljudima
da nađu nadu.
Čemu sve to? Niko mi
svejedno ne veruje.
Billy…
Pogledaj me.
Jesi li bio deo toga?
-Kunem se, velečasni…
Bilo je kao što sam rekao.
Pre sam grešio,
ali govorim istinu.
Kada si se zadnji
put pomolio, Billy?
Ne znam.
Vreme je da pokušaš.
Kakvo je stanje?
-Dobro jutro, sude!
Velečasni, ovo je sud, a ne
igralište. Nemam vremena…
Ja radim za viši sud, časni
sude, i nalazim vreme.
Billy Eldridge je nevin.
Vi kažete.
-Mogu dokazati.
Na putu ka video klub,
bio je na bankomatu…
Žrtva ga je identificirala.
Žrtva je…
Videla ga je kako
stoji tamo. To je sve.
Saslušanje se odvija sada,
ali tužitelj neće tužiti,
ako uvidite da nema dokaza.
Dođite ovamo, velečasni.
Dođite ovamo.
Znam da mu želite pomoći.
Mladić si je, časni
sude, sam pomogao.
Svakog dana ide na posao
gde je plaća 4,25 $ na sat.
Radi ga već 2 godine.
Navečer ide u školu.
Već je davno došao
do prekretnice.
Izabrao je pravi put.
Na vama je da mu ne sudite
za prošlost, već budućnost.
Ne za njegove pogreške,
nego za snove.
Ne za njegovo nesavršenstvo,
nego za mogućnosti.
Aleluja.
To je Billy?
Mama, Billy je kod kuće!
Puno hvala, velečasni.
Kako ste?
Nedostajao si mi. Kako si?
Gde su svi momci?
Bog vas blagoslovio, župniče.
Billy je kod kuće!
Billy je kod kuće!
Ozlijedili su te?
Dobro sam.
-Jesi gladan?
Gladan si.
Deco, izvadite
čisto posuđe.
2 boda.
Kliže bolje od tebe.
Ja sam majka.
Ne smem ovako umreti.
Predah. Bole me noge.
Hoću gledati.
Dobro, možeš.
To je bilo zabavno.
Sedni.
Mama će tamo klizati.
Budi na toplom.
Čovek će ti doneti
kakao. Pazi kad dođe tata.
Dođi, Julia.
Gospođice.
Gospođa. Ništa
prenapredno. -Naravno.
Čekaj. Popraviću se ja.
Savij kolena.
Nadarena si. -Rekla
sam ti da ću biti bolja.
Pitam se gde je Henry.
-U ovo doba? Zapeo u prometu.
Uh! Otkuda sad ovo svetlo?
Ne mogu to podneti.
Nije moguće.
Mama!
Jeremiah!
-Zdravo, dušo.
Mama ti je poslala
vruću čokoladu.
Ne mogu više ovako.
Promeni se. Hajde!
Ne mogu verovati.
Nikome nije stalo.
Promeni se!
Moram ići sinu!
Hvala ti!
Mama kaže da ako stvari
nisu kako bi želela,
ipak moraš verovati.
I ja sam i dalje verovala.
Imala si pravo, mama.
G. Kringle je Djed Božićnjak.
Zdravo, mama.
Tiho. Film je skoro gotov.
Pomoći ću ti.
Skini čizme.
Baka plače.
Plače na ove filmove svakog
Božića. I na “Zvončiće”.
Klizanje je bilo
zabavno, zar ne?
Bilo je dobro.
Bilo je lepo.
-Da, bilo je lepo.
Zabavno. -Lepo,
zar ne. Klizanje.
Dobro smo se proveli.
Bilo je sjajno.
Oh, Bože.
Zvončići, zvončići
Ne sada. Donesi
mi čašu vode.
Zvončići
Ja ću…
Ja ću…
Nešto ću raditi u uredu.
Oh, Bože.
To si već rekla.
Reći ću opet. Oh, Bože.
Samo je bio vrlo ljubazan.
Barem ima vremena za mene.
Julie, Henry ne može biti
na 10 mesta odjednom.
Nemoj mi reći
da je tvoj tata mogao.
Saberi se, mlada
damo. Udana si žena.
Oh, mama…
Mogu gledati u izlog,
čak i ako ne kupim ništa.
Bolje je da ne ideš gledati
izloge s novcem u džepu.
I bolje ti je da ne ostavljaš
polog za nikakvu robu.
Idemo ponovno.
Ne više, Jer.
Tata je stigao.
Gde si bio, tata?
Žao mi je, Jer. Stvarno.
Ne znam zašto je bila takva
gužva. Ići ćemo sutra.
Klizao sam, tata.
Drago mi je. A ja sam
doveo Billyja
kući za Božić.
Povukli su optužbe.
Kako si uspeo?
Setio sam se da se nevinost
vidi gledanjem u oči.
Nije bilo tako teško.
Tata? Ni klizanje
nije teško.
Nije?
Mama te naučila?
Dudley i mama.
Bilo je zabavno!
Dudley je išao s vama?
Čekali smo te.
Nisi puno propustio.
Henry, tebe sam
trebao. Radio sam na…
Dalje od moje žene.
Šta sam sada učinio?
Izvodiš je na ručak…
-Kasnio si.
Kod Jazzieja…
-Molio si me.
Na klizanje. Šta misliš,
kakav sam ja čovek?
Što dalje od nje.
Ti si Božji čovek.
To ne znači da sam slep.
Vidim kako te gleda.
Zaista?
U redu. Dobro.
Hoću da odeš.
-Odmah? -Da.
Mislim da to ne mogu.
Da vidim u priručniku.
Ne mogu otići dok
ne završim ovde. Tu piše…
Čekaj malo. Henry!
Šta je to bilo?
Bože moj.
U nevolji si.
-Šta je to bilo?
Nije znak da je
izabran novi papa.
Šta se zbiva? -Želiš
da ja odem iz tvoje kuće?
Ja nisam problem.
To nisam bio ja!
Nisam bio ja!
-S kim pričaš? Odlazi!
Šta se zbiva?
Dao sam otkaz Dudleyu.
Želiš to?
-Što ima veze što ona…
I ti si deo ovog,
Julia. Reci.
Odmah s tim prekinite.
Prekinite!
Čujete li?
Vidiš što si učinio?
-Nije stvar u meni.
Imali biste problema bez mene.
Zaboravili ste ono važno.
Za tebe i za nju.
Ali ti ćeš me podsetiti.
-Sv. Matej je više od crkve.
To je ono što povezuje ovu
zajednicu. I bez nje,
ona će propasti. Julia te
neće gledati na isti način.
Zdravo, lepotane.
Otprati me preko ulice.
Moram ovo odneti B. Adams.
Ustvari sam…
-Otprati me.
Biće mi zadovoljstvo.
Čula sam o čemu ste
vas dvojica razgovarali.
Znaš da se inače ne
petljam u život drugima…
Čekaj malo.
Šta to radiš mojoj kćeri?
G. Coleman, u redu
je. Obećavam.
Ništa nije u redu
kada vidim udanu ženu
da tako gleda muškarca.
Samo im pokušavam
pomoći. To je sve.
Ne biste smeli pušiti.Vreme
na Zemlji je dragocjeno.
Tako je.
Najdragocjenije vreme jest
ono provedeno s obitelji.
Znaš da sam ovde
samo za Božić.
Ali bez problema
povredit ću kuk,
i ostati ovde do 2000. g,
ako treba. Shvataš?
Sada da.
Henry me teško shvaća.
Julia je, pak, divna.
Ona zaslužuje…
Kako ti znaš što ona
zaslužuje, a što ne?
Ona je Henryjeva žena.
Ne brinite se.
Zaboravit će me čim odem.
Zaboravit će sebe, ako
ovako nastaviš. -Margarita?
To si ti?
-Dolazim, Bessie.
Dudley,
ti si šarmantan.
Idi šarmiraj nekog drugog.
U redu?
Ulazim, Bessie.
Rekla sam ti da sam
prestala pušiti?
Baš sam ponosna na tebe.
Kako si? Pogledaj se.
Nemoj se poskliznuti.
-Hajde, deco.
Puno hvala. Sada
imaš više mesta.
Idemo. Zdravo, Dudley!
Čuvam Jeremiaha.
Oh, Bože. Maknite se
od tog psa! Hajde!
Saul?
Hvala na vožnji.
Znam da si skrenuo s puta.
Početak predstave
se nije promenio.
Otići ćemo pre naklona
i doći po tebe. -Hvala.
Hvala.
Do viđenja.
Saul, zakasnit ćemo.
Ostavi mi tog čoveka ispod
drvca, Djede, ako stane.
Keeleyevi. Skreni levo
u ulicu Woodlawn.
Keeleyevi žive
na 6. aveniji.
Henry, Keeleyevi žive
u ulici Woodlawn.
Ljubomoran si.
Nisam. -Jesi.
Nešto možda da,
ali ljubomora ne.
Tako si ljubomoran da ne
možeš razmišljati. -Mogu.
Ne sećaš se gde
žive Keeleyevi.
Kuća im je u 6. aveniji.
-A što onda radi tu?
Ljudi se sele. Ulice
Woodlawn… 6. avenija.
To je to?
Evo kuće. Budi pažljiv.
Hoću.
Verovatno ni
nisu kod kuće.
Trebali bi pomesti ulaz.
Zašto se smeš?
Izgledaš kao dete.
Jesi li dobro?
-Dobro sam.
Pomoći ću ti da ustaneš.
-Hvala ti.
Mislio sam da mi
pomažeš ustati.
To si namerno učinio.
Dođi brzo, Eddie.
To je župnik.
Nadam se da se nisi
povredila. -Dobro smo.
Rekao sam deci da pometu,
ali misle samo na Djedicu.
Za tebe.
Srećan Božić! -Za nas?
Srećan vam Božić.
Uđite unutra.
Prehladit ćete se.
Vidimo se u nedelju.
-Bićemo svi tamo.
Čini se kao da ovo
oduvek radimo.
I treba. Sećaš
li se prvog puta?
Mama je bila u posetu.
Znaš, nikad joj se nisam
sviđala. -Nije istina.
Uvek je govorila: “Trebala
bi nabaciti koju kilu.”
Samo je htela da jedeš.
Da budem debela poput nje.
-Nije bila tako debela.
Policajac bi joj vikao:
“Prekinite s tučom!”
Prestani.
Prestani.
Pokoj joj duši.
Dobro je da se
opet smeš.
Dobro je imati
razlog za to.
Znaš, nedostaje
mi ovaj Henry.
Da se bar češće pojavljuje.
Uspeli smo.
Idem nakratko
u crkvu. Ti uđi.
Nemoj se poskliznuti.
Nemoj dugo.
Mogli bismo prodati puno
oglasa. -Zvuči dobro.
G. Hamilton?
Oprostite, g. Hamilton.
-Da, Bernita.
Stigao je velečasni Biggs.
Henry!
Moram s tobom razgovarati.
Možemo li…? -Samo izvoli.
Nemam tajni od svojih ljudi.
U stvari, sedni.
-Ne želim posao.
Idemo, ljudi. -Ne mogu
ostaviti svoje ljude, Joe.
Ne mogu si priuštiti put do
tamo. A za selidbu, Julia…
Henry, dogovor je dogovor.
Moja odluka je konačna.
Žao mi je.
Žao? To nije
dovoljno, Henry.
Ne shvataš.
Sv. Matej mi nije bitan.
Sv. Matej je prošlost.
Samo ako ga ljudi
poput tebe napuste.
Nekada nisi mogao
samo ostaviti svoje,
kada zaradiš nešto novca.
Nikamo drugamo
nismo mogli ići.
Ali deca moraju odrasti
sa svojim junacima.
Ljubazan sam jer se
jako dugo znamo,
ali ovo će se zbiti
htio ti ili ne.
Joe, kako me možeš
prisiliti…
Ne ti. Crkva. Rušiće se.
Što? -Crkva će…
Znaš zašto sam poverenik
crkve u koju ne idem?
Jer su svi tvoji đakoni došli
i rekli da nema novca.
Kupio sam hipoteku.
Tako je!
Rušiće se. Vrijednija mi
je sama zemlja bez ičega.
Rušiš mi crkvu?
Da. Izgraditi ću robnu
kuću i tenis terene.
Tenis terene?
Izgradićemo taj kvart.
Privući investicije.
Shvatam. -Shvataš?
Da. Misliš da će bez mog
vodstva ljudi popustiti.
Zato si me doveo ovamo!
Želim da ih povedeš,
Henry, ali u budućnost.
Čiju budućnost? Ne
igraju previše tenis!
Vrati se u crkvu da vidiš
koga ćeš povredeti.
Da im vidiš lica, vidiš
obitelji i njihovu decu.
Ljudi su otporniji
nego što misliš.
Henry, preživet će.
Još misliš da ti je stalo
do istih stvari kao i nama?
“Slušajte! Čujem Josipa
i Mariju u jaslicama.”
To ja kažem.
-Samo glasnije.
Slušajte! Čujem Josipa
i Mariju u jaslicama.
Onda dolaze
Michael i Jessica
i pevaju jako
sporu pesmu.
Nije tako spora.
Vrlo je lepa.
Vas dvoje ste se
prošle noći svađali?
Ne, delili smo
božićne košare.
Sportske čarape su dobro
prošle. -Znala sam da hoće.
Imala si pravo.
Jason se razbolio,
pa ću ja biti
pastir u predstavi.
Neću trebati reći: “Beee.”
Sjajno.
Jer će neko poseban
biti u publici i slušati.
Mama i ja smo shvatili
što bi želeo za Božić.
Jeste li ga zamotali?
-Ne baš.
Hakim!
Nedostajao si mi.
Hoće li zauvek ostati?
Samo do Nove godine.
Nakon toga ćemo videti.
Imam tajnu. Moj auto hitne
pomoći sada ima sirenu.
Stvarno?
Bog blagoslovio mamu,
tatu i baku.
I moju baku.
Spremni?
Pomolili smo se jer smo
već bili na kolenima.
Vreme je za krevet. Hajde.
U redu. Laku noć.
Bez priče do kasno.
Zatvori vrata, molim te.
Čekaj da upoznaš Dudleya.
-Ko je to?
Čovek u sivom
kaputu. Sećaš se.
Božić bi trebao biti
najsrećniji
dan u godini.
Hoćeš tople čokolade?
Ne, hvala. Moram
proveriti osigurače.
Ako bude još svetla
na drvcu, zapalit ćemo kuću.
Božić bi trebao biti
najsrećniji dan u godini.
Ali za crkvu sv. Mateja,
to je dan predaje.
Ne zato jer idem u drugu
crkvu, kao što neki veruju,
nego zato jer će je
vlasnici zgrade srušiti.
Niko nije kriv.
Samo se čini da unatoč
našim naporima, naš san,
moj san za crkvu
sv. Mateja, neće se ispuniti.
Ali sećajmo se
dobrih stvari
koje smo delili. Smijeh,
kotao koji je eksplodirao,
zvuk glasova
uzdignutih prema nebu.
Sve mi to nedostaje. Hvala
na trudu i prijateljstvu.
Bog vas blagoslovio.
Sve vas volim.
Mogu li vam pomoći? -Ja sam
pomoćnik velečasnoga Biggsa.
Pričekajte u dnevnoj
sobi, molim.
U redu. Pobrinut
ću se za njega.
Ne kupujem! Za ime
Boga, Badnjak je!
Zbilja, za Njega.
Henry Biggs vas šalje.
Gotovo je s njim!
Neka ide k vragu!
Ne, nego Bogu. To je plan
koji ne možete pokvariti.
Ne znam ko ste…
-Ja sam anđeo.
Ne vaš.
Bojim se da je vaš
još daleko od vas.
Vrlo sam zaposlen i trošite
mi vreme. Sv. Matej je…
Šta je ovo?
To je kao vaša
prošlost, Joe.
Možete je ignorirati,
ali još je tamo.
Što vidite kada pogledate
ovakvo mesto? Zadnji
projekt nekretnina Hamilton.
Dvesto luksuznih stanova.
Fitness klub u kompleksu,
najmodernije osiguranje…
Ovo ne radi. Nije
čak ni uključen.
Vrlo dobro, kako
god ste to napravili.
Ali morate i bolje.
Morate puno bolje od toga,
da me dirnete.
Morate puno bolje.
Ko god da ste.
Nije bitno ko sam. Nećete
me se sutra ni sećati.
Ali upamtite ovo:
Pogledajte pravu cenu
pre nego završite posao.
Što to znači?
Vi to znate.
Slušajte svoje srce.
Učinite što vam kaže.
Naći ćete svoj put.
Slušajte!
Čujem Josipa i
Mariju u jaslicama.
Slušajte! Čujem Josipa
i Mariju u jaslicama!
Slušajte! Čujem Josipa
i Mariju u jaslicama!
Gde su Josip i Marija?
Vidi dete,
krotko i blago.
On je Božije
pomazano dete.
Slavite ovo božićno jutro.
Jer je na ovaj dan
rođen Njegov sin!
Hteo sam se
pozdraviti s tobom.
Ne. Reći ću vijeću
da te još trebamo.
Ovo je stvar koja nije
pod njihovom kontrolom.
Definitivno. Osim
toga, vreme je.
Kako može biti vreme?
-Jednostavno je.
Čudno. 30 godina mislim
da ću biti srećan kada dođem.
Ovamo?
Sigurno te šalju
u dosta “mrtve” kvartove.
Pa, mrtvo je
relativan pojam.
Ali sada znam gde pripadam.
-Odlaziš zbog mene?
Pa, možda malo.
Pitala si što da se radi
kada se ugasi vatra?
Odgovor je…
nemoj to dopustiti.
Hoćemo li te ikad
ponovno videti?
Ne znam.
Da vidimo.
Ne opet.
Kako ti mogu zahvaliti?
Već jesi.
-Bog te blagoslovio.
Gđo Biggs, evo.
Jessica, još
imaš za pevati.
Mokra sam.
Ko je stavio bebu koja
piški da bude lsus?
Gđo Biggs, djevica
Marija je otišla!
Ljudi će znati da to nije
u Bibliji. Učinite nešto!
Bolje idi tamo.
Požurite. Idemo.
Najbolji magarac.
Nije loše.
Božić bi trebao biti
najsrećniji dan u godini.
Ali danas je
za sv. Mateja…
Ali za sv. Mateja…
Danas je…
Dragi…
Bog nam nikad nije
obećao savršen život.
To čuva za večnost.
Dok smo ovde,
na ovoj zemlji,
za neke stvari se
moramo potruditi.
Ne čita tekst!
-Dobro mu ide.
Možda za posao.
Za crkvu.
Za zajednicu.
Za brak.
Ali dobra vijest jest;
dao nam je dva tajna oružja
kao pomoć da uspemo.
i ljubav.
Nadu.
Molitva je upravo to.
I ljubav.
Voljeti znači davati,
jednostavno rečeno.
Ali u ljubavi
postoji i opraštanje.
A opraštanje pripada svima.
To je pravo! Kao pravo
na disanje! Ili jedenje!
Ili čak i na
zaljubljivanje.
Katkad uzimamo ljubav
zdravo za gotovo.
Jesam li u pravu?
Oni koji su nam najbliži,
najdraži,
oni su koje
zaboravljamo ceniti.
Ali čudo jest u tome
da kada nekoga volimo,
zapravo volimo Boga.
Pogledajte
s divljenjem one koje
volite, jer oni predstavljaju
Božije lice.
Aleluja.
I kada je put mračan,
a cesta krivudava,
dat ćemo da nam
Bog pokaže put.
Daće nam snage i ponovno
nas učiniti potpunima.
To znam jer je to
učinio za mene!
Možete me pitati: “Kako?”
Kako?
Vidite,
On ima te anđele,
koji čekaju u dugom redu
priliku da dođu dole
i pomognu svakom od nas!
I pomažu nam! Danas sam
ja zaista blagoslovljen.
Blagoslovljen
nadom, ljubavlju,
i verom u to da mogu
nešto promeniti!
Svi to možemo! Možemo
spasiti ovu crkvu!
Pomoći ćemo
našim siromašima!
Našim mladima!
Usamljenima! I onima
koji pomoć trebaju!
Sada počnimo ponovno.
Krenimo napred.
Napred u nadi, ljubavi,
napred u nove
dane naših života.
Hvalimo Boga.
Hvalite Njega!
Aleluja!
Oprosti.
Mogu li?
Hvala.
Ja ću ovu. -U redu.
Aleluja!
Volim te, draga.
-I ja tebe.
Volim te, volim te.
Na noge!
Srećan vam Božić.
Srećan Božić.
Srećan Božić, Saul.
-Srećan Božić, Henry, Julia.
Ostaćeš član?
Oženit ću se u ovoj
crkvi. -S kim?
Šta misliš?
Znaš s kim,
janje moje malo.
Rekao je “janje”?
Rekao si župniku?
Moraće uzeti
novu tajnicu.
Joe. -Srećan Božić.
Pripadaš ovde. Nazovi me.
Riješit ćemo hipoteku.
Divno.
Nazovi me. -Hoću.
Uspeo si!
-Ne, mi smo uspeli.
Dobra propovijed.
-Srećan Božić.
Srećan Božić.
Ko je on?
-Sigurno je nov ovde.
Hajde, momci. Idemo.
Srećan Božić, Dudley.
I tebi, Jeremiah.
Ručak i darovi! Idemo!
-Daj mi ruku.
Jesi li kupila
dar Dudleyu, mama?
Ko je Dudley?
Mama… -ldemo na juhu.
Znaš Dudleya.
Bilo je to vrlo davno.
Prošla je barem godina dana
pre nego je Hakim došao
s nama živeti zauvek,
i postao moj pravi brat.
Predivno. -Sigurno je
trajalo cele noći.
Nisi ti? -Ne. -Ti si,
mama. -S mojom kičmom?
Moji još misle da
sam izmislio Dudleya.
Kažu: “Ako je stvaran,
gde je onda?”
Ali upravo kao što
sam rekao tati:
“Samo zato što
ne vidiš zrak,
to te ne sprječava
da ga udišeš.”

Categories: Movie | Tags: , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | Comments Off

The Iron Lady 2011 Romanian

movie image

Download subtitles of The Iron Lady 2011 Romanian

Balaurul zise: “Mulți cavaleri și-au lăsat
viețile aici,
în curând te voi omorî și pe tine”
și scuipă foc pe cele șapte guri.
Uită-te la asta.
Crezi că a ajuns cineva aici
înaintea noastră?
N-ai spus nimănui, nu-i așa?
Nu am spus nimănui.
Mă voi enerva dacă a făcut-o cineva.
Deschide-o.
E cald.
Poate că ar trebui să renunțăm, omule.
Nu, nimeni nu ne ia cuprul.
E cineva aici.
Nu e nici un camion afară
cu excepția celui al nostru.
Poate că deja au făcut un transport.
Adică, cineva mai taie încă.
Vor trebui să împartă cu noi.
Au un aparat de sudură.
Oricine e aici, mai bine ieși dracu’ afară.
Suntem de la pază și te vom aresta
dacă te găsim.
Pleacă acum și…
vom uita că ai fost vreodată aici.
N-am să-ți spun din nou.
Pleacă dracu’ de aici.
La dracu’…
nu pot respira.
Idiotule!
Încerci să te sinucizi?
Sezonul 1, episodul 14.
Șapele cu pene.
Unde-s cadavrele?
În ce condiții?
– Prăjite.
– Le-am identificat deja?
Este nevoie de cercetare dentară,
dar avem camioneta,
înregistrat lui Joseph Oliver,
un operator mărunt.
L-am arestat de câteva ori
pentru furt de fier vechi.
Dar nu ți-aș putea spune
Îl avem pe proprietarul clădirii,
Lance Truman,
ce așteaptă să vorbească cu voi.
A găsit ușa spartă și ne-a chemat.
Tipul care-i cu el, e contractorul său.
– Anchetatorul incendiilor e jos?
– Da.
Vance e jos
făcând cercetările preliminarii.
Vreți să vorbiți cu Truman?
Mai întâi să vedem ce au de spus cadavrele.
Bine…
Este destul de urât acolo.
Se pare că au venit aici să fure cupru.
Am găsit o grămadă într-un cărucior acolo.
Au folosit aparate de sudură?
Dacă au folosit, n-am găsit niciunul.
Atunci cum și-au dat foc?
Cred că de asta avem
un anchetator de la incendii.
Ce avem?
Unde mi-e “Bună dimineața”?
Bună dimineața, Jordan.
Ce avem?
Nu prea multe.
Doi morți… bărbați, cred.
Nu știu sursa de foc,
dar s-a întâmplat destul de repede,
așa că indiferent cu ce lucrau,
a fost extrem de volatil.
Nu știu nici sursa aprinderii, deocamdată.
De obicei, nu arzi un corp.
Dacă nu cumva încerci să acoperi o crimă.
Asta dacă erau morți.
Modelul de ardere sugerează
că aprindere a avut loc aici
și au fost aruncați în perete.
Ca urmare a exploziei.
Cineva i-a udat în primul rând?
Într-o explozie ca aceasta,
trebuia să fie.
Benzină?
Nu, ne-ar fi mirosit.
Voi ști mai multe după ce fac niște teste.
Dar aici e ceva ciudat…
un corp trebuie să ardă câteva ore
pentru a ajunge în starea asta
de distrugere.
Deci, ce a fost,
a fost foarte fierbinte și foarte rapid.
Ca și cum li s-a dat cu napalm.
Asta-i cam brutal.
Hai să vorbim cu proprietarul.
Asta-i a treia clădire pe care o dețin
ce a fost atacată.
Orice e din cupru, îl iau.
Am pus garduri în jurul clădirilor mele,
le-am încuiat. N-a contat.
Taie orice fel de lacăt pun.
Nu au folosit un cap de sudură.
Nu-s urme de tăiere curată.
E ca și cum…
întreaga zonă a fost topită.
Nu știu ce folosesc ei,
dar e la fel la toate celelalte clădiri
ale mele.
Ăsta pare a fi ulei.
Are cineva un chibrit?
O brichetă.
Mulțumesc.
La naiba.
Citesc corect? Lipide?
Da, de fapt, grăsime umană.
Grăsime umană.
Ești sigur?
Fără îndoială.
Amestecată cu mult metan.
Dacă e pulverizat și aprins,
amestecul se va aprinde și va arde
și devine foarte fierbinte.
Unde găsește cineva atât de multă
grăsime umană.
Dacă era de vită,
aș spune că de la o măcelărie.
Dar grăsime umană…
de la o morgă poate, nu știu.
Testăm mostre pentru ADN.
– Credem că este o omucidere.
– De ce?
Nu există dovezi de aprindere
la locul crimei.
Așa că orice le-a dat foc,
trebuie s-o fi luat cu el.
pentru a arde lacătul de la poartă
și lacătul de la ușa rampei de încărcare.
Și am găsit alte spargeri similare
la toate proprietățile închise
sau abandonate.
Că cineva fură cupru, nu este nimic nou.
Ați verificat depozitele de fier vechi?
Da, conform lor,
ei n-au văzut niciun fel de cupru.
Așa că oricine îl fura, nu-l vinde.
Are sens.
Scuze de întrerupere. A venit un martor.
Spune că a văzut pe cineva fugind
din acea clădire, noaptea trecută.
Mergeam cu mașina
pe lângă acea clădire, noaptea trecută.
Nu m-am gândit la nimic
până când am auzit la știri despre doi tipi
care au murit.
Ai văzut pe cineva în afara clădirii?
Da, el a fugit chiar în fața mea.
Aproape l-am lovit.
Nu știu dacă el a avut ceva de-a face
cu asta,
dar el a fost acolo
și părea speriat.
Îl poți descrie?
Nu-l voi uita niciodată.
Jumătate din fața lui era o cicatrice.
Părul îi era răvășit,
ca și cum nu s-a râs de ceva timp
și purta un trenci lung.
Părerea mea este că era fără adăpost.
Ce s-a întâmplat după ce ai oprit?
Am strigat la el că-i un idiot.
A continuat să fugă.
Nu l-ai văzut urcându-se într-o mașină?
Am dori să vorbești cu artistul poliției
să vedeți dacă puteți face o schiță
cum arată.
Bine.
E destul de aproape.
Tocmai a venit un apel la 911.
Lance Truman a fost atacat
în fața clădirii
unde am găsit victimele arse.
E o mașină de patrula pe drum.
Avem nevoie de o ambulanță
pe Clark Street, 391.
M-a lovit.
Cred că este încă în interiorul clădirii.
Rămâi cu el.
S-a întors la locul crimei?
Dacă-l vedeți, nu vă apropiați de el.
Păstrați contactul vizual și prin radio.
Căruciorul de cumpărături a dispărut.
Cum l-au dus sus?
Ascensorul nu funcționează.
Singura cale este pe scări.
Avem mișcare aici.
Am auzit ceva.
În zona de primire și expediere.
Spre spate.
Am fost sprayat…
Nu pot respira.
Înapoi. Fugi.
Nu trage cu arma.
Rămâi unde ești.
Doamne!
Ești bine?
– Da, tu?
– Da.
Eu nu.
Chestia asta o am în ochi, în nas,
în urechi…
L-am văzut.
E cu siguranță tipul cu cicatrice.
– Vezi unde s-a dus?
– Nu.
Să-l scoatem de aici.
– Îmi place mult ideea asta.
– Burkhardt.
Da? E Vance.
Are rezultatul asupra ADN-ului lipidelor.
Avem o identificare.
Zi-i mai departe.
Fred Eberhart.
48 de ani.
A intrat și ieșit în spitalul veteranilor
mai mulți ani.
Veteran în Furtună în Desert
și erou de război decorat.
– Ai vorbit la veterani despre el?
– Da.
Au spus că nu l-au văzut
în ultimele șase luni.
Evident, Eberhart a ieșit puțin din tipar.
– Vreo adresă cunoscută?
– Nu.
Dar ultimul loc de muncă?
A lucrat ca sudor la calea ferată,
dar l-au concediat cu doi ani în urmă.
– De unde este?
– E localnic.
Născut și crescut în Portland.
Ceva rude aici?
Este o fiică…
Ariel Eberhart.
Veteranii au avut un număr de telefon
ca fiind ruda cea mai apropiată.
Hai să vedem dacă e acasă.
Te-ai uitat la ce folosea Eberhart?
– Era vreun fel de rezervor?
– A fost prea întuneric pentru a spune.
Dar am auzit un fel de zgomot,
ca tusea unui fumător înrăit.
Următorul lucru pe care-l știu, o minge
de flăcări a venit spre noi.
Nu e telefonul de acasă sau un mobil.
Răspunde robotul de la clubul Trop Chaud.
Poate că ea lucrează acolo.
E în drum spre casă.
Voi verifica.
Bună.
Spectacolul a început deja, dar dacă
ești singur, te pot strecura înăuntru.
O caut pe Ariel Eberhart.
O știi?
Iat-o.
Nick.
Ce faci aici, omule?
Nu e chiar ultimul loc din lume
în care mă așteptam să te văd, dar…
– E al naibii de aproape.
– Vii des aici?
Ce, eu? Nu.
Da, uneori.
Bine, des.
Haide, ea e al naibii de sexy.
Am un caz ce-l implică pe tatăl ei.
E un fel de…
Daemonfeuer.
Ești sigur că ar trebui
să discutăm asta aici?
Speram să spui asta.
Deci, Daemonfeuer?
Tocmai ai spus că nu ar trebui
să facem asta aici.
Bine.
Chiar nu știu prea multe despre ei.
Nu mai sunt așa de mulți.
Sunt un fel de întoarcere
la zilele de altădată, știi?
Cavaleri în armură strălucitoare.
Din câte am înțeles eu,
vin dintr-o linie descendentă
cu a balaurilor.
Am crezut că balaurii erau un mit.
Balaurii sunt.
Daemonfeuer nu sunt.
Pot scuipa foc?
Într-un mod simplist, cred că pot, da.
Adică, din câte am înțeles
și-ți spun că nu-s expert în asta,
e un fel de cetonie…
Care-i cuvântul pe care-l caut… vomă.
Ai auzit vreodată de dieta
slabă în carbonați și bogată în grăsimi?
Îți pune corpul într-o stare de cetoză,
în care arde propria grăsime.
În cazul lor,
își pot vaporiza propria grăsime.
Extrem de exploziv și cam dezgustător.
Dacă nu cumva, desigur,
dansezi pe jumătate gol pe o scenă.
Cum o aprind?
Cred că prin electricitate statică.
Ce a făcut tatăl ei?
S-ar putea să fi ars vreo doi tipi
până au murit.
De fapt, asta-mi amintește…
că am primit un telefon de la vărul meu
Naydler din Anvers.
Se pare că a fost găsit un Grimm
mort pe o alee dosnică
din Krijgsbaan, lângă Schoonselhof,
ceea ce sunt sigur că nu înseamnă nimic
pentru tine.
Când?
Acum două zile.
A fost decapitat
și capul nu a fost găsit.
Zvonul spune că au fost Secerătorii.
Mă gândesc că ar trebui să ai grijă de tine.
Sunt detectiv Burkhardt.
Trebuie să vorbesc cu tine.
Norocoasa de mine.
Anchetez o omucidere legată de incendiere.
Am avut acest tatuaj
înainte să fi apărut cărțile.
Sunt prima ta Daemonfeuer?
Așa sper.
Tu ești primul meu Grimm.
Am fost un pic îngrijorată
că nu voi ajunge să te revăd.
Deși trebuie s-o spun…
nu ești exact ceea ce am așteptam.
La ce te așteptai?
Grimm-ii sunt răi.
Și asta-i un pic excitant.
Dacă nu cumva, desigur, îmi vei tăia capul.
Îl caut pe tatăl tău, Fred Eberhart.
Nu-l vei găsi aici.
E suspect într-o anchetă de incendiere.
Au murit doi oameni.
Așa că te-ai gândit că unde e fum,
– este și un Eberhart?
– Știi unde este?
Când l-ai văzut ultima oară?
Tatăl meu e puțin
un suflet pierdut, detective.
După ce mama a murit, el a fost distrus.
S-a învinovățit pe el.
Poate că ar fi trebuit.
Nu a apărat-o.
Oricum, nu se putea descurca cu nimic.
Mai ales cu mine.
Mi-am cam pierdut amândoi părinții
în același timp.
Are prieteni care ar putea ști unde este?
N-am cum să știu.
Îmi doresc să fi știut.
Uneori chiar mi-e dor de el.
Ești sigur că el a fost?
Deci, vrei să-l bagi pe tatăl meu
în închisoare
și vrei să te ajut.
Vreau să-l opresc
înainte de a mai face rău cuiva.
La fel ar trebui să faci și tu.
Și credeam că eu eram sexy.
Bine, stai puțin.
Nu, mă bucur că ai trecut pe aici.
Data viitoare, încearcă la ușa din față.
Am văzut ceva în curtea ta.
Așa e.
Făceam puțină purjare.
Alo, telefonul lui Nick.
Ce vrei?
Cine ești?
Sunt o prietenă de-a lui Nick.
– Cine-i asta?
– Dă-mi telefonul.
Unde e Nick?
E chiar aici, cu mine.
Ușurel, iubire.
Asta e bine.
Care e Julitte?
Juliette, îți pot explica.
Bun, abia aștept.
Nu pleci așa curând, nu-i așa?
După ce ai făcut tot drumul ăsta?
Sper că nu ești vreun hărțuitor.
Amintește-ți Nick, tu ai venit după mine.
Nu eu am venit după tine.
De ce nu a fost Hank cu tine?
Pentru că el s-a dus acasă.
Bine.
I-am spus că voi urmări un număr
care m-a condus la club,
care m-a dus la ea,
care m-a dus la casa ei.
Și Juliette…
ea e… adică, ea e nebună.
Cum de ți-a luat telefonul?
Mi-a căzut din buzunar
în curtea din spate.
Și a căzut în mâinile ei?
Încetează.
Nu, asta-i…
știu încotro te îndrepți
și nu asta s-a întâmplat.
Bine, am fost lovit.
– Ea te-a lovit?
– Da.
De ce nu ai arestat-o
pentru atacarea unui ofițer?
Pentru că am încercat s-o fac
să mă ajute să-l găsesc pe tatăl ei.
Ce face fata asta în afară
să lovească tinerii în curtea ei?
E dansatoare cu focul.
Juliette, ascultă.
Nu puteam inventa asta dacă voiam.
Chiar îmi pare rău.
Sper acest lucru.
Nu ți-aș face niciodată așa ceva.
Atunci asigură-te că-ți ții telefonul
în buzunar.
“Copiii lui erau chiar mai aprigi
decât Daemonfeuer,
dispuși să se sacrifice pentru el.
I-am evitat
și l-am urmat pe Daemonfeuer
sus în munți
unde i-am descoperit groaznica vizuină,
plină de comori furate
din toate satele.
Oasele de la intrarea în peșteră
erau prea multe pentru a fi numărate.
Dacă nu am fi știut mai bine,
am fi putut crede că era intrarea în iad.”
Exact asta-mi trebuie…
o intrare în iad.
Va fi bine, tată.
Am găsit pe cineva care o să te facă
mai bine.
Eberhart a fost unul
din cei mai buni sudori pe care i-am avut.
A învățat în armată.
Mi-a spus că taică-său a avut
un aruncător de flăcări în Vietnam
și bunicul său a folosit unul
în Pacificul de Sud.
Era destul de mândru de asta.
Când l-ai văzut ultima oară?
În urmă cu câteva săptămâni.
Am încercat să vorbesc cu el, dar a fugit.
A înnebunit.
Știți, soția lui a murit într-un incendiu
și n-a mai fost niciodată la fel după asta.
A încetat să mai apară.
Mi-a părut rău pentru el,
dar ce puteam să fac?
Unde era când l-ai văzut ultima oară?
Lângă o linie veche pe care n-o mai folosim.
Este un vechi contrafort mineresc.
Ai văzut de unde a venit
sau încotro a plecat?
Nu. Mergea doar pe șine.
Am găsit-o.
Este o hartă din 1945
arată toate vechile linii de cale ferată.
Aceasta este vechea stația de cale ferată.
Asta-i linia contrafortului
despre care vorbea.
Se merge până sus pe dealuri.
Și se ramifică în patru.
Loc frumos pentru o vizuină.
O ce?
Un loc bun pentru a te ascunde.
Burkhardt.
Bună, sunt eu.
Dau un spectacol special diseară…
doar pentru tine.
– Nu mă dezamăgi.
– Ascultă-mă…
Știu Nick, nu ești disponibil.
Mă distrez doar.
Ascultă…
Am decis să te ajut să-l găsești
pe tata.
Treci diseară pe la mine
și îți voi spune tot ce știu.
Cine a fost?
Ariel Eberhart.
Spune că vrea să ne ajute
să-l găsim pe tatăl ei.
– Cum?
– Nu știu.
– A spus că vrea să trec pe la ea diseară.
– Serios?
Ești sigur că nu se joacă de-a șoarecele
și pisica cu tine?
Tot ce știu, este că vii cu mine.
Bună.
Bună.
Bine, voi fi cinstit.
Voi întârzia
și ancheta ne duce
acasă la dansatoarea cu focul.
Și vreau să spun “noi”.
Hank vine cu mine.
Spune-i, Hank.
Mă duc cu el.
– Bine?
– Bine, bine.
Am înțeles.
Am încredere în tine.
Poate te voi aștepta până ajungi acasă
să avem dansul nostru în flăcări.
Abia aștept.
Omule, locul ăsta trebuie să fie distractiv
în vreme de furtună.
Detectivii Burkhardt și Griffin.
Dacă tatăl ei ar ști că ea încearcă
să ne ajute să-l găsim…
Viața ei ar fi în pericol.
La asta mă gândesc.
Ce dracu’?
Este totul numai cupru.
De ce?
Adică, am avut o mătușă care a purtat
pălării de staniol ani de zile,
dar asta…
Doamne.
Unde este ea?
Ai auzit asta?
Cred că este momentul să…
Plecăm naibii de aici.
Tot ce putem face e să-i dăm mașina
în urmărire,
să vedem dacă o putem găsi.
Până atunci, te-ai putea foarte bine
duce acasă
să te odihnești puțin.
Unde te duci, iubitule?
Unde e Juliette?
Ce-ți pasă?
Mă ai pe mine acum.
Te întreb ultima oară.
Cavalerul în armură strălucitoare?
Unde e?
Juliette, unde ești?
Ea e cu mine.
E timpul pentru puțină căutare
și salvare.
Unde o duci?
Haide, Nick.
Unde crezi?
Știi cine suntem.
Știi ce facem.
Ce vrei?
Mi-am pierdut speranța
că mi-aș putea ajuta tatăl
până când te-am găsit pe tine.
Îi ofer tatălui meu o șansă de salvare.
Capul sus Grimm…
e vremea să dai ochii cu Daemonfeuera ta.
Dacă vrei s-o mai vezi din nou în viață,
fără polițiști.
Părerea mea?
Să dai ochii cu Daemonfeuera ta
înseamnă, știi,
“ne vedem în vizuină.”
Și în conformitate cu această hartă,
a treia cale
merge într-un tunel, care ar putea fi…
perfect.
Amice!
Știi ce face?
Știi despre ce e vorba?
Nu pot să cred
Nu am mai văzut până acum.
– Ce?
– Este atât de clasic.
– Ce?
– Căutarea.
Prințesa ta a fost luată de balaur.
Corect?
Iar restul este evident.
Femeile frumoase sunt luate
și târâte în peșteri
și bărbații sacrifica totul
pentru a merge după ele.
Este vechiul arhetip
al întregului complex al relațiilor.
Singura problemă este,
că întotdeauna moare cineva.
Asta e mașina Juliettei.
Se pare că tunelul este
de-a lungul acestei căi.
E o plimbare lungă.
Trebuie să fie o cale mai rapidă.
Ce zici de asta?
La naiba, da.
Ăsta e un vehicul
din stația Fairmont, omule.
– O drezină.
– Ai idee cum funcționează?
Nu am fost colecționar de modele de tren
toți anii ăștia, degeaba.
Bine.
Acum, doar ca să știi,
baronul Karl Christian Ludwig
Drais Von Sauerbronn
a inventat un precursor al acesteia
numită “mașina zâmbitoare”
în 1817, așa că… ar trebui să știi asta.
Grozav.
Haide, iubito.
În regulă.
Acum, ține-te bine.
Scuze pentru asta.
Îi dm drumul.
Mă bucur că am putut fi aici
să ajut la salvarea unei femei
pe care n-am cunoscut-o până acum.
Sau căreia nu i-am fost prezentat.
Dar știi… uite, nu o iau personal.
Chiar vrei să vorbim despre asta acum?
Nu, nu, știu, știu,
sunt doar un pic nervos.
În fond, ăștia-s Daemonfeuer
și știu că ai un plan, numai că,
nu l-ai împărtășit cu mine… încă.
Dumnezeule.
Tată, trezește-te.
Am adus-o.
E aici, așteptându-te.
E la fel ca mama.
Acum e șansa ta.
Nu e perfectă?
Cine… cine vine după ea?
Cineva vrednic de tine.
Mai bine ne oprim aici.
Ce vom face?
Adică, nu poți folosi arma acolo,
cu respirația lor plină de gaz.
Păcat că nu ai o lance.
Pariez că e una în remorcă.
Le dau ce doresc… pe mine.
Nu-mi place planul până acum.
Am să le distrag atenția
suficient de mult timp
pentru că tu s-o iei pe Juliette.
Dar dacă n-o găsesc?
Dacă sunt ars de viu?
Mergem indiferent ce se întâmplă.
Bine, nu, m-am prins.
Rămâi în prezent, nu în viitor.
Ariel!
Sunt aici!
Juliette?
Ariel!
Ariel, gândește-te la ce faci!
Vine după mama.
Trebuie s-o aperi pe mama.
Sunt aici să te ajut.
Ești Juliette.
Nu am fost prezentați, dar sunt un prieten
de-al lui Nick.
Dă-mi mâinile.
Nu mișca.
E vremea să țipi.
E vremea să țipi tu.
Trebuie să plecăm de aici acum.
Hai, bine, urmează-mă.
Tată…
Ai luptat vitejește, tată.
Ai luptat.
Am luat-o, Nick!
Am ieșit!
Nu l-ai ajutat.
Dar tu ai făcut-o.
A murit cu demnitate.
Acum e rândul meu.
Ariel.
Tată al focului, aprig și înțelept,
sângele balaurului se va mai înălța o dată.
Sângele balaurului… Nick!
Răzbună-ți tatăl
prin focul balaurului.
Ești bine?
– Tu ești bine?
– Da, așa cred.
A fost puțin mai aproape de confort, omule.
Mulțumesc.
Sunt detectiv Burkhardt…
Și tu ești detectiv?
Mai mult un… detectiv particular…
Prieten cu Nick.
Sunt Monroe, apropo.
Mă bucur să te cunosc.
Și eu.
Nick, trage pe dreapta.
Ești bine?
Juliette, îmi pare rău.
N-am vrut să se întâmple asta.
Uite, dacă…
aș fi avut cum să știu…
Nick, era nebună.
Cum ai putea ști vreodată
ce va face cineva ca ea?
Nu-ți pot promite că va fi mai bine.
Nu-ți pot promite că mai pot face asta.
Știu că o iubești pe Juliette
dar trebuie să-i pui capăt
și să n-o mai vezi niciodată.
Ce vrei să faci?

Categories: Movie | Tags: , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | Comments Off