“M\*A\*S\*H” Rainbow Bridge 1974 Romanian

movie image

Download subtitles of “M\*A\*S\*H” Rainbow Bridge 1974 Romanian

PODUL CURCUBEULUI
seria 3, episodul 2
Traducerea și neadaptarea
Tudor Petreuș (2005)
PODUL CURCUBEULUI
seria 3, episodul 2
Numai un lustru la unghiile de la mâini,
te rog. Fără luciu.
– Aveți mâini puternice, d-le.
– Mulțumesc, Klinger.
Tata mi le-a dat cadou la absolvire.
A fost nevoit. Mama îmi dăduse
un stilou și un set de creioane.
Aș fi vrut să te însoțesc.
Tokyo e cel mai tare oraș.
Da. În câteva ore,
aceste mâini vor fi…
îndrăgostite iremediabil de o tânără
de credință gheișă.
– Deci e vorba de bani.
– Nu, nu chiar.
O seară completă cu o gazdă japoneză
face numai 30$.
Desigur bateriile nu sunt incluse.
Foarte frumos. Faci treabă bună Klinger.
Nu sunt doar o frumusețe oarecare.
Ești un ticălos pentru că
nu mă iei cu tine în Tokyo.
Sunt însurat, dragă.
Ies numai cu fete care nu știu asta.
Iar pleacă.
Au un singur lucru
în mințile lor depravate:
– Desfrânați, obsedați.
– Ce-ai spus, Frank?
Halal ambasadori pentru profesia medicală.
Întâi vor trage la un hotel mizer…
vor face duș, se vor primeni.
Așa cum fac oameni de teapa lor.
Apoi vor coborî la bar…
un loc înghesuit și întunecos,
și apoi fetele alea…
cu fustițe strâmte de satin, cocoțate pe
scaune, cu picioarele încrucișate…
iar dezmățații ăștia se vor urca pe ele
și apoi…știi tu.
Ce, Frank?
Ce știu eu?
Ce-ți va lipsi cel mai puțin de aici?
Să văd pe jos un șobolan care-mi utilizează
șireturile ca ață dentară. Tu?
Fii fericit că vei petrece trei zile
fără să amputezi ceva.
Trei zile fără să dai mâna cu vezicula biliară
a vreunui pacient.
Pentru sprijinul divin în favoarea
obținerii acestei permisii…
Îți mulțumim, Doamne.
M-ați chemat?
Nu știam că dă consultații private.
Tokyo, veniți, din câte văd.
– Mergem să vizităm vraciul.
– Și cine e acela?
De unde să știm?
Nu l-am întâlnit încă.
Îmi pare rău să vă tulbur
odihna și relaxarea…
Dar am o scurtă listă de cumpărături
de la băieți.
Și desigur și banii pentru asta.
– Ce avem aici?
– Ca de obicei…
aparate foto, lentile,
ceasuri.
Un sutien de antrenament?
– Nu poate fi pentru cineva cunoscut.
– Klinger.
Cu siguranță am niște lipsuri în educație.
Dar ce înseamnă un sutien de antrenament?
Ca unul obișnuit, numai că are
2 rotițe pe spate.
O călătorie plăcută, băieți.
Să fiți cuminți.
Și dacă nu puteți fi cuminți,
fiți grijulii.
Nu-i așa că suntem norocoși să
avem un Părinte așa drăguț?
Pentru călătorie.
Credeam că semnalizezi o curbă
dublă, prima la stânga.
Trebuie să țin minte asta.
De ce nu te uiți…
unde naiba…
Îmi pare rău, Părinte.
Am crezut că ești un om obișnuit.
Așa e.
Vă găsesc la Daichi Hotel?
S-ar putea să fie nevoie să vă chem
dacă lucrurile merg prost aici, la fermă.
Vom fi cam pe lângă Daichi, Henry.
E prea aproape de calea ferată. Zgomotos.
V-au interzis să reveniți, nu?
Au spus că suntem prea zgomotoși.
Unii clienți s-au plâns că nu mai
aud zgomotul trenurilor.
Știe vreunul dintre voi strada
Yamashida din Tokyo?
Da, sigur.
E paralelă cu Ginza.
Corect. E un restaurant japonez
chiar pe colț.
I-auzi? Au un restaurant japonez în Tokyo.
Și e o librărie alături.
– Da?
– Da. Au un pachet pentru mine.
Dați-le 34 $ și spuneți că sunteți,
Orville Carver.
Cine e Orville Carver, Henry?
Ei cred că eu sunt.
Dar nu m-au văzut niciodată…
așa că vor crede că e unul dintre voi.
Ce… Ce e în pachet, Henry?
Publicații japoneze.
Vechi.
Adică, unele lucruri rămân neschimbate.
Înțelegeți.
– Aduceți jurnalele.
– Scuze, domnilor.
Ai o listă de cumpărături, Radar?
Vrei să-ți cumpărăm o pereche nouă
de ochelari de la bazar?
Ce zici de o pereche de
(chiloți) Dr. Denton?
– Am auzit că au unii cu flapsuri.
– Semnați aici d-le colonel.
Radar, mi-am petrecut toată dimineața
semnând.
De ce nu mi-ai dat să semnez asta
când semnam…
celelalte chestii pe care le-am
semnat fără să știu…
– de ce le semnez.
– Semnând.
D-le asta e nouă. A venit un nou camion
cu plasmă.
Minunat!
Grozav.
La fiecare camion cu plasmă apare
și unul cu pacienți în care s-o băgăm.
Haide, Radar. Curând vom avea o
grămadă de puști împușcați.
N-o să aveți nevoie de asta.
Schimbați-vă băieți.
Cum spui tu, Orville.
Haide. Închide acolo.
Nu uitați să numărați tampoanele, fetelor.
– Și tu, d-le Kwang.
– Da, d-nă Major.
Trebuia să fiu în Tokyo cu apa caldă
până la pectorali…
să ies la suprafață numai pentru
a fi hrănit cu pește crud…
de o micuță orientală.
– Mătase mai groasă.
– Scuze, doctore. Aici.
Aș vrea să-mi trimit șoldurile
la o plimbare.
Haide, soră. Să nu facem
din țânțar armăsar.
Ambalează-l de plecare, dle. Kwang.
– Da, doctore.
Salutare iubire.
Ce faci după război?
N-o faceți pe deșteptul, d-le.
Salut.
Tipul ăsta are doar o lacerație simplă.
Mai poate aștepta.
Eu închid aici o rană superficială.
– Henry, cine e la triaj?
– Răbdare.
Am un intestin care îmi dă replici.
– Poftim.
– N-am cerut asta.
– Am crezut că veți avea nevoie.
– Atunci probabil că așa e.
– Frank s-a oferit.
– Mi-am imaginat.
Frank ar trebui să se ofere voluntar
unui pluton de execuție.
– Sau în fața lui.
– Sau ambele.
D-le colonel, protestez la acest atac la
adresa Mr. Burns în lipsa sa.
De fapt am atacat lipsa
sa de caracter.
Serios, Henry. Trebuie să abordăm pacienții
în ordinea priorităților.
– Fără îndoială.
– Te descurci aici, d-nă maior.
– Nu sunt sterilă.
– Felicitări.
Bine, oameni buni. Repede. Să ne mișcăm.
Și urgent înapoi!
Părinte, e un caz medical.
Suntem ocupați.
Doar îi umezesc buzele d-le maior.
– Umezește-i-le în altă parte.
– Frank, ce faci?
Adică? Îmi fac datoria,
asta fac.
Serios? Iar ai un caz de unghie încarnată?
Cineva cu amigdalită?
Dermatită de contact?
Jos din autobuz, căpitane.
Scopul triajului, d-le maior este de a selecta
pacienții acuți.
Acum mă înveți și medicină?
Asta e tare.
De ce ne trimiți cazuri care
mai pot aștepta?
Ascultă istețule.
Sunt un doctor destul de bun.
– Întreabă-mi pacienții.
– Nu putem dezgropa oamenii numai pentru asta.
Omul ăsta are o rană toracică.
Trebuia să fie în sală deja.
Din întâmplare, e chinez.
Atunci o să-l operăm cu bețigașe.
– Brancardier, du-l înăuntru.
– Să nu-ți permiți, e un ordin.
Am treabă, Frank.
Îți iau comanda mai târziu.
Îți amintesc, Cpt. Pierce, că procedura
standard a armatei…
sună așa:
răniții americani, primii, apoi aliații,
iar inamicii – ultimii… repet, ultimii.
Frank, omul ăsta sângerează
cel mai tare de aici…
cu excepția nasului tău dacă nu te dai
la o parte din drum.
Haide. Du-l în sală.
Te revolți. Eu comand în acest autobuz.
“Răscoală în autobuz”. Un film categoria B.
Nu și-au permis o primă.
Allen Jenkins
a jucat șoferul de autobuz.
Atențiune, tot personalul.
Lupta s-a terminat. Nu mai vin răniți.
Col. Blake, conduce unitatea și vă invită
la un pahar…
Se plătește nemțește.
– Hawk, a venit cafeaua.
– Bine. Toarnă-mi-o în ureche.
– Haide.
– Nu vreau.
2 bucăți pentru mine.
Am făcut o statistică a pacienților
înainte de a ieși din sală.
Știi câte cazuri am avut
în ultimele 36 de ore?
Nu prea.
473. Cred că e record absolut.
Am făcut, 18 laparotomii,
21 fracturi de femur…
– 16 rezecții de intestin…
– Cpt., am putea avea puțină liniște?
Măcar o dată sunt de acord cu el.
– Eu am spus asta.
– Știu.
Mai dă-mi puțin zahăr din acela,
de data asta fără cafea.
– Trebuie să vă vorbesc.
– Îmi pare rău, Henry.
Ne-am mai gândit și demisionăm.
Da, avem o ofertă mai bună
la alt război…
Avem liber sâmbăta și duminica,
și nu trebuie să spălăm geamurile.
– Citește.
– Citește.
Citește.
Să mă ia naiba.
D-le colonel, e adevărat?
Radar a răspuns. A venit prin
radio. Este de la chinezi.
Ne-au sunat chinezii?
Probabil că salivează după
mâncare de fast-food.
Nu, au șase soldați împușcați
pe terenul lor…
care au nevoie de o asistență medicală
pe care chinezii nu le-o pot acorda.
Așa că ar dori să venim să-i luăm.
Iată condițiile…
un vehicul, un șofer,
doctori și brancardier, atât.
Fără arme, fără accesorii.
Punctul de preluare se numește…
Podul Curcubeului.
80 de km în interiorul
teritoriului lor.
– E o capcană!
– Cu siguranță. Sunt sălbatici.
Zic că ar trebui să mergem.
Când o să vă învățați cu perfidia
chinezilor?
N-ați învățat nimic din Pearl Harbor?
Ar putea fi o capcană, Trap.
Mă tem că așteptați decizia comandantului.
E timpul să percep
singurătatea turnului de fildeș.
Ceva rezervat liderilor.
– Ei, Henry?
– La naiba.
Cum spuneți voi, e bine.
Ia una mică.
Stai. O clipă.
Opriți-vă.
Cu toții suntem doctori, cu o singură
excepție remarcabilă.
N-avem de ales, trebuie
să mergem să-i luăm.
Are dreptate. Chinezii nu au antibiotice…
Nu au instrumentar chirurgical adecvat.
Tratează o fractură simplă prin amputație.
Nu mai pot eu de chinezi.
Sunt destul de inteligenți când vor.
Au inventat praful de pușcă,
spaghetele, trabucurile…
Picioruș de femeie,
de Louisa May Alcott (povești pt. copii)
Ideea d-lui maior e că vor să ne atragă
într-o conjunctură…
– și să genereze un masacru.
– Spaghetti?
O hartă a regiunii
Podul Curcubeului, d-le.
– Aici, în albastru.
– Lângă Gardul de Leațuri și Parcare.
Chestia asta care seamănă
cu un buric este China.
Nu pot fi 30 de km în teritoriul lor.
Să-mi sară ochii.
Chiar în mijlocul stadionului
hoardelor galbene.
Frank?
Dacă mai spui odată hoarde galbene
cât mai e război…
Îți tai limba și o folosesc ca sugativă.
Încă nu vedeți realitatea?
O țară perfectă pentru ambuscade.
Să elimini câțiva doctori MASH.
și să frângi moralul tinerilor noștri
pistruiați care luptă pe front.
Pot să spun ceva?
– Orice, mai puțin hoarde galbene.”
– Asta e a lui.
Nu sunt străină de modul de abordare
chinezesc referitor la război.
Tatăl ei a luptat în Franța
în Primul Război Mondial.
Pe de o parte ambuscada, dar cred că
trebuie să ne gândim la capturare…
tortură, spălare de creier și, da,
chiar și viol.
– Să violezi un doctor?
– O să-l lovesc cu poșeta.
Radar, poți să-mi dai o
ceașcă de cafea, te rog?
Da, d-le colonel.
Altceva?
Dar Dvs., doamnă – domnule?
Nu știu. Să mergem acolo fără protecție
e ca și cum am cere-o.
Chinezii sunt mai atenți cu bolnavii
noștri decât nord-coreenii.
– Da, știu că tratăm bine răniții lor.
– Cred că e o ofertă concretă.
Dar dacă nu e și dacă sunteți uciși…
N-o să aflu finalul.
Cu frișcă, fără zahăr.
Cu zahăr, fără frișcă.
Neagră, fără frișcă și zahăr.
Henry?
Radar, am nevoie de un șofer
și un brancardier.
– Voluntari?
– Mulțumesc, Radar. Știam că pot conta.
Col. Blake, vreau să menționez…
– Să menționăm.
– Corect. Ea și cu mine. Noi.
Ați luat o decizie dezastruoasă.
Ce vreți?
E prima dată. Va progresa.
Henry.
– Domnule?
– Yo.
Cu respect, dar cred că v-ați grăbit
să mă oferiți voluntar.
Sunt nebuni dacă se duc.
Se dau în stambă, asta fac.
– O fac pe eroii.
– N-am văzut nici o imitație.
Totuși…
Pot să fiu francă, Frank?
Cred că dacă e absolută nevoie
putem fi sinceri unul cu altul.
Atunci cred că ar trebui să mergi și tu.
Ar putea însemna o citare,
sau chiar o promovare.
Bine, dar pericolele?
Să fiu sincer…mi-e frică de moarte.
Nimeni nu se topește după ea, Frank.
Dar uneori e necesar.
Mai e un motiv: sunt însurat.
Serios? Uitasem.
N-ai mai adus aminte de 3-4 ore.
A-mi vorbi de soție în momente din astea
Frank, nu e nici un bărbat căruia
să nu-i fie frică în război.
Inclusiv eu.
Dar ceea ce trebuie să faci
e să pui la treabă…
toată grămada de energie lașă
pe care o ai.
Margaret, ești prea bună pentru mine.
Numai dacă spui o vorbă
îmi crește energia.
Ești băiețel mare, nu?
– Ia o armă, Frank.
– Ce?
– La nevoie.
– Dar au spus fără.
Cine a spus, Frank? Chinezii?
Primești ordine de la chinezi, Frank?
A fost al mamei.
Tata i l-a dăruit în noaptea nunții.
Cred că a iubit-o foarte mult.
“Pentru pușculița mea
de la pușcociul ei cel mare.
“Soțul iubitor…
Lt. Colonel Alvin F. Houlihan,
APV (Armata Pe Viață, înainte de 89).”
Ține-l ascuns, Frank.
Nu trebuie să știe nimeni.
Dacă va fi să nu mă întorc…
Sărută-mă, Frank.
Mai bine pune arma la loc sigur.
Haide, George.
Cum stăm, Trap?
Avem o tonă de materiale.
Rezistăm o săptămână.
Îmi convine. Nu vreau să deschid cabinet
pe Broadway, nepregătit.
Urmează calea, Radar,
și totul va fi bine.
– Da, d-le.
– Va fi bine, Radar.
Chinezii iubesc miniaturile.
Terminați, d-le!
Nu mi-e mai puțin frică decât Dvs.!
Caporal Klinger,
voluntar ca brancardier, d-le.
– Serios, Klinger?
– Grozav.
Ce naiba? Poate scap cu eroismul.
Cu nebunia, n-am reușit.
Haide. Să-ți arăt harta.
Ipocriți la ora 3. Terminat.
Colonele Blake.
Mr. Burns se oferă voluntar…
pentru această misiune extrem
de periculoasă și patriotică.
– Așa e, Frank?
– M-ați auzit.
Bun venit în echipă, Frank.
Știam că-ți place acțiunea, maimuțoiule.
Dacă nu mă mai întorc, iubito, ai grijă
ca fiul nostru Henry să fie educat.
Termină!
Din partea mea, cred că Ralph Bellamy
a spus-o perfect…
“Dacă nu pot obține fata,
măcar dați-mi bani mai mulți.”
Pierdeți timp, băieți.
– Noroc.
– Eu nu merg.
Stați, băieți!
Voiam să vă urez cele bune.
– La țanc.
– Doamne, binecuvântează această misiune.
Protejează acești oameni curajoși…
și adu-i înapoi cu misiunea îndeplinită.
Amin.
– Mulțumesc, Părinte.
– E bun, nu-i așa?
– Țuț.
– Mă simt vinovat. Voiam să-l aducem pe Pat O’Brien.
Să-i dăm drumul!
Fiți pe fază. Ne apropiem.
Stop.
Cred că asta e.
Radar, tu și Klinger
stați deoparte.
Alea sunt mitraliere rusești.
Trag 30 de gloanțe pe secundă.
– Mulțumesc, Dr. Morală.
– Bine că am luat o bucată.
– Ce fel de bucată, Frank?
– O armă, măi panaramă.
O am la cingătoare.
Frank, dacă-ți găsesc arma o să joace ulterior
mah-jong cu dinții noștri.
Frank, ți-ai pierdut și restul de minte?
Dacă încep ceva, eu anihilez ofițerul…
– Iar voi îi dezarmați pe cei cu puști.
Mușcă-ți limba.
– Ține-o ascunsă.
– Aș vrea să-mi revăd soția.
Aș vrea să revăd soția oricui.
Sunt Dr. Lin Tan, Armata Populară.
Sunt Dr. Pierce.
– Dr. Burns.
– Dr. Mclntyre.
Și noi suntem doctori…
toți trei…cei trei. Salut.
Aici e o listă cu răniții voștri.
Cu toții necesită mai multă îngrijire
decât le putem noi acorda.
– Vorbiți bine engleza, doctore.
– Universitatea Illinois.
Serios? Comandantul nostru
a studiat la Illinois.
Nu e nevoie să fim prietenoși.
Henry Blake. Cam 1,92 m…
îngust în umeri, lat în șolduri,
cam ca o pară.
Să-i dăm drumul.
Dacă ați citit condițiile, procedura
sună astfel:
Aduceți camionul încet pe pod.
Frank!
– Haide, scoate-l.
– Ce să scot?
Dă-li-l, Frank, înainte să ne facă
o clismă de calibru 32.
Ce e cu voi băieți?
Sunteți de partea mea sau a R-O-Ș-I-L-O-R?
Frank, R-O-Ș-I-I vorbesc engleza
mai bine decât T-I-N-E.
Ați încălcat condițiile noastre.
Răniții rămân la noi.
– Doctore, stai!
– Stai o clipă!
Uite, faci un gest decent în mijlocul
unei indecențe gigantice.
Nu pune în pericol 9 oameni
numai pentru că un idiot…
vrea să joace rolul
Generalului Custer.
Da, doctore.
Nu stricați totul acum.
Nu e destul că avioanele voastre ne
hărțuiesc zi și noapte?
Mă împiedică să-mi tratez oamenii.
Noi facem un gest civilizat,
iar voi veniți înarmați…
gata să ne doborâți.
Gata, Frank.
Haide, predă-l.
Ce naiba e asta?
Vine ca bonus la snacks-uri.
E și fluier în același timp.
Radar, Klinger,
haideți!
Treci și cară și tu, Frank.
Bine.
– Frank, haide.
– Da, imediat.
Acum pot să vă spun…
Mi-a fost tare frică pe pod.
Am auzit că dacă te iau prizonier
te lovesc în locuri sensibile.
Ați fost tari de tot cu pacienții ăștia.
Mă gândeam să mă fac doctor
când ne întoarcem acasă.
Dar nu-mi prea place să stau în preajma
oamenilor bolnavi: ar fi un inconvenient.
Vă împachetez pijamalele.
Poate nici nu e cazul, nu?
Sunteți tari.
Nu știu cum vă descurcați.
Vreau să spun, 16 ore de chirurgie…
36 de ore înainte de asta.
Drumul până la pod și înapoi,

This entry was posted in Movie and tagged , , , , , , , , , , , , , , , , , , . Bookmark the permalink.