Intruders 2011 Romanian

Posted by on April 28, 2012

movie image

Download subtitles of Intruders 2011 Romanian

Monstrul fantomă s-a trezit.
L-a văzut pe băiat în oală și a spus…
“Sunt mort de foame.”
“Am să te mănânc.”
Așa că monstrul
și-a deschis gura larg și…
L-a înghițit cu totul pe micul croitor.
Băiatul s-a dus și s-a tot dus…
Într-o peșteră întunecată…
Plină de mucus…
Asta e tot?
E tot ce mi-a trecut prin cap.
Bine, mâine găsești tu altceva.
Acum vino în pat.
Dar nu mi-e somn și n-am terminat încă.
Știu, scumpule, dar mama
e obosită că a muncit toată ziua…
Și trebuie să se odihnească.
Haide, te duc eu.
Dumnezeule, greu mai ești.
Povestea ta trebuie să aibă un sfârșit.
Să vedem dacă te pot ajuta.
Să mă gândesc…
Ții minte foarfecii pe care,
i-a dat croitorul fiului său?
Ei bine, brusc și-a adus aminte
că-i avea la el.
Le-a scos și a început să taie.
Țac, țac, țac…
Și monstrul a strigat: “Vai!”
“Cine mă taie?”
Iar micuțul croitor…
Știu, știu!
Băiatul a făcut o deschizătură și a ieșit
și și-a făcut o haină
din blana monstrului…
Iar săgețile nu-l mai puteau atinge.
Am s-o termin imediat.
Acum mergi la culcare sau
vei fi obosit dimineață.
Mamă…
Vom scoate băiețelul din burta
monstrului, mâine dimineață.
Nu-l închide, Meow
este încă afară.
Poate vrea să intre.
Să nu visezi monștri, bine?
Vino!
Vino!
Las-o în pace, monstrule!
Lasă-l în pace!
Mamă!
Mamă!
Mamă!
Mamă, mamă!
Ce s-a întâmplat, sunt aici…
Gata, scumpule. Sunt aici.
Monstru a intrat pe fereastră.
A vrut să mă ia.
Era… N-avea chip.
Nu există monștri.
A fost doar un coșmar.
A fost doar un coșmar.
Liniștește-te.
– S-a sfârșit.
– Dacă se întoarce?
Dacă se întoarce, închide ochii
și numără până la cinci.
Când îi deschizi, va dispărea,
vei vedea.
MUSAFIRUL NEPOFTIT
Am s-o sun. Mă înnebunește,
nu pot să nu mă gândesc la ea.
– Carol va fi fericită, cu siguranță.
– Du-te naibii. Nici tu nu ești înger.
Nu-mi spune că
nu te gândești niciodată la asta.
Ascultă, eu sunt mulțumit
cu ceea ce am.
Ce-i așa rău la puțină distracție
cu întrebări inofensive…
Cu o necunoscută, care să-ți
condimenteze viața amoroasă.
Atâta vreme cât, Carol nu știe.
Și dacă ar ști?
Aș nega. Tu n-ai face-o?
Dacă eram în locul tău,
aș înceta și i-aș spune totul.
Du-te naibii!
Haide!
Ai puțină grijă, Frank.
Trebuie să-mi sun fata.
– E tare departe.
– Cred că-ți lipsește.
Da, așa e.
Dar e fratele meu acolo.
– Trimite-i dragostea mea.
– Am s-o fac, mulțumesc.
Bună, tată. Unde ești?
– Îmi pare rău, dragă.
Sunt încă la muncă.
Mai stau încă o oră.
Păcat. Bunica mi-a făcut
faimosul ei tort.
Nu-mi spune, știu.
Ciocolată, gem la mijloc
și cremă deasupra.
Mama e acolo?
Pot să vorbesc cu ea?
Tata vrea să vorbească cu tine.
Sunt bucuros să te văd.
Unde a plecat Winnie?
Winnie, unde ești?
Winnie! Unde ești?
Unde mergi?
Ce ai găsit?
Fără-chip s-a trezit,
pentru că cineva i-a rostit numele.
După foarte mulți ani, era liber.
Nu era nici tânăr, nici bătrân.
Nici urât, nici frumos.
Nu avea forme.
Nu avea nici măcar chip.
Și-a amintit de un băiat,
cu o față ca a lui.
Fără-chip trebuie să găsească băiatul.
Trebuie să-și găsească fața.
Până ce într-o noapte, Fără-chip,
a găsit o față pe care s-o fure.
Era un băiețel, care
se uita pe fereastră.
Fără-chip vroia fața băiatului,
mai mult decât orice pe lume.
Fără față, nu avea nimic.
Prin urmare, a conceput un plan.
Prima dată…
A separat băiatul de părinți…
Și l-a dus la vizuina lui…
I-a luat fața și și-a pus-o.
Astfel, toată lumea l-ar iubi.
În noaptea următoare, Fără-chip,
s-a deghizat ca om…
Și s-a întors la casa băiatului.
A urcat rapid pe zid…
Și s-a strecurat prin fereastra deschisă.
A găsit camera băiatului
și s-a strecurat înăuntru…
Băiatul dormea…
Fără-chip s-a apropiat…
Mai mult…
Și mai mult.
Continuă, Mia.
Asta e tot ce am.
N-ai terminat?
Nu am știut cum.
Nu-i rău.
Ai atras atenția publicului
și ne-ai lăsat fără un sfârșit.
Încearcă să termini
săptămâna viitoare.
Suntem curioși cu toții să aflăm
ce se va întâmpla în continuare, nu?
– Pe mai târziu.
– La ce oră e petrecerea?
– La șase. Nu uita!
– Bine, pa.
– Ai întârziat.
– Îmi pare rău.
Cine a fost?
Ești transpirat.
Haide, să tăiem tortul.
Bună, sărbătorito.
Tată!
La mulți ani.
E un ursuleț.
Ți-am mai adus încă ceva.
Mulțumesc!
E foarte mișto.
Mi-am dorit unul toată viața.
De fapt e o antichitate.
Are aproape 50 de ani.
Un ursuleț vechi. Mișto.
Îmi place, tată. Pe bune.
Câți ani spuneai că faci?
Nouă, zece?
– Tată.
– Patru?
Bine, copii. A venit timpul.
Fără-chip s-a trezit,
pentru că cineva i-a rostit numele.
După foarte mulți ani, era liber.
Când Fără-chip,
a ieșit din vizuina lui,
oamenii priveau prin el.
Ca și cum era invizibil.
Vedea oamenii pe stradă,
vorbind și sărutându-se.
Și știa că fără chip,
nimeni nu-l va putea iubi.
Fără-chip, a continuat să caute
un băiat căruia să-i fure fața.
A căutat peste tot, la fiecare
fereastră din fiecare casă.
Până ce într-o noapte…
A găsit o casă cu un copil în ea.
Și o fereastră deschisă.
S-a strecurat prin camere…
Și prin hol…
Când a văzut o fetiță.
Care era încă trează.
Așa că, s-a strecurat mai aproape…
Și mai aproape…
Și a uitat de căutarea băiatului.
Acum, Fără-chip vrea fața fetei,
mai mult decât orice pe lume.
Prin urmare, a conceput un plan.
Să se ascundă într-un colț
întunecat al camerei ei…
Și s-o aștepte să adoarmă.
Și apoi…
– Chiar vreau una.
– Ce?
– Doar una.
– Nu. Nu!
– Nu îți trebuie.
– Ba, da.
Asta e jalnic.
Mia? Mia, du-te în camera ta.
Ce este?
Ce s-a întâmplat, dragă?
Mâine mergi la școală.
Du-te!
– John?
– Haide, e ziua ei de naștere.
Ești în regulă, sărbătorito?
Nu pot dormi.
Prea multă coca-cola.
Nu e vorba de asta.
Atunci, de ce?
Haide, să te bag în pat.
Văd că-ți place cadoul de la mine.
Tată, am 12 ani.
Ai auzit asta?
Poate era mai bine să fi rămas în magazin,
se pare că-i puțin cam mare pentru tine.
Da, se dă cu ruj și cu toate celea.
Încearcă să dormi.
Noapte bună, iubito.
Te iubesc, tată.
Și eu te iubesc.
Unu, doi, trei, patru, cinci.
A fost un ucigaș de la început.
Și nu suferea adevărul.
Pentru că nu era adevăr în el.
Dacă veți urma cuvântul Meu,
atunci, sunteți cu adevărat ucenicii Mei.
Și veți cunoaște adevărul
iar adevărul vă va elibera.
Așteaptă-ne aici.
O putem face aici, dacă vrei.
Tu spui… “Ave Maria, cea fără de păcat.”
Ave Maria, cea fără de păcat.
Domnul este cu tine.
Când te-ai spovedit ultima dată?
Nu știu. Nu-mi amintesc.
Este în regulă.
Poți să-i dai drumul.
Nu trebuie să-ți fie rușine.
Domnul este bun
și întotdeauna ne iartă.
Haide.
Nu poate fi atât de rău.
Haide, Juan. Plecăm.
Nu, nu, continuă.
Îmi pare rău, amice.
Contez pe tine.
Concentrează-te.
Trebuie s-o terminăm azi.
Bine, șefu ‘.
Ajutor!
Ajutor!
Grăbește-te, voi cădea! John!
Grăbește-te!
Grăbește-te, nu mă mai pot ține!
John!
Grăbește-te, voi cădea! John!
Grăbește-te, nu mă mai pot ține!
John!
– Tată.
– Iisuse!
M-ai speriat de moarte.
Ești bine, dragă?
Ce s-a întâmplat?
Am avut un coșmar.
Despre ce anume?
Vino aici.
Să mergem la culcare.
Ai școală mâine.
Dacă se revine coșmarul?
– Haide.
– Tată, unde mergem?
Haide, totul este bine.
– Tată!
– De ce stai acolo? Haide.
– Ce faci?
– Am găsit!
Ți-o amintești?
– Cartea anti-coșmar.
– Tată, e ridicol.
Vino și stai jos.
Nu ți-am mai citit-o de ani de zile.
Pe care, să ți-o citesc?
Pe asta?
Dacă un diavol mare, roșu, cu dinți mari
și gheare, vine și vrea să te apuce.
– Aprinde lumina și spune…
– Tată.
Ai crescut.
Și vei vedea, că-i doar
o umbră prin care poți vedea.
Vei vedea, monștrii sunt lași.
Cum te ridici, cum o iau la sănătoasa.
Nu și ăsta.
– Ăsta e diferit.
– Toți sunt la fel. Toți sunt lași.
Nu vor îndrăzni să intre în casa asta,
dacă știu că sunt aici.
Dar a intrat deja.
Cum adică? Unde?
Nu știu.
Cred că mă urmărește
în timp ce dorm.
Știu că e acolo.
Bine.
Pentru a ucide un monstru,
trebuie să intri în povestea lui.
Vezi? Ei cred că o să fugi.
Dar dacă intri în povestea lor,
au dat de naiba.
Așadar…
Ceva lipsește.
Perfect.
Ăsta-i monstrul nostru.
Crezi că mă sperii?
Ascultă, prietene…
Am ajuns la capătul răbdării.
Credem că e destul.
Nu-mi mai poți deranja fiica seara.
Bine, înapoi.
Uită-te la el, dispare!
Uite, dispare.
Uită-te la fața lui fața lui.
Arată înfricoșător.
Ce naiba faci?
Ești nebun? Ce-i asta?
Mia, du-te în camera ta.
E în regulă, dragă.
Ne jucam.
Cum adică vă jucați?
Ai putea da foc la casă!
A avut un coșmar. Și noi…
Am vrut să scăpăm de el.
Cum să scăpați?
Ce-i asta?
Sue, a fost un joc.
Arunc-o înainte să împută toată casa.
Mamă!
Mamă!
Juan?
E în regulă, dragă.
Iată-mă, aici sunt.
S-a sfârșit.
Intră, te rog.
Juan.
A venit părintele Antonio,
să te vadă.
Nu pare să aibă febră.
Bună, Juan.
Numele meu este Antonio.
Îți amintești de mine?
Uită-te.
Ți-am adus o jucărie.
O voi pune aici, bine?
Mama ta mi-a spus
că nu poți dormi.
Pleacă.
De ce spui asta?
Nu are de ce să-ți fie rușine.
Și eu am avut coșmaruri la vârsta ta.
Nu sunt coșmaruri.
De ce ți-e frică?
De vrăjitoare?
Nu există.
Și nici baubau, nu există.
Părinții mei mă amenința cu el,
ca să-mi termin mâncarea.
Acestea sunt doar povești.
Nu trebuie să-ți fie teamă de povești.
Uite cum facem,
tu-mi spui de ce te temi,
iar eu îți voi spune
de ce mă tem eu, bine?
Am un prieten imaginar,
cu care vorbesc zilnic.
Mi-e teamă…
Că prietenul meu
nu-mi va răspunde.
Că am să vorbesc cu el,
iar el nu-mi va răspunde.
Acum e rândul tău.
De ce ți-e frică?
De, Fără-chip.
Cine este, Fără-chip?
Mia, ce s-a întâmplat?
Ce este?
Spune-mi.
Este aici.
Înăuntru.
Haide, iubito. Nu e nimeni aici.
Doar noi doi.
Mia, ieși.
Pleacă!
Tată!
Ajută-mă!
John! Ce se întâmplă?
Sună la poliție!
Te rog…
Dă-i drumul.
Nu-i face rău.
Iubito, ești bine?
Ești bine?
– Ce se întâmplă?
– A fost un nenorocit în camera ei!
Ești bine? Totul e bine, dragă.
– Groaznic lucru.
– Cred că a intrat pe fereastră.
Am alergat după el,
dar a dispărut.
I-ați văzut fața?
Poate l-ați putea descrie?
Era întuneric.
Purta o glugă.
Dă-i asta legistului, George.
Odată ce un intrus este văzut,
foarte rar se mai întoarce.
Îl vom prinde.
– Nu vă faceți griji, dle Farrow.
– Mulțumesc.
A spus să nu ne facem griji.
Cu siguranță nu se mai întoarce.
E în regulă.
Stai aici, dragă.
– A spus ceva?
– Ce vroiai să spună?
E îngrozită.
Ești bine?
Ce este, scumpo?
Spune-mi.
Spune-mi.
Dragă, spune-mi ce s-a întâmplat?
Dragă, ce s-a întâmplat?
Unu, doi, trei, patru…
Mamă, mamă!
Juan!
Ce mai faci?
E totul bine?
Nu-i de mirare că tatăl a plecat.
Ți-a spus ea asta?
Vorbește numai despre prezent.
Că există ceva în acest băiat.
Ambii sunt puțin ciudați
și băiatul și mama.
Nu vor vorbi cu nimeni.
Ți-am spus mai multe
decât mi-a spus mie.
Nu știi cum să te porți cu femeile.
Îi vei ajuta?
Ce ai vrea să fac?
Nu știu, fă-i să creadă
că îi vei elibera de el.
De ce să-i eliberez?
Vorbim despre ceva foarte serios.
Asta nu trebuie să fie oficial.
Poate fi un fel de sprijin aparent.
Antonio, nu poți face
un astfel de ritual serios…
Doar pentru a calma
nervii unei femei nebune.
Indiferent cât de frumoasă este.
Nu te poți juca
cu astfel de lucruri, la naiba.
Lasă-i în pace.
Asta-i treabă pentru psihiatru,
nu pentru noi.
Apoi a ieșit pe fereastră.
Mia, îmi pare rău. Prin ce-ai trecut,
Trebuie să fi fost îngrozitor.
Și de atunci, nu poți vorbi.
Sau nu vrei.
Este important de știut.
Nu pot.
Știi, e în regulă dacă ți-e frică.
Și eu mă sperii uneori.
Toată lumea o face.
Mi-e teamă de lucruri pe care
mi le imaginez că se întâmplă cu adevărat.
Vă rog să veniți cu mine.
Nu e ceva fizic care o împiedică
pe fiica dvs să vorbească.
Tăcerea ei e un răspuns emoțional
la șocul sever pe care l-a avut.
Așadar, ce putem face?
Trebuie să avem răbdare.
– Poate să meargă la școală?
– Da, categoric.
Nu trebuie să-i dăm peste cap obiceiurile.
Dar trebuie s-o văd în fiecare zi.
În fiecare zi?
Dle Farrow, sunt sigură că
vreți să evitați ca Mia…
Să treacă din nou prin experiența
amintirilor sau a coșmarurilor repetate.
Ne dorim să prelucrăm cu succes
progresul emoțional al traumei…
Prin consiliere primară.
În timpul tratamentului, Mia se va
confrunta cu temerile sale.
Fără-chip nu a renunțat…
Va aștepta momentul potrivit
ca să-i smulgă fața fetei.
Fără-chip s-a strecurat
mai aproape și mai aproape…
– N-ai una puțin mai silențioasă?
– Mai silențioasă?
Cred că nu vrei să ai
un Chihuahua câine de pază.
Ăsta este un Rottweiler.
E o alegere excelentă.
Un sistem de securitate complet.
Gata cu grijile.
Ce spui de asta?
Ți-am făcut ceva de mâncare.
Îți faci temele?
Uite, Mia, nu trebuie s-o faci,
dacă nu vrei.
Vrei. Bine.
Vino aici.
Poți accesa imaginile numai de pe
site-ul central cu o parolă.
E extrem de sigur.
Da, bună Mike. Am nevoie
să introduc o parolă pentru client.
Pe numele lui John Farrow.
1967
Bună, Juan.
Ce mai faci?
Îți amintești de mine?
Juan!
– Mamă, mă joc.
– Trebuie să plecăm.
Nu putem sta aici. Haide.
Haide.
Juan.
Fără-chip, s-a strecurat
mai aproape și mai aproape…
Fata știa
că Fără-chip era acolo.
Îl simțea cum o privea.
A vrut să strige după ajutor…
Dar când a deschis gura,
n-a putut scoate niciun sunet.
Părinții ei n-o puteau proteja,
deoarece el era deja înăuntru.
El și-a făcut o vizuină nouă,
în camera ei.
Într-un colț întunecat,
uitat de toată lumea.
Noua lui vizuină era,
destul de mare pentru amândoi.
Fără-chip, va trage fata în vizuina lui
și o va ține acolo în întuneric.
O va închide departe de
părinții ei. Pentru totdeauna.
Apoi, ea nu mai avea nevoie
de chipul ei vreodată.
A început s-o cheme
spre vizuina lui.
I-a simțit ghearele atingând-o.
John!
Mia, te simți bine?
Ești bine?
Are nevoie de odihnă.
Îi vom face mai multe analize.
Șocul anafilactic e o reacție
alergică a organismului.
Dar nu vă faceți griji dnă Farrow.
Vom găsi cauza.
În același timp, îi voi prescrie
epinefrină și sedative, intravenos,
în caz de urgență.
Dacă își pierde cunoștința și ambulanța
e prea departe i-o puteți injecta singură.
În doar câteva secunde
își va face efectul.
– O asistentă vă va arăta.
– Bine, mulțumesc.
Mă duc să aduc asistenta.
– Ne puteți face o descriere?
– Arăta foarte ciudat.
Arăta ca și cum…
Ca și cum era deformat.
Deformat? Este bine că
ați instalat camere de securitate.
Voi trimite unul din oamenii mei,
ca să verifice imaginile.
– Avem nevoie de parolă.
– Da, desigur.
Scuzați-mă o clipă.
– Cum este?
– Bine.
E Dave.
Vorbește cu el, te rog.
Sună una-ntruna.
Dna Farrow, puteți să-mi spuneți
ce s-a întâmplat în seara asta?
Te sun pentru că,
mama ta mi-a cerut.
Mama ta vrea…
Nu vă faceți griji, totul este bine.
Stăpânesc situația.
Își face griji pentru Mia,
cum este, John?
Nu l-am văzut, eu doar…
John!
Îmi pare rău Dave, nu pot
vorbi acum. Trebuie să închid.
Dave, cum sunt?
Sunt bine.
Ia loc.
Vino cu mine, Juan.
Întinde-te aici.
Ne rugăm împreună.
Eu voi spune o rugăciune,
și repeți după mine, bine?
Mama a spus că vei face
ca Fără-chip să dispară.
Așa e.
Isus va veni și-l va înșfăca pe Fără-chip.
Și…
Îl va arunca într-o groapă adâncă,
de nu va mai ieși niciodată.
Dar Fără-chip, poate zbura.
Juan, taci și ascultă-l pe părinte.
Faceți-vă cruce.
Dă-mi mâna.
“Doamne, Tu ești refugiul meu.
El te va elibera
din capcana vânătorului
și de ciuma vătămătoare…”
Repetă.
“Doamne, Tu ești refugiul meu.
El te va elibera
din capcana urmăritorului
și de ciumă…”
De ciuma vătămătoare…
De ciuma vătămătoare…
“Nu-ți fie frică de ororile nopții,
nici de săgețile care zboară ziua.”
Juan.
Te rog.
Nu vreau.
Este în regulă.
Vom încerca altceva.
Eu spun rugăciunea,
iar tu repeți în gând,
doar pentru tine.
Închide ochii.
“Nu-ți fie frică de ororile nopții,
nici de săgețile care zboară ziua.”
Nu pot.
Nu pot face asta.
Nu-l pot scoate,
dacă nu știu cine este.
Tu știi cine este, nu?
Nu are chip.
Fața lui e ascunsă.
Nu-l pot vedea.
Nu-l poți vedea pentru că
are glugă, nu?
Închide ochii.
Încearcă să-ți imaginezi fața lui.
Scoate-i…
Scoate-i gluga.
Părinte, e de ajuns.
Bine, Juan.
Bine.
Este acolo.
Unde, Juan?
Acolo.
Unde este?
Nu este nimeni acolo.
Ce vezi?
A plecat.
Este doar o statuie.
Luisa!
Nu ne poți ajuta.
Nu poți face nimic.
Este doar o statuie.
Voi vă imaginați totul.
Luisa!
Luisa…
Spune-mi ce ai văzut?
Mamă, unde mergem?
Nu știu. Undeva departe.
Juan, ajută-mă.
Închide-ți valiza.
Crezi că ne va urma?
Nu, pentru că mergem departe.
Înțelegi?
Și tu l-ai văzut, nu?
Juan, nu am văzut nimic.
Mă auzi? Nimic.
Ce se întâmplă?
Bună dimineața, John. Vino.
Este totul în regulă?
Sue, unde-i Mia? Este bine?
E aici, John. Este bine.
Bună, John.
Ce-i asta?
Te rog, John, ia loc.
Mia știe că are dragostea
și sprijinul deplin al părinților.
Mai ales ale tale, John.
Pentru că ai o relație deosebită cu ea.
Sper asta, sunt tatăl ei.
Susanna mi-a spus că
n-ai mai dormit bine…
Din ziua când a avut loc
accidentul de la lucru.
Cred că noi toți
n-am mai dormit bine…
Din momentul în care acel om
a fost în camera fiicei mele.
Înțeleg.
John, este un sindrom foarte rar.
Probabil, o consecință a stresului,
care apare, atunci când două persoane,
cu tulburări mentale
devin una singură…
Este o tulburare comună.
Numită, Folie Adieu.
Când doi oameni
cu legături strânse emoționale
împărtășesc aceeași halucinație.
Halucinație?
Nu a fost niciun intrus, John.
A fost doar imaginația ta.
Și imaginația lui Mia.
– Despre ce naiba vorbești?
– John, aș vrea să vezi asta.
Mai pune o dată.
Ce este asta?
Nu era nimeni acolo, John.
Nimeni în afară de tine și fiica ta,
în acea cameră.
– Dle Farrow…
– Tu cine naiba ești?
Este David Vorton,
de protecție socială.
Suntem aici pentru a te ajuta, John.
Starea ta poate fi vindecată
cu succes, prin terapie.
John, primul pas e să te separăm
de Mia, pentru un timp.
Dacă n-ai unde să mergi,
te vom ajuta cu asta.
Îți recomand să mergi
la colegul meu, dr Levinsky.
A spus că te va trata.
Este ridicol, nu are sens.
Am fost în acea cameră blestemată.
El era acolo și mi-a atacat fiica.
Sue, ai fost acolo, spune-le.
– Spune-le!
– Dle Farrow, trebuie să te calmezi.
Nu am văzut nimic.
Ai văzut caseta,
nu era nimeni acolo!
Nu te cred!
Așadar, crezi că sunt nebun.
Nu-ți face griji.
Până ajungi acasă, voi fi plecat.
Mia.
Când ajungem acasă,
tata nu va fi acolo.
Trebuie să vă separăm
pentru un timp.
De ce?
Mi-a spus mama că scrii
o poveste pentru școală?
Cine este Fără-chip?
Susanna, poate ar fi mai ușor
pentru Mia, dacă ne lași o clipă.
Mia, e ceva ce vrei să ne spui?
Nu am scris povestea asta.
Am pretins doar.
Ți-a apus tatăl tău
poveste asta?
Știi că Fără-chip,
nu există în realitate.
Știu că Fără-chip, nu există,
Dar el crede că există.
Dacă se mai apropie de casă, dnă Farrow,
să ne contactați imediat.
– Putem obține un ordin judecătoresc.
– Nu, nu, serios, nu este necesar.
– Asta este camera ei.
– Frumoasă cameră, Mia.
Putem vorbi afară?
Mia, mă întorc imediat, bine?
Așadar, ce recomandați?
Lasă-mă în pace.
Ce spui dacă mergem
să luăm undeva cina în seara asta?
Da, la un restaurant chinezesc?
Ce crezi?
E o idee bună?
Să mergem.
Lasă-mă în pace.
Luisa, putem vorbi?
Spune că vrea să vorbească cu tine.
Mamă!
Mamă!
Nu-ți face griji, e doar un coșmar.
Sunt sigur că se va liniști.
Mamă!
Unu, doi, trei…
patru, cinci.
Vei rămâne acolo pentru totdeauna.
Fără-chip s-a trezit, pentru că
cineva i-a rostit numele.
După mulți, mulți ani,
era liber.
John.
S-a întors.
Cine s-a întors?
Știi cine.
Nu știu despre ce vorbești, fiule.
Ba da, știi.
Nu…
Nu este posibil.
Ai spus că eu l-am creat.
Că a fost un vis.
M-ai mințit.
Îmi pare rău.
Îmi pare așa de rău.
Îi face rău lui Mia.
Am vrut doar să te protejez.
De ce?
Fiule…
Iartă-mă.
Spune-mi.
Iartă-mă, a trebuit să mint pentru tine.
În seara aceea a venit să te ia.
N-a fost un coșmar.
Vei intra în stop anafilactic.
Îmi pare rău.
Unu, doi, trei, patru. Cinci.
Haide! Respiră!
– John, nu poate respira!
– Ce s-a întâmplat?
– Injecția nu ajută.
– Cheamă o ambulanță!
Eu sunt, sunt aici.
Mă auzi?
Știu că e aici și
știu că ești speriată.
Dar acum totul se va sfârși,
pentru că știu cine este.
Și știu de ce a revenit.
Vorbește cu ea! Vorbește!
Fără-chip s-a trezit, pentru că
cineva i-a rostit numele.
După mulți, mulți ani,
era liber.
Nu era nici tânăr, nici bătrân.
Nici urât, nici frumos.
Nu avea forme.
Nu avea nici măcar chip.
L-au închis în întuneric, într-o
gaură unde nu strălucește soarele.
Și-a amintit un băiat
cu un chip ca al lui.
Fără-chip trebuia să găsească băiatul.
Trebuie să-ți găsească fața.
Când a găsit în sfârșit, unde se
ascundea băiatul, nu știa ce să facă.
Văzând mama sărutând băiatul,
l-a făcut invidios.
Am vrut să fie ca băiatul.
A vrut să fie iubit.
Așa că a făcut un plan.
Mai întâi, să separe băiatul de mamă.
Apoi, să-l aducă la vizuina lui.
Să-i smulgă fața…
Și să și-o pună lui.
Fără-chip s-a strecurat aproape…
Și mai aproape…
Și mai aproape.
Tu nu știi restul poveștii, dar eu îl știu.
Fără-chip, nu a putut găsi băiatul.
Și asta l-a revoltat.
Unde este băiatul?
Las-o în pace, monstrule!
Nu-ți fie frică, fiule.
Arăți exact ca mine.
Mia, trebuie să te lupți!
Trebuie!
Luptă! Trebuie să lupți, Mia!
Fără-chip n-a furat fața băiatului.
Deoarece el nu a înțeles un singur lucru…
Că mama nu-i va permite
să-i ai fiul…
Atât de ușor, fără luptă.
Mamă!
Mamă!
Ajută-mă, fiule.
– Ajută-mă!
– Nu!
Deoarece părinții
sunt întotdeauna dispuși…
Să facă totul pentru a-și
proteja copiii.
Totul este bine.
Sunt aici.
Acum ești în siguranță.
A plecat?
Nu se va mai întoarce vreodată, promit.
S-a terminat.
Fără-chip s-a trezit, pentru că
cineva i-a rostit numele.
Nu era nici tânăr, nici bătrân.
Nici urât, nici frumos.
Nu avea forme.
Nu avea nici măcar chip.

Get Adobe Flash player

Comments are closed.