Gnomeo & Juliet 2011 Romanian

Posted by on July 28, 2012

movie image

Download subtitles of Gnomeo & Juliet 2011 Romanian

Povestea pe care o veți vedea,
a mai fost spusă. De multe ori.
Și acum, o vom spune din nou.
Dar altfel.
E vorba de doi iubiți-stele,
despărțiți de o mare vrăjmășie.
Nimeni nu știe cum a început,
dar e destul de distractiv.
Din nefericire, înainte să începem,
va fi un prolog lung și plicticos,
pe care vi-l voi citi acum.
“Două gospodării, amândouă
cu demnitate,
În echitabila Verona…
unde se desfășoară scena noastră.
Din vechea dușmănie,
a izbucnit o nouă revoltă.
Acolo unde sângele civil,
murdărește mâinile civile.
Din spatele acestor două dușmănii,
Miss Montague, ai venit să-mi ruinezi ziua.
E o jachetă hidoasă
dle Capulet. Ți se potrivește.
Zgripțuroaică bătrână.
Bătrân sfărâmicios.
Grozav.
Nu, pe aici!
Am prins unul!
Am prins unul!
Am prins unul! Am prins unul!
Winston! Aruncă-ne mingea!
Tybalt!
Albaștrii ăia iar au făcut-o.
E dimineață,
Lord Redbrick!
Lady Bluebury.
Lalelele tale sunt puțin moi
anul acesta, nu-i așa?
Nu-mi place ce “incinerezi”.
Cuvântul propriu-zis este “insinuezi.”
Analfabetule.
Nu sunt analfabet!
Părinții mei erau căsătoriți!
Benny! Hai să le dăm acelor Roșii
altă lecție despre cum se face.
Ciupercă, e liber?
Gnomeo! Gnomeo!
– Gnomeo! E mama ta!
– Nu!
Scoate astea pe alee!
Te ajung din urmă.
– Bine, bine
– Gnomeo…
Mamă! Ai văzut grădina noastră
cea frumoasă, din unghiul ăsta?
Da, în special wisteria.
Acel copac a fost mândria
și bucuria tatălui tău.
Odihnească-se în pace.
Cât îmi amintești de el.
Tocmai de asta vroiam
să-ți spun…
– Știu, știu, treburile mele.
– Gnomeo…
Tăiat, tuns plantat.
Consideră-le făcute.
– Vroiam să-ți spun…
– S-a făcut, s-a făcut.
– Gnomeo!
– S-a făcut.
Am vrut doar să-ți spun “succes”.
Mulțumesc, mamă.
Du-te și arată-le că noi,
Albaștrii,
suntem mai buni
decât orice Roșu!
Roșu. Urăsc cuvântul.
O orhidee “Săgeata lui Cupidon”!
Juliet!
Salut, tată!
N-o să crezi ce am găsit!
Vreți să fiu sfărâmat?
O floare care va face grădina
albastră de rușine, chiar pe alee.
Dispută de afaceri,
nu e treaba noastră.
Și în calitate de șef al grădinii,
depinde de mine să…
Sunt un Roșu, până la urmă.
Ești la fel de impulsivă, ca și mama ta.
Fie binecuvântată.
Acum, înapoi de unde ai venit.
Nu pot sta pe acest piedestal toată viața.
Nu înțelegi?
Când vei realiza că ești delicată?
Nu sunt delicată!
Cu siguranță nu e delicată.
Fată încăpățânată.
Corect.
Delicată?
Îi arăt eu lui cine e delicat.
Gnomeo! Gnomeo!
Tybalt, hai!
Tybalt, hai! Tybalt, hai!
Gnomeo! Gnomeo! Gnomeo!
Tybalt, hai! Tybalt, hai!
Tybalt, hai!
Gnomeo!
Bine, băieți, știți regulile,
nu trebuie să le mai repet.
Dar va trebui, pentru că vreau.
Și ele sunt:
Fără mușcături, fără scărpinări,
fără loviri, fără râgâieli,
fără sorbituri, fără înjurături,
fără țipete
fără huiduieli, fără suduieli,
și mai mult ca orice, fără trișat!
Fără trișat? Hei, nu e cinstit!
– Gnomeo! Gnomeo! Gnomeo!
– La semnalul tău! Pe locuri!
– Fraiere!
– Hai, hai, hai!
Gnomeo! Gnomeo! Gnomeo!
Tybalt, hai! Tybalt, hai!
Ești cel mai tare, șefule.
Cel mai tare până acum.
Cel mai tare! Cel mai tare
până acum!
Vă rog, vă rog, prieteni.
Spuneți-mi ceva ce nu știu.
Un trișor! Un trișor!
Asta ești!
Un trișor! Un trișor!
Asta ești!
Ei bine, Benny, nu credeam
că e posibil,
dar gura ta devine mai mare
decât pălăria ta!
Tybalt! Ai depășit linia!
Da! Linia de final!
Adio, ratatule!
Hei! Vino aici
și luptă ca un gnom!
– Floricică nu iese!
– Ce va face?
– Mai bine ai face ceva!
– Nu poate scăpa așa!
Arată-i! Arată-i! Hai!
Ei bine, dacă nu iese,
va trebui să intrăm noi.
Grădina Roșie?
Nimeni nu a mai intrat acolo!
Aș spune că e timpul
ca cineva să intre.
Și răzbunarea va fi amuzantă.
Ciupercă, să tragem niște șuturi în iarbă.
Această misiune,
pe teritoriul Grădinii Roșii,
va cere invizibilitate maximă.
Ei bine, mai invizibil de atât nu se poate.
Salut!
Am prins unul.
Am prins unul.
Înoată. Fii liber.
Mulțumesc.
Am prins unul.
Toate astea pentru niște narcise.
Da. E singura cale de-a fi luată în serios.
Și va trebui să mă acoperi, Nanette.
Dacă întreabă tata,
spune-i că îmi spăl părul.
“Îmi spăl părul.”
Nu am păr!
Va știi că e minciună!
– Nu, părul meu!
– Am înțeles! Spăl părul tău!
Bine, bine, cum spui tu.
Voi fi rapidă.
Afară! Afară!
La naiba, Spot!
Aici, băiete!
A fost rapid!
Sunt prea ușor de văzut.
Va trebui să mă deghizez cumva.
O nouă ținută!
Mă ocup eu.
Uite, e drăguț.
Întoarce-te.
Faine porcării în cufăr.
Acum, du-te și ia-ți floarea.
Poate mai puțin roz fosforescent?
Cât mai puțin?
Încearcă negru.
Crede-mă.
Nimeni n-o să-ți dea atenție în asta.
Atunci e perfect.
Ce tare arăți!
Intru.
Ai grijă!
Îi spun tatălui tău, că îți faci părul.
Să jucăm un joc.
Mă gândesc la un film.
E un singur cuvânt,
și începe cu… “păianjen.”
E Omul-Păianjen?
Sunteți buni. Bine.
E grozav! Îmi place să fac pe soldatul!
Păstrează tăcerea.
Mai am unul. Două cuvinte.
Primul cuvânt e “Omul-Păianjen.”
Omul-Păianjen 2?
În regulă, cine trișează?
Benny, dă-mi vopseaua.
Benny?
Benny! Benny!
– Tybalt!
– Prindeți-i, idioților!
Hai, să mergem!
Fugi! Acum!
– Unde s-a dus?!
– S-a băgat în begonii!
– Ei bine, arăt ca o begonie?
– Nu, mai degrabă ca o panseluță.
Găsiți-l!
– Nu e aici.
– Nici aici nu e.
Nu sunt decât margarete aici.
Haide!
Stai așa.
– Hei, Benny. Ne vedem dincolo!
– Gnomeo! Nu!
Aș vrea să mai stau,
dar trebuie să-mi iau zborul.
Probabil te întrebi,
ce fac eu pe acoperișul serei tale.
Eu doar..
Credeam că nu locuiește nimeni aici.
Ei… nu. Adică, eu nu.
Și nu e grădina mea.
Atunci e bine, pentru că,
am venit să iau acea orhidee.
– Asta?
– Da.
Nu știu, mă gândesc că va trebui
s-o păstrez pentru mine.
Ce? Dar eu am văzut-o prima,
așa că, mai bine mi-o dai.
Eu am pus mâna primul.
Posesia reprezintă nouă zecimi din drept.
Dar dacă o vrei,
vino și ia-o.
Bine, mulțumesc.
Frumoasă seră, nu?
– Da, ar trebui s-o vezi de aici.
– Și să pierd priveliștea?
– Cine-i piticelul tău?
– “Cine-i piticelul tău?”
Cine-i piticelul tău, acum?
Nu, e un albastru.
Nu un Albastru.
Juliet. Nu este permis
să pleci de pe piedestal.
Ce faci aici, pe alee?
Eu… ei bine, aș putea
să te întreb același lucru, Tybalt.
Căutăm un gnom albastru.
Da, e un tip urâțel.
– M-a zgâriat, chiar aici.
– Și îl cheamă Gnomeo.
Nu l-ai văzut, nu?
Sună îngrozitor.
Nu, eu… cu siguranță nu l-am văzut.
Nu l-am văzut deloc.
Norocul tău.
Hai, să intrăm.
Juliet.
O Roșie.
De ce, din toate,
trebuia să fie Roșie?
Deci, unde e așa-zisa importanta
schimbătoare de vieți, orhidee?
Ce… Ce orhidee?
Pleacă de aici!
Ai întâlnit un băiat!
Ce? Nu.
Ei bine, poate… într-un fel…
Da, da, am întâlnit.
Am nevoie de detalii!
Și spune lent!
– E de-a dreptul superb?
– De-a dreptul.
Are o burtică rotundă
și frumoasă?
Să zicem, robustă.
Și…
Pălăria lui e…
– Înaltă și ascuțită?
– Și…
știi tu, presupun că
într-o anumită lumină,
ai putea spune că arată
puțin… albastru.
Albastru.
E una din glumele tale!
Nu, nu înțeleg.
Fir-ar să fie ea, Nora!
A atins fața unui Albastru!
Te rog, Nanette.
Taci din gură.
Am tăcut.
Juliet! E fantastic!
– Este?
– E un blestem.
– Ce?
– Un Roșu și o Albastră.
Nu se poate.
Deci, e o dragoste blestemată,
și asta-i ce mai bună.
Nu-l vei mai vedea niciodată.
Și într-o zi, când veți muri,
veți spune amândoi…
“Adevarata mea iubire.
Am văzut-o doar o dată.”
L-am văzut doar… Cum adică…
Ce tot spui acolo “o dată,”
l-am văzut doar o dată?
Ce romantism tragic.
Dragostea voastră e blestemată.
Dragostea ta e moartă.
Dragostea ta e blestemată.
Dragostea ta e moartă.
E blestemată. Moartă.
– L-am văzut doar o dată?
– Blestemată!
Nu l-am mai văzut pe
Lord Redbrick, așa enervat.
Trebuie să-l găsim pe Gnomeo.
Să ne împărțim.
Aș vrea să te părăsesc.
Ei bine, să mergem
la pescuit.
În regulă, băiete.
Du-te și găsește-l pe Gnomeo.
Blestemată. Moartă.
Blestemată. Moartă.
Gnomeo, Gnomeo,
Suntem blestemați, Gnomeo,
să nu ne mai vedem niciodată?
De ce trebuie să porți o pălărie albastră?
De ce nu poate fi roșie, că a lui tata,
sau… verde că a unui spiriduș?
sau mov ca și… ca…
a unui băiat ciudat?
Adică, ce e cu gnomii?
Pentru că ești Albastru, tata vede roșu,
și pentru că sunt Roșie,
mă simt Albastră.
Dacă te gândești, asta n-ar trebui
să ne țină despărțiți, nu?
Nu! Nu, n-ar trebui!
Nici eu nu puteam spune mai bine!
Mătușa mea amețită. Ai auzit tot?
Ce faci aici?
Nu știu. Am venit să…
Ei bine, nu știu, am vrut să te văd din nou.
Ești nebun?
Dacă te găsește tata,
Să mă găsească. Glumești?
“Invizibil” e numele meu.
Nu! Repede! Oprește-l!
Încerc!
– Fă ceva!
– S-a înțepenit butonul! Hai.
Juliet!
Nu se oprește!
– E ceva în spatele tău!
– Ciupercă!
Juliet, ce e cu…?
Arăți ca un tip distractiv.
– Scuză-mă, un pic de ajutor.
– Vine tata!
Deci, tu trebuie să fii Gnomeo.
Încântată să te cunosc…
în cele 30 secunde,
înainte să fii descoperit și ucis.
– Repede, ascunde-te.
– Juliet…
Ți-am mai spus,
fără muzică în grotă, după ora 10.
Ce se petrece aici?
Era un…
Am văzut o veveriță
și… a scăpat nucile.
Da, nuci, de mărimea unei…
cărămizi!
Da, bine. Mulțumesc, Nanette.
Bine, dar fără joacă,
în special în seara asta.
Am fost atacați de un Albastru!
Și dacă pun mâna pe un Albastru,
va dormi cu peștii!
Nu sunt un bărbat,
care e rănit cu ușurință!
Lord Redbrick,
am probleme cu…
Cu ce?
Cred că nu e momentul potrivit.
– Nu e ideal.
– Dar eu..
– Pleacă. Te rog, pleacă.
– Am venit doar să…
– Ce? Să ce?
– Eu…
– Iartă-mă.
– Juliet, e ceva în neregulă…
– Cu iazul?
– Iazul? Nu. Ce, iazul ăsta?
Nu, e în regulă.
Adică, e mai iaz ca niciodată.
Dumnezeule!
Ce e chestia aia?
– Ce? Ce a fost?
– Chestia aia… de acolo…
– Cum arată?
– Arată ca un…
Pa-pa, atunci. Du-te.
Mulțumim că ai trecut pe aici.
Noapte bună, prințule scump,
și zboară ca îngerii…
sau porumbeii, sau vrăbiile, sau ce o fi.
Despărțirea e o durere dulce.
Nanette, unde e Gnomeo?
A plecat?
– Da, pentru totdeauna.
– Ce?!
Cred că asta îți aparține.
Mulțumesc.
– Nu pot pleca.
– Știu cum te simți.
Nu, serios, sunt înțepenit.
Deci… te pot vedea mâine?
– Da, dar nu aici.
– Înapoi la locul bătrânului Lawrence?
– La amiază?
– Nu e destul de repede.
– Pot ajunge la 11:45.
– S-a făcut.
Broasca avea dreptate.
Despărțirea e o durere dulce.
Mulțumesc, Nanette.
Știi, o să te părăsească,
când va afla ce greutate ai.
Ciupercă, ai văzut fața asta?
E o față de gnom fericit.
Vino aici! Hai!
Strigător la cer!
Infamie!
Au dispărut mănușile
de grădină, nu-i așa?
Îmi distrugi mașina de tăiat iarba!
Dragă doamnă, ești nebună cu creierii!
N-am crezut niciodată,
că vei coborî la nivelul ăsta!
Și apropo, te rog frumos,
să nu-mi mai furi chiloții!
În visele tale, varză bătrână și nebună!
Cum a putut să-i facă asta,
Fântânei Dorinței lui Tybalt?
Scumpul meu Floricel.
De ce s-ar lua cineva de tine?
Cine crede că aș putea ordona
cea mai bună mașină de tuns iarbă?
De ce i-ar face cineva asta, lui Tybalt?
Pentru că nimeni nu-l place.
Deci, ce vom face?
Le găsim punctele slabe..
Atunci, ce vom face?
Stricăciuni.
Multe multe stricăciuni.
Sigur.
Te pui cu mine, Capulet?
Îți arăt eu ție, sac de compuși chimici.
Nu s-a terminat.
Nici pe departe.
Sigur. Ce avem aici?
E pe internet.
– Nu. Nu, nu, nu cred.
– Aia! Ia-o pe aia!
– Aia! da, îmi place.
– Nu, nu cred.
– Nu, nu… aia!
– Ce e asta?
Pierzi războiul în grădină?
Ei bine, frate, poate e timpul
pentru o armă secretă.
Terrafirminator!
E cea mai nemiloasă,
de 500 de cai putere,
dominatoare de iarbă,
cum n-a mai văzut lumea!
Terrafirminator!
E inutil de puternică!
Acum, cu 75% mai multă putere!
– Curăță!
– Curăță!
– Sapă!
– Sapă!
– Taie!
– Taie!
Ierbii tale, îi va fi frică să mai crească!
Terrafirminator!
E o armă pentru distrugerea ierbii!
Terrafirminator
nu va împiedica iarba să crească!
Nu e recomandată pentru
uz rezidențial, frate.
Asta!
Vai de mine.
Alege-o pe… aia!
Te rog, te rog, pe aia!
– Doamne.
– Da, da, da…
E cam scumpă.
Asta are mai multă viteză.
Miau.
Nu pisicuța Clipper! Nu.
Nu e recomandată pentru uz rezidențial.
– Juliet? Aici erai.
– Bună, tată.
Am rumegat la discuția noastră, de ieri.
– Dar eu doar..
– Ai nevoie de o companie masculină.
Cineva care să aibă grijă de tine.
Care te va ține în siguranță.
– Ce?
– Îl cunoști pe Paris, nu?
Da, da, desigur.
De ce?
– Ne va face o vizită.
– Tată!
Bine, bine. Nimeni nu poate spune
că nu știu când nu sunt dorit.
– Salutare!
– Am ceva pentru tine.
Aici e. Gypsophila.
Minunată.
– Ce înseamnă?
– Înseamnă “iubitoarea de calcar”.
Deși, ironic, crește în pământ.
Este ciudat.
Crezi că știi totul, apoi… citești,
și se dovedește că îi place pământul,
deși credeai că îi place calcarul. Ciudat.
Sigur. Ei bine, a fost grozav
să vorbesc cu tine.
Unde te duci? Oprește-te! Nu!
Evident, faci ce vrei.
Dar voiam să spun că, desigur, e nepoliticos
să mă abandonezi la prima întâlnire.
– “Prima întâlnire”?
– Da.
– M-am gândit, ce îi ia un prieten…
– “Prieten”?
– Prietenei sale?
– “Prietenei”?
Asta este bine!
Un mic indiciu al afecțiunii mele.
Juliet, realizezi ce este asta?
E propriul meu hibrid de iriși cu crini…
– Un triunghi al dragostei!
– Pe care îl numesc “crini-iriși”.
Tu! Nu am știut că ești un așa diavol!
Nu, adică, știi, am și eu partea mea
întunecată, desigur.
Bună, Juliet.
Ce nume… Este un nume grozav.
Se potrivește cu ochii tăi.
Arăți grozav.
Arăți bine.
Te-a durut când ai căzut din Rai?
Asta este criminală, omule.
Da, nu. Tu arăți grozav. Da.
– Ce mai faci, iubito?
– Sunt bine, iubitule. Tu ce mai faci?
N-am fost niciodată mai bine.
Crezi că a auzit cineva asta?
Nu este nimeni aici.
– Atunci de ce vorbești în șoaptă?
– Tu de ce vorbești în șoaptă?
Uită-te la asta!
Atunci înseamnă că am terminat
cu chestia cu vorbitul în șoaptă.
Este mașina de tuns iarba
MacAllister din 1950.
– Să-l pornim!
– Da! Bine.
Fii atentă la puterea acestei minunății.
w w w. s u b t i t r a r i- n o i. r o
Este gol. Bingo.
– Hei, încearcă asta.
– Mulțumesc.
– Tu ești?
– Da. Da, eu sunt.
Și eu sunt!
– Ce a fost asta?
– Nu am nicio idee.
Bine, oricine ai fi, ieși încet!
Sunt înarmat cu un băț… armă!
Și… și nu îmi este frică să îl folosesc!
– Crezi că l-am speriat?
– Cu siguranță.
Știu că sunt speriat.
Uitați-vă la asta, da? Priviți-mă!
Apropo, vă mulțumesc că mi-ați găsit
piciorul și că m-ați eliberat. Vă iubesc!
Știți cum este să fii închis
timp de 20 de ani?
Singurel, fără nimeni cu care să vorbești?
“Ce-ți face celălalt picior”?
“Nu știu, Featherstone, îți amintești?
Nu îl am”.
Vedeți, nu sunt o companie
prea plăcută, nu-i așa?
Scuze, dar nu credeam
să locuiască cineva aici.
Da, nu ar fi trebuit să fim aici.
O să plecăm.
– Dacă ne urmărește?
– Atunci vor afla părinții noștri.
Nu… Nanette avea dreptate.
Suntem osândiți!
Nu puteți înșela acești ochi din mărgele.
Cred că voi doi sunteți la o întâlnire.
– Întâlnire? Nu! Nu.
– Întâlnire? Nu! Nu.
– Nicio întâlnire. Ne luptăm.
– Ne luptăm până la moarte.
– Aici sunt inamici ucigători.
– Da, nu vezi asta?
– El este un Albastru!
– Iar ea este o Roșie!
Iar eu sunt roz! Cui îi pasă?!
Oricum, trebuie să întreb.
De ce o aduci într-un loc
în paragină ca ăsta?
Știu! Știu!
Mă întorc imediat!
Juliet, așteaptă.
O să începi.
Sunt prea delicată, nu-i așa?
Nu, nu. Voiam să spun,
nu te abține. Las-o să taie.
– Serios?
– Da.
Du-te!
Uită-te la asta!
Cu siguranță este o îmbunătățire.
De asemenea, o caligrafie fantastică.
Dar, știți, tot trebuie să facem ceva
în legătură cu buruienile astea.
Nu sunt buruieni.
Aceste păpădii sunt dorințe.
Nu știu. O buruiană, orice nume ar avea,
tot buruiană este.
Haide. Pune-ți o dorință și suflă în ea.
Este cam greu cu cioc, nu?
Te cam obosește, nu?
Acum trebuie să stau jos.
Am o mărturisire de făcut.
Nu am mai condus o mașină de tuns iarba.
Nu, ești naturală.
Ei bine, tatăl meu
este puțin prea protector.
Știi că asta este o nebunie, nu-i așa?
Nu mi-am imaginat
că m-aș putea îndrăgosti de o Roșie.
Iar eu de un Albastru. Nici vorbă.
Întreaga mea viață, mama m-a crescut
să vă urăsc pe voi, Roșii.
Așadar, asta n-ar putea reuși niciodată.
Nu-i așa?
Ei bine, o Roșie și un Albastru,
nu este posibil.
Nu-i așa?
Uitați!
Parcă ninge, dar nu este așa.
Dragă, am prins acum.
Vedeți, șmecheria este să faci așa…
Așa le desprinzi pe toate.
Nu trebuie să…
Îmi doresc să ne putem întoarce
să facem asta și mâine.
Și… promit,
secretul vostru este în siguranță cu mine.
Ei bine, o să facem asta?
Pot veni la 11:45.
Nu este suficient de devreme.
Hei, Shroom.
Ce s-a întâmplat, căpățână mare?
Cu grijă. O să distrugi ceva.
Ce te frământă?
Cum? Cum?
– Mamă!
– Gnomeo!
Cum s-a putut întâmpla asta?
Unde ai fost?
Am fost…
Am fost nicăieri.
Nu îți fă griji, mamă.
O să mă revanșez față de tine.
Cum! Redbrick și golanii lui au distrus
cel mai frumos lucru pe care noi,
Albaștri, îl avem.
Tatăl tău a plantat asta.
Am crescut-o de când era răsad.
Acei afurisiți de Roșii! Haide, Gnomeo!
O să îi facem să plătească!
Pe fiecare dintre ei!
Pe fiecare dintre ei?
Tata se pricepe să-i aleagă.
Nu-i așa?
– Asta este dureros.
– Tortură dulce.
– Strălucitor…
– Nanette?
Gnomeo.
Bine.
Juliet, nu, așteaptă!
Eu… eu…
Un Albastru! Un Albastru!
– Anulați, anulați misiunea!
– De ce, ce s-a întâmplat?
S-a blocat furtunul. Să mergem.
Gnomeo?
O pălărie mare pentru un gnom atât de mic.
Așadar, băieți, aveți chef
de puțină distracție?
Să ducem chestia asta pe alee.
După aia ce o să facem?
O să avem o distracție pe cinste.
Haide, Juliet.
Nu este chiar atât de rău.
Ăsta e planul tău la a doua întâlnire?
Le dai un pahar de vin, cinezi cu ele,
apoi le stropești cu otravă?
Trebuie să recunoști, este original.
Bună! Prietenii mei de distracție
s-au întors deja.
Juliet, fii rezonabilă! Nu am avut
de ales după “incidentul cu Wisteria.
Cum crezi că arată asta?
O toaletă, în mijlocul curții,
cu nimic care să crească din ea.
– Voi, Albaștrii, sunteți enervanți!
– Stai puțin. Noi, Albaștrii?
– Așadar, ce vreți să facem?
– Featherstone, suntem ocupați!
Haideți! Să ne distrăm!
Lasă-mă să-ți spun ceva despre voi, Roșii.
Noi, Roșii?
Nu putem râde despre asta?
Știu că micuța ta ciupercă poate.
– Featherstone!
– Featherstone!
– Suntem în mijlocul unei discuții aprinse!
– Nu ai cum să înțelegi.
– Te superi?
– Lasă-ne în pace!
Sigur. Îmi pare rău.
Știți, uneori mă entuziasmez puțin cam mult.
În special când am
așa prieteni noi grozavi. Ca voi și…
Dar știu că pot fi puțin… cam prea mult.
Așteaptă, Featherstone. Hei…
Întoarce-te, Featherstone. Îmi pare rău.
Poate că nu sunt eu o pasăre inteligentă,
dar știu ce este dragostea.
¶ O în fiecare zi
¶ Odată ca niciodată, se spune
¶ Odată ca niciodată în locul ăsta
¶ Am privit și am văzut pe fața ta
¶ Un zâmbet care mi-a vorbit
¶ În foarte multe feluri
¶ Și dragostea a construit o grădină
¶ A crescut de la pământ
¶ Fiecare dintre noi știind
¶ Că fiecare centimetru din ea eram noi
¶ Am făcut-o împreună
¶ Sperând și crezând
¶ Că dragostea a clădit această grădină
¶ Pentru ca noi doi să visăm în ea
¶ Avem parte de puțină ploaie
¶ Apoi soarele iese din nou
¶ Dar cu înghețul e greu să te lupți
¶ Odată ce apare, florile mor
¶ Poți face foarte multe
¶ Să menții unele lucruri în viață
¶ Dragostea a construit o grădină
¶ A crescut de la pământ
¶ Fiecare dintre noi știind
¶ Că fiecare centimetru din ea eram noi
¶ Am făcut-o împreună
¶ Sperând și crezând
¶ Că dragostea a clădit această grădină
¶ Pentru ca noi doi să visăm în ea
Știți, ura altora
mi-au distrus dragostea și…
nu am putut face nimic în legătură cu asta.
Dar voi… voi puteți.
Știi, cred că pasărea asta nebună
din plastic roz ar putea avea dreptate.
Dacă nu ne-am mai întoarce?
Să nu ne mai întoarcem?
Cum rămâne cu tatăl meu?
Și cu Nanette? Și cu grădina Roșilor?
Vezi tu, adevărul este
că acolo suntem inamici.
Dar aici? Aici, suntem o pereche potrivită.
Juliet, vrei să rămâi aici și să clădești
o grădină cu mine?
Mi-ar plăcea.
Gnomeo!
Ce faci?!
Benny! Ascultă, amice, pot să-ți explic.
Benny! Benny, așteaptă!
Mai să fie.
Este chiar micuțul Pălărie Mare Benny!
Vrei să ne distrugi grădina, nu?
Benny!
Asta m-a făcut să mă simt bine.
Nu. Nu!
Tybalt!
Pălărie pentru pălărie!
Gnomeo, nu!
Nu o să ataci un pitic neînarmat, nu-i așa?
Fraiere!
Păcat!
Tybalt! Zidul!
Doar nu crezi că o să mă las păcălit
de șmecheria asta veche, nu? Ce zid?
Acel zid…
– Ce a fost asta?
– Ce s-a întâmplat?
Tybalt?
Tybalt. Tybalt?
Tybalt nu mai poate fi cu noi.
Spargeți-l!
Ce înseamnă această constipație?
Gnomeo l-a făcut bucăți pe Tybalt!
– Nu! Nu a făcut-o!
– Juliet!
– Gnomeo!
– Mamă!
Pitic pentru pitic!
– Prinde!
– Ce?
Făceți-l bucăți!
Fugi, Gnomeo! Fugi!
Opriți! Opriți asta!
Răzbunare!
– Ce faci?
– Nu! Îl iubesc!
– Ce?
– Osândă.
Să facă cineva ceva.
Gnomeo!
Ești nebună?
Au fost destule cioburi pentru o zi!
Duceți-o pe piedestalul ei
și țineți-o acolo!
A murit.
Nu… a murit.
Gnomeo. Nu…
Nu, nu Gnomeo.
Să te ducem acasă.
Sărmanul meu băiat.
Stai. Stai!
Bun băiat!
Shroom! Shroom!
Hei, ce este asta?
Un pitic?
Da, amice.
Seamănă cu sora ta.
Să nu îl scapi!
Haide, pasează-l!
Nu îmi dai nicio altă alegere, Juliet.
Am pierdut-o pe mama ta.
Nu o să pierd și pe tine.
Iepurași! Adunați-vă aici.
În regulă. Trebuie să îl răzbunăm pe Gnomeo.
Uitați ce o să facem. Acum…
Nu, nu acum, Shroom!
Sigur. Să facem asta!
Bine. Bine! Micuță ciupercă, vin.
Ce? Ce încerci să spui?
Așadar, micul Timmy a căzut în fântână?
Nu? Micuțul John?
Micuțul Mustafa? Micuțul Richard? Ce?!
Un ceainic a căzut în fântână.
Gnomeo.
Spui că Gnomeo a căzut în fântână?
Nu, micuță ciupercă, a fost zdrobit.
Am văzut chiar eu.
Ce? Vrei să te urmez încă puțin.
În regulă, bine.
Vin cu tine. Vin. Dar ce legătură
are asta cu Gnomeo, nu știu.
Și unde este fântâna asta în care cad toți?
Sunteți pregătiți?
Bună.
Terrafirminator!
– Pierzi războiul în grădină?
– Niciodată!
Ei bine, frate, poate că este timpul
pentru o armă secretă!
– Adu-o.
– Terrafirminator!
Asta este pentru Gnomeo!
Haide!
Geanta lui Ruddy.
Sună-mă.
Așadar, Juliet și cu mine ne-am hotărât
să continuăm în ciuda vrajbei.
A fost grozav, dar apoi a aflat
prietenul meu cel mai bun, Benny,
și apoi Tybalt,
care era o figură, apropo,
a spart cu o mistrie pălăria lui Benny.
M-am înfuriat atât de tare, încât l-am
atacat pe Tybalt, care a sfârșit zdrobit,
dar nu a fost din vina mea,
și am fost alungat.
Exilat. Blocat aici, pe capul tău,
departe de Juliet.
Extraordinar.
Povestea ta, mă face
să mă gândesc la o alta.
Serios?
Într-adevăr!
Da, sunt similarități remarcabile.
Ce s-a întâmplat?
Au sfârșit prin a fi împreună?
Să fie împreună?
Nu, nu chiar.
Ce vrei să spui?
Ei bine, este un final bun.
Ea își înscenează moartea.
El află, crede că este moartă
și se sinucide.
Ea se trezește, îl găsește mort,
se sinucide, mor amândoi.
Exeunt omnes, sfârșit, cortina!
Ovații în picioare!
Bravo! Bravo! Autor! Autor!
Ce ai spus?!
Mor amândoi?!
Ce final e ăsta?
Dragul meu băiat, asta este o tragedie.
Da, mie-mi spui?
Este o prostie!
– “Prostie”?
– Trebuie să fie un final mai bun ca asta!
Bănuiesc că el ar fi putut să ajungă la timp
să evite dezastrul, dar îmi place mai mult
partea în care mor amândoi.
Dumnezeule.
Featherstone!
Un singur cuvânt!
Plastic.
Cum m-ai găsit? Shroom!
Te-a mirosit.
Și nu are nici măcar nas. Am verificat.
Da, știam că mă pot baza pe tine,
căpățână mare!
Ce este, băiete?
Nu s-a oprit…!
Face așa de pe alee.
Ciocolata este în pericol, ciocolata este
în pericol, ciocolata este în pericol…
Juliet este în pericol?!
Nu, nu este asta. Juliet este în pericol!
Ți-am spus eu.
Haideți, băieți. Trebuie să mă întorc
la Juliet să o salvez!
Asta a spus și el,
dar era moartă înainte să ajungă acasă!
O vedem noi asta!
Benny.
Ce crezi, Lady B?
Frumusețea asta este echipată complet.
Echipată pentru ce?
A fost concepută să ascută,
să taie, să rupă,
și să răzbune!
Fă-o, Benny. Fă orice este necesar!
Fă-i să regrete ziua
în care l-au distrus pe fiul meu!
Dezlănțuiți câinii războiului!
Zece, nouă, opt, șapte, șase,
cinci, patru, trei,
doi, unu!
Nu! Nu!
La naiba!
Atacați!
Contra-atacați!
Contra-contra-atacați!
– Foc!
– Cade!
Hei! Am prins unul!
Mulțumesc!
Mișcați-vă!
Nu! Paris!
Domnilor, sugerez să ne unim capetele.
Atacați!
Nu, nu, nu!
Țineți-vă bine!
Mulțumesc!
Juliet!
Trăiești!
– Vino cu mine.
– Bine.
Nu…
Nu, nu!
Doriți o distrugere completă acum?
Distrugerea în lucru.
Prindeți-l! Haideți! Haideți!
Haide, haide, haide!
Juliet!
Fiul meu! Nu este posibil.
Ținta fixată.
O să explodeze!
Înapoi! Înapoi!
Nu are rost.
Du-te.
– Du-te.
– Nu plec nicăieri.
Ți-am spus eu.
Este în regulă! Sunt bine!
Bine.
Îmi pare rău în legătură cu fiul tău.
Îmi pare rău în legătură cu fiica ta.
Am încercat doar să o țin în siguranță.
Iar acum, toată chestia asta
este din vina mea.
Din vina noastră.
Vrajba asta…
S-a terminat.
Mișcați-vă!

Get Adobe Flash player

Comments are closed.